Eşti gay? Lumea te tratează ca pe un animal, se uită urât la tine, te injură, fac glume pe seama ta, te abuzează fizic? Aşa că te închizi în tine , stai singur, nu ai încredere în nimeni, proprii tăi părinţi te reneagă, te gândeşti poate că ultima ta soluţie este să-ţi pui capăt zilelor, astfel având parte de liniştea dorită, MAKE THEM STOP!!! Well…dear, WAKE UP…asta nu e soluţie nici într-un milion de ani!!! Dacă vrei să şti, există pe acest Pământ oameni care au parte de o durere mult mai mare decât a ta. Pentru aceştia simpla trezire dimineaţa este o bincuvântare, pentru că mai pot vedea încă odata soarele pe cerul albastru.
Există oameni care nu au ce mânca, mănâncă scoarţă de copac, stau în propria urină, fecale şi vomă…caută în gunoaie şi împart puţina mâncare cu animalele străzii. Sunt oameni care stau mereu cu frica în sân, trăiesc într-o ţară care este constant în război. Aceştia adorm pe muzica gloanţelor şuerând pe deasupra capului lor.
Oameni care au pierdut fii, fiice, prieteni, casa, tot ce aveau mai de preţ pe lume în atacuri ale unor oameni care nu au altceva mai bun pe lume decât să ia viaţa altora. Sunt oameni care s-au născut cu tot felul de boli care le-au produs malformaţii ale corpului. Aceştia trebuie să îndure tratamente pe viaţă, glumele stupide ale copiilor, oamenilor… Nu pot avea o viaţă normală aşa cum văd la televizor.
Şi totuşi toţi aceşti oameni nu vor renunţa la viaţă doar ptr că majoritatea parte a vieţii lor au trăit-o în durere. Vor continua să trăiască în ciuda dificultăţilor, vor răzbate, vor lupta cu viaţa, se vor ţine cu dinţii de ultima speranţă rămasă bine ascunsă în inima lor.
Sunt oameni care şi-au pierdut anumite părţi ale corpului, obligaţi să stea ântr-un cărucior toată viaţa lor, dar nu renunţă la viaţă. Sunt oameni care îşi pierd taţii, mamele, îşi pierd încrederea în lume, în iubire…şi totuşi continuă să trăiască. Eşti gay…ei şi ce? Nu trebuie să te afecteze vorbele lumii, lumea is a bitch troll from hell, nu trebuie să te uiţi în gura ei pentru că vei descoperi nişte lucruri urâte de tot. Nu trebuie să pui la suflet tot ce-ţi spune lumea.
Aproape toate nenorocirile vin de la ideile false pe care le avem despre ceea ce ni se întâmplă. Fiecare are un înger (speranţă), şi nu şti ce formă va lua. Poate fi orice, şi oricât de slabă ar părea forma întruchipată, agaţă-te de ea, pentru ca este la fel de puternică precum un dragon. Dar ţine minte un lucru, speranţa nu este aici ca să poarte bătăliile tale, ci este aici doar să-ţi reamintească că doar tu ai puterea să o scoţi la capăt.
Nu poţi să spui că numai există speranţă pentru tine, nu poţi să te convingi că ea nu există, pentru că ea va apărea în cele mai ciudate locuri şi momente… SO, DON’T GIVE UP!!!
Viaţa ta nu este un sac peticit cu răni, ci ea este o melodie frumoasă. Nu aştepta ca furtuna să treacă, învaţă să dansezi în ploaie. TU ai cheia pentru a te elibera, TU ai toate armele pentru a te apăra… NOW FIGHT!!!
Şi lumea can go f*uck herself… TU CONTEZI!!!
Cred ca pot spune ca la noi e mai bine decat acolo din punctul asta de vedere, al vietii de liceu…eu n-am vazut niciodata pe cineva sa arunce cuiva mancarea din mana sau sa ii spuna cineva cuiva sa moara, etc. maximum niste ironii sau remarci rautacioase, si o bataie intre 2 idioti/idioate o data la 100 de ani :))
Chiar aveam nevoe sa citesc asa ceva,ai dreptate in tot ceea ce ai spus.Realizez pe zi ce trece ca nu e bine sa dramatizam atat de mult faptul ca suntem diferiti,trebuie sa multumim pentru ca suntem sanatosi,ca avem o viata de trait si inca una foarte frumoasa.De ce sa dramatizam atat de mult ca suntem gay,si sa ne dorim moartea uneori?!asa cum ai spus si tu sunt unele persoane care multumesc Domnului pentru fiecare rasarit de soare pe care i-l mai vad.Mai intai trebuie sa invatam sa ne iubim si respectam noi insine si pe urma sa avem pretentia ca si cel de langa noi sa o faca.
ichigo is back!
Bun articol , ichigo!
Si eu sunt total impotriva renuntarii, impotriva ideii de a pune capat.
Viata este valoarea suprema a omenirii, si da, merita traita in totalitate
ICHIGO, adevarat mesaj, chiar voiam sa scriu eu, ceva pe tema aceasta, fiindca exista printre amicii mei un tanar, care are necoie de acest gen de mesaj, dar ma bucur ca ai scris tu.
O singura rugaminte am la tine. Sa incerci sa folosesti intodeauna cand doresti sa transmiti mesaje de valoare, numai cuvinte, expresii in Limba Romana. Este de preferat aceasta abordare pentru simplul motiv, ca limba ta materna este unica limba in care vibratia cuvantului este transmisa cititorului la adevarata ei capacitate si de aici intensitatea fortei a ceea ce doresti tu sa simta cel ce te citeste.
Cand folosesti expresii in alta limba reusesti doar sa transmiti ideea, dar nu si vibratia ce face cititorul sa te simta, sa perceapa emotional la nivel inalt vibrational.
E ca si cum ai inlocui cuvantul MAMA.
Si iti dau un test din doi pasi, ca sa vezi daca am dreptate sau nu.
–pasul unu
Dute la mama ta intr-o seara si spunei simplu: ESTI MAMA MEA DRAGA SI TE IUBESC MULT!
–pasul doi
Dupa o saptamana de la pasul unu, dute la mama ta, tot seara si spunei in orice limba vrei tu, aceasi fraza.
Ai sa observi diferenta.
Iar dupa aceea sunt sigur ca atunci cand vei dorii sa transmiti cititorului o emotie, categoric vei folosii limba noastra materna.
@cristymaykei: Dap ai dreptate…am vrut doar ca mesajul sa fie oarecum mai atractiv,mai modern, plus stiu ca mai toti folosesc limba engleza in timp ce vorbesc…globalizarea asta, ce sa-i faci!
Cat despre test…mai mereu ii vorbesc mamei in engleza…reactia ei este una comica dupa care imi arunca o injuratura in romana…:))
@geo: ma bucur ca ti-a placut articolul meu…cheers mate!
@anon dany: adevar graiesti!
@Non_Lose: nici la noi nu prea era asa…doar cateva batai, niste drogati, si pitipoance…:))
:-)) MAMELE noastre dragi ne invata ce este bine chiar si cand ne injura.
A urma un trend nu este de condamnat, uneori chiar este necesar sa intri in joc. Si totusi atunci cand vrei sa electrizezi auditoriul, traditia categorig este necesara.
Ai de ales intre a fii modern si a excita cititorul!
Clipul este super. Fiul meu este innebunit dupe Rise Against. M-a pus sa ma iut la cateva clipuri pe youtube.
Articolul este foarte fain si sunt de-acord cu time Ichigo. Nu ar trebuii sa ne lasam doborati, mai ales din puctul de vedere ar articolului tau.
Dar.. 🙂 ..din experienta iti pot spune, ca foarte des nu conteaza motivul care iti cauzeaza durerea aceea care te duce la disperare si uneori la a te da batut. Durerea este durere si oricat te uiti in jurul tau si incerci sa-ti schimbi perspectiva sau sa te convingi ca nu-i chiar asa de rau, este foarte greu sa permiti acestora sa te faca sa te simti bine. Cand ceva te doare asa de tare ca te lasa fara suflu si ai senzatia ca plamanii nu au loc in pieptul tau, nu conteaza ca sunt altii intr-o situatie mult mai rea sau mai serioasa decat a ta, foarte rar ajuta cu ceva pe termen lung. Tot ce poti sa speri este ca vei avea puterea si curajul sa ceri ajutor si ca exista cineva care sa fie dispus sa-ti dea acel ajutor.. 🙂
Este bine sa fim atenti la cei pe care ii iubim, fie ei familie sau prieteni, si sa observam semnele acelei disperari si sa-i lasam sa inteleaga ca suntem acolo pt. ei.
-xx-
“ei si ce daca oamenii vorbesc {ICHIGO}…ca tu tii la mine si eu tin la tine!” :))))))
:yes: :yes:
@Equilibrium: foarte adevarat ce spui, stiu ca durerea iti poate intuneca judecata si nu mai vezi ca si altii sufera la fel de mult ca tine, am trecut prin asta, inca mai trec uneori, dar ma imbarbatez singur si trec peste…si maine este o noua zi, poate va fi cu mult mai bine decat astazi!
@cristymaykei: stiu ca mamele noastre incearca sa ne invete numai de bine chiar si cand ne injura, pe mine ma amuza copios cand o face, desi stiu ca are dreptate. Cat despre traditie, incerc sa o combin cu modernul, incerc sa fac ceva cat mai elbaorat care sa impace ambele mase (traditionalistii si modernistii…daca pot sa le spun asa)…stilul meu de viata este unul combinat cu traditia si modernul.Desi, cum spuneai si tu, in unele cazuri trebuie sa alegi doar una dintre ele…:)
@napolitana: :yes: :yes:
@Ichigo … nu stiu daca este o contrazicere, o combatere, este doar parerea mea. Indiferent de cauzele mentionate de tine mai sus : Ca esti gay si rade lumea de tine si esti marginalizar, renegat, injurat, luat peste picior, indiferent ca ai o malformatie sau un membru (superior, inferior pierdut ) si te tine tintuit toata viata in medicamente sau intr-un carucior, sau esti paralizat, sau nu ai ce manca … si lista ar continua.
Ichigo indiferent care ar fi cauzele … omule trezestete , durerea este DURERE … Si de cele mai multe ori durerea pe care o suferi atunci cand pierzi pe cineva drag tie, sau faptul ca esti marginalizat, injurat, luat la bataie pe strada, dat afara de parinti din casa, iti pierzi prieteni, familia, jobul si asta datorita faptului ca esti GAY … Doare mult mai mult decat iti poti inchipuii tu …
Poate ti se pare ciudat ce iti spun … dar fara un brat, sau cu o malformatie cred ca poti duce totusi o viata usoara si totusi esti acceptat de familie . Nu ma intelege gresit nu e usor e chiar foarte greu si trebuie sa ai o vointa de fier ca sa poti face acest pas si sa mergi mai departe … Dar faptu ca cineva are zdrobita orice speranta, demnitate, integritate, e pe strazi, cauta prin gunoaie … acelor persoane, le este aproape imposibil sa isi mai gaseasca puterea de a merge mai departe si odata ce nu ai aceasta vointa e normal sa recurgi la sinucidere…
Indiferent care ar fi cauza de durere … Lume traiti-va viata , una singura aveti, gasiti in voi puterea de a lupta cu lumea, mai ales de a lupta cu voi. Dar cei ce nu reusesc, ar trebui ajutati.
Durerea este durere, indiferent care este sursa ei . Poate chiar simpla moarte a animalului de companie sa iti produca aceasta durere.
Dar sunt oameni care nu au puterea de a trece mai departe si nu trebuie sa le dai in cap pentru asta din contra trebuie ajutat.
E frumos articolul dar sincer nu marginaliza niciun fel de durere. Orice ai crede tu … pentru cineva care e slab de caracter poate fi fatala …
Durerea de a fi respins si renegat de toti cei dragi tie, cred eu … este cea mai dureroasa.
Degeaba mai exista moto-ul : “Daca voi nu ma vreti eu va vreau “, cand defapt moto-ul lui in acel moment este : Daca voi nu ma vrei … eu ce rost mai am pe lumea asta ? ”
Cand ai macar un singur lucru pentru care sa lupti, faci tot posibilul, dar cand ramai singur cuc … e o alta poveste .
Fiecare lupta pentru o viata frumoasa cand are pentru cine sa lupte. Cand ramane singur nu prea mai are nici un rost .
Asta este parerea mea si poate unii dintre voi nu veti fi deacord .
@cristymaykei … e bine sa stii sa faci o balanta intre modern si excitarea cititorului .
Daca stii sa le fuzionezi pe amandoua foarte bine, este imposibil sa nu starnesti acea vibratie cititorului.
@Napolitana … ok sa zicem … tu , ichigo, eu si alti care mai sunt pe aici carora nu ne pasa de ceea ce vorbeste lumea si suntem indiferenti … da ? Ok …
Bun dar ce naiba sa le facem la acea categorie de oameni care pun chiar si un simplu cuvant de genu ( nu esti genu meu, esti urat, nu te iubesc … etc ) chiar si spus in gluma, il pun la suflet si ii macina incetu cu incetu … ?
Lor oare CE LE FACEM ???
Cum ii ajutam oare ? Sau nu ne pasa de cei apropiati noua care sunt in situatia asta si ii ridiculozitam si mai mult pe aceasta tema !!!
@mary: nu incerc sa marginalizez sau sa gategorisesc durerea.Stiu ca durerea este durere…stiu canu toti au un caracter puternic,stiu ca pana si moartea unul animal de companie poate fi extrem de dureroasa…am trecut prin asta (moartea unui parinte, a unui animal de companie, injuraturi, batai, batjocura etc). Ci incerc pur si simplu sa ridic moralul unor persoane…sorry daca s-a inteles gresit… 🙂
@Ichigo… inceputul asta da de inteles , dar la sfarsit ai spus intradevar mesajul care l-ai dorit sa il transmiti.
@Ichigo: Sper ca toti sau cat mai multi sa aiba atitudinea ta si aiba puterea de a merge mai departe.. :)..niciodata nu poti stii ce-i dupa colt..poate este ceva frumos sau poate este ceva ce-ti v-a da si mai mult caracter.
@mary eu am scris versurile in gluma…sincer nu sunt chiar indiferent la ce zice lumea….imi pasa si mereu am pus suflet in ceea ce am facut/zis, probabil ca si eu ma incadrez in “Lor oare CE LE FACEM ???”
insa sa ajung sa imi pun capat zilelor sau sa intru in vreo depresie la care numai medicamentele sa ajute nu s-a intamplat inca 🙂
de obicei, in cazul meu, sunt destul de insistent cand vine vorba de o noua prietenie, o noua relatie, o persoana care imi place … dar si insistenta are o limita….si de la posibila durere pe care as simti-o trec la indiferenta de care vorbea ichigo.
in fine, deja deviez discutia, oricum ai dreptate in comentariile tale mary. cheers!
Equilibrium intradevar acesta e drumul ideal, pacat ca nu toti pot sa-l urmeze.
@ICHIGO. Ai un 10 cu felicitari de la mine. Esti sensibil. Cuvintele tale sunt simple si culese din realitate. Exprimi adevarul prin fiecare cuvant. Ai talent si SENSIBILITATE.
Un minus totusi ti l-as oferi atunci cand neglizezi parerea celor multi. Lumea suntem noi.
Multumesc pentru aceste reflexii.
@Avocatus:mersic mult ptr aprecieri,cat despre minus pot sa-l justufic…nu am luat in considera lumea, ptr ca nu prea am contatc asa de mult cu ea, sunt genul care nu are incredere in ea si emite concluzii doar observand de la distanta…
Draga Ichigo. Nu trebuie sa te justifici. Atunci cand cineva apreciaza 99.99 la suta din discursul tau cred ca e un lucru minunat.
Accepta-mi si tu acel o,1 la suta diferit! Te rog.
@Avocatus: ok, accept, pana la urma nimic nu este perfect, oricum ma bucur nespus de mult ca ti-a placut!!!
Zau ca din cand in cand mai avem nevoie si de astfel de mesaje. Poate nu noi, cei care avem curajul sa ne etalam gandurile pe aici pe blog, dar sunt sigur ca sunt multi alti tineri pe care ii macina suferinta, depresia. Pe acei tineri, vorbele tale sigur ii vor ajuta. Candva am trecut si eu prin astfel de depresii, ma macinau ganduri neortodoxe, dar, din fericire, am trecut cu bine peste tot. E important sa stii ca nu esti singur, ca undeva acolo exista niste oameni care te pot intelege si care iti pot oferi un sfat si un gand pozitiv atunci cand in lumea ta parca nimic nu mai are culoare. Si asta ai facut tu prin articolul asta. Sunt convins ca ai ajutat multi tineri care l-au citit.
Iti multumesc in numele celor care, desi citesc, nu au curajul sa spuna asta. Si iti multumesc in numele meu, desigur 🙂
“Draga Ichigo. Nu trebuie sa te justifici. Atunci cand cineva apreciaza 99.99 la suta din discursul tau cred ca e un lucru minunat.
Accepta-mi si tu acel o,1 la suta diferit! Te rog.”
99.99+0.1 !=100 Scuze, Avocatus, dar nu m-am putut abtine…mai ales ca acum am in fata un ditamai tabelul cu calcule.:-)
Rediam. Multumesc
aceste rinduri au fost sunt si vo-r fii teribil de adevarate.e veata cu toate durerile, bucuriile lor.
frumos scris.
@troll: multumesc mult! 😉
Ok…(inspir de 2 ori si incep sa scriu)! Sunt Vlad, un tip oarecare ce sta ascuns sub teancuri de carti, hartii…doar ma asteapta un examen …pff si care uraste ploaia ( m-ai ales cea care tocmai s-a pornit)! Da ..mi se pare ciudat si mie oare de ce scriu pe site-ul asta? Simplu..sunt destul de confuz si as vrea un sfat..Acum sincer..m-am blocat si chiar nu sunt genul sa ma lovesc de principii, principii create si interpretate de iluminati, genii ( pe bune dreptate pana si mai marii nostrii iluminati tot oameni au fost ..si nu cred in perfectiunea lor)..Unde m-am impotmolit? La intrebarea esentiala ”Ce sunt si ce vreau?„ (de fapt sunt doua dar..in fine). Nu credeam ca o sa ma simt atras vreodata de o persoana de acelasi sex..dar uite ca inevitabilul sa produs si sunt adica presupun ca sunt indragostit de el. E firesc …pentru ca eu cred in iubire, singurul lucru nealterat in lumea asta nebuneasca ..plina de fobii …este iubirea! Iubesc insa nu ma simt implinit..si nu fac referire la „gura lumii„sau la toti mediocrii care nu au iesit niciodata din tipar si stau nestingheriti asteptand o minune….ooo nu!! Fac referire la „regasire„..parca ma pierd intr-o lume care nu-mi aparatine sau eu nu-i apartin ei! Avem o relatie de 6 luni, in care am trait asa cum am dorit..la inceput a fost greu pentru amandoi, ne vedeam pe furis fara sa stie nimeni…insa timpul a decis sa ne luam inima-n dinti si sa dam de stire parintilor! Mai intai le-am spus a lor mei ( care mi-au facut un scandal mosntru, dar tot baiatul lor am ramas) iar dupa el…( vestea ce le-a dat-o parintilor lui l-a facut sa plece cu chirie …intelegeti voi) …Oricum, ne-am trait idila pana cand am inceput sa ma intreb „oare e bine ce fac?„ ( nu-mi place sa ma arunc intr-un vis..din care candva trebuie sa ma trezesc…insa iata ca a trebuit)…am renunat la el..da!! am si plans …crezand ca asa imi e mai bine. Dar nu-i asa ….sunt mai singur ca niciodata. Singur…al naibii de singur! Daca ma impac cu el, o sa fiu din nou napadit de mii de ganduri „oare ce viitor o sa avem?„ sau „chiar putem fii fericiti?„ ..Nu vreau sa fac din asta o tragedie, pentru ca nu este….nu am fost niciodata atat de infantil sa intreb„ oare sunt gay„? pentru ca stiu si sunt mandru de asta …oricum inainte de orientare mea sexuala sunt Om..si pe deasupra am si sentimente si ratiune …Mi-ar fi fost mai usor sa merg la o consiliere psihologica insa chiar nu am chef de lunga predica a terapetului…de aceea am apelat la voi …la opiniile voastre!
Observ ca e trecut de miezul noptii siar trebuii sa ma ducla somn asa ca ….noapte buna!
P.S.: Sper ca nu v-am plictisit cu atata vorbarie…:)
Sfat: impaca-te cu el!!! Ai renuntat doar ptr ca nu vedeai viitorul? Gresit! Nu trebuie sa faci asa ceva…ce farmec ar mai avea viata daca am sti dinainte ce se va intampla? Nu trebuie sa ai regrete…”what if?’ nu trebuie sa aiba loc in viata ta! Gandeste-te ca nimeni nu a fost langa tine decat EL, gandeste-te ca el si el a suferit! Intr-o lume a suferintei ar trebui sa facem totul posibil ptr a fi fericiti cu ceea ce ce ne face fericiti!
Ceea ce gandesc eu, nebunul: niciodata nu am crezut in dragoste, niciodata nu am crezut in omenire, ca ar mai avea puterea sa se schimbe din “figurile reci” in oameni! Dar pe alocuri. in acest amalgam de conserve goale mai “rasar” si adevarati oameni! Tu pari a fi unul dintre ei…so fight for yourself boy!!! Eu am renuntat de mult…desi sunt tanar…