Acasă Romanian gay De ce gay-ii tind sa dramatizeze totul sau Drama Queen

De ce gay-ii tind sa dramatizeze totul sau Drama Queen

190
13

Tot mai mult si mai mult, observ in comunitatea gay din Romania (nu am cunoscut cum e comunitatea gay din alte tari) usoare tulburari generate de lipsa unei vieti sentimentale. Am observat ca unii gay nu pot vorbi despre altceva decat: iubire (mare…), tradare, dragoste netarmurita, o pereche pana la moarte, pe veci daca s-ar putea. Eu inteleg ca e frumos (si sanatos poate) sa ai pe cineva langa tine dar de unde disperarea asta asa de mare??? Asa de mare incat unii se indragostesc pe net, de o poza… de cuvintele pe care le spui… oi fi eu anormal (mai am sanse oare??) dar sunt si alte aspecte in viata care te pot face fericit: prietenii, familia, ascensiunea profesionala, banii, calatoriile, etc.

Nu cred ca e normal sa cunosti pe cineva de doua ore si sa incepi sa trimiti ca nebunu’ mesaje lacrimogene… gen „Daca ar trebui sa aleg intre tine si viata… te-as alege pe tine…. si tu ai pleca… nestiind ca viata mea esti tu..”. Cam asa era. Iubirea se traduce prin respect, prin responsabilitate, echilibru, egalitate. Iubire nu inseamna sa stai lipit 24/24 de persoana pe care o iubesti… si noaptea tinut in brate pana dimineata. Iubirea se dovedeste in fapte si nu in cuvinte… e foarte simplu sa spui „te iubesc”…mai greu e faptic.

Trecand mai departe cred ca termenul „Drama queen” este potrivit pentru gay-ii care toata ziua sunt nemultumiti, suparati pe viata… viziune pesimista, neagra… spun la toata lumea ca au incercat de cateva ori sa se sinucida si nu au reusit ( Un sfat prietenesc: Sinucigasul trebuie sa ia cu el o persoana de incredere care sa il impinga de pe dig, blocul de 10 etaje sau sa dea un picior in scaunelul roz…). Totul este o drama: relatiile cu parintii, ex-ul, intamplarile de zi cu zi. Toate aceste sunt confesate unei prietene „foarte bune” de sex feminin, care crede ca stie cu ce se mananca lumea gay dar de fapt nu da doi bani pe trairile „sumbre si gri” ale confesatorului.

drama-queen.jpg

Si eu ma simt prost uneori din motive aberante, insa incerc sa ies din starea aceea povestind cu cineva care imi este aproape, facand o baie cu uleiuri aromatice, mancand ca spartu’ sau efectiv stand singur. Cred ca e necesar ca fiecare sa aiba o ierarhie de valori in viata… sa stie ce e mai important pentru el. Ce conteaza ca suntem gay? Ce conteaza ca stam in Romania? Da, combinatia e aiurea, insa sunt multe alte lucruri frumoase pe care le putem face. E dragutz si sa iesi cu alti gay atata timp cat simti ca ai ceva in comun cu modul lor de gandire. Dar cum comunitatea gay nu este foarte coagulata sunt „bisericutze” multe, multe care barfesc toata ziulica despre cine cu cine s-a futut, care cat o are… si alte subiecte „interesante” si hot. Voi incheia aici, lasand la latitudinea voastra sa judecati ce e rau si ce e bine.

Puszy!
Robert

Articolul precedentGay-ii din Romania, jucarii la pachet
Articolul următorScurta melancolie
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

13 COMENTARII

  1. ai dreptate si eu ma regasesc cat de cat in articolul tau. poate ca ne este frica sa cautam frumusetea altor lucruri sau altor trairi, si atunci sufocam cu mesaje aiurea persoanele care de fapt avem mai mare nevoie de ele ca prieteni decat pentru eventual sex. imi cer scuze la toti la care si eu am facut la fel.

  2. cypryen: Crede-ma nu mi-as permite sa scriu niciodata despre cineva pe blog, apoi mesajele tale erau de amicitie si buna colaborare. 🙂 Ma refeream la gay in general, la modul de a actiona pe plan sentimental. That’s all!

  3. yeah right… este f usor pt u Robert G. sa vb despre asta, acum… dar aminteste-ti ca si u ai fost la fel … aici e vb de gandire, nicidecum de Drama Queen sau alte „nume”….

    in fine…e f usor sa comentezi pe marginea acestui subiect din moment ce pt u (cred) importante in viata au fost( intr-o perioada a vietii tale) aventurile…

  4. Un tip tm: cum am mai spus cuiva, nu e cu dedicatie pentru nimeni, ce naiba, crezi ca scriu ceva ca sa dedic cuiva? Ia-o cum vrei… 🙂 dar nu e cu dedicatie, te asigur. 🙂

    Not important: Drama Queen nu am fost niciodata pentru ca nu mi-a placut ideea si nu sunt o fire care sa vada lumea in nuante de gri. La a doua faza ai mare dreptate: da mi-a placut sa ma fut, sa ma intalnesc cu tipi faini, chefuri, iar’ futaiuri si asa mai departe. Asta se intampla cand eram eu foarte tanar. 😛

  5. Dragilor sa critici ce scrie cineva e usor… scrieti si voi la fel de bine si atunci putem sa facem comentarii. El este singurul care a avut curajul sau bunatatea de a scrie despre lumea asta. Critica la noi nu este constructiva ci distructiva poate si din cauza faptului ca unii din noi nu stiu decat sa critice?

  6. dupa 30 d min in care am scris continuu, am sters tot schimband total intentia initiala…
    pt mine…Drama Queen e un ala care se adreseaza unui barbat cu apelativul „tu”, foloseste „draga” on a regular basis, sufera de fiecare data cand face un pas – miscari simandicoase din solduri, maini atarnate in diferite ipostaze, tigari fumate cu degete intinse, buze tzuguiate si sprancene arcuite, voci care mai de care mai sensibile si fragile, atitudini bipolare-cand happy and joyful, cand depressive and suicidal, sensibilitate vadit dusa la extrem…
    evident, ash putea gasi in ink 30 d min multe alte descrieri fidele…insa time is money…
    `till next time, Be safe!

  7. cypryen , ce rost ar mai avea un asemenea blog daca toti am fi de acord cu asta … si crede-ma ca sunt o gramada de tineri talentati si au un dar de a scrie pe care ffffff rare pers il au , doar ca din lipsa banilor sau nush , a cuiva care sa-i ajute sau sa-i indrume , nu se folosesc de talentul asta

    nimeni nu critica felul lui Robert de a scrie sau abilitatile lui de a compune ceva , ci subiectul in sine esti discutabil

    cat despre critica, depinde cum o priveste cel pe care il critici…si Robert nu este genul de om care se impiedica sau se descurajeaza ca un tip „not important” (adica eu) ii critica un mod de gandire…

    bafta mult mult cu blogul, chiar faci treaba buna:) bv, era si timpul sa faca cineva:)

  8. Eu sincer pot vb despre comunitatea gay din alta tara …adik am cunoscut doua tipuri de gay :genul de care a amintit SOMEONE mai sus…si celalalt care nu striga in patru zari „sunt gay”…si face totul mai ascuns ..sau poate chiar vrea sa foloseasca partea feminina spre as i dovedi daca e cu adevarat gay sau nu…cat despre modul de a actiona pe plan sentimental ,amandoua categoriile sunt genul de visatori ,care tanjesc sau nu dupa o dragoste pierduta sau spera sa si gaseasca o dragoste pentru toata viata…
    spun lucrul asta pentru ca eu chiar am fost indragostita de o persoana care s a dovedit a fi gay …si ce a durut mai tare a fost ca practic m a folosit sa se convinga daca e cu adevarat gay….dar pot sa afirm ca o persoana cu sentimente mai curate si sensibila cu EL sincer nu am cunoscut ..poate ca de asta a si foat dezamagirea asa mare ..
    chiar admir aceste persoane care isi gasesc fericirea intr o peroana de acelasi sex…si mai ales in pat daruirea cu care o fac…credeti ma nu exista la persoane cu sexe diferite ..e ceva care sincer nu mi as putea explica dar e adevarat…si eu peronal ii admir si ii sustin..

  9. Drama Queen 🙂 Pentru mine inseamna comportament tipic feminin (pt ca trebuie sa recunosc ca sunt mai mult sau mai putin misogin). Nu cred ca acest calificativ se atribuie strict in functie de locatie, mediu social sau profil cultural.
    In acceptiunea mea „Drama Queen” sunt majoritatea gaylor, de peste tot. Stateam si ma intrebam deunazi de ce in toata aceasta „societate gay” nu am putut gasi decat foarte rar oameni fericiti, optimisti, multumiti cu viata si intimitatea lor, oameni cu un puternic simt al dreptatii, obiectivitatii, oameni cu o scara de valori morale, cu un scop bine definit in viata … Si am incetat sa mai caut raspunsuri la astfel de intrebari retorice… si am acceptat in intimitatea mintii mele „diabolice” ideea ca gandirea „gay” are o tipologie bine definita ce arareori isi depaseste granitele…
    Motive? poi ce motive sa fie? oare lipsa unui puternic element de legatura in relatia gay, cum ar fi copilul intr-o relatie heterosexuala? oare inclinatia barbatului spre partea palpabila a vietii, spre sex, realitati profitabile, cum ar fi banii, posesiunile de orice fel, si de aici „tradarea” iubirii din multe cupluri gay? oare sa fie homofobia intalnita la tot pasul in societate si impregnata inconstient chiar si in mintile noastre [a gay-lor], ce ne face sa nu ne acceptam involuntar ca entitati „normale”? oare sa fie „misrupismul” general din societatea romaneasca de azi, in care nu ne mai pasa daca vecinu se culca cu sotzia fratelui, pentru ca oricum el e un dobitoc, si de aici „insensibilitatile” la suferinta personala a celui d elanga noi?? Nu stiu, poate gasiti voi un raspuns….

    Cert e ca spre deosebire de heterosexuali, homosexualii au o inclinatie aproape innascuta pentru dramatism si exagerare… Pot spune ca [si o sa imi sara toti in cap acum] din cauza asta apar toate dramele faptice din lumea gay, si din cauza asta urasc lumea gay. Daca luam la intamplare 10 gay si ii punem sa vorbeasca despre experientele lor sentimentale, 5 din 10 vor spune ca sunt tristi pentru ca sunt convinsi ca nu vor gasi marea iubire in lumea asta gay „perversa si rea”, ca nu e loc pentru asa fiinte angelice ca ei in randul comunitatii gay, si din cauza asta e mai bine sa fie „curve” . 3 vor spune ca inca sufera dupa fostul iubit care era o curva si un nesimtit pe care l-au iubit din toata inima lor si insensibilul le-a frant sufletzelul. 1 va spune ca il iubeste pe prietenul lui cel mai bun heterosexual caruia i-a marturisit sentimentele si nu a vrut sa mai vorbeasca cu el… si probabil ca doar unul singur va spune ca iubeste, ca e fericit, ca are o relatie stabila, ca a suferit dar nu merita sa dea importanta trecutului nici atunci si nici acum, ca are o cariera frumoasa, ca ii place ceea ce face, ceea ce este si ca ii plac oamenii din viata lui si profita de fiecare moment pentru a se bucura de ea.
    In afara de situatiile penibile in care un personaj „Drama Queen” devine penibil prin faptul ca pana la urma nu intereseaza pe nimeni viata lui „dramatica” si i se da ascultare doar din falsa finetze de caracter, acestia se dedau la tot ce tine de josnicia morala a unei persoane: barfesc despre toata lumea, indiferent cu cine, indiferent cand, vijelia certurilor si a impacarilor din relatiile lor de prietenie aduc a grotesc si ilustreaza cat se poate de realistic expresia „linge de unde a scuipat”, odata cu despartirea definitiva de o persoana draga, sentimentele precedente, de iubire, se transforma in chip magic si ciudat in invidie, ura, dispret , si mai grav de atat, sunt facute publice (alaturi de amanunte picante, situatii penibile din timpul fostei relatii).
    Si lista ar putea continua.
    In concluzie. Da, urasc gandirea gay, as vrea sa imi fie dragi semenii mei, dar nu pot sa nu recunosc ca majoritatea lor imi sunt, daca nu indiferenti, entitati invaluit in dispret si greatza. Ma bucur enorm cand gasesc oameni care fac exceptie de la regula, oameni cu care imi place sa ma simt bine, langa care ma simt in siguranta ca nu mi-am pierdut „normalitatea”. I LOVE YOU ALL (se stiu ei)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here