Cititorule blandete in judecarea acestor randuri cer…
La un moment dat o campanie europeana impotriva discriminarilor de orice natura spunea : ‘all different all equal’… Nu luati ideea in van… pe parcurs ma voi face inteles. Sper.
Ma intrebam la un moment dat de ce intr-un orash cu atatea posibilitati de petrecere a timpului liber ma indrept de fiecare data fara ca sa stau pe ganduri catre acelasi loc sambata de sambata Sauvage…
Si imi vine in minte – nu radeti – piramida nevoilor lui Maslow.. care undeva prin varf dincolo de nevoile caracterizate drept superioare are pe langa nevoia de apreciere si siguranta, nevoia de apartenenta. Cu toti simtim nevoia de a apartine unui grup, unei comunitati, de a apartine altor oameni intr-o oarecare masura.
Imi fac procese de constiinta de multe ori ca mai toti prietenii mei (cu exceptia celor din copilarie) sunt gay. Si apoi imi dau seama ca nu imi sunt prieteni pentru ca sunt gay, i-am cunoscut pentru ca sunt gay… ne-am imprietenit din cu totul alte motive.
Ma indepartez de subiectul de baza si anume cel care ma doare acum: comunitatea gay sau necomunitatea gay din Timisoara (Romania – extrapoland).
Vedem poate de prea multe ori acest club sau oricare altul (bine-nteles cele care in care suntem ‘rezidentzi’) ca pe o adunatura de ecshi, necshti, posibili si imposibili si catziva prieteni.
Sambata a fost WHITE PARTY, cu exceptia a 4-5 care au respectat acest dress code toata lumea a fost atat de evident dezinteresata sa ia parte la acest joc de apartenenta sau din contra a fost profund interesata sa fie altfel, sa fie diferita ( cred ca sunt cativa pe acolo care nu ar fi purtat ceva alb nici picatzi cu ceara) simteau nevoia sa fie diferiti sa nu fie la fel ca ‘ceilalti’.
Sa nu ma luati cu teoria uniforma sau oamenii se nasc diferiti.. venim acolo pentru apartenenta fie ca recunoastem sau nu de ce ne e frica sa o aratam? E o problema de autodefinire? E o problema de ‘ eu sunt mai bun decat oricare ceilalti’?
E clar ca e o problema….
Si ridic o intrebare: pana unde trebuie sa mearga individualizarea si unde incepem sa ne simtim ca o comunitate cu oameni pe care ii iubim, oameni pe care ii dorim, oameni pe care ii uram, oameni pe care ii invidiem sau de care ne ascundem… O comunitate cu ecshi, necshti, posibili si imposibili?
nimeni18
Salut dragul meu nimeni18,
Pana una-alta, Sauvage are un management atat de … (ar fi prea dure cuvintele) ca nimeni nu a stiut de acel “white party”. Cu cea mai mare placere ne-am fi costumat cu totzii in “alba ca zapada”.
Cat despre post-ul tau, in Timisoara (nu stiu daca si in alte orase) exista o mare problema: lipsa de unitate a comunitatzii gay. Si de aici rezulta toate urmarile …
In rest, toate cele bune !
Eu nu am cunoscut nici un gay pana acum, si nici nu am fost in Sauvage. Toti prietenii mei sunt hetero, iar lucrul asta nu ma afecteaza prea mult. Revenind la subiect, cred ca la un moment dat in viata fiecare simte nevoia sa apartina unui anumit grup si sa fie alaturi de cei asemeni lui. Grupul, in cele din urma, reprezinta un reper prin care te autodefinesti, fiind un mijloc de a te cunoaste mai bine pe tine ca individ. =)
Mda, adevarul e ca oricum… si daca stiam de “white party-ul” organizat de sauvage, nu ma puteam imbraca in alb. Nu ma prinde culoarea. 🙁
Draga Robert
Ma indoiesc sincer ca nu ti-ar sta bine in alb 😉 Nu neaparat precum “alba ca zapada” sau in rochie de mireasa sau ceva de genul asta ci putea sa fie doar un tricou, maieu (chiar mai indicat) sau orice alt accesoriu. Sunt sigur ca te-ai fi descurcat 😉
Transmit calde salutari tuturor de sub ruinele apartamentului meu si dintre foliile de plastic ce acopera totul … mai putin pe mine 😉
tomcat_tm: adica esti precum in “In marile sperante” 🙂 totul este o ruina si tu imbracat in alb?:)
all that jazz… toti prietenii tai sunt hetero… nu esti singur de fapt? identitatea ta, cel care esti… iese la iveala la ore tarziu completand blogguri? sau…?
cand esti tu cel care simti ca esti? de fapt been there done that.. :)) dar la un moment dat am zis destul!…
Nu ar fi o idee rea daca am citi postul inainte de comment-uri.
mai baieti,eu am fost vineri cand cica era”black party”.sa va spun ca am fost in total 20 din care eram singurul in negru?
sa va spun ca am venit de la Arad pt ca mi s-a parut faina ideea de party cu tematica?eu in Romania nu am fost in cluburi gay,asta a fost primul…..si ce sa va spun,se pare ca oamenii de aici se plang toat ziua ca nu este ca afara,ca nu e distractie….si cand exista posibilitatea nu stiu sa faca parte din ea.
in rest ,toate cele bune….
pai da, cam black party fu’… deh… da’ mai conteaza?? alb sau negru… doar’ nu va sta cineva la usa sa selecteze oamenii dupa culoarea ambalajului 🙂
@nimeni18
Neah, nu ma simt singur, cel putin in momentul de fata nu. Persoanele foarte apropiate din viata mea stiu ca sunt bi si deocamdata imi este de ajuns. In plus fata de asta, am inceput o relatie cu o fata pe care o iubesc foarte mult si nu prea mai am timp sa reflectez la latura mea gay.
Si in nici un caz nu completez blogurile la ore tarzii. Am suficient timp pentru asta cand ma aflu la servici. 😛
robert in ceea ce priveste selectia dupa culoarea ambalajului… DINCOLO (oare cat o sa mai zicem asta ca si cum ar fi alta planeta) daca e dress code fie ca e pink, naked, socks sau fetish.. nu prea intri daca nu il respecti
ce discutii aprinse :)) ati spus voi totul oricum..:)) bafta nimeni18
nu s-a spus nimik de fapt eram curios ce lipseste unei ”adunaturi” scuzati termenul neacademic pentru a deveni comunitate…
io unul nu ma inteles unde seface diferenta intre individualitate si comunitate.
care e veriga lipsa? sau merem pe ideea toti sunt curve si egoisti si gata?…… asa e si DINCOLO (din nou) dar sunt anumite puncte de interes comune care ii coalizeaza cand trebuie…
la noi care sunt alea…?
mie imi scapa ceva…