Abatele PIERRE – Doamne, de ce?.- Bucuresti: Editura Humanitas, 2006, p. 29-30.
De mai multi ani, societatea noastra este agitata de o mare dezbatere in jurul chestiunii casatoriei intre homosexuali si a adoptarii de copii de catre cuplurile de homosexuali. Sunt chestiuni importante, si orice legi privitoare la ele trebuie date dupa multa chibzuinta.
Inteleg dorinta sincera a multor cupluri de homosexuali, care si-au trait adeseori iubirea in ostracizare si clandestinitate, de a vedea ca societatea le-o recunoaste.
Secretarul meu a fost, pana a murit, parintele Peretti, care nu facea o taina din faptul ca era homosexual si care este unul dintre fondatorii unei asociatii crestine pentru recunoasterea homosexualitatii, “David si Jonatan”. M-am intalnit de curand cu membrii acestei asociatii. Le-am spus ca termenul de “casatorie” este prea adanc inradacinat in constiinta colectiva ca insemnand unirea dintre un barbat si o femeie, ca sa poata fi folosit, de azi pe maine, pentru un cuplu de acelasi sex. S-ar ajunge la un traumatism si la o puternica destabilizare sociala. De ce nu s-ar folosi cuvantul “alianta”, la fel de frumos si mai putin marcat de uzantele sociale?
Chestiunea adoptiei de copii este extrem de complexa si, de aceea, nu poate fi tratata superficial. Ea tine, intre altele, si poate mai cu seama din punctul meu de vedere, de un anume discernamant psihologic. Sa luam aminte si la ceea ce spun psihologii si sa vedem daca, pe termen lung, acolo unde s-au facut astfel de experiente, faptul de a nu avea parinti de sexe diferite nu-i aduce copilului prejudicii psihologice sau sociale. Ar fi, cred, cel mai serios motiv pentru a nu le permite homosexualilor sa adopte copii. Caci, altminteri, stim cu totii ca modelul parental clasic nu garanteaza neaparat fericirea si echilibrul copilului. Ar trebui sa ne asiguram ca aceasta particularitate nu constituie un handicap insurmontabil, sau prea apasator pentru copil.
Intrebare: Un cuplu care este format din persoane de acelasi sex poate aduce prejudicii psihologice sau sociale unui copil adoptat?
Sincer eu in legatura cu casatoria gay sunt de accord , si chiar la un moment dat o voi face .
Dar cu adoptia de copii as fi de acord doar daca ,copilul nu ar avea de suferit
Ingerash, da si eu tot cam asa vad problema. Dar sunt convins ca a tine in brate un bebe de 3-4 kilograme, proaspat nascut… copilul tau e un sentiment sublim, unic…
Dar de ce aveti voi nevoie de casatorie? va plac rochiile de mireasa? sau vreti sa aveti litigii la “divort”? sau vreti mostenitori si nu vreti sa se bata pe averea lasata ca mostenire? de ce trebuie sa “legalizeze” cineva iubirea dintre 2 oameni? va simtiti mai bine fiind casatoriti? vreti sa va acuzati partenerul de infidelitate prin tribunale?
Cat despre copii, ma doare sufletul cand ma gandesc la faptul ca e aproape imposibil sa am. Infiere? Oare pot face acel copil mai fericit decat daca l-ar infia un cuplu hetero? nu cred.
mie imi pare rau ca ideea de familie se impune, incet-incet si in lumea gay. adoptia, ca si casatoria, sunt forme de legalizare si permanentizare a unor relatii intre persoane fara o legatura de sange. casatoria inrudeste doi straini nu prin crearea unei legaturi de sange, ci prin constituirea unei aliante artificiale, ca substitut al vocii sangelui. institutia adoptiei este inca si mai perversa, pentru ca unui copil dat spre adoptie i se creaza o falsa legatura de sange cu parintii adoptivi, pentru ca desi aceasta este o legatura prin alianta, pur formala – la fel ca si casatoria -, un copil nu poate rupe cu de la sine putere relatia artificiala in care este introdus, asa ca se prefera sa se considere ca un copil adoptat devine, din punct de vedere legal, egalul copiilor tai. de asta adoptia e un subiect controversat chiar si pentru familiile heterosexuale.
eu as zice ca daca doi oameni vor sa stea impreuna, n-au nevoie sa se casatoreasca. (dimpotriva, casatoria introduce o fractura in soliditatea unei relatii, pentru ca abia in momentul in care relatia se cere “cimentata” – printr-un act oficial – devine evident ca cimentul acopera, de fapt, o falie.) la fel, ar fi normal ca cineva care vrea sa ingrijesca un copil sa o poata face fara a-l adopta. din pacate insa, atat institutia casatoriei cat si cea a adoptiei reprezinta “garantii” sociale ca lucrurile vor merge bine (sau cel putin ca eventuala lor derapare va fi tinuta sub control). cat de bine reuseste asta pentru mine e evident…
cu 50% dintre casatorii sfarsind in divort si cu o multime de copii abuzati (fizic, sexual sau emotional) in familia care i-a adoptat, situatia nu e deloc roz. deci nu ni se potriveste si basta. 8)
deacord cu Grid DAR legalizarea casatoriilor shi adoptiilor face parte dintr-un proces de “emancipare” asemanator cu cel a oamenilor de culoare din SUA. e de dorit ca shi persoanele gay sa aiba aceleashi drepturi nu doar aceleashi obligatzii, cu oamenii heterosexuali iar aprobarea acestor doua proiecte de legi in timp (au trecut deabea vre-o 30 de ani de la inceperea mishcarii gay) ar face, e drept la nivel formal la inceput, ca oamenii gay sa fie in rand cu ceilaltzi, indiferent ca e bine sau rau (nu sunt in masura sa dau asemenea verdict) cred ca e cazul ca societatea gay sa nu mai fie discriminata la nici un nivel. rezultatul deci nu ar fi imediat in cazul aprobarii acestor legi dar peste…hai sa zic 40-50 de ani, sigurat mentalitatea se va schimba shi datorita legilor in cauza.
cat despre ” deci nu ni se potriveste si basta”… da, fiecare padure are uscaturile ei dar parintzii mei sunt casatoritzi de 45 de ani shi inca se iubesc iar in budapesta am avut ocazia sa cunosc cateva cupluri cu o experientza frumoasa deasemenea. nu de alta dar chiar nu-mi plac generalizarile.” « Toutes les généralisations sont dangereuses, y compris celle-ci. » – Alexandre Dumas, fils
adoptii? da, sunt deacord atat timp cat acestea se fac prin ajutorul unui sistem de asistentza sociala profesionist shi eficient. cred ca avem shi in tzara specialishti care pot evita familii nedorite pt copii sau mai shtiu shi eu ce alte probleme.
oblio “destabilizare sociala”
dragul meu (scz ca-mi permit asemenea apelative) shi ma rog ce alt rezultat doreshti din moment ce se incearca (shi sper case va shi reushi) o renormatizare a societatzii. fereasca sfantu’ sa clintim un fir de par acestei mirifice societatzi creshtine. iarta-mi ironia shi nu sunt extremist dar cumva societatea trebuie sa intzeleaga neshte treburi. asha cum eu respect fiecare religie shi implicit membrii acestora, mi se pare normal shi civilizat ca shi ei sa respecte “religia” mea/a noastra.
adanc inradacinat? shi ce? din antichitate pana acuma s-au pastrat aceleashi valori pe pamantul mioritic? mai bine ma opresc aici pana nu incep sa behai a prostie 😛
felicitari pt articol shi ma bucur ca a starnit ceva comentarii. keep on the good work.
FireMan: da-mi voie sa-ti raspund unei intrebari puse de tine : ” Oare pot face acel copil mai fericit decat daca l-ar infia un cuplu hetero?” . Scuze, dar dupa mine, nu ai pus bine problema in acea intrebare. Intrebarea ar trebui sa sune cam asa : “Oare pot face acel copil mai fericit decat daca ar ramane pana la 18 ani intr-un orfelinat?” . Ptr ca daca-mi dai voie te informez ca multi din copii din orfelinate raman pe acolo fff multi ani, unii dintre ei chiar pana la varsta maxima la care sunt admisi acolo, adica pana la 18 ani. Asa ca a adopta unu copil, baiat sau fata, dintr-un orfelinat, in moemntul cand esti pregatit psihologic si material, este mai mult decat un act de caritate, este o sansa ptr acel copil la o viata buna, o sansa ca acel copil sa simta iubirea sincera a unor parinti, fie ei nenaturali.
Si legat de casatoriile intre persoane de acelasi sex eu nu le vad nici ca pe o ocazie de a-si etala careva vre-o rochie de mireasa si nici ca sa aibe careva “litigii la divort”! Ptr mine o casatorie este un act de recunoastere publica a iubirii dintre 2 persoane (fie ele hetero ori gay) si incadrarea acelor perosoane in anumite drepturi pe care le are orice cuplu. Pentru ca vrem ori nu, unii dintre noi se gandesc la parterul de viata din mai multe puncte de vedere, unele dintre ele fiind: dreptul legitm al sotului/sotiei la mostenire, asigurare medicala, plus alte drepturi elementare oferite oricarui cuplu.
Ok, recunosc ……. poate forma mea de gandire se datoreaza faptului ca am fost co-fondator al unui ONG LGBT, in Tm, si de ceva vreme traiesc intr-o tara in care au fost adaptate legile in favoarea persoanelor LBGT.
Pupici tuturor… (celor care merita 😛 )
“emanciparea” e o prostie. e inevitabila, dar e o prostie. nu a existat nici o eliberare in sens real–nici a sclavilor, nici a opiniilor, nici a moravurilor, nici a femeilor, nici a drepturilor omului. totul a fost doar un mare circ. e adevarat ca circul in jurul acestor idei “progresiste” a starnit ceva valuri, dar asta nu inseamna inca nimic. sau, ma rog, inseamna mai putine victime si mai putine maini manjite de sange. insa fiecare picatura de sange astfel “economisita” n-a fost irosita–efortul de discriminare a fost doar reorientat spre specii mai profitabile. azi lupta antidiscriminare a devenit o industrie, perfect legala, a discriminarii. sume imense investite in cercetare sau in protectia sociala nu fac altceva decat sa saraceasca si sa aserveasca mase din ce in ce mai largi de oameni.
nici macar din experienta (super-comentata) a holocaustului nu s-a invatat nimic. masele largi de oameni asculta de aceleasi legi obscure, iar pogromurile de orice fel au nevoie doar de un anumit set de conditii istorice si sociale pentru a se repeta.
despre rolul asistentiei sociale, ca si despre exemplele pozitive ale familiilor fericite, ma abtin sa vorbesc – si nu pentru ca exceptiile confirma regula, ci din pricina ca in conditiile actuale ale unui controlul social cvasitotal orice distinctii de tipul bine/rau sau fericit/nefericit devin perfect inoperante. azi oamenii nici nu stiu cat de nefericiti sunt, pentru ca nu au decat varianta “fericirii” la dispozitie, la ei nefericirea echivaland cu simpla lor incapacitate de a se adapta acestei lipse de alternativa.
nu stiu daca am fost clar, insa oricine mai are inca incredere in sistem beneficiaza de toata simpatia mea. 🙂
O “recunostere” civila vizeaza drepturi civile. M-as casatori / legaliza un parteneriat cu iubita mea pentru a sti ca daca mor, ceea ce am construit (material) impreuna nu va fi revendicat, in parte, de nepotii mei, bucurosi deocamdata ca au o matusa celibatara (si foarte bogata :)).
Altfel, iubirea mea e pentru mine si iubita mea (si Dumnezeul in care cred), nu pentru frati si prieteni si psihologi si sociologi… etc
sincer nu sunt de acord cu nici una nici casatoria nici adoptia. aqua cum ii vei explica copilului care e mama si care e tata (dupa idea eu sunt pasiv sunt mama, eu sunt activ sunt tata) si daca e baiat ce faci cand incepe sa mearga la liceu si isi descopera sexualitatea? nu crezi ca tu s tau ati putea influenta orientarea sexuala a copilului supa atatia ani? sa fim seriosi visezi. nu te gandi doar la tine gandestete la copil. si inca ceva daca gandirea ta a putut fi modelata de faptul ca ai fost co-fondator al eu stiu ce. ce te face sa crezi ca mintea unui copil de 14 ani nu poate fii influentata.stop dreaming this is reality not a movie
Regret dragilor dar nu ma pot abtine … desi nu sunt un mare amator de copii … ii prefer pe cei gata crescutzi 😉 …
Va rog vizionati clipul:
http://www.youtube.com/watch?v=_qf0puHJ-KM
Atat. No comment!
sal all;
republic: ce vei face cand, dupa – sa zicem – 20 de ani de convietuire cu un tip, el moare, si tot ce ati cumparat impreuna ajunge in mana familiei lui care nu te suporta..? Crezi ca iti va fi usor sa ii vezi cum scot la ziar tot ce nu le este de folos LOR, chiar daca acele lucruri TU le-ai cumparat si iti sunt indispensabile?
Eu sunt intru totul de acord si PRO unui parteneriat civil sau cum se va numi cand va ajunge “valul” si in Romania.
Adoptia…am rezervele mele. Si nu pentru ca nu as fi un parinte bun ci mai degraba pentru ce ar avea respectivul copil de suferit in societatea stricta de azi. Copiii sunt rai. Marea lor majoritate. Imi aduc aminte cat am avut eu de suferit pentru micile gesturi feminine din generala…
De acord cu Kaballa. Sunt multe cupluri care de-alungul anilor si-au procurat diverse bunuri, au sume substantiale si un parteneriat civil ar fi bun.
eu sant d acord cu casatoria intre 2 pers d acelas sex si d abia astept sa fie posibil si la noi ……..in privintza adoptziei sant rezervat asa k nu comentez
Eu pot fi feriticit cu cineva fara sa ma casatoresc cu acea pers..Mi se pare un pic cam exagerata chestia asat cu casatoria intre pers de acelasi sex:)..in fine,asta e parerea mea:)
*fericit :d
si copii..off,ar fi prea frumos..eu as suferi f mult daca i-as spune copilului meu (daca l-as avea) ca de fapt mama lui e un barbat si cand toti ceilalti prieteni ai lui ar vb despre mamele lor,el ar vb despre “mama” lui “barbata” :))
Mariusica stai linistit mey ca nam de gand sa ma insor:lol: