Desigur ca in Romania nu se pune vorba de asa ceva, cel putin nu in urmatorii 50 de ani. Probabil va amintiti celebrul videoclip “Leave Britney alone!”. El este, Chris Crocker, un tip hilar, ciudat pe alocuri, inteligent si destept si cu sange in instalatie mai mult decat toata comunitatea gay din Europa de Est. Un videoclip numai bun de vizionat….
Si totusi as vrea sa va intreb ceva, in ipoteza unei relatii gay bazata pe stabilitate, in care partenerii au deja o istorie de cativa ani, ati dori sa adoptati copii daca acest lucru ar fi posibil in Romania?
Nu stiu, poate ca ar fi o idee buna sa se poata. Momentan in Romania si pentru un cuplu hetero este extrem de greu sa adopte un copil, daramite pentru un cuplu gay.
Pe mine ce ma preocupa este economia sentimentala a boarfelor. Adica se da un cuplu care adopta un copil, sa zicem ca unul din cei doi vrea sa traiasca un pic si isi insala partenerul, alalalt ameninta ca se va sinucide… orgolii masculine… oare un mediu format din doi barbati este un mediu potrivit pentru dezvoltarea armonioasa a unui copil?
Adica in anii adolescentei, ce va vedea copilul ala prin casa? Reviste cu barbati dezbracati? Oare e corect dpdv etic pentru copil?
O alta varianta sunt si mamele surogat. Dai 10 mii de euro, niste sperma, si peste 9 luni vine barza. 😕
Un cuplu care are o istorie in spate, daca te referi la nr de ani decand sunt impreuna, din cate stiu trebuie sa fie casatoriti pentru a putea adopta un copil, ceea ce in Romania nu stiu dak se va aproba vreodata atat casatoria intre persoane de acelas sex , dapai sa mai adopti si un copil. Pana si in Sua sunt dificultati in cazul unui cuplu gay care vor sa adopte un copil iar acolo casatoriile sunt legale.
Aici mai depinde si de cuplu daca vor sau nu un copil. Cei mai multi prefera un animal de companie cum ar fi cainii si pisicile !
Ups uitasem sa pun titlu cred. Ai dreptate in mare parte. Si eu mi-am pus fel de fel de intrebari legate de subiectul asta si am ajuns la urmatoarea concluzie- daca un cuplu gay vrea copil, e musai sa locuiasca in occident. (Apropo, nu stiam ca se mai poarta moda cu reviste porno -barbati/femei dezbracati/dezbracate, devreme ce gasesti tot ce vrei pe internet 😉 ).
De asemenea, tot in occident gradul de civilizatie e mai mare, zi de zi se fac progrese in implemetrarea ideii “it’s ok to be gay” si drept dovada stau documentarele, paradele , si un lucru care imi place si pe care il salut, introducerea in serialele de mare audienta a cuplurilor gay (vezi Desperate Housewives, Grey’s Anatomy, si cel mai nou serial de comedie cu tematica gay, Happily Divorced, in care protagonistii sunt Fran Drescher, celebra “The Nanny” si sotul acesteia care dupa 18 ani de casnicie descopera ca este gay).
Acolo poti adopta un copil, de fapt problema poate fi a cuplului, daca sunt suficienti de maturi sa isi pastreze relatia , sa fie amandoi implicati in cresterea copilului pana cand acesta ajunge la maturitate. Un copil , daca este adoptat, inseamna ca nu a fost dorit de cineva. Cu o educatie sanatoasa, acel copil isi va da seama repede ca este norocos sa primeasca iubire de la un cuplu gay.
Dar stau si ma gandesc cateodata, cati oameni adopta doar cu marea teama ca vor imbatrani singuri, fara sa aiba pe nimeni? Aici e un subiect mai delicat care necesita multa gandire, nu il dezbat acum.
=)) Asta cu revistele e o prostie…eu ma uitam pe furis pe revistele Playboy ale lu’ taicamiu cand aveam vreo 5-6 ani, si din cate vad nu sunt prea afectat
@Non_Lose, ei nu esti afectat, te-ai facut ghei!:-P
——————————–
Despre adoptie s-a mai discutat si intr-un articol despre parteneriatele intre homosexuali. Eu atunci am abordat strict latura economica a problemei ca sa arat ca si homosexualu’ de rand are dreptul la pensie si alte beneficii din partea statului.
Din punct de vedere moral, problema se ramifica atat de mult incat ne putem pierde in argumente pro sau contra pentru ca mai apoi sa uitam de unde am plecat si ce voiam sa demonstram de fapt.
Parerea mea e ca in prima faza, in Romania nu trebuie sa se puna problema adoptiilor…ar trebui sa ne gandim la parteneriate. Oamenii se vor obisnui mai usor cu anumite idei daca ii luam usurel, treptat. Sa le aruncam direct bomba cu adoptiile, am da nastere la o reticenta si mai mare fata de gay. Nu-i da omului mai mult decat poate duce!
Sa admitem ca exista un cadru legislativ pentru adoptii. Decizia unui cuplu de a adopta poate fi o arma cu doua taisuri. Moral sau imoral? Niste perversi sau niste oameni cu capul pe umeri? Ei pot educa copilul ala cum trebuie, ii pot oferi un viitor mai frumos, ii pot asigura liniste in sanul familiei? Va fi copilul discrimnat, luat in batjocura de colegi, vecini, cunoscuti? Vor adopta si niste oameni ca Naomu copii? Trebuie avut in vedere si gradul de dezvoltare a societatii, pentru ca daca ne gandim numai la noi sau numai la cum am educa noi copilul si omitem presiunile societatii…nu iese tocmai bine pentru copil.
Multi ne punem problema unui parteneriat sau a unei adoptii, dar cati dintre noi se tem sa le spuna parintilor despre orientarea lor chiar si atunci cand sunt pe picioarele lor? Daca fugim ca dracu’ de tamaie de lucrul asta, cum vom putea sa gestionam situatia unei casatorii/adoptii?
Eu zic sa nu ne grabim in a zbiera in gura mare ca vrem “maritis” si “copchii”. Sa nu uitam ca fata de occidentalii aia pe care ii vedem ca pe niste fiinte a caror transpiratie miroase a mar si-a flori, noi de abia de 20 de ani am iesit de sub comunism si de doar 10 ani am eliminat legea care condamna homosexualitatea.
Subiectul asta e fierbinte rau. Cred ca dupa cel cu biserica asta e al doilea ca importanta.
Copii sunt un subiect de mare delicatete.
Ar trebui in primul rand o scoala pentru parinti si ideal ar fi ca toti copii sa se nasca din imbratisarea dragostei a parintilor.
In momentul de fata un copil in Romania este mai bine situat intr-o familie hetero decat cu un cuplu gay, din cauza ca homofobiei cu care s-ar confrunta. Peste un numar de ani lucrurile s-ar putea schimba. Si tarile din vest au cunoscut gradul de homofobie care exista acum in Romania, si uite ca l-au depasit.
Si cum adica daca e corect sa cresti un copil intr-o casa cu reviste cu barbati dezbracati? Sa inteleg ca revistele cu femei dezbracate ar fi mai aceptabile pentru un copil? Sau, si mai bine, nu am putea tine revistele departe de copil?
Corneliu, mi de exemplu nu mie se pare ok sa imprimi unui copil un anumit sens al sexualitatii. Nici hetero, nici homosexual.
Io ma gandesc la mine… chiar daca un cuplu gay ar putea adopta un copil, io m-as gandit de 100 de ori… as vrea ca un copil sa imi vada eventualii prieteni poate efeminati? sau poze cu vre-un travestit pe calc? sau poata revista preferata pe care o rasfoiesc din cand in cand?
Adica, etic vorbind, am eu acest drept fata de un copil? daca s-ar simti stanjenit? incomodat? rusine sa-si invite prietena acasa… colegii de scoala…
in fine, ignorati-ma… gandesc io prea mult.
Nici mie nu mi se pare neaparat bine sa impingi un copil spre un anumit ¨model sexual¨ (ma rog, n-am gasit alt cuvant). Totusi, stim cu totii ca in familiile heterosexuale copiii sunt invatati ca musai trebuie sa le placa o persoana de sex opus, despre cealalta posibilitate nici nu se pomeneste, ca si cum nici nu poate exista.
Corneliu, da aa e… dar noi nu trebuie sa fim ca ei, ca asta nu ii va face mai toleranti.
Iarasi, este o discutie teoretica care are limtele ei. Exista, din fericire, si un experiment in derulare: in tarile mai civilizate exista multi copii (din cate stiu eu, aproape jumatate de milion) care sunt crescuti de cupluri gay. Daca acest experiment reuseste, orice argument teoretic in contra adoptiei gay va cadea, si inevitabil va adopta si Romania acest model.
Mi-a plăcut viziunea lui Chris (sper ca nu i-am greşit numele, mi-e lene să verific ?:-) ) asupra problematicii cuplurilor gay şi posibilitatea lor de a avea copii.
Sincer nu văd posibilitatea ca în România să fie concepută (cel puţin nu în viitorul apropiat) o lege referitoare la cupluri gay şi cu atât mai mult la posibilitatea lor de a adopta copii. Acest fapt este cauzat pe de o parte şi de latura politică. Dat fiind conservatorismul românilor privitor la acest fapt, multor politicieni nu le convine să-şi sacrifice capitalul electoral venind cu o asemenea propunere “gay” (ma refer în special la cuplu dar şi adopţie). Bine înţeles că această teamă se poate ascunde, chipurile, în spatele modelului creştin sub care au fost crescuţi, spunânduli-se despre conceptul homosexual în dogma creştină.
Trăim într-o societate democratică, aşadar libera exprimare fiind consfinţită, nu ne rămâne decât să găsim modalităţi persuasive în susţinerea acestor cauze care ne interesează
Relația biologică cu părinții proprii nu poate fi reprodusă în niciun caz printr-un act de adopție. Autoritatea părinților biologici asupra copilului lor e una, iar autoritatea unor părinți de împrumut are cu totul alte resurse. Prima izvorăște din iubire (sau, dacă nu din iubire, dintr-un simț natural al continuității biologice), pe când a doua derivă în principal dintr-un simț al proprietății asupra copilului încredințat și din datoria de a reuși în educarea lui.
Adopția pune și așa destule probleme, copiii (mai ales dacă sunt mari) având probleme la integrarea într-o familie care nu este a lor de drept, pentru a o mai complica inutil cu ideea unei familii gay. (Alta e situația, evident, dacă părintele gay este și părintele biologic al copilului – pentru că atunci practic nu se mai pune problema adopției.)
Ideea care stă la baza adopției mi se pare extrem de nefastă. Se recurge la simularea unor relații de familie, echivalându-se atașamentul care (eventual) se crează între părinții adoptivi și copilul adoptat cu relația de iubire dintre părinții naturali și copilul lor. Relația dintre partenerii de cuplu nici nu interesează practic; interesează doar măsura în care cei doi pot participa în calitate de actori la teatrul ieftin pus în scenă. Dacă ar fi posibil ca un copil să poată părăsi liber, cu de la sine putere, familia de adopție, atunci altfel ar sta lucrurile. Însă atâta vreme cât copilul adoptat este legat prin lege de familia căreia îi este încredințat (cu toate avantajele care, eventual, pot să decurgă de aici) nu mi se pare că adopția este în interesul real al copilului.
Instituția adopției a fost concepută ca o alternativă la instituția familiei, iar instituția familiei a fost creată la rândul său ca mijloc de protejare a unei relații biologice deja stabilite. Ambele instituții implică un grad de simulare și de punere în scenă, doar că familile naturale au de partea lor scena naturală a propriilor vieți. Sigur că, dacă există familii naturale reușite, există și cazuri fericite de adopție, în care un copil care nu avea înainte nimic se trezește un copil împlinit și își găsește un drum în viață. Însă atunci când copilul dat spre adopție e foarte mic și nu poate fi întrebat cum se simte alături de părinții adoptivi, adopția mi se pare o adevărată loterie a sufletelor.
O familie care vrea să adopte un copil este întotdeauna interogată atent asupra motivelor care stau la baza acestei dorințe. Cu toate astea, cel mai adesea copilul ajunge să suplinească niște nevoi de care nici părinții adoptivi nu sunt conștienți. Uneori ei au speranța ca acel copil să sudeze relația de cuplu, alteori adopția e solicitată ca urmare a unei dorințe de a salva aparențele (o familie fără urmași fiind oarecum un rebut social), iar alteori copilul adoptat servește pur și simplu ca divertisment.
Din aceste motive autoritățile de asistență socială și de protecția copilului sunt chemate să investigheze până în pânzele albe relația de cuplu (sau viața personală a solicitantului, în rarele cazuri în care copilul e solicitat spre adopție de o persoană singură). Motivul invocat adesea, cel că există multă dragoste de oferit, e unul foarte necovingător și chiar de natură să trezească neîncredere pentru că cel care are dragoste de oferit se așteaptă să și fie răsplătit cu dragoste, ceea ce nu e întotdeauna cazul. Un copil nu poate servi drept simplu obiect al dragostei cuiva, oricât de dezinteresată ar fi aceasta.
Cele mai mari șanse în procesul adopției le au, de aceea, cei care fie au pierdut un copil, fie nu pot să aibă copii, fie ambele. Prima întrebare care se pune (și peste care nu se poate trece) este – de ce nu ai propriul tău copil? Dacă la această întrebare există un răspuns convingător, se mai poate vorbi despre adopție, dacă nu – nu.
😎
Robert…care e revista ta preferata? 😉
Cred ca videoclipul atasat explica multe , nu credeti?
Rămăsăi șocat când îl văzui pe Chris Crooker cu barbă și fără perucă =))
@Grid … Hmmm … pai daca prima intrebare cu care incepe este : “De ce nu poti sa ai propriul copil” si daca exista un raspuns convingator se poate trece mai departe daca nu, nu, in cazul asta cam toata lumea poate spune ca nu poate avea un copil din anumite conditii medicale, ok dar se merge doar atat pe un raspuns convingator ? Nu se cere o analiza, un act care sa ateste aceasta problema ?
Nu prea sunt oameni grid care adopta copii pentru a isi salva aparentele, adica sa isi salveze relatia si motivul ar fi acela ca unul din parteneri ar vrea sa fie copilul lui de sange in caz ca celalalt nu poate face un copil ceea ce de multe ori duce la despartire.
@non lose. Stiu, aceeasi mirare o am si eu. Ideea e ca am cercetat un pic canalul lui de pd youtube si are cateva vids misto, stie cum si ce sa argumenteze.
Mary~
Câteodată mă sperii de felul în care tot ce spun e luat ad litteram. N-am lista de întrebări pentru adopție. Nici nu există o astfel de listă. Am spus doar ce cred că e important atunci când cineva vrea să adopte un copil.
Nu cred că e normal ca cineva să adopte un copil înainte de a fi încercat să-și crească propriul lui copil.
În cazul cuplurilor gay, faptul că partenerii nu pot avea copii împreună, deși e un fapt biologic, nu se datorează sterilității partenerilor. Cel puțin unul dintre ei ar trebui să fie fertil.
Problema e că, în multe cazuri, cum ai spus și tu, partenerii gay nu se iubesc suficient de mult încât să lase partenerului șansa să aibă propriul lui copil biologic (cu altcineva, evident), iar apoi să-l crească împreună ca pe copilul lor. Lucrurile devin dintr-o dată mult mai complicate când e vorba de propriul tău copil. Ipocrizia e evidentă în astfel de cazuri – deși ambii partenerii sunt gay, n-ar avea încredere suficientă unul în celălalt pentru a lua copilul unuia dintre ei spre creștere în cadrul propriei lor familii gay (asta în cazul că nici celălalt părinte biologic al copilului nu s-ar opune).
De ce, atunci, sunt de acord două persoane gay să crească totuși împreună un copil care nu e al lor? Pentru că e mai simplu pentru amândoi. Pentru că sunt mai puține bătăi de cap decât cu propriul copil. De aici rezultă faptul că dorința de a adopta un copil în cadrul cuplurilor gay nu are același substrat și aceeași motivație ca în cazul cuplurilor heterosexuale. Pentru un cuplu gay adopția unui copil, în situația în care ambii parteneri sunt perfect capabili să procreeze, reprezintă în primul rând o formă de legitimare socială (care poate fi chiar o dorință sinceră de a face bine unui copil care are cu adevărat nevoie de părinți).
Însă dorința de a face bine nu e suficientă atunci când te decizi să iei o viață în custodie permanentă. Posibilitățile materiale nu sunt nici ele o garanție suficientă. Mai degrabă, trebuie să demonstrezi că ți-ai dorit tu însuți un copil suficient de mult, într-atât de mult încât să fi făcut tot ce era omenește posibil pentru a avea copilul tău. Dorința de a avea un copil, mai ales când a fost neîncununată de reușită (din cauze medicale sau nu), cântărește mai mult decât orice alt argument (posibilități materiale, disponibilități afective, pregătire profesională etc.) atunci când vine vorba de a adopta un copil. Probabil se consideră că dacă ți-ai dorit ceva suficient de mult, nu îți poți permite să ratezi.
Din acest punct de vedere, un cuplu hetero va avea întotdeauna un avantaj la adopție. Unui cuplu hetero, întemeiat tocmai în ideea de a concepe împreună un copil, nu poți să-i pretinzi : „Doamnă, dacă dumneavoastră sunteți sterilă, de ce nu-l lăsați pe domnul să aibă un copil cu o altă femeie și apoi să-l creșteți împreună?” pentru că, în logica cuplului heterosexual, asta ar însemna un îndemn la infidelitate (chiar prin inseminare artificială, tot o formă de trădare la adresa soției s-ar numi). Pentru un cuplu gay însă, problema infidelității nu se pune în felul acesta, dat fiind că apropierea de cineva de sex opus (cu scopul strict al procreerii) nu reprezintă o plăcere ci, mai degrabă o corvoadă.
În fine, putem face speculații infinite pe tema asta, însă ideea e că un cuplu gay nu are nevoie de copii în aceeași măsură ca un cuplu heterosexual (care se presupune că s-a întemeieat tocmai în această idee). Putând trăi foarte bine și fără copii, un cuplu gay ar trebui să demonstreze de ce anume un copil ar fi important în viața cuplului (dacă, de pildă, ambii parteneri gay au crescut fiind orfani de părinți, șansele de a putea adopta un copil ar putea crește substanțial, dată fiind motivația puternică a amândurora de a oferi unui orfan o familie).
@Grid
Nu m-am referit strict la cuplul gay cand am spus ca un copil nu poate fi cheia pentru a suda mai bine o relatie, ci m-am referit si la cel hetero, nu ii poti baga un copil pe gat nevestei sau sotului daca el nu mai simte nimic pentru cealalta persoana. Daca nu o poate face biologic, unul adoptat niciatat.
Sunt cateva bune cazuri in care nasterea unui copil facut fie de cineva din cuplul gay cu o femeie, fie din cel hetero, poate schimba complet viata acelei persoane, incat de dragul copilului cuplul gay sa se desparta incat tatal sa ramana alaturi de mama, pentru a ii oferi un camin, dar si persoanele din cuplul hetero ar putea face lafel. Nasterea unui copil de multe ori scoate la suprafata instinctul matern Si probabil este unul din principalele motive pentru care ei nu au incredere unul in celalalt. Aici mai este si alta problema. Copilul apartine biologic doar unei singure persoane, pe cand celalalt tot copil adoptiv il considera si aici pot lua nastere diverse gelozii sau divergente.
E mult mai simplu sa iei un copil adoptiv, pentru ca asa daca este sa se lege acel atasament, in mare parte va fi in egala masura.
Intotdeauna un cuplu hetero va avea un as in maneca fatza de cuplul gay, de ce ? Pentru simplul motiv ca un copil care va creste in o familie gay, va avea mari probleme de adaptare in societate, atat la scoala cat si cu prietenii lui si va fi discriminat.
De multe ori ai sa vezi in cuplurile gay ca si copil, animalul de companie ( caini, pisici ) pe care poti spune ca este iubit ca si cand ar fi propriul lor copil.
Adi, nu am ceva preferat. Tetu, eventual… numai pentru poze, adica cat de bine sunt ele facute, se-ntelege. 😛
Dap, dacă adopți un copil numa d’aia ca să intre in portofoliul de posesii… mai bine NU. Mi se pare culmea egoismului.
Sincer sa fiu nu stiu cum este viata de gay in Romania …am plecat din tara la varsta de 18 ani … Dar acum sunt in Olanda iar viata de gay aici este usoata fata de ceea ce citesc despre Romania ….si nici aici nu poti adopta un copil fiind un cuplu de gay …. iar faptul ca este greu sa adopti un copil fiind gay nu cred ca se pune problema legata de orientarea ta sexuala ci faptul ca esti ,,barbat” … Lesbiencelor le este dat voie sa nasca copii dar asta pt ca au instictul matern in sange … iar chestia cum ca copilul va traii in societatea ta is a bullshit a fi gay nu inseamna sa ai masa plina cu reviste porno say cd porno cu gay get serious ……eu sunt gay si nu am reviste sau cd porno in casa sau leptop… sunt cuplat si noi doi avem o viata destul de great even more than the hetero can have …..a fi gay nu inseamna sa traiesti in porno life sau sa fi inconjurat de xxx…. Este si un film gay legat de adoptarea unui copil atat male cat si female sunt prezentate ambele sexe ..iar acolo arata cum ca femeilor le este permis mai usor sa adopte copii decat barbatiilor ….de aici am tras concluzia ca barbatilor le este greu sa adopte datorita faptului ca au penis….. alta explicatie nu pot gasii ..cum am spus sunt multe cupluri gay de care nici nu se stieeeee si traiesc bine merci o viata normala ,decenta fara sa se afiseje pe rahatul ala de site gayromeo sau pe alte site-uri porno …. Eu unul voi incerca sa adopt un copil in cativa ani (23 de ani acum )si sper ca voi reusii daca nu ..voi merge pe surogat cum fac toti …
Pff iar atacuri miselesti la adresa lui Romeo, ma simt dator sa il apar: Max, din moment ce ai plecat din tara de ceva vreme, si nu stii cum e viata dă gay in Romania, iti aduc la cunostinta faptul ca in Romania nu abunda cluburile gay (nici nu mai mentionez calitatea lor), majoritatea oamenilor sunt homofobi (din cate am inteles nici in Olanda nu e raiul de pe pamant, dar nu cred ca se pot compara cele doua tari oricum) – asa ca Romeo este printre singurele mijloace de socializare de care dispunem…eu, cel putin, nici nu as avea viata gay daca nu ar exista Romeo si blogul asta :S
Nu exista nici un fel de garantii nici in relatii hetero nici in relatii same sex. Mai toti intram intr-o relatie cu cele mai bune intentii, dar timpul trece, noi ne schimbam, si nimeni nu poate stii ce se v-a intampla. Uni se despart chiar si dupa 20 de ani de casnicie/parteneriat.
Ca esti un cuplu gay sau straight ar trebui sa fie irelevant. Ce conteaza este abilitatea de a pune binele copilului pe primul loc indiferent de circumstante. Okay, el si ea sau el si el sau ea si ea nu a durat, dar intr-un moment de fericire au decis sa adauge un copil la ecuatie si tot ce trebuie sa faca este sa ramina maturi si sa puna de-o parte infantilitatile si cand vine vorba de copil sa ramana pragmatici si sa-si puna mandira in cui in ce priveste dezacordurile dintre ei doi.
Asta ar fii scenariul ideal in caz de divort/separare.
Dar cand adaugi la astea si faptul ca esti in Romania..sincer, nu cred ca un copil merita riscurile pe care le implica sa fie adoptat de o familie de “same sex”. Din pacate nu este vorba de a fi numai un parinte bun. Este vorba si de mentalitatea celor din jur, iar la aceasta ora inca lasa de dorit.
Se spune ca greautatile iti dau caracter, dar viata este deja destul de grea de la sine. Merita sa mai adaugi si tu singul la toate acestea.
Oricum, este un mega subiect cu foarte multe pro si con.. 🙂
-xx-
PS: scuze daca am zis ceva care a fost deja zis.. 🙂 ..nu am avut timp sa citesc toate comentarile.
Cand mai am timp, ma uit la tot ce a postat in ultima vreme si unele lucruri mi se par foarte bine punctate!
Eu inca ma consider prea copil si nu prea vad copii in viitorul meu !