Articolul 200 a fost o sectiunee controversata a Codului Penal al Romaniei care incrimina relatiile homosexuale savarsite in public sau care produceau “scandal public”. In plus, interzicea promovarea activitatilor homosexuale. Articolul a fost modificat la 14 noiembrie 1996 sub Guvernul Vacaroiu si a fost abrogat de Guvernul Nastase la 22 iunie 2001. Articolul a fost ultima lege romaneasca care discrimina pe baza orientarii sexuale, fiind abrogata cu presiune din partea societatii civile si Consiliul Europei (Consiliul Europei, cu sediul la Strasbourg, a luat nastere la 4 Mai 1949 si reuneste toate statele Uniunii Europene si alte state din Centrul si Estul Europei).
1. Relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex, savarsite in public sau daca au produs scandal public, se pedepsesc cu inchisoare de la unu la 5 ani.
2. Fapta majorului de a avea relatii sexuale cu un minor de acelasi sex se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
3. Relatiile sexuale cu o persoana de acelasi sex in imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa sau prin constrangere se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
4. Daca fapta prevazuta in alin. 2 si 3 are ca urmare vatamarea grava a integritii corporale sau a sanatatii, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
5. indemnarea sau ademenirea unei persoane in vederea practicarii de relatii sexuale intre persoane de acelasi sex, precum si propaganda ori asocierea sau orice alte acte de prozelitism savarsite in acelasi scop se pedepsesc cu inchisoare de la unu la 5 ani.
Casatoriile intre persoane de acelasi sex nu sunt legale in România, desi in ultima vreme au fost propuneri pentru a se implementa acest drept.
Presedintele Traian Basescu a declarat in campania electorala ca nu are nimic impotriva casatoriilor intre persoane de acelasi sex. Comunitatea gay a primit sperante ca Romania va fi prima tara din Europa Centrala si de Est, si prima tara majoritar ortodoxa, care sa legalizeze casatoriile intre persoane de acelasi sex. Totusi, uniunile civile intre persoane de acelasi sex (nu casatorie propriu-zisa) sunt deja legale in majoritatea tarilor Uniunii Europene, inclusiv Ungaria, Cehia si Slovenia.
Legat de Articolul 200 am o nedumerire: La ce anume se refera mai exact “scandalul public”? Adica daca eu vreau sa ma sarut cu cineva pe strada… pot? Sau sa merg tinandu-ma de mana cu un tip?
De ce sunt atatea cazuri de discriminare si tot atatea de hartuire? Sa fie Articolul 200 doar pe hartie? Personal consider ca Romania nu a fost si nu este pregatita sa fie indiferenta la chestiunile legate de comunitatea LGBT. Ma gandesc la un eveniment oarecare, o intamplare… un sarut pe strada… si nu cred ca ar provoca tot atata scandal public in Olanda, Germania precum in Romania. Ce trebuie facut ca romanii sa priveasca cel putin cu indiferenta comunitatea LGBT? Oare ar mai trebui ceva adaugat in controversatul Articol 200?
Take care
Robert
Cum scriam si eu pe blogul meu, este nevoie de o presiune mai mare exercitata de asociatiile gay asupra factorilor de decizie. Plus o campanie mediatica bine pusa la punct. In nici un caz parade gay cu travestiti..
Reactiile fata de orice gest homofil (gay) ale celor din jur sunt date de perceptia oamenilor asupra acestui fenomen.
Nici nu vreau sa ma gandesc la cum ar reactiona mama daca ar sti ca A. imi este mai mult decat prietena…
Presiuni… vedeti, cu mass media se obtine orice: pana si sa-i auziti lui Becali toate ineptiile pe orice post TV, la orice ora, si creste, si creste in sondaje… Pentru ca devine popular, i se iarta ca e prost, incult, debiteaza ineptii…
Depinde si de comunitatea LGBT (din Romania) ce mesaj vrea sa transmita: o extrema este cea cu parade gay (la care romanii nu marseaza, mai pudibonzi fiind… cultural vorbind, si istoric, nu pe aceste teritorii au fost case de toleranta samd, ci in Europa de Vest), accentul fiind pus pe sexualitate, mesajul fiind unul de genul: “sunt gay, vreau cat mai mult sex, cu persoane de acelasi sex cu mine”. Ca un nimfoman (hetero) care si-ar sustine dreptul de a face sex de o mie de ori intr-un anumit interval de timp.
…si nu spune nimeni: IUBESC o persoana care, INTAMPLATOR, e de acelasi sex cu mine, incat nu pot sa nu sfidez si morale si credinte si opinii publice!”
In perioada 1996-2000, definirea scandalului public a ramas in sarcina procuraturii.
Am citit parca intr-o brosura a ACCEPT ca un procuror de la Iasi considera „scandal public” ca cel putin 3 persoane să afle, un procuror de la Constanta că este de ajuns ca cel putin o persoana să afle si in Hunedoara ca este nevoie ca „evenimentul” să fie larg discutat în societate sau să apară într-un ziar sau la TV.