Acasă Romanian gay Are cineva sa-mi de-a restul la o bancnota de 800 de euro?

Are cineva sa-mi de-a restul la o bancnota de 800 de euro?

287
13

Azi ma simt foarte bine. Cred ca stiu si de ce si ma ingrozeste acest gand oarecum….

Aseara am iesit cu Ramon, Ligia si Iulian la restaurentul chinezesc, ne-am indopat ca porcii. Am luat si o portie de pui si una de orez acasa, pentru Andrei care este racit si trebuie sa am grija de el. Imi place la nebunie bucataria chinezeasca deoarece multe bucate sunt picante.

Azi noapte am stat pana dimineata la povesti cu un amic, foarte inteligent, am baut cateva pahare de Lacrima lui Ovidiu. Am ajuns acasa cu un taxi, am facut un dus si am adormit instantaneu. La acea ora Andrei dormea: invelit in plapuma cu o pernita in brate si alta pe cap… superb. M-am trezit azi pe la trei, am stat cu Andrei cateva zeci de minute, am verificat sa vad daca are febra, apoi m-am mutat… in bucatarie. Orez, gordon bleu (gata preparate, trebuiau doar puse la cuptor), salata de rosii, un mar feliat si ceai. Pe un platou i-am dus dragului meu toate la pat, inclusiv servetele si un prosopel de bucatarie. Cand m-a vazut a ramas surprins, s-a uitat in ochii mei si nu a mai putut spune nimic. L-am indemnat sa manance cat e inca mancarea calda. Ca sa nu incep sa lacrimez, am sters-o inapoi in bucatarie sa spal vasele si sa fac ordine in dezastrul ramas.

Apoi asistenta medicala a adus medicamentele: Augmentin, Bromhexin, Coldrex, Bixtonim. Augmentin-ul l-am rupt in doua caci era prea mare si cum amigdalele lui Andy sunt inflamate, imi era teama sa nu creeze vreun disconfort. Apoi am dus „masa ambulanta” inapoi in bucatarie, spalat, uscat.

Nu stiu de ce dar am in mine un instinct puternic de a avea grija de Andrei. Sufar enorm cand vad ca nu se simte bine si sunt fericit cand il vad ca e fericit. In rarele momente cand este racit sau se accidenteaza cu bicicleta… daca as putea as lua boala/rana asupra mea… doar sa-l vad ca e bine. Toate aceste trairi, impreuna cu multe altele din trecut imi contureaza definitia cuvantului „iubire” si a expresiei „a tine la cineva”.

Acum, ma duc sa pap si eu ceva, m-am asigurat ca Andrei este bine invelit, am aerisit dormitorul, am aranjat pernele. Totul e ok. Ma simt bine. Trebuie sa fug sa fac cumparaturi caci pe diseara vreau sa ii pregatesc o supa de pui. Niciodata nu voi intelege anumite lucruri dar aceasta zi, este cea mai frumoasa zi pe care am trait-o in Timisoara. Si totusi… Are cineva sa-mi de-a restul la o bancnota de 800 de euro?

Va pupic
Robert

Articolul precedentAventurile intime ale unei prostituate de lux bucureştene
Articolul următorSomn putin
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

13 COMENTARII

  1. ma lasa ervii. cum poti sa blufezi in halul asta?
    se darama peretii jur imprejurul tau. se naruieste tot ceea ce ai incercat sa construiesti, se surpa aidoma unui castel de nisip te prefaci ca totul este in regula, aplici o terapie de grup neconventionala si totalmente lipsita de fair play, zugravesti idilic ceva ce ese de mult timp dat pieirii si totusi o ti una si buna. ca totul este roz all arround you.
    incerci aici sa fi formator de opinie. wrong!! complet gresit.
    nimeni si nimic nu ma face sa cred absolut nimic din ceea ce incerci sa demonstrezi.
    sunt asa de evidente toate lucrurile si imi este ciuda pe mine ca doar acum m-am desteptat. ti-am batut un apropo cu vanzatorul de iluzii,ma mir ca nu ai reactionat.
    oamenii se uita Robert. citesc, trag concluzii si incep sa-si faca o parere. care nu ca te-ar avantaj. nici nu ai nevoie de asa ceva. doar ca isi fac o imagine de ansamblu.
    vad…aud…trag concluzii.
    sa nu-mi spui ca nu te intereseaza.
    imi vin in minte o groaza de lucruri pe care ar trebui sa le spun.
    raman la concluzia ca doar el (Andrei) poate sa rupa catzelaria in doua.
    nu am ce sa pierd si nici ce sa castig.
    sunt mult prea complex incat sa-mi fie jena in a ma exprima. dar cand imi vad amicii si prietenii manipulati…ma deranjeaza.
    pana una alta, ma opresc aici.
    toate cele bune.
    Octavian Albu.

  2. Tavi… poate ca este asa cum spui insa poate ca acesta „manipulare” imi este oarecum benefica. In ultimii 2-3 ani, multi mi-au spus/sugerat diverse chestiuni. Niciodata nu voi constientiza adevarul din vorbele tale deoarece mi-e frica. Castelul de nisip s-a daramat cu multi ani in urma cand am realizat ca viata nu este ca in filme si nici nu este roz. Insa ma complac pentru ca am obosit sa incerc sa mai construiesc ceva. Am ajuns la un nivel la care totul mi se pare distrctibil, efemer, trecator. Aceasta la randul ei a adus dupa sine neincrederea in altceva decat ceea ce este.

    Multumesc oricum pentru sesizare, insa dupa cum mai afirmat mai sus… multi au facut-o.

    🙂

  3. eu incerc de mult timp sa ma „manipulez”, da, pe mine insumi ..sa incerc dracului sa inteleg ca asa e viata si rozul ala enervant de sclipitor , de fapt e de tot cacatul …dar uneori e bine sa vizez , sa sper …chiar daca acel roz paleste zi de zi , din ce in ce mai mult … si arunci ce-mi ramane ? … poate doar un pik de afectiune si respect , fata de un EL .
    Castelele de nisip sunt faramate de mult la mine , dar pana acum , din acelasi nisip ,am mai reconstruit cate un turn …sunt constient …intr-o zi ..nisipul ala va fi luat de apa …si over

  4. Dragii mei, mai baieti, mai…
    sunteti ca in „vrajitorul din Oz”… Va amintiti? Ca toate lucrurile sa para … verzi, „vrajitorul ” dadea tuturor vizitatorilor si locuitorilor tarii lui ochelari cu lentile verzi. Voi vreti sa vedeti totul in roz, sa va fie viata roz, si purtati peste mintea voastra un val roz de iluzii si construiti castele de nisip, iar cand se naruie, cum e firesc, dati vina pe viata, pe ceilalti, ca nu sunt la asteptarile voastre…

    Chiar nu aveti curajul sa acceptati VIATA asa cum este, sa vedeti CE CULOARE ARE DE FAPT ea, si apoi sa construiti din nuisip + balegar_+ praf+apa+ CIMENT ?!

    Un dram de carne, o farama de inima, un pic de suflet… Si veti construi si lucruri durabile!

    INCERCATI, doar, si veti reusi!!!

    Va iubesc, oricum, imi sunteti tare dragi!
    Irina.

  5. Raspuns la comenturi:

    Nici nu ştiu cum să încep.. De obicei sunt un „voyeur” pe acest blog… dar aici nu m-am putut stăpâni să nu scriu…

    Având în vedere că „I whose exposed already..” pot să vă spun ca am avut o relaţie de 7 ani de zile în care, la un moment dat „te iubesc” devenise o afirmaţie ca si „buna ziua, aveţi să-mi daţi rest de la o bancnota de 800 de euro ” pana când am realizat că nu se mai poate.. ca mă mint pe mine şi îl mint pe el. It is not fare! Cred cu tărie în iubire.. dar să fie adevărat. Aşa că am divorţat. Acum sunt single.

    Compromisuri.. facem cu toţi. Dar cred că trebuie sa ştim când să le punem capăt.

    Mă închin,
    EL aLiOn (Menyhert Gretas)

  6. Eu nu ma inchin… nici nu ma inclin…

    Stateam si ma intrebam: Ce nu este pe aceasta lume un castel de nisip?

    Este indicat ca dupa ce vantul distruge castelul de nisip sa ne apucam mereu a construi altul? Daca… Sisif dupa cateva incercari ar fi refuzat sa mai rostogoleasca piatra? Daca in mintea lui piatra ar fi fost in varful dealului… ar fi continuat (chiar daca asta il facea un pic nebun)?

    De ce albul de sacrifica pentru negru in conceptia lui Hesse? Ce oferea raufacatorul calugarului?

    We are sinking or thinking?

  7. E un ritm, un ciclu de viata in toate: un efort, o nastere, o dezvoltare, o constructie, un timp de viata, o re-evaluaare a traiectorie (in functie de modificarea pozitiei tintei), o degradare a proiectului, o moarte… Daca am vrea ca toate sa ramana vesnice, planeta asta ar fi fost de mult, de foarte mult timp, distrusa! E bine, insa, ca lucrurile se perimeaza, in evolutia lor.

    Raman in viata lucrurile care se adapteaza din mers, raman in cuplu oamenii care CRESC impreuna, atata timp cat cresterea este in aceeasi directie.

    Intri intr-un proces de constructie, e bine; daca esti constient ca se poate degrada constructia, esti atent sa o mentii, sa o intretii, ca pe o casa la care lucrezi permanent.

    Cei de mai de demult ziceau ca e bine sa ridici o casa, sa sapi o fantana, sa plantezi un pom; casa tinea o viata de om, pomul mai mult sau mai putin, dar hranea si pe altii, iar fantana, tine cat timp e ingrijita si adapa chiar si generatii multe de oameni si animale!

    Poti fie lasa lucrurile sa se degradeze in virtutea intemperiilor si a cresterii haotice, fie, cu cate un efort deliberat, de SACRIFICIU, poti construi ceva durabil: ca blogul asta al tau, care e impotriva curentului, de pe care nimeni nu poate cumpara nici macare sex toys, dar care, iata, dupa nici 4 luni de la lansare, a fost atat de citit, votat si, implicit premiat (desi, sau tocmai pentru ca e „impotriva curentului”).

    Orice sacrificiu, orice gest gratuit, neasteptat, care iese din statistici, e salvator, e revolutionar, este constructiv: pentru ca repara casa, altoieste pomul, curata fantana!

    Va imbratisez,
    Irina.

  8. Ziua buna tuturor. Mda! A trebuit sa intru sa vad ce spune lumea 🙂 deh! sunt mai curios din fire.
    Privirile piezise si luciul in noapte al stiletelor au fost stinse cu o cupa de vin rosu. Privirea pe care „ne-am cules-o” a insemnat mai mult decat o seara intreaga de povesti pro si contra. Poate doar ca nu am fost in largul meu atat cat mi-as fi dorit. Terenul trebuia sa fie unul neutru,nu cautam un avantaj dar imi era mai la indemana. Elanul mi-a fost brusc taiat…sper ca am reusit sa salvez aparentele.
    Multumesc, voie buna,ma inclin.
    25.10.2007 Deva, cer inchis ploua si e frig.
    merg repede sa pap ceva si dupa aceea cu ajutorul vointei nationale si intovarasit fiind de sfantul nicolae 🙂 purced spre casa.
    Eu.

  9. Tavi, esti un om inteligent cum SINCER rar intalnesc si pragmatismul tau este la fel de remarcabil… insa eu vad altfel lucrurile…
    intr-adevar… poate observam cu totii ca lucrurile din jurul nostru nu sunt zugravite tocmai realist, dar poate ca unii dintre noi vrem sa evadam din cotidian… nu vreau sa incep acum sa ma dau cu capul de pereti ca viata e grea. dar in fiecare zi incerc sa evadez din ea, sa ies prin fereastra din dos si sa fug prin ploaie cat ma tin picioarele. Sunt satul in fiecare zi de real, de banal, de aceleasi idei si aceiasi oameni.
    Te-ai gandit vreodata ca poate oamenii au nevoie de ceea ce face Robert? Au nevoi de un izvor de vise? un vanzator de iluzii, asa cum spui tu? crezi ca numai tu poti fi realist? eu cred ca toata lumea…
    Ma las „manipulat” pentru ca imi place…imi place sa uit de lume, imi place sa visez, imi place sa vad intr-un om atata putere de a zugravi totul in roz. Imi place sa il vad ca pe Sisif in fiecare zi, e modelul meu. Si eu as vrea sa fac asta… si poate o sa o pot face iar… dar deocamdata sunt obosit… el niciodata. chiar nu crezi ca e de admirat?
    noi toti ne mai oprim un pic pe drum sa ne odihnim, el deloc. altii nici macar nu se chinuie.
    Eu asa cred, ca avem nevoie de vanzatorul de iluzii mai mult decat de stirile de pe RealitateaTV, fie si numai pentru faptul ca sunt atat de rari… in lumea de azi… si pt ca daruiesc totul… tot ce vinde este gratuit. Ce zici daca ti-as propune, tie si celorlalti, sa ne lasam purtati de valurile pe care le starneste macar pentru un scurt timp…? ai curaj? nu cred. iti trebuie mai mult curaj sa visezi decat sa fii realist. Ti-e frica sa cumva sa devii mai tolerant, mai bun, mai … fara picioare pe pamant. Stiu, e inspaimantator!
    Dar incearca.
    Pup u all (care meritati)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here