Acasă Romania Mic îndreptar de limba română

Mic îndreptar de limba română

217
84

Nu, nu-s de la Academie și sincer, profesorul meu de Română mi-a spus printr-a 6-a că n-am s-ajung nicăieri niciodată. Fie vorba între noi, cretin să fii să spui așa ceva unui puști de 12-13 ani, și încă nici n-am uitat nici nu l-am iertat, fir-ar al dracului. Ce-i drept încă n-am „ajuns” – sunt într-o călătorie continuă – dar el, nici măcar n-a plecat… 😉

Nu știu dacă ați observat, dar am folosit înadins câte cratime am putut în paragraful de mai sus, și alte câteva lucruri care sunt greșite foarte des.

Cu toții (doi de i) avem cel puțin două feluri de a ne exprima: unul formal, când ne adresăm unei persoane în vârstă, unui necunoscut sau unuia mai înalt în funcție (sau mai bine zis când „vorbim frumos”) și unul informal, comun, pe care îl folosim iarăși în câteva feluri. A nu se confunda vorbirea informală cu limba română de baltă, folosită tot mai des în România de astăzi mai întotdeauna acompaniată de o inflexiune vocală specifică, ce îmi face extraordinar de grea munca de a convinge oamenii pe care îi întâlnesc aici în străinătate că limba română este o limbă latină.

Du-mă direct la îndreptar

Cu toate că n-am fost niciodată cel mai strălucit la ora de limba și literatura română, probabil că vârsta si prin urmare vremurile pe care le-am prins m-au făcut să dau mai mare atenție felului în care vorbesc și scriu decât alții. Un minim necesar. Nu sunt doxă de denumiri de reguli gramaticale și ortografie ori alte terminologii SF, dar regulile în sine, le cunosc atât cât le poate cunoaște sau ar trebui să le cunoască un om obișnuit.

Nu sunt adeptul vorbitului „frumos”. Chestie personală, probabil amplificată inconștient de informalitatea (aparentă) a limbii engleze pe care o vorbesc și în somn. Mă irită cumva „dumneavoastră” si alte formulări de genul, dar asta e limba noastră strămoșească – una în care formalitatea e umilă în loc de plină de respect si apreciere, reflectând istoria noastră plină de subjugări. Personal, adopt atât in vorbire cât și în scriere stilul informal si colocvial dar nebădărănesc, asta pentru că îmi place să știu că cei care îmi citesc „operele de artă” și le vor nara interior cât mai aproape de felul în care le-aș nara chiar eu stând față în față la o cafea.

În consecință, nu sunt vreun profesor de limba română și nu încerc să dau lecții. Dar într-o lume în care mai tot ce citim sunt articole pe blog-uri (că toate lumea are blog azi), știri online, povețe pe facebook și subtitrări, și alea făcute de veveritza23@yahoo.com, e normal ca felul în care scriem să se strice în timp. Nu mai știm sigur dacă sunt doi de i sau trei pentru că am văzut cuvântul acela scris în toate felurile posibile dar în locuri în care textele nu sunt editate de profesioniști.

Concluzia.

Am ajuns să citesc darkq în primul rând pentru felul în care erau scrise articolele pe-atunci. Vorb’aia – prima impresie contează. Apoi a urmat conținutul și și el mi-a fost pe plac. Pe lângă autor sunt și editor la DarkQ și am decis să-mi iau funcția (mai) în serios ca în viitor și alții să aibă aceeași primă impresie ca și mine. În loc să-mi stric ochii uitându-mă la fiecare cuvânt scris, mai bine îmi fac munca mai ușoară cu articolul ăsta.

Puteți să scrieți ce vreți, iar legat de exprimare, nu zice nimeni să nu vă băgați și să vă scoateți dacă asta simțiți dar: băgați-v-o cu stil 😀 Râde ăștia streiț de noi.

Așadar…

Mic îndreptar de limba română sau
Gramatica pe înțelesul gay-ului de pretutindeni

 

Partea 1 – Diacritice

Diacriticele nu sunt extraordinar de importante deși bine venite. Folosiți totuși diacritice măcar în locurile  unde s-ar înțelege greșit dacă nu ar exista. Exemplu: măi/mai, masa/masă.

Iarăși, prima impresie conteaza. Nu vrei ca un cititor să obosească recitind câteva cuvinte ca să înteleagă că nu era de fapt vorba despre o masă, ci despre mă-sa, lu’ ăla de ți-a frânt inima. Un articol vrei să pună cititorul într-o anumită stare de spirit și să simtă ceea ce scrii (fie că e o glumă sau ceva adânc). Diacriticele ajută enorm, mai ales când articolele sunt lungi.

Partea 2 – Punctuație

De ce:

Pe lângă explicația de bun simț, punctuația e extraordinar de folositoare pentru a impune cadența și ritmul citirii. La fel, ajută foarte mult la sugerarea de către scriitor a inflexiunii vocale ce trebuie utilizată de către cititor și are un rol expresiv.

Exemple (citiți cu voce tare și vă minunați):

1. Cum eu?  :no:

2. Cum, eu?!  :yes:

Exact – cum:

Întotdeauna după punct, virgulă, punct și virgulă, semnul întrebarii, semnul exclamării, două puncte, puncte de suspensie și apostrof (când nu e folosit în loc de cratimă) se pune spațiu iar semnul se pune lipit de ultima literă. Regula e cu atât mai importantă online, unde nu ai control asupra lungimii rândului și atunci riști să gasești o virgulă la început de rând spre exemplu.

În mod obișnuit nu se pune virgulă după cuvântul „și” (în limba română) dar nu e „interzis”.

Partea 3 – Câți de i sunt mă până la urmă?! 😀 

Exceptând cazurile în care litera e dublată, triplată etc voit de către autor pentru expresivitate, numarul de i pune probleme cam peste tot aici pe darkq. Eu dau vina pe ce ziceam mai devreme cu ce citim noi în mod curent – alte greșeli luate de prin subtitrări, bloguri, facebook, pro-tv etc.

Ca o regulă empirică, încercați să pronunțați cuvântul cu un singur i și cu doi de i. Limba română în general se scrie așa cum se aude. Mai puțin treburile alea cu che-chi, ghe-ghi etc. Literele dublate chiar se pronunță și au rolul de a elonga vocala sau a pronunța rapid de două ori consoana. Exemple: orhidee, înnebunit, propriii copii, să fii înnebunit după cineva.

Când „fi” se scrie cu un singur i

  1. Când verbul este în mod perfect conjunctiv (ha, v-am pierdut, așa-i? :D). Simplu spus, e nenorocirea aia cu „să” în față, apoi verbul a fi la infinitiv fără „a” (adică „fi” cu un singur i, tada!!), apoi participiul invariabil al verbului. Participiu’ ăsta e un mod verbal care exprimă o acțiune suferită sau îndeplinită deja de obiect. Varianta invariabilă e aia când nu se specifică genul (sexul) și numărul. E fără număr frate. Exemple de participiu din’ăsta invariabil: fost, mâncat, bătut, intrat, futut. Deci fără gen și nici număr și ăla a suferit-o deja ok?
    Exemple: să fi fost, să fi intrat (pe romeo), să îl fi futut.
  2. Că tot știm acu’ ce-i ăla participiu invariabil, mai e o chestie care se numește perfect condițional optativ. Adică atunci când „ai fi vrut” sa-l fi … știi? La fel, are în față „aș, ai, ar, am, ați, au”, apoi „a fi” ăsta cu un singur i și fără a, plus participiul invariabil de la verb.
    Exemple: aș fi vrut să îl fi mâncat dar a plecat acasă. 😀 Aș fi agățat ceva aseară
  3. Tot cu un singur i se scrie atunci când e folosit inversul lui „ar fi” și se desparte prin cratimă, ca în „fi-mi-ar”, „fi-v-ar”, „fi-ți-ar” (uite-l și pe ți ăla cu un singur i). Excepție face „fir-ar” sau „fire-ar”, unde deși este folosit într-adevăr verbul a fi, e folosit în formă arhaică lungă, „fire” (așa se zicea a fi pe vremuri), și-atunci iese „fir(e)-ar al dracului”. Alte verbe în formă arhaică lungă sunt a mânca – mâncare (verb), a iubi – iubire, a … (completați voi)
  4. Când verbul a fi este folosit impersonal, la infinitiv: „Nu mai fi suparat”, „Nu poate fi adevărat”, „A fi gay” – în toate cazurile astea e folosit verbul la infinitiv, indiferent care e el (ex: nu poate fi/duce/mânca/bea/c)
Când „fi” se scrie cu doi de i
În celelalte cazuri și când e vorba de pluralul de la „fiu” (:heart: băiat, flăcău, genu ăsta de ne place nouă). Mai tehnic spus, când verbul a fi este folosit în mod personal, nu la infinitiv
Exemple: Să fii bine, Să fii acolo, Cum e să fii gay, Are doi fii deci nu vreau să mă încurc cu el
Când „ți” și „vi” se scriu cu un singur i
Cred că cel mai simplu de explicat este așa: când are valoare de pronume sau valoare posesivă.
Exemple: „Vi l-am ciordit”, „ți-am pus-o”, „să-ți scoli”, „mânca-ți-aș”, ” ‘tu-ți gura mă-tii” (observați bogăție de i la „mă-tii”, plus cratima – să învățăm să înjurăm corect!)
Exemplu greu: „Să ți-i scoată”, „să vi-i scoată” – aici al doilea i este obiectul scoaterii (adică să îți scoată pe ei)
Când „ți” și „vi” se scriu cu doi de i
Oricând sunt o formă a verbelor „a ține” și „a veni”, sau când „vii” este plurarul de la „vie” (aia cu struguri).
Exemple: Mă, tu ții la mine? Vii tu la mine sau vin eu la tine? Trebuie să ții de vârful prezervativului

Alte de-astea cu doi de i

Să știi, să devii, să deții, cutii, chiulangii

Cu trei de i!

Forma de plural articulată a unor substantive terminate în „-iu” ca și „fiu/fiii”, „chiulangiu/chiulangiii”, „propriu/propriii”. Plus exemplul clasic cu „copiii”

Partea 4 – Cratima aia lua-o-ar dracu

În afară de fi, vi, ți, greșeala cea mai comună pe site este folosirea cratimei. Omul își aduce aminte vag că s-ar scrie cu cratimă cuvinte ca să-mi, să-ți etc și prin urmare pune una la tot ce se termină în -mi. Varii motive – mulți nu mai avem tangeță cu româna așa des, am văzut ceva scris greșit de prea multe ori, unele greșeli sunt foarte comune, unele formulări aprind discuții chiar și între Pruteni.

În primul rând cratima marchează pronunția împreună a două sau a mai multor cuvinte, de cele mai multe ori acompaniată de dispariția uneia sau a mai multor litere. Alteori poate sa dicteze să zicem „viteza” de pronunție ca în „de abia” și „de-abia”, „te a” și „te-a”.

Niște reguli destul de simple atunci când nu îți dai seama dacă se desparte prin cratimă sau nu. Dacă răspunsul este da la una dintre următoarele întrebări, atunci cel mai probabil se scrie cu cratimă. Dacă nu, foarte posibil să nu.

    1. Una dintre părțile cuvântului este o formă scurtă a unui alt cuvânt? Cel mai des despre asta este vorba și cel mai des este un pronume în formă scurtă. dac-ar (dacă ar), a-mi (a îmi), v-ar (vouă ar), printr-o (printru o), m-a/m-ai (mă a/mă ai), l-a dus (a dus pe eL], ce-i (ce îi)
    2. Pot fi inversate și păstrează sensul? dă-ne (ne dă), scoate-ți (îți scoate), agață-mă (mă agață)
    3. Ambele de mai sus? lua-te-ar (te ar lua), s-ar duce (ar duce pe sine)
 Alte reguli:
  1. își, îmi, îți se scriu întotdeauna împreună
  2. c-am cu sensul de „că am”.
  3. ia-ți când sensul e „să îți iei (ceva)” și „i-ați” când voi ați (făcut ceva) lui

 

PS: Scuze pentru greșelile de gramatică pe care posibil le-am făcut în acest articol :p

Articolul precedentPrincipii după care vreau sa-mi ghidez viața de zi cu zi!
Articolul următorPentru voi, de Halloween
Ma cheama Gabriel. Unii. Altii pe meleagurile pe unde sunt ma cheama Gaybriel. Il aleg pe ultimul ca suna asa, cheesy (branzos), cu dublu sens si oricum m-am obisnuit cu el. Probabil ca ai mei au ales numele asta in cunostinta de cauza; stiau ei ca suna bine in engleza. Sau la misto, mai stii… Am asa, vreo 27 de ani, merg pe 26. Imi duduie mintea numai prostii. Nu le debitez tot timpul, ma mai amuz numai eu in sinea mea, astfel incat cateodata par foarte serios, cateodata un filozof nedescoperit, alteori un activist inrait, cateodata un oarecare.

84 COMENTARII

  1. THANK YOU my dear!

    M-am autosesizat cu ceva timp in urma cu privire la „cu un „i” sau doi de „i” „, prin anul doi de facultate ma trezisem ca nu mai stiu cum sa-l scriu pe „fi” in diferite situatii. Cam asta era marea mea problema, in rest cred ca ma descurc destul de bine cu cratime, semne de punctuatie, etc. Desigur, mi-as fi recunoscator daca m-as trezi maine dimineata cu un vocabular mai complex, mai academic. Dar asta e, pana la urma sunt binevenite doua cuvinte mai simple, dar spuse sincer si corect. Cred.

    • Adi, la tine n-am observat decât spații între cuvânt și virgulă, respectiv punct. Citește mai sus.

      Referitor la limbajul academic, vezi că gândești greșit.

      Gândește-te că tu, atunci când scrii, te adresezi altora ca tine. Adevărata calitate în a scrie este atunci când cu cuvinte simple poți spune lucruri complexe și nu invers. :))

  2. Vai… uite în sfârșit cineva care face referire directă la aberațiile care reies din nefolosirea tuturor literelor alfabetului (diacriticele). Bravo!!

    Acum vă întreb și eu pe cei care nu obișnuiți le folosi: ce motive aveți? Nu aveți tastaturi, vi se pare mai „cool” fără sau oare de ce?

    Recunosc în trecut am făcut și eu greșeala de a nu le folosi dar când mi-am dat seama cât de aiurea poate să iasă un text scris fără aceste litere adiacente mai ales la cuvinte gen mâțe – mațe, mană – mână – mâna, fata – fața – fată – față – făta etc… am zis că nu se mai poate și fie că nu am pe tastatură aceste semne le-am învățat folosi iar acum orice și oriunde aș scrie un text în limba română le utilizez pe toate. Nu este aici nici un fel de patriotism sau mai știu eu ce (am spus într-un comentariu la un alt mesaj ce părere am eu relativ la România – R.I.P.) ci un respect față de o limbă, oricare ar fi ea. Același lucru îl fac și dacă scriu cuvinte sau nume de localități în franceză, spaniolă, germană sau maghiară sau oricare altă limbă.

    Că importatorii de la noi încă mai merg pe ideea aducerii de tastaturi cu standarde en-us sau en-gb aceasta cu siguranță nu va mai dura mult și de asemenea nu trebuie să afecteze modul în care noi utilizăm alfabetul când scriem un text.

    În străinătate de exemplu tastaturile englezești nici nu există sau sunt foarte foarte rare – una din 20, restul fiind în limba țării – (am umblat în multe țări din Europa și am remarcat acest lucru); fiecare țară importă aceste dispozitive corespunzător alfabetului țării respective (Hu, Cz, Hr, De, Fr, etc…). Singura excepție este Olanda al cărei alfabet este tot pe standard en-gb, en-us (iso-8859-1).

    Concluzie: faceți și voi un mic efort și obișnuiți-vă a folosi diacritice când scrieți texte pentru a le face ușor de citit și a nu mai poci cuvintele în fel și chip, astfel respectând atât limba cât și pe cititorii acelor texte, inclusiv pe voi înșivă. Nu este greu, într-o săptămână două deja vor merge degetele pe tastatură acolo unde trebuie 🙂 – vorbesc din experiență proprie.

    Baftă!

  3. Mulţumim! Pe majoritatea le ştiam şi încerc să le respect, deşi uneori mai greşesc din neatenţie sau grabă.
    Fără a dori să ţi-o iau înainte cu lecţiile, eu am o mare problemă cu un anume verb: „mi-ar place” în loc de „mi-ar plăcea”. Verbul e destul de uzitat, din nefericire la forma incorectă (formă considerată corectă în urmă cu caţiva ani, deci le putem acorda circumstanţe atenuante unora mai puţin pasionaţi de evoluţia limbii române).

  4. Gaybriel: se vede că eşti programator, de-asta ştii cât de importante sunt virgulele, cratimele şi alte semne de punctuaţie 😛

  5. Poate ar fi indicat să se expună cum se setează tastatura de limba română în Windows, cea cu diacritice. Eu am Windows 7. E cineva care știe să pună mai multe videoclipuri (how to…) cu mai multe sisteme de operare în care să se seteze tastatura RO?

  6. @Gugalboi

    Totusi regula asta nu este aplicabila pentru toata lumea … eu am tastatura norvegiana si nu pot, iar sa stau sa dau copy paste pentru fiecare litera mi se pare un chin.
    ø Ø, æ Æ, å Å sunt diacriticele de care dispun in momentul actual.

    Promit ca o sa imi editez toate articolele cand ajung in tara unde am tastatura in limba romana. Este mai frumos sa scrii cu diacritice si fara sa faci greseli insa un trebuie pus nimeni la zid pentru ca nu are tastatura in limba romana, cat despre greseli, tot omul le face si este bine sa ne corectam unii pe altii fara a jigni pe nimeni.

  7. Mulțumesc pentru aprecieri

    @Fireman – nu am un calculator cu Windows la îndemână, altfel aș face eu video-ul. Dar o să găsesc câteva screenshot-uri pe net și le adaug.

    @1after18 – Eu am un laptop cumpărat în Cehia cu tastatură cehească și nu am folosit caracterele cehești decât o singură dată pe facebook, când m-am laudat că am început să învăț cehă. M-a ținut o săptămână :D. Ce poți să faci este să adaugi limba română ca limbă de „input” la sistemul de operare și tastatura devine românească. La Windows Vista si Windows 7, e chiar mai fain pentru că vine cu mai multe variante de limba română – standard și traditional parcă le zicea. Una dintre ele nu schimbă caracterele uzuale folosite în programare ori online (de gen / \  [ ] `) și practic poți să lași calculatorul mai totdeauna setat pe română fără să ai nevoie să schimbi prea des pe en-gb/us. O să facem instrucțiuni 😉

    Dar, ideea aici nu e să punem la zid pe nimeni. Eu unul nu prea scriu cu diacritice așa des pentru că nu prea scriu în română des. Ce fac de multe ori e să scriu fără și le adaug la sfârșit. Multă muncă dar măcar îmi iese și nu-mi pierd ideea. La fel cum ziceam în articol, e bine să le pui acolo unde sensul se schimbă dacă nu există. Toți suntem obișnuiți să citim instant „și” în loc de „si” sau „în” în loc de „in”, dar multe chiar își schimbă sensul și fracțiunea aia de secundă în care creierul își dă seama ce sens are de fapt cuvântul scris, strică cursivitatea și atmosfera. Concluzia – ar fi fain să fie scris cu diacritice.

    Apoi, e mai mult vorba despre articole, nu de comentarii.

  8. @Gaybriel

    Eu am Macbook Pro cu Macintosh pe el!
    Nu are nici un iz de scandal articolul tau insa comentariul facut de mine se adresa altui comentariu care m-a jignit un pic, ca sa nu spun „m-a facut sa ma simt prost” pentru a nu lua in calcul urmatoarea replica:

    -Oamenii se simt asa cum sunt!

  9. Am descoperit cum să setez layout-ul în limba româna! Era banal de simplu însă eu căutam o modalitate complicata. Îmi este foarte peste mână să scriu cu diacritice dar este singura modalitate prin care pot să reduc criticismul la adresa nerespectarii și pocirii limbi române!

  10. Foarte bun și util articolul.

    Prima dată și mie mi-a fost foarte greu să tastez cu discritice dar ce m-a ajutat foarte mult a fost o tastatură pentru… limba română. Are exact acolo unde trebuie să aibă literele cu discritice. Dar nu e absolut necesar, se poate și fără. Nu e greu să reții unde sunt situate 5 litere: ă,î,ș,ț,â. Majusculele la aceste litere se formează obișnuit, tasta SHIFT+ș=Ș, SHIFT+ț=Ț șamd.

    O problemă s-ar putea ivi atunci când vrem să punem semnul de două puncte sau apostrof (pe mine asta m-a enervat cel mai mult, și în ziua de azi o face, de altfel).

    Cum se setează limba română din sistemul de operare?

    Windows 7/Windows Vista

    1. E foarte simplu. Se dă click pe Control Panel:

    2. Se merge pe Clock, Language, and Region.

    3. Apoi click pe Change Keyboards or other input methods.

    4. Se merge la TAB-ul „Keyboards and Languages”, apoi se dă click pe „Change Keyboard”

    5. Se merge pe „Add” (nu țineți cont de ce vedeți în imagine că eu am adăugată deja limba română, dar cei ce nu o au, nu vor vedea decât engleza acolo).

     

    6. Se caută limba română la R,se dă click pe „+”-ul din fața limbii, Keyboard, Romanian (Standard).

    Apoi OK și Apply peste tot unde va cere în secvența de închidere a tab-urilor.

    Windows XP și mai jos

    Nu știu, jur, ultima oară când am văzut XP a fost acum câțiva ani buni. Deci, cine mai are, să caute eventual pe Google.

  11. În același timp, da, de cele mai multe ori eu stau să corectez unele articole, comentarii pentru că am văzut că multi dintre voi le trimit/le aprobă fără măcar să se uite ce scrie/cum se scrie în ele. Ceea ce nu este foarte bine pentru că fiecare autor (din moment ce este autor) ar trebui să citească comentariile pe care le primește la articolele sale și să le corecteze dacă e cazul.

    Nu de puține ori am văzut comentarii aprobate cu „na-r” în loc de „n-ar” (de la „nu ar”), „deșii” în loc de „deși”, spațiu înainte de virgulă (gen ,). Noah, măcar chestiile astea minime, vă rog io frumos să le corectați înainte de a aproba comentarii sau daca acele comentarii vin de la alți autori, se pot edita în panoul de control aka. dashboad la secțiunea comentarii.

    Atenție: Fiecare autor poate edita doar comentariile care sunt postate la articolele sale.

    Ideea e că, mă credeți sau nu, nu am timp să editez comentarii având în vedere fluxul cu care acestea sunt postate. Credeți-mă, pentru mine DarkQ este hobby și într-o zi mai trebuie să și lucrez chestii care îmi aduc bănuți că nici eu nu trăiesc cu aer. Așa. Treaba stă în felul următor: într-o zi stau în jur de 3-4 ore doar pe DarkQ (diverse chestii tehnice, teste în diverse browsere, funcții noi bazându-mă pe feedback-ul vostru, reclamă pe Facebook șamd.). În aceste condiții efectiv nu am când să stau să corectez fiecare comentariu în parte.

    De aceea apelez la voi, fiecare dacă își face treaba cu trebuie, va fi OK. Nu mai aprobați comentarii înainte să vă uitați, măcar așa, în mare – peste ele. Sau dacă nu au avut nevoie de moderare, uitați-vă în Dashboard că puteți edita ce se comentează la ce-i al vostru.

    Tot cu acest scop am pus și acel buton de EDIT de 10 minute, nu știu cât se face uz de el. Vedem, se poate și scoate dacă nu e folosit.

    În același timp, e mult mai ușor să ținem cont de câteva reguli simple, și va fi mai ușor pentru toată lumea.

    Așadar, cele mai deranjante și comune greșeli sunt:

    1. Spațiu dinaintea virgulei sau punctului. De exemplu: cuvânt , alt cuvânt . (varianta corectă este cuvânt, alt cuvânt.) Nu se lasă spații înainte de punct sau virgulă. Cum spunea și Gabriel, spațiul se pune după semnele de punctuație.

    2. Orice propoziție se începe cu literă mare. Sau și mai simplu, după ce ai pus PUNCT, neapărat trebuie literă mare.

    Exemplu greșit: Ana are mere. cine are mere?

    Exemplu corect: Ana are mere. Cine are mere?

    3. Nu faceți abuz de CAPS LOCK. Se citește foarte bine și fără, NU E NEVOIE SĂ SE SCRIE PROPOZIȚII ÎNTREGI CU LITERE MARI. Că e enervant la ochi.

    4. Evitați să scrieți comentarii cu texte fără paragrafe. E extrem de greu să citești un comentariu care e un bloc imens cât monitorul de text, o înșiruire de cuvinte. Se poate pune câte un rând liber utilizând tasta „Enter”, astfel ca după fiecare 3-4-5-6 rânduri să existe un rând liber.

    Concluzie

    Nu, scopul acestui site nu e să facem lecții de gramatică. Sunt de acord cu aceia dintre voi care susțin asta. Dar, dată fiiind calitatea acestui site, oamenii care îl populează, care scriu și care citesc… (pe DarkQ nu intră oricine de mai multe ori) se impune oarecum un pic de ordine în ceea ce așternem aici.

    Uite, de exemplu pe Romeo, pe Facebook unde totul se reduce la pulă dacă nu scrii cu „sh” în loc de „ș”, cu „tz” în loc de „ț” și dacă nu întrebi după 2 minute „ai bf?”… ești considerat ciudat. Aici, pe DarkQ, ești considerat ciudat dacă te comporți ca pe Romeo. :))

    Așadar, scrieți cum vă place: cu sau fără diacritice. Dar vă rog frumos țineți cont de cele câteva reguli de bază astfel încât oricine să poată înțelege ceea ce ați vrut să exprimați, fără să se dea cu capul de tastatură.

  12. Foarte bun articolul, util nu mai spun. Voi insista şi eu pe subiectul ăsta. Mulţi nu înţeleg de ce e important cum scrii, spun ei „substanţa e esenţială, nu forma” Păi dacă ar fi aşa sarmalele ar fi un terci de varză, orez, carne tocată trântit în faţa ta, direct pe masă, fără furculiţă, fără şerveţel. De fapt contează şi în cazul sarmalelor aspectul, forma, cu atât mai mult atunci când consumăm produse intelectuale, Adică idei, discursuri, argumente.

    Robert, mulţumesc pentru explicaţii, până azi nu înţelegeam de ce e important să nu existe spaţiu între semnul de punctuaţie şi cuvântul care îl precede.

    La finalul intervenţiei vă voi da soluţia mea pentru cei care n-aveţi tastatura în limba română. Eu am lipit cu scotch hârtiuţe mici cu litera nouă pe tastatura pe care o aveam.

    Cam aşa:

  13. Cf Robert G? eshti bn? hope so yes! Eu am o problema cu diacriticul, mai ales de cand fac cursul ala de germana! insa pe feisbuci si romica.net.planeta-blu.com intr-adevar se mai scrie.

    mai, ms chiar nush de undi sa schimb limba pi win.7 😉

  14. @Gaybriel
    tot respectul meu. eu am o problema cu virgula si dublarea de „i”, atat! rar mai fac un dezacord, dar il fac! insa consider ca cine vrea sa faca academia ar fi indicat sa-si cumpere un DOOM. sau cei care sunt inversunati in a scrie corect lb. romana!!

  15. @Gabriel multumesc pentru sugestii. Aveam într-adevar nevoie. Nu sunt prea flexibil în a fi corectat cu toate că sunt conștinet că greșesc.

  16. Foarte bun articolul! Sunt și eu programator și știu cât de greu e să fii antisocial 😛

    @RobertG
    Numai pe DarkQ mai vezi tutoriale cu screenshot în comentarii, tare!

  17. Ziua bună la toţi!
    Sunte-ţi adorabili.
    Felicitări Gaybriel, foarte bun articolul, are tot ceea ce este trebuicios (îţi place formularea?) şi m-am simţit nespus de bine citindu-l.
    RobertG, ai reusit să-mi inveseleşti ziua.
    Cine spunea că nu mai avem nicio şansă şi că se duce ţara de râpă.
    Promit că nu am să mă mai întreb „où sont les neiges d’anţărţ”, de-cum încolo.
    Să fiţi frumoşi, eu vă salut!

  18. Mie-mi pare rău de comentariile corectate. E aproape o durere să văd cuţitele sfârtecând, în background, carnea comentariilor. Or fi barbare greşelile de gramatică, dar eradicarea lor e de prost augur. Greşelile de scriere dau viaţă unui blog (dovadă fiind chiar apetitul pentru corectarea lor). Mai ales într-un mediu în care scrisul e singurul mijloc real de exprimare a ideilor (şi unde sunetul sau imaginea – în rarele ocazii când sunt folosite – nu fac altceva decât să susţină cele scrise), greşelile aproape că fac parte din stilul fiecărui autor. Din cauza asta, corectarea comentariilor îmi pare o formă de hăcuire care nu-şi are rostul.

    Creionul roşu şi-o fi găsind locul în mediile de învăţare, însă eu nu cred în funcţia formatoare a blogului şi nici în dorinţa de a-i da o faţă mai curată decât o are. Rezultatul unei asemenea operaţiuni nu poate fi decât o formă de spoială. În loc de curăţenie, o să asistăm la o foarte perversă întindere a mizeriei, pentru că a vedea murdărie acolo unde nu este decât impuritate duce – în timp – la întronarea unui soi de purism ideologic.

    Mie-mi plăcea chiar să identific comentatorii după greşelile pe care le făceau mai degrabă decât după numele lor de utilizator. Mie greşelile îmi păreau zâmbete strecurate printre rânduri. Departe de a mă exaspera, mă făceau şi pe mine să zâmesc. Dintr-o privire, îmi şi făceam o imagine despre cel care scria. Fiecare nou-venit avea o semnătură unică prin rata şi tipul greşelilor făcute, iar pe măsură ce scria îşi adapta şi greşelile în funcţie de reacţiile suscitate. Unii erau suficient de interesanţi ca să nu le pese deloc de faptul că scriau greşit, iar alţii se corectau singuri pe parcurs (parcă pentru a dobândi mai multă credibilitate). Dinamica asta începe să se piardă şi e păcat.

    Chiar dacă forma exprimării este de natură a altera mesajul transmis, această alterare e esenţială pentru comunicare. Gramatica nu e degeaba numită „matematica limbii”. Oricât ar părea de ciudat, nici matematica, nici gramatica nu au funcţia de a institui o lume a corectitudinii prin eliminarea greşelilor, ci sunt mijloace de ajungere la adevăr prin corectitudine. Dacă greşelile sunt corectate fără a atinge acea coardă secretă a cărei vibraţie le-a produs, n-am realizat nimic (şi riscăm chiar să pedepsim fapte nevinovate). Mai mult, trebuie înţeles că înclinaţia de a practica sportul ăsta extrem al corectării altora nu e altceva decât o formă subtilă de a evita să spunem ce ne deranjează în exprimarea celuilalt, de teamă să nu-l pierdem.

    Din păcate însă, chiar dacă nu-l pierdem ca interlocutor şi-l câştigăm de muşteriu, a-l atrage pe celălalt în jocul acesta perfid (în care el trebuie să se lase de bunăvoie corectat) înseamnă a-l face mai puţin „celălalt” şi mai mult asemenea nouă, ceea ce – pentru autenticitatea interacţiunii dintre noi – e o pierdere iremediabilă.

    😎

  19. Pentru a intra în rândul lumii, mi-am petrecut in jur de noua ore începând de ieri să stau să pun diacritice în articolele scrise de mine!
    Acum îmi pare rau că am comentat prea mult pe blogg pentru că o să mai dureze ceva vreme până când voi termina de editat tot ce ține de mine, comentariile mele și ale altora postate la mine în articole! 😀

    Ptiu…Ce ușurare… Cu toate că nu mă simt mult mai inteligent decat eram ieri ci mai obosit!

  20. Și cred că le-am citit de vreo cinci ori dar uităte uită-te și tu ca nici în comentariul anterior nu am reusit sa nu greșesc!
    ” in jur de noua ore” – în jur de nouă ore!

  21. Precizări

    1. “nicăieri” = in nici un loc,
    2. Nu cred că in clasa 6-a aveai 15/16 ani, ci erai mult mai mic (12/13 ani).
    3. „in România de astăzi mai intotdeauna acompaniată de o inflexiune vocală specifică”. (sună pompos dar nu înțeleg ce vrei să spui.
    4. „de denumiri de reguli” (consider ca sunt prea mulți „de”).
    5. Nu am gasit cuvantul “nebădărănesc”. Banuiesc ce ai vrut sa spui: a nu fi bădăran.
    6. „felul in care le-aș nara chiar eu” (gramatical nu este gresit, însa se poate subânțelege eliminând pronumele personal (“felul in care le-aș nara”).
    7. “conținutul și și el mi-a fost pe plac”. (doi de “și” nu merge unul dupa altul).
    8. “un articol vrei sa pună cititorul”

    Nu prea mă pricep la limba romănă dar poate iți folosește la ceva această analiză. Numai bine.

  22. interesant articol,am invatat citeva chestii pe care nici nu le stiam pina acuma acum…ok la faptu faptul ca am facut in romania România 4 clase si alea la tara, sint mindru ca stiu cit stiu..cu vorbitul e mai usor…eu sper sa tin minte nu sa uit rapid iar tot:-)))

  23. @Avocatus

    Limita dintre sublim și penibil este una foarte subțire, să știi (așa îmi spunea mie un profesor de muzică). Să nu exagerăm cu corecturile. Una este să corectezi greșeli GRAVE și alta e să corectezi până și morfologia. Acum ce încerci să faci? Mea culpa? Îți speli păcatele corectând în mod exagerat pe alții pentru că te-am corectat noi pe tine?

  24. FireMan, i-am trimis acest mesaj privat,(am vazut ca Gabriel nu raspunde) de aceea l-am adaugat aici. Nu am facut-o cu rautate. Ne corectam unii pe altii.

  25. Da, dar nimeni nu s-a luat de felul în care folosești tu cuvintele în propoziție. Dacă am face aceste corecturi, ar însemna să nu mai facem nimic nici unul din editorii de aici, decât să corectăm comentarii. Eu personal am corectat greșeli majore, de copii mici, asupra textelor tale și ale altor cititori/autori. Dar dacă ar fi să rescriem întregi paragrafe, eu nu aș mai ieși din casă. Hai să corectăm ce e gros ca să nu zică cineva „ăia este proști rău și se dau deștepți”.

  26. Eu am corectat tot postul meu împreună cu comentariile mele si ale tuturor! Inclusiv diacritice si este obositor! Din 45 de comentarii am corectat cel putin 35 chiar si a unora care condamnă scrisul agramat și interpretează lipsa diacriticelor sub forma de nerespectare a cititorului si a propriei persoane!
    Deci pentru a mă respecta și a vă respecta ”cică” în opinia unora, stau acum să îndrept ”greșeli” care nu modifică deloc întelesul unui comentariu de cele mai multe ori. Iar dacă cineva nu este destul de inteligent încât să poată să facă diferența analizând contextul în care este folosit cuvântul ”mana” nefiind scris cu diacritice și să îsi dea seama care din ” mană – mână – mâna” este cred că are o problemă destul de gravă.
    Deși articolul nu are iz de scandal unele comentarii au!

  27. 1After, lasă amice, nu te mai chinui. Bravo pentru efortul depus dar concentrează-te pe ce va fi de acum înainte.

    Gabriel a scris acest articol pentru a îndrepta niște lucruri, pentru a ne ajuta pe noi îna  fi mai buni în ceea ce facem. Cu siguranță că nu o vrut el să se constituie în profesoară acră de limba română și să ne pedepsească la fiecare virgulă nepusă.

    Dar e mult mai simplu de citit, de parcurs un articol și comentariile adiacente dacă e un piculeț de ordine, acolo.

    Oricum, îți dau 500 de Karma bonus pentru efortul depus.

  28. @RobertG

    Îti mulțumesc că mi-ai înțeles ”oful”. Eu nu m-am adresat lui Gaybriel deloc și chiar îmi place articolul. M-am adresat unui comentariu!

    Toate cele bune!

  29. Un scurt comentariu referitor la diacritice: o parte din utilizatori sunt nevoiti (uneori) sa foloseasca tastaturi care nu sunt setate in mod curent pe caractere romanesti. Acesta este motivul pentru care nu folosesc diacritice, iar nu faptul ca ar dispretui limba romana sau ca nu ar cunoaste regulile de intrebuintare a diacriticelor, cum a sugerat cineva. Fireste ca nu strica sa se adauge diacritice la text, insa eu personal cred ca adaosul la claritate e prea mic raportat la efortul destul de mare pe care il face corectorul. In plus, cred ca responsabil pentru un comentariu/articol este autorul lui, rolul corectorului ar trebui sa fie minim, anume in indreptarea greselilor majore.

  30. A vorbi si a scrie corect in limba ta este un lucru de bun simt. Dar a trai numai pentru a corecta si a ajunge sa clasifici un om dupa modul cum vorbeste sau scrie, uitand, nevazand, ignorand substanta deja este prea mult.
    Asa incepe vanatoarea de vrajitoare.
    Personal stiu ca gresesc, incerc sa ma corectez acolo unde chiar consider EU, ca este nevoie si apreciez faptul ca sunt tipi care ma corecteaza. Dar de aici pana la a dori sa fim toti la fel, e deja prea mult.
    Ce facem acum dechidem un proces care sa duca la arderea pe rug?
    Oare in numele principiului uitam de oameni?
    Credeti ca un doctor care numai el, asistenta sau farmacista, stie ce scrie, e mai putin bun in domeniul lui?
    Credeti ca un scriitor nu mai are nevoie de editor?
    Ce facem acum? Ne calificam toti in pruteni?
    Si cei care nu vor sa se transforme in pruteni, ce facem cu ei, ii ardem pe rug?

    Sustin punctul de vedere pe care il are GRID cu toata inima.
    Fiindca noi suntem oameni cu defecte si poate eu chiar doresc sa am un defect, fiindca asta ma face UMAN.
    Deveniti voi masini perfecte, care/cine vreti/doriti.

  31. Ce-aveți măi? :laugh: Hai să ne punem apă-n cap

    Stați liniștiți că nu vă editează nimeni gândurile. în afară de greșeli evidente în text care sunt editate în caz că fac capul să doară. Altfel, commenturile/articolele sunt lăsate fix la fel cum le-ați scris și-atunci grid va putea în continuare să ne identifice după greșeli :-p. Și sincer nici nu m-aș băga la asemenea „proof reading” de proporții – cum ziceam, nu-s cel mai în măsură și e plictisitor ca naiba. Ce-am făcut a fost să scriu articolul acesta in speranța că NE vom corecta singuri, în timp.

    Avocatus, mersi de interes. Intr-adevar, aveam fix 13 ani in clasa a 6-a. Programatorii în general sunt varză la calcule de-astea simple. Nu am primit vreun mesaj privat de la tine. Ești sigur că mi-ai trimis mie și nu lui Gabriel Joao? Indiferent, vezi că la mesaje private scrie acolo dacă destinatarul a citit sau nu mesajul trimis de tine. Dacă într-adevăr mi-ai trimis mie, vezi cu Robert poate e vreo problemă tehnică. Dar oricum, dacă nu răspund înseamnă că n-am avut când. Pe la ora la care ai adăgat comentariul eu îmi beam mințile prin ceva bar.

    Referitor la adăugirile tale.

    1. nicăieri înseamnă ce-ai zis tu. În contextul dat, expresia „n-ai să ajungi nicăieri!” înseamnă „că ai să ajungi un ratat” și am făcut eu un mic artificiu de-am folosit ambele sensuri că suna bine 😀

    3. nu mi se pare ca sună deloc pompos. Dar în fine, era vorba de felul ăla de-a vorbi ca în „Sălăjean” și care face limba română să sune oricum altcumva dar nu latină. Cie feaci beei?

    Restul punctelor: Nu facem analiză pe text 😉

  32. Din disputa dintre 1After18 și Robert, iată că am aflat și de acest topic.

    A fost o adevărată bucurie să citesc articolul lui Gaybriel, datorită stilului în care e scris, chiar dacă nu e frumos că-l înjură pe profesor. Fără acea provocare, poate că nu ar fi ajuns ce este. Ce-i drept, profesorul putea găsi și altă metodă, dar fiecare cu harul lui.

    Greșelile de redactare pot avea două cauze: graba (neatenția) și necunoașterea.
    Repetarea unei greșeli într-un text poate însemna necunoaștere.

    Nici eu nu sunt de specialitate, dar cu intenția să fiu mai sintetic, aș avea de făcut câteva adăugiri, și anume la:

    Partea 3 – Mai mulți i.
    – la persoana a doua
    – la plural
    – articulat

    Dacă rădăcina cuvântului mai conține sau nu un i, vor rezulta 2, 3 sau 1.
    Pentru verificare rapidă: muncitor, muncitori, muncitorii; copil, copii, copiii.

    Partea 4 – Cratima.
    Separă două părți de vorbire distincte.
    Exemplu: du – te. Verb/pronume.
    Sparge – ți…
    ți(e) = pronume.
    Spargeți (voi)… spargem (noi)

    Dacă se poate folosi un sinonim care sigur nu are cratimă, atunci e corect fără.
    Exemplu: sau (ori) ; s-au dus; s-a găndit; pălăria sa (lui).

    Cred că nu a fost pomenită o greșeala în cazul cuvintelor compuse.
    Nu se scrie „subânțelege” ci „subînțelege”.

    Argumentele pentru folosirea diacriticelor sunt concludente.
    Fără gramatică, nu ne-am mai putea înțelege între noi, ne spunea profesoara de română, am vorbi limbi diferite.

    Nu sunt de acord cu Cristymaykei care ajunge la extreme: … a trăi numai pentru a corecta… arderea pe rug… uman = incult… prea multă învățătură strică…
    Un om nu poate fi clasificat, ci apreciat. Pentru clasificare trebuie mai mulți.
    A fi diferiți nu înseamnă a avea fiecare gramatica lui. Și e vorba de o gramatică și o exprimare la nivelul meu și al lui Gaybriel, nu mai mult.
    Și, da, din cauza molozului riști să nu poți ajunge la „substanță”.

    Și eu sunt de acord să nu punem pe același plan greșelile din articole cu cele din comentarii.
    Nu sunt de părere că „autorii” ar trebui să corecteze comentariile, dar menținerea unui anumit nivel îi va face pe semnatari să fie mai atenți. Pentru că de cele mai multe ori este vorba de lipsa exercițiului, nu de necunoaștere.

    Nu-l știam pe Grid atât de sadic.
    Adică el stătea într-un turn de fildeș și ne judeca pe noi după greșeli, ne cataloga, ne punea într-un insectar și ne analiza. Acum, dacă toți vom fi la fel, vorbind aceeași limbă cu aceeași gramatică, nu vom mai fi interesanți pentru el.

    Mi se pare paradoxal să spună:
    „Chiar dacă forma exprimării este de natură a altera mesajul transmis, această alterare e esenţială pentru comunicare”.

    Esențială în ce sens?
    Eu știam că în cominicare sunt 3 etape: codarea (codificarea mesajului), transmiterea și decodarea.
    Păi dacă în una din etape mesajul va fi alterat, ce rezultat poate avea cominicarea?

    Dacă ar fi vorba de personajele dintr-un roman, disertația ar fi corectă. Cititorul, respectiv Grid, ar avea un element în plus în analiza sa. Dar așa?!

    Nu văd de ce acest blog nu ar avea și o funcție formatoare. Mulți nu-și dau seama câte greșeli de exprimare pot face până nu se apucă de scris. Este vorba în primul rând de formarea deprinderilor.

    După cât de mult a insistat Grid, pare că vorbea serios.
    M-a întristat intervenția lui.
    Nu pare să fie Grid pe care îl știam.

  33. Mă bucur că a revenit în atenţie acest articol. Şi eu am fost mâhnit de poziţia lui Grid, dar am vrut să las să se aşeze ideile…şi am uitat. Cred că la Grid e curiozitatea ştiinţifică . E ca şi cum ai studia un trib de necivilizaţi, ţi-ar părea rău să îi vezi că încep să se îmbrace cu jeans, mănâncă cu furculiţa şi se spală la..cotrobele. Ar dispărea subiectul studiului tău, s-ar duce distracţia. Cam cinic după părerea mea

  34. Mi-am recitit comentariul anterior, deși știam foarte bine în ce spirit a fost scris, doar ca să dau de urma cinismului și/sau sadismului care v-a întristat într-atât. Mărturisesc că n-am găsit nimic din toate astea în cele scrise de mine, nici măcar vreo urmă de sordid spirit științific.

    Chiar dimpotrivă, constatam cu oroare (și poate că sentimentul ăsta vi s-a transmis și v-a atins) că oamenii nu mai sunt lăsați să greșească. Nu eu sunt cel care alergam cu acul în mână după „insectele” numai bune de prins în insectarul blogului. Eu doar observam greșelile mișunând, dar le lăsam libere. Dacă vreți, „protestul” meu se reducea la a scrie eu însumi corect. Creionul roșu, însă, era cel care surprindea mereu greșeala în fapt, o imobiliza cu promptitudine și o anexa apoi, victorios, la insectar.

    Dacă tot vorbim de sadism, căutați-l la cei care-și ascut necontenit creioanele. O fi și limba ascuțită un instrument, nu zic că nu-i așa, dar nu-i o armă. Problema cu corectarea greșelilor (și, implicit cu asumarea unei funcții formatoare a blogului) este că cel care corectează trebuie să fie și autorizat să o facă. Or, chiar dacă se vor fi găsind printre noi și profesori, ei nu scriu aici în această calitate de profesor, fiind egali cu ceilalți comentatori sau autori.

    Mi se pare inutil (dacă nu chiar periculos pentru sănătatea comunicării pe blog) să comunicăm sub presiunea unor posibile intervenții din partea unor jandarmi ai scrisului. Dacă se va întâmpla așa, cei care vor continua să scrie (pentru că e de așteptat că unora le va pieri apetitul) vor scrie nu așa cum vor dori și vor simți, ci sub imperiul unor așteptări care vor ajunge în final să le altereze până și mesajul.

    N-aș vrea să mai văd comentatori care să se simtă nevoiți să-și ia toate comentariile din urmă la corectat, adăugându-le diacritice sau spații de parcă am fi la un concurs de „cap limpede”. Ar fi trist să fie așa.

    Cât despre civilizație, nu civilizația-i problema, cât… civilizarea. Civilizatorii sunt o specie foarte necivilizată, care ar merita studiată. Dar așa, un studiu de amploare…

    😎

  35. @ Grid
    Aici suntem egali,cum bine spui. Îmi vine acum în minte conceptul de „peer education”, sunt sigur că există un termen românesc pentru asta dar nu-l cunosc. Nu e vorba de alergat după greşeli de ortografie şi de jertfirea păcătoşilor. E sugestivă imaginea pe care ai creat-o, dar incorectă. Ştii bine că sunt unii care continuă să facă aceleaşi greşeli fără ca cineva să le repete criticile. Cu atât mai puţin să le cenzureze textele .
    Mie tocmai de aia mi-e drag acel comentator pentru că s-a apucat să îşi corecteze textele. Îi apreciez atitudinile de atunci încoace şi în lumina acelui gest.

  36. Despre ce egalitate vorbiți?
    Despre egalitatea din comunism? Gata cu comunismul!
    Acum nu mai suntem egali decât în fața lui Dumnezeu.
    Adică cel care cunoaște gramatică să scrie cu greșeli pentru a nu-i pune în inferioritate pe ceilalți?
    Nu ar fi mai bine ca ceilalți să învețe gramatică?
    De când a-i lăsa pe alții să greșească e o virtute?

    De ce un profesor să nu se comporte pe acest blog ca un profesor, și un avocat ca un avocat?
    Doar ca să fim egali?

    De când Gaybriel a postat acest topic, aproape toată lumea folosește diacriticele.
    Asta pentru că are simț didactic, fără să fie profesor, și a știut cum să pună problema.
    Când eu am început să scriu pe acest blog, eram aproape singurul care foloseam diacritice.
    Asta pentru că eu gândeam în română, deci îmi venea cu adevărat greu să scriu fără.
    Inițial mi-am lipit hârtiuțe cu literele respective pe tastatură.
    Am spus că eram aproape singurul, pentru că mai era cineva care le folosea.
    Acela era Grid.

    Adică el folosește diacritice și respectă gramatica limbii române, dar pe noi ne îndeamnă să facem invers.
    Așa ceva nu cumva se numește ipocrizie?

    Dacă Grid nu vede unde este sadismul , cinismul și ipocrizia, iar unii dintre noi le văd, înseamnă că „mesajul” său pe undeva a fost alterat.

    Mi s-a reproșat că am un stil tăios.
    Păi atunci să tai!
    Îmi pare rău că de data asta mi-a ieșit în drum tocmai Grid.

  37. Păi cred că se numește chiar așa – „educație între egali”. E însă un concept creat de către educatorii cu patalama, bazat pe metode și programe de învățare transmise „egalilor” de către cei însărcinați cu desfășurarea programelor educaționale, aceștia fiind totodată supervizori și evaluatori în cadrul acestor programe. Peer education a fost inițial o idee de diseminare a cunoștințelor legate de sănătate (mai ales în ceea ce privește bolile cu transmitere sexuală), însă se poate aplica și altor domenii care necesită învățare și în care învățarea formală nu poate fi aplicată. În orice caz însă, în cazul nostru nu poate fi vorba de peer education tocmai din pricină că „egalitatea” dintre noi este doar virtuală – în realitate, unii chiar au o pregătire superioară, însă e incorect să se folosească de aceasta pe blog, atâta vreme cât nu în această calitate scriu ei aici. Așa gândesc eu, cel puțin.

    Cu toate că 1AfterEightTeen și-a corectat textele din proprie inițiativă, nu cred că i-au căzut tocmai bine observațiile privitoare la corectitudinea scrierii sale. Efectul a fost într-adevăr cel scontat, dublat însă de un efect pervers – acela de deviere a discuției de la subiectul în cauză și de evitare a fondului din considerente de formă. Mi se pare că ultimele evoluții ale sale au și confirmat faptul că intervențiile corectoare au darul de a se răzbuna în final pe cei care le emit, dat fiind că nu poți corecta pe cineva fără drept (fără, adică, a avea calitatea necesară să o faci) evitând totodată să produci și ceva resentimente în paralel.

    Scrisul e un lucru la fel de personal precum vorbirea. Nu te poți aștepta să corectezi felul cuiva de a vorbi sau de a se exprima fără a lăsa urme adânci în persoana interlocutorului. Din momentul acela, l-ai pierdut ca interlocutor veritabil. E ca și cum i-ai fi criticat ființa sau defectele fizice. Una e școala, unde omul se duce anume pentru a fi instruit, și alta e o conversație între prieteni, unde fiecare învață de la celălalt fără să vrea (sau chiar împotriva voinței sale). Or mai fi și excepții de la constatarea mea, dar mai degrabă cred că abaterile de la regulă sunt rezultatul unor situații mai complicate decât putem noi analiza aici.

    😎

  38. Mhhh, ca ne convine sau nu, tre’ să respectam dreptul de proprietate, ca doar luptarăm la revoluţie pentru el 😀
    Regulile le face stapânul pe a carei tarla noi nu avem decat un drept de servitute.
    Dar oricum, toti aveti dreptate si nu glumesc deloc cand spun asta.

  39. Nu știu ce să spun. Sunt printre cei care au pus în practică aceste corectări, însă am pornit de la ideea că vreau să îl ajut pe Cristy să nu fie așa ușor de combătut. Mie îmi place de el și am spus că mesajul lui trebuie să treacă de „filtrul” corectitudinii gramaticale, așa că am început să tai și să scriu alături, cu speranța că va observa și se va corecta în timp. Dar am renunțat în secunda în care mi-am dat seama că folosesc o formă de cenzură, cu care nu sunt deloc de acord. Singura dată când am încercat să cenzurez pe cineva a fost într-o ceartă recentă cu unul din autori, însă mi-am dat seama că nu am nici un drept să o fac, așa că l-am rugat pe Robert să medieze „păruiala” respectivă. În rest, sunt la fel de împotriva cenzurii.

    Mai sunt și cazuri speciale când nu se publică mesaje spam sau înjurături repetate și imbecile… Dar asta bănuiesc că reprezintă excepția care întărește regula.

    ÎNSĂ acest blog are un proprietar și trebuie să ne conformăm, fie că vrem, fie că nu, dacă mai dorim să continuăm contribuția aici. Eu am fost pus de câteva ori în situația să aleg a mă supune regulilor de dragul de a scrie aici în continuare. Și cred că pe undeva are și el dreptatea lui, eu nefiind chiar un om calculat în expunerile mele scrise. Pe undeva, cenzura lui m-a ajutat să înțeleg că nu sunt singurul care poate să aibă dreptate. 🙂

  40. Boh, poate vă faceţi curaj vreunul mai cu tact şi corectaţi si enormitatea aia de greşeala din descrierea lui Avocatus.
    Sau… poate-ar fi mai bine să rămână aşa.

  41. @ Grid,
    Am impresia că vrei să ne abați de la subiect.
    Nu era vorba decât despre greșelile gramaticale și nu… „E ca și cum i-ai fi criticat ființa sau defectele fizice”, cum spui. Nu e vorba „… să corectezi felul cuiva de a vorbi sau de a se exprima”, cum afirmi.

    Cum, adică, profesoara de istorie nu poate atrage atenția unui elev când acesta face greșeli de ortografie? La ora de limba română vorbim și scriem corect, iar la istorie și pe blog, nu, că suntem între prieteni?
    Ce ar înseama asta?
    Ce drept și calitate îți trebuie, în acest caz, să corectezi pe cineva?
    Nu e necesar nici să cunoști toată gramatica, dar dacă știi ce altul nu știe, poți să-i atragi atenția fără să se supere. Și invers, să primești observații. Așa învâțăm unul de la altul, cum zici. Și fără resentimente, cum ți-e teamă.

    În cazul lui 1AfterEightTeen spui că:
    „Efectul a fost într-adevăr cel scontat, dublat însă de un efect pervers – acela de deviere a discuției de la subiectul în cauză și de evitare a fondului din considerente de formă”.

    Măiastră exprimare! La nivelul celor de pe blog, unde te-ai cobărât de dragul egalității.

    Spuneai că mulți useri probabil vor renunța la scris, „… sub presiunea unor posibile intervenții din partea unor jandarmi ai scrisului”.
    Iată că nu este așa.
    Numai la acest topic au fost 33 de postări într-o singură zi, 29.10.2011. Verifică, te rog.
    Am crezut că am eu calculatorul defect.
    În primăvară, un titlu stătea la „Comentarii recente” și 7 zile.
    Acum, la 12 ore iese din pagină. Verifică, te rog.
    S-or fi retras cei care nu știu gramatică, dar a crescut numărul celor care știu, pentru că au început să se simtă bine. Pe cale de consecință, ca să zic așa, a crescut și calitatea articolelor sau intervențiilor lor.

    Nu înseamnă că dacă mă ignori eu nu exist.
    Dar cu asta, gata!

    PS
    Vorbim despre greșelile de redactare.

  42. @Avocatus – răspuns la mesajul de mai sus
    Pe uşa de la intrare scrie DarkQ. Nu scrie nici cabinet de psihologie, nici biserica.

    @Avocatus – răspuns la mesajul privat
    Ai spus şi tu „doamne, iarta-ma” după ce-ai terminat de scuipat?… stii tu,ca orice credincios serios dupa ce înjură 🙂

  43. @Nora nu-mi place să-mi spăl rufele în public așa cum văd ca preferi tu cu atâta sadism. Acele expresii din MP nu erau nicidecum înjurături, te-am „alintat” doar.
    Teatru pe care îl joci, falsitatea pe care o demonstrezi nu-mi inspiră nici un gram de credibilitate.

    Le cer scuze celor care observă că „mi-am ieșit din pepeni”. Însă poate așa își dau și ei seama că în această viața chiar există femei lipsite de orice scrupulozitate, care calcă peste orice demnitate umană pentru a se realiza.

  44. Nu, eu cred că dacă s-ar întâlni s-ar pupa, nu s-ar părui.
    Păcat că nu ne putem întâlnim mai mulți și mai des.
    E suficient să privești pe cineva în ochi ca să-ți dai seama cine este.
    Așa, dintr-o vorbă aruncată, fie și în scris, poți judeca greșit pe cineva.

  45. Baieti, va faceti iluzii degeaba. Avocatus, după cum el însuşi se descrie, iarta greu, iar dupa mesajele private, e şi răzbunator.
    Mna, banuiesc ca e în fişa postului, dupa chipul şi asemănarea lu’ ăl bătrân 🙂

  46. @Geybriel te rog să-mi stergi toate mesajele din acest topic, astfel sper să-i oferi SATISFACȚIE acestei persoane litarate, dar care nu are bunul-simț să corecteze pe cineva cu delicatețe.

  47. Văleu!

    Măi, sunt în vacanță, la Praga. Minunat. Distracție, prieteni buni, fost-prieten. Totul e perfect.

    Mă bucur că v-a plăcut articolul și ca a schimbat ceva, inclusiv în mine – ca să nu se înteleagă că sunt eu cumva mai șmecher. Spre exemplu noua mea scriere cu diacritice pe care o folosesc cumva pentru că mi se pare că plecat din România de mulți ani fiind, îmi cam uit încet-încet limba iar asta m-ajută. Un pic. Chiar a fost o alternativă zic eu faină la tăiat și scris pe margine, comentarii despre greșelile altora, editări de text, așa cum observa și Rhodos (mersi pentru tot).

    Avocatus, îmi pare rău dar nu-ți voi șterge comentariile și sper că nimeni care poate n-o s-o facă.

    Sărbători fericite tuturor! Ne recitim în curând

  48. Bata-va norocu
    Nici in ajunu Craciunului nu va potoliti?
    Ia da-ti mana si va impacati…
    Aici daca nu se ia de cap cite 2 zilnic nu sintem sanatosi…
    Ori va impacati ori va iau io de cap..

  49. @ Grid,
    Ce fericit ești tu să demonstrezi că ai dreptate!
    Dar aici nu suntem la un concurs literar, iar comentariile nu trebuie să fie „adorabile”, ci ușor de înțeles.
    Nu am citit originalul, dar nu are nicio importanță ce este „UCI”.

    Văd că ai o obsesie privind corectura.
    Redacțiile care se respectă au corectori de meserie.

    Comparația ta cu dulapul e bine venită, dar în alt sens.
    Sunt foarte mulți cei care și-ar dori să le facă cineva ordine în dulap.
    Fie că nu se pricep, și sunt mulți dintre aceștia, și apelează la „firme specializate”, fie că au altceva mai bun de făcut.
    Sunt foarte puțini cei care, în dezordinea aparentă din „dulapul” lor, știu cu precizie locul fiecărui „obiect”.

    • Eu zic că e foarte bine ca cineva să aducă un text într-o formă potrivită cititului. Deși înțeleg punctul de vedere al lui grid și consider ca e corect in anumite circumstante, mă îndoiesc că lăsarea textelor „cum o fi ele” e ceva de bun augur, mai ales într-un mediu cum e și acesta.

      Sunt o grămadă de programe care fac spam cu diverse chestii promotionale, deci, moderarea este necesară. Trebuie doar să aruncăm un ochi pe un blog second-hand, unde nimanui nu ii pasa de cum arata si ce se scrie, si va veti da seama de diferenta.

      Și eu țin la cuvantul omului, asa cum il spune el, dar nu cred ca daca scoti 10 punctulete una dupa alta si lasi doar 3, sau daca mai arunci ate o virgulă ici-colo, sau daca mai pui o cratima la locul ei… se supara cel care comenteaza sau se altereaza ideea pe care a vrut sa o transpuna prin ce a comentat.

  50. Ei, eu încerc doar să nu-mi dau de lucru, că dacă mă apuc să corectez eu, prăpăd fac! 🙂 Ori ar apărea peste tot numai liniuțe în loc de cuvinte, ori ar începe toate textele să semene cu ale mele.

    Nu mă deranjează atât corecția în sine, cât faptul că nu i se poate stabili o limită. Se corectează aproximativ, după ureche și preferințe personale, greșeala mică înlocuiește greșeala mare, există o mărinimie suspectă în ceea ce privește corectarea greșelilor minore și, în general, toleranța corectorului vine să contrazică intransigența sa. Există o anumită ipocrizie în actul corectării de care nu se poate scăpa.

    Nu contest faptul că se obține un plus de inteligibilitate, însă nu cred că preocuparea pentru formă și aspect atrage mai mulți cititori și/sau comentatori. Dimpotrivă, e posibil ca impunerea „ținutei obligatorii” să transforme blogul într-un club select, în care mulți să nu se simtă bineveniți.

    După cum am spus, nu sunt total împotriva corecțiilor, pentru că fiecare corector o face pe barba lui. Felul în care cineva se folosește de creionul roșu este revelator. Cel care corectează se expune unui risc nu întotdeauna asumat. Dacă oamenilor li s-ar da posibilitatea să aplice pedepse altor oameni, fiecare dintre noi am avea o altă față (probabil nu prea plăcută).

    Eu vreau doar să previn cerberizarea autorilor (nu spun „editorilor”, pentru că așa-numita calitate de „cap limpede” – specifică presei scrise – presupune mult mai mult decât simpla corectare a greșelilor de limbă, ortografie sau exprimare). Comentariile care nu corespund cerinței de aparență decentă pot fi pur și simplu eliminate (neaprobate), nu corectate. Corectura implică faptul că acel comentariu care trebuie corectat a primit în mod nejustificat undă verde spre publicare. De unde și ipocrizia despre care vorbeam. Ne plac unele lucruri, dar totuși le vrem schimbate.

    😎

    P.S. –

    Pentru claritate, propun introducerea sub fiecare comentariu editat a unei minuscule explicații de genul: „Editat de xxxxx, la ora tt:tt:tt.„, astfel încât oricine să știe dacă un comentariu a fost editat sau nu, când și de către cine.

    • Grid, tu care ești cel mai… că-mi scapă cum o zis Maykey că ești (da’ ne zice el)… nu mă îndoiesc că faci prăpăd dacă te apuci să corectezi (deși ar fi amuzant să vedem cândva și asta), tot ce am vrut cu povestea asta a fost un pic de ordine. Limita de care vorbești este limita la care poate ajunge cel care corectează. Nu cred că e rocket science să se înceapă o frază cu literă mare și să se termine cu un punct sau să se șteargă un „aș-i”.

      Apoi, nu cred că s-a abuzat vreodată de „corectare”, niciodată nu a intervenit cineva cu mai mult decât a mai adăuga un „i”, a arunca o virgulă, sau a transforma un comentariu întreg scris cu CAPS-URI sau bold în varianta simplă. Pentru ultimele două chestii sunt și scripturi automate, dar nu a fost niciodată cazul să le implementez, situațiile de acest gen fiind rare.

      În schimb, ideea cu eliminarea comentariilor în favoarea corectării lor mi se pare fair, dar asta iarăși, rămâne la latitudinea fiecărui autor, că d’aia îi colectiv blogul. Practic, eu n-am de ce să mă ating de comentariile generate de articolele nescrise de mine.

  51. Dacă mă apucasem să corectez acum ceva timp comentariile cuiva, am ajuns să îmi dau seama că nu are rost. Intenția era de a-l ajuta să vadă unde greșește, considerând că el trebuie ajutat (atât cât îmi stă în putință, pentru că nici eu nu sunt vreun „guru” al exprimării corecte). Însă mi-am dat seama imediat că nu aș avea timp de asta și apoi că omul este chiar jignit de acțiunea mea. Atunci… am renunțat.

    Sunt de acord cu Grid, mai ales că s-a ajuns să se corecteze, de exemplu, spațiul dintre o virgulă și un alt cuvânt, pe când în același text există greșeli mult mai mari. Dacă tot se face această corecție, ar trebui specificat numele celui care editează, așa cum face Rzv de exemplu când editează un comentariu.

    Deci abuzuri se fac, Robert. Asta nu înseamnă că nu mă pot supune ție sau majorității, atunci când vine vorba de a avea grijă de acest blog. Până la urmă faci ce vrei cu acest blog. Oricum, dacă intuiesc bine, blogul nu va ajunge niciodată curat (din punct de vedere gramatical), așa cum dorești, pentru că cei care se exprimă corect cred că au și altceva mai bun de făcut, iar cei care se exprimă relativ corect vor face corecturi superficiale, așa cum spunea și Grid. Ori blogul s-a dezvoltat frumos în ultimii ani și fără această aură de corectitudine gramaticală.

    Corecturi minore se pot face, dar nu știu ce mare efect benefic ar avea, dat fiind faptul că un om cu mintea odihnită poate înțelege un text, în orice manieră ar fi scris.

    Problema (mea) intervine atunci când un om cu o exprimare precară își însușește niște atribute care fac notă discordantă cu ceea ce pune el pe tabla de scris și începe să taie și să spânzure în jur doar pentru că se crede îndreptățit să o facă, considerându-i pe câte unii pe o treaptă evolutivă inferioară, ceea ce nu este corect. (de unde și articolul meu de revoltă împotriva acestui lucru).

    Eu cred că blogul este foarte ok așa cum este, chiar dacă se pun virgulele la spații imense de ultimul cuvânt.

    Dar pentru cei care doresc, din inițiativă proprie inițiativă, să se exprime corect, cred că articolul lui Gaybriel face toți banii… și ar trebui cumva pus pe pagina de înregistrare pentru autori, sub o formă de genul „Dacă dorești să devii autor, ar fi bine, pentru cititori, să ai în vedere acest articol:…. ” și un link către respectivul articol.

    Părerea mea…

  52. Eu cred că lucrurile sunt mai simple decât par.
    E o mare diferență între greșelile de redactare-editare și ortografie-gramaticale.
    Deși Robert a spus de multe ori, de m-am săturat până și eu, este foarte important spațiul dintre cuvânt și semnul de punctuație.
    Nu pentru că așa este academic, ci pentru separarea cuvintelor la capătul de rând, și/sau separarea vizuală a propozițiilor și frazelor.
    Lipsa unei litere, sau o literă în plus ține de editare, nu de gramatică.
    Greșelile gramaticale sunt foarte bine semnalate de Gaybriel.
    Mai sunt greșeli de exprimare, cacofonii, repetiții supărătoare, pleonasme.

    După părerea mea, se poate renunța la corectură trimițând textul înapoi cu o „ștampilă” dinainte pregătită, care să conțină avertismentul privind natura greșelilor.
    Dar mai întâi trebuie publicată o listă argumentată cu regulile obligatorii de redactare. În primul rând, la rubrica „Înregistrarea autorilor”.

    Dar cred că ar trebui discutat pe alt topic…

    • Am pus link-ul catre postarea lui Gaybriel pe pagina de inregistrare.

      Io… nu stiu cum sa va zic, m-am saturat sa tot spun si sa vad ca orcum tot la fel de agramat se scrie… daca spun… omu’ se supara, daca nu spun… trebuie sa stau ore in sir sa editez diverse idiotenii (pentru ca este o corelatie intre ce poate un om da din el si cum scrie). Io nu mai am timp sa fac chestiile astea… am facut pe mai multi editori, nu e greu sa se puna un punct ici-colo, o litera mare sau o cratima… nu de alta dar ca sa ne intelegem intre noi.

      Si intr-adevar ar trebui sa evitam sa discutam aceleasi chestii pe topicuri care n-au nicio legatura cu asta. Poate post-ul lui gaybriel e mai bun pentru asa ceva. Vine cineva, citeste despre parintele unui homosexual, apoi dintr-o data hop-top 5 comentarii despre gramatica. Nu ii ok.

      De altfel, mut aceste comentarii la postul lui gaybriel.

  53. Discuția e mai veche cu doi i vs. doi de i. Înainte să aduci corecturi, recomand o mai bună documentare. Citește despre substantive metalingvistice și apoi, roxy, să vii să ne povestești cum e cu ”doi i” sau cu ”doi de i”. Până atunci, să lăsăm în picioare varianta ”doi de i”, că-i corectă.

  54. @roxy & rediam

    Constat cu bucurie că nici unul dintre voi nu afirmă că vreuna dintre variante ar fi greşită. M-aş fi bucurat şi mai mult dacă nici n-aţi fi sugerat asta. Pentru a nu lăsa loc neclarităţilor trebuie spus clar că ambele variante, doi i şi doi de i, sunt corecte.

    Pentru eliminarea dubiilor anexez un extras din Gramatica limbii române, I. Cuvântul, Ed. Academiei Române, 2005, p.296-297.

  55. @sicmarin, exact la ce mă refeream, ambele îs corecte. Eu oricum prefer varianta cu ”de”, pentru că sună mai natural în exprimare…nu se confundă nici cu ”2i” din matematică și nici nu afirmi că ai luat 27 în sesiune, ci doi de 7.

  56. Cel mai bun program (WinXP, 7, 8) pt. aditarea cu diacritice este AUTOCORECT. Este fantastic de uşor de folosit, plus…este în limba română, şi este GRATIS.

  57. Cate observatii se pot extrage din comentariile acestea, dar cel mai tare mi se pare tristetea lui CM[coment 46] si acuzatia lui Rhodos[coment 45]. Am scris la singular si am bagat in aceeasi oala ambele sentimente/pareri ale colegilor amintiti mai sus pentru ca se refera amandoi la acelasi comentariu scris de Grid, coment 25.
    Un comentariu de infinit bun simt in care Grid chiar a coborat din turnul de fildes al omului de stiinta, lasand omenescul exprimat la maxim sa linisteasca spiritele tuturor colegilor de DarkQ, infierbantati la paroxism de aceast mare subiect.
    A-l acuza Rhodos de sadism pe Grid, mi s-a parut cea mai tare faza.
    Iar mahnirea lui CM vine ca o neintelegere a faptului ca in fond, Grid este si el om. O pozitie la nivel de om simplu este cu atat mai minunata cu cat acel om este un geniu.
    Probabil obisnuinta ne modeleaza sa vedem /cerem ca odata cunoscut comportamentul celui de lamga noi sa pretindem sa fie la fel mereu/neschimbat, uitand ca totul este in schimbare.
    De ce nu ar avea dreptul acesta si Grid?
    De ce trebuie sa-l punem pe Grid in maximul asteptarilor noastre si sa uitam ca si el este om la fel ca mine, ca tine, ca oricare dintre noi?
    Oricum faza asta e cea mai tare, Rhodos percepe umanul lui Grid ca sadism, iar CM ca un experiment distractiv al omului de stiinta.
    S-ar putea ca sa gresesc cu ce am spus in viziunea unora, dar asta nu e problema mea ci a lor, mai ales ca sunt 99% sigur ca cei vizati o vor lasa asa.
    Nici ca puteam citi ceva mai tare in ultima perioada pe DarkQ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here