Acasă Romania Living in the jungle

Living in the jungle

202
13

Următoarele rânduri aparţin unui suflet foarte drag mie:

Am simţit nevoia să scriu aici şi nu pe site-ul propriu, pentru că ceea ce a declanşat starea mea de revoltă este tocmai o întâmplare legată de un prieten gay.

Apoi mi-am dat seama că incidentul care l-a afectat pe el ar putea sau nu să aibe  legătură cu opţiunea lui sexuală şi că, mai degrabă, are legătura cu nevoia unor brute de a-şi dezlănţui instinctele animalice în faţa oricărei fiinţe ce îi frustrează prin eleganţa, blândeţea, frumuseţea, statutul ori neputinţa ei de a riposta.

De ce mă revoltă, mă îngreţoşează ori mă îngrijorează lumea în care trăim? Pentru asta:

Episodul 1: Un călugăr bate un bătrân într-o mănăstire. Cel care vorbeşte despre blândeţea lui Isus Christos se poartă ca o bestie. Biserica nu se dezice în mod tranşant de asemenea indivizi, lăsându-ne impresia că e mai preocupată să-şi protejeze slujbaşii decât să vegheze la binele nostru.

Episodul 2: O bătrâna este batjocurită în plină stradă şi nimeni nu ia atitudine. Poliţia este ca de obicei…  absentă!

Episodul 3: O femeie ce are în asistenţă maternală un copil de 2 ani îl arde cu ţigara şi-l torturează pe parcursul a câteva luni fără ca vecinii de apartament să facă ceva pentru a o opri.

Episodul 4: Cinci adolescenţi într-o scară de bloc se plictisesc. Găsesc o pisica rătăcită pe acolo în căutare de adăpost. Se amuză torturând-o şi aruncând cu ea de pereţi. Deşi pisica ţipa îngrozitor, cei din bloc rămân pasivi.

Episodul 5: În centrul oraşului Herculane câtiva satanişti sacrifică printr-un ritual absolut grotesc câtiva câini din nevoia de a-şi manifesta bestialitatea reprimată de frica pedepsei legale.

Episodul 6: Într-o gară un bătrân cerşetor se adăposteşte de frig  într-un tren părăsit. (Pe acest om se întâmplă să-l fi cunoscut personal şi să ştiu câtă nobleţe sufletească avea în el). Este trezit din somn de către o gaşca de tineri, i se scot ochii din orbite, după care este ucis.

Episodul 7: Cazul Larisa. O fetiţa de 7 ani din Iaşi este violată, torturată, ucisă  şi îngropată în subsolul blocului de către prietenul fratelui ei. Părinţii o găsesc după câteva săptămâni la ghena de gunoi. Tatăl încearcă să-şi facă dreptate, luptându-se cu indiferenţa autorităţilor. Între timp la Poveştiri Adevărate ni se „provestesşte” cât se căieşte criminalul şi cât de tare l-a transformat viaţa în închisoare. Tatăl Larisei, răpus de lipsa de rezultat a luptei lui, alege nu să-l ucidă pe nemernicul ce i-a distrus viaţa, ci să părăsească această lume, sinucinzându-se.

Episodul 8: Un bloc din Braşov (dacă nu mă înşel). Doi vecini, unul iubitor de animale, altul o brută cu chip de om. Bruta maltratează maidanezul pe care vecinul obişnuia să-l hrănească, câinele urlă şi îi cere protectorului său  ajutorul. Omul coboară pentru a apara fiinţa nevinovată şi gestul lui nobil este plătit cu propria-i viaţă. Este tăiat cu o sticlă de bere spartă.

Episodul 9: Cel mai bun prieten al meu este gay. Pleacă de acasă, paşnic, indiferent şi resemnat în faţa gloatei din faţa blocului său. Alege să îi ignore. Şicanele lor, până atunci doar verbale, sunt o istorie veche şi deja intrată în normalitate. Motivul pentru care i se întâmplă? Probabil faptul că au înţeles că e gay. Vrea să intre în maşină şi este scuipat. Provocarea nu se rezuma la atât, din contră, ulterior mai descoperă şi că-i lipseşte plăcuţa de înmatriculare de la maşină. Reuşeşte să plece. Reîntors acasa îl cuprinde panica. Singura lui vină este că e altfel decât ei… Merge la poliţie, dar acolo este trimis în cu totul alte părţi, numai în locul în care ar fi trebuit să i se rezolve problema, nu. Poliţiştii, mult prea deprimaţi de scăderea salariilor, consideră că puţinii bani pe care îi iau li se cuvin cu prisosinţă numai pentru că se trezesc dimineaţa şi fac act de prezenţă.

Şi atunci mă întreb: În jungla asta din ce în ce mai periculoasă în care ne găsim, cine ne mai apără? Sau ce, în afară de puterea noastră de a opune rezistenţă, de a nu rămâne pasivi şi imuni la nedreptăţile din jurul nostru?

Prietenul meu gay este un om educat şi elegant în mod natural. Fireşte că o astfel de personalitate eclipsează indivizii ceva mai puţin şlefuiţi, cu atât mai mult pe cei care sunt „fructele” educaţiei lacunare  si anacronice precum este genul de educaţie practicat şi încă perpetuat de către ţigani. Nu am nimic împotriva culorii pielii lor, a portului ori a limbii pe care o vorbesc. Nu sunt de acord cu ideile extremiste care cer exterminarea ori izolarea lor, nu susţin în nici un fel concepţia majorităţii cum că a fi ţigan presupune implicit tot ceea ce e mai rău, însă nu am cum să nu observ şi să nu protestez împotriva unui anumit tip de comportament pe care ei continuă să-l aibe.

Se plâng mereu de discriminarea pe care sunt nevoiţi s-o suporte, dar omit faptul că ei prin felul lor de a se purta se condamnă la izolarea de restul societăţii.

Se plâng de discriminare şi tocmai ei discriminează! Nu e stupid?

Am stat destui ani printre ţigani şi un lucru îl ştiu cu ceritudine: Cei mai mulţi sunt homofobi. Incidentul acela al prietenului meu simt c-a fost consecinţa acestei homofobii, deşi nu şi-au exprimat-o în mod clar.

De ce sunt homofobi? Din lipsa de educaţie şi de civilizare, din credinţa în câteva valori: banul, puterea si familia de tip patriarhal, găsită în peisajul societăţii medievale. Majoritatea ţiganilor, prin lipsa lor de deschidere înspre ideile unei lumi civilizate, nu percep şi cu atât mai puţin înteleg valori precum: nobleţea, altruismul, nevoia de libertate a omului. Concepţia lor despre viaţă se reduce la acel tip de educaţie ce este menit să asigure autoconservarea ori conservarea speciei.

Îmi pare rău că trebuie să rostesc toate aceste cuvinte grele, mai ales că se întâmplă să am şi amici printre ei, dar aceasta este percepţia celor ce intră în contact cu ei. Cu unii dintre ei…

Este necesar ca ei să înţeleagă că valoarea omului nu se măsoară în: câti galbeni are, ce tricouri de firmă poartă, ce maşină de fiţe conduce sau câte camere are casa în care locuieşte. Este necesar ca ei să fie educaţi…

Şi apoi nu e vorba numai despre ţiganii mai puţin educaţi, e vorba despre generaţii întregi care au fost crescute având drept modele:  manelişti, fotbalişti ori vedete TV de mâna a şaptea. Formatorii de opinie ai societăţii româneşti sunt aceste pseudopersonalităţi, iar consecinţele se văd.

Lumea a fost o junglă de când e ea.  „Nimic nou sub soare” – după cum ar zice cineva, dar soarele se vede din ce în ce mai greu, aşa umbrit de norii dezumanizării noastre.

Ce poate transforma un om într-o brută? Ce facilitează episoade precum cele relatate înainte? Ce ne împinge să călcăm în picioare tot ceea ce e frumos, nobil ori blând? Beats me!

Probabil că amnezia temporară sau definitivă a ideii de „memento mori”. Atâta  vreme cât te consideri buricul pământului şi cât lumea se învârte în jurul unui centru numit ” Ego”, construcţia societăţii umane va fi veşnic plină de fisuri.

Eu exist ca parte a unui întreg. Eu interactionez cu tot ce este în jurul meu şi construiesc şi modific acest întreg. De mine, ca şi de tine, depinde dacă civilizaţia umană se întoarce în Paleolitic sau evoluează.

Habar nu am cât efort cere treaba asta şi în cât timp vor reuşi şi alţii să se alinieze mersului firesc al omenirii, dar fiecare pas înainte este valoros.

Aici intervine şi rolul vostru. Aveţi la îndemână un mijloc foarte important. DarkQ are puterea să influenţeze opinia generală în ceea ce priveşte felul în care un gay (deci un minoritar)  este privit de către societate, pentru că DarkQ poate aduce în prim plan atât incidentele discriminatoare cât şi oamenii valoroşi din comunitatea gay.

Ştiu că efortul va fi mare şi sunt constientă că el nu va schimba opinia generală în totalitate, dar orice pas, oricât de mic, modifică lumea. Cu toţii am beneficiat de „paşii mici” ai unor oameni  care cândva au luptat pentru acest crez.

13 COMENTARII

  1. Romania (dar nu numai) intr-adevar incepe sa semene cu o jungla. Motivul principal? SARACIA.

    Si asta e doar inceputul. Am avut criza economica, TVA 25%, majorari de pret cu 10% (in medie). Asta intr-o tara care oricum ii vai s-amar de pizda ei.

    Romania e asa… pielea pulii, adica cu sau fara ea around… same shit.

    Ah, sa revin la saracie. Mda. Saracia scoate din oameni monstrii, saracia sterge orice educatie, valoare, morala.

    Si gloata aia de tigani care mancau seminte. Adica FACEAU CEVA, ca tot e la moda sa faci ceva: adica sa speri (cum zicea M. Badea) intr-o zi mai buna, sa crezi in ziua de maine… c-asai romanu’, el e numai constructiv… :mrgreen:

    Romania este un esec, o eroare.

  2. Categoric, nu!
    Romania nu este un esec, dovada oamenii ca noi care mai lupta sa schimbe ceva. Dar, intradevar ,(dupa cum am mai comentat deja undeva pe aici pe blog) societatea romaneasca contemporana se gaseste in plin colaps moralo-educational in marea ei majoritate.

    Refuz insa sa accept cum ca tara mea ar fi o eroare! E ca si cum as spune ca m-am nascut, format si vietuiesc intr-o familie ce ar trebui in totalitate exterminata doar pentru ca unii dintre membrii ei au dat-o-n bara.

    Nu-mi place lumea in care trebuie sa traiesc, dar daca astept sa vina altul s-o schimbe in mai bine nu o sa rezolv niciodata nimic. Schimbarea este obligatoriu s-o incep eu si abia apoi pot sa disper ca ceilalti ezita sau refuza sa o faca.

    Felul in care arata tara mea (trebuie sa imi asum asta!) se datoreaza intr-o anumita proportie si felului in care ma manifest eu, modului in care generez ori nu schimbari in imediatul meu anturaj, felului in care opun rezistenta mizeriei din jur.

    Daca vrem ca Romania sa arate altfel e nevoie ca noi sa alegem un presedinte care nu se considera conducatorul unei „tari de mana a doua”, trebuie sa alegem oameni care vin sa ne conduca pentru a munci si nu pentru a se pricopsi, trebuie sa ne abtinem sa mai emitem judecati de valoare inainte sa fi facut curat in propria noastra ograda, trebuie sa maturam gunoiul din fata casei si nu sa-l aruncam in curtea vecinului.

    Romania, ne place sau nu, este cartea de vizita cu care fiecare dintre noi se poate ori nu lauda.

  3. Tony, de acord pana la un punct. Recunosc, io nu mai gandesc demult in acord cu „fii schimbarea, be part of the change.. bla bla.”. E o chestie frumoasa, dar nepractica, autodistructiva daca vrei. E ca si cum ai vrea sa salvezi toti cainii vagabonzi. Degeaba ridici tu o hartie de pe jos cand alti 50 arunca in continuu, nu faci altceva decat sa te consumi pe degeaba.

    Stii bine cum e cu birocratia: Posta Romana, cozi interminabile, CNAS, timp pierdut… ce poti face? Ce faci, practic vorbind, cand te trimit de la usa la usa si iti moare copilu’ in brate? Cum schimbi tu ceva?

    Ia exemplele din articol. Cine, ce putea fac? Au trecut 20 de ani, Tony. 20 de ani de la Revolutia (lovitura de stat) in care au murit oameni. Si pentru ce? Ca sa ce?

    M-am saturat, m-am plictisit de „Eh, asta este, ce sa facem?”. Nu poti trai o viata asteptand, sperand sa se schimbe ceva. Adica, sa faca fiecare cum vrea si cum poate.

    Poate ca sunt las, asta e.

    • Dar faci deja ceva, in caz ca nu ti-ai dat seama de asta! Munca ta, blog-ul acesta sunt o forma de lupta, sunt un pas inspre „altfel”.

      Uite un citat care-mi place foarte tare:
      „Toti trebuie fim pregatiti intr-un fel sau altul, sa trudim, sa suferim, sa murim. Iar cauza ta nu este mai putin nobila pentru ca nu bat tobele cand pleci catre zilnice batalii si multimea nu te aclama cand te intorci de la zilnica ta victorie sau infrangere ” (Robert Louis Stevenson).

      Eu cred ca se potriveste foarte mult atat felului in care ai ales sa fii ca om, cat si efortului pe care continui sa il depui de cativa ani, dand nastere si dezvoltand acest site.

      • Poate ca se poate spune si asa. Nu stiu, really. Stiu sigur ca au fost persoane heterosexuale (numarabile pe degetele de la o mana) care si-au schimbat parerea despre majoritetea citotorilor acestui blog gay: homosexualii.

        Si… nu e efort, mai degraba hobby amestecat cu o sete de transparenta a vietii gay din Romania. 😉

  4. robert,  nu cred ca saracia materiala naste monstruozitati,  ci saracia mentala.
    din pacate la noi romanii exista din belsug amandoua

  5. Chaos, ai dreptate cumva dar educatia, sau mai degraba accesul la informatie (o carte, Internet, ziar, conferinte, dezbateri, cunoasterea altor culturi, versatilitate, etc) este mult „lubrifiat” de bani.

    Cei care muncesc toata ziua (sau nu muncesc deloc ca e mai simplu sa furi, sa dai in cap) ca sa aiba ce bea si ce manca… crezi ca mai vor/au timp pentru a deveni mai buni?? Crezi ca ii doare p-aia in fund de faptul ca isi arunca gunoiu pe langa tomberon? Nu acelasi lucru il pot spune despre o baba de prin UK (de ex) pe care o cauta moartea acasa si ea ii voluntar la nush ce centru de salvare a bufnitelor.

    Gandeste-te, ca traim intr-un sistem putred:

    – Programul CNAS este unul abandonat de nemti pentru ca s-a dovedit a fi o gaura neagra. L-a luat Romania, si n-are importanta ca sobolanii misuna prin bucatariile spitalelor, ca totul e ruginit si ca nu exista leucoplast si catetere (care, e BASICS) dar sistemul inca sta in picioare. Septicemii cu stafilococ auriu in spitale in 2010? Daca vrei mai mult? Pleci dincolo.

    – operatorii de telefonie mobila: te ademenesc cu cate o rabla de telefon care te si suge, printre altele, si te „incatuseaza” 24 de luni. Lucrezi, nu… platesti. Aici nu e vina lor, ci a consumatorului frustrat, chelios si gras cu scula mica care e capabil sa-si ia „tel” IN RATE ca el are falsa impresie ca ditamai telefonul de 20 de milioane il va face „bengos”. Si cocalarii care-si iau masina dar n-au bani de benzina, is la fel.

    – De nush cati ani incoace, s-au „investit” miliarde de Euro in autostrazi si drumuri nationale. Rezultatul? 38 e km de austrada si vreo 200 de km de drum national REPARAT (deci nu nou facut, ci reparat).

    – Udrea in perioada de „criza” investeste 850.000 euro intr-un logo pe care l-au cumparat „designer-ii experti” cu 26 de USD de pe IstockPhoto (vezi aici si aici e site-ul design-erului care a pus logo-ul pe Istockphoto la vanzare). Unde s-au dus restul de 849.974 Euro? Cu siguranta nu s-au investit in sisteme anti-incendiu din maternitati. Dar n rest, don’t worry, be happy and Explore the Carpathian Garden

    Lucrurile se leaga intre ele: incepand de la comisioanele bancare si pana la paharul murdar in care accepti sa ti se serveasca o bautura.

    Ce-i ramane unei societati cariate, intrate in putrefactie sa faca? Sa profite. Sa se sinucida de saracie. Sa minta, sa fure, sa se prostitueze, sa omoare. Ah, si sa spere ca va fi „mai bine”.

    Exemple sunt cu zecile de mii. Si in Romania se traieste prost. Nu sunt bani. Nu, nu, nu… „sclavii” traiesc prost. Aia care trag mai mult, aia traiesc prost. Pe spinarea alora se fac bani.

    Acum, se vede mai bine legatura dintre saracie si prostie?

    Whatever, mie mi se rupe, nu mai cred in nicio schimbare.

    • o schimbare va fi dar cu siguranta nu in secolul acesta.
      informatia…intradevar o sursa vitala pentru dezvoltarea mintala.  din pacate insa multi care au acces la informatie (pentru ca stii si tu bine sunt foarte multi oameni care nu-si pot permite nici macar un televizor,  iar daca il au e unul pe lampi conectat la o antena cu 3 elementi din aluminiu…ma rog,  e romania anului 2010), nu stiu cum sa profite de asta si cum sa faca o selectie pentru a „culege” ceea ce e bun.
      de ce sa urmaresc un documentar care poate ma invata ceva, cand pot sta linistit rumegand seminte, din cand in cand clatindu-mi gura cu bere si dezlegand „misterele lumii” prin ochii otv-ului. apoi fac putina pregatire de viata la nora pentru mama si inchei seara in minunatele ritmuri de pe taraf…
      si daca tot am internet, hai sa o ard toata ziua pe chat sau mess, cu mici pauze de publicitate pe site-uri xxx. a, si ca sa nu uit ca exist, iar altii sa vada ca chiar sunt centrul universului trebuie neaparat sa am cont pe hi5.
      cat despre saracie…intradevar e o mare saracie, dar asta nu ar trebui sa omoare bunul simt. poate e greu sa-ti urmezi unele principii, dar nu imposibi.
      esti sarac, iti doresti mai mult. ai mult, iti doresti si mai mult. o continua sete de a avea.  si cum sa lecuiesti o societate cand insasi conducerea societatii e o haita de hiene intr-o continua lupta pentru avere, putere si faima?  poti conduce mai usor o armata de „sclavi” flamanda, hranita mai mult cu frica…frica ca se poate si mai rau.
      frica impusa dintodeauna prin lege, religie sau forta.
      suntem la pamant si nu cred ca ne vom ridica curand.
      revolutie nu a fost si nu va fi niciodata.  nu pentru noi, „cei de rand”

  6. as spune ca mai e o raza de speranta si in tarisoara noastra draga.;-) am sa va povestesc ce mi s-a intamplat acum cateva zile:

    eram noaptea in masina cu prietenul meu undeva aproape de marginea orasului, si incercam senzatiile sexului in masina. tocmai bine ca la ceva timp, lumina unei lanterne imi intra fix in ochi…da, era politia comunitara.:shock: deja ma asteptam la ce e mai rau. erau vreo 5-6 politisti+jandarmi care au coborat dintr-o duba. totusi, oamenii ne-au luat numai datele, si ne-au spus ca pentru sex se poate gasi si o camera de hotel, fara sa ne dea nici macar avertisment, daramite amenda.:mrgreen: ca dupa ce s-au urcat in masina si au plecat or fi inceput sa rada e treaba lor, dar cel putin (de fata) cu noi s-au purtat exemplar. sunt curios ce se intampla acum 15-20 de ani daca eram prins facand o chestie similara. eu zic ca incet incet si societatea noastra incepe sa se mai modernizeze.

    facand comparatie cu un prieten care prins facand acelasi lucru, dar cu o fata, a luat o frumusete de amenda, as putea spune ca am fost discriminat pozitiv.:lol:

    • Relativ la ce povestisesi: intr-o iarna un amic, tot asa, merge intr-o parcare mare de tot cu unu’ cu masina sa faca sex. Ei nu cred ca vroiau sa vada cum e, ci mai degraba nu aveau unde. Asa. Se pun pe actiune, geamurile se aburesc. Pe dinauntru, bineinteles. La un moment dat: cioc cioc cioc. Politia rutiera. Iese proprietarul masinii, tot rosu, gafaind… aia ii zic ca trebuie sa le ia datele bla bla. Dupa ce ii iau datele lu’ asta… ii zic: „O puteti ruga si pe domnisoara sa iasa, va rog?”. La care asta (fiind ardelean): „Ma Vasi, apoi hai pan’ afara…”.

      Cred ca faceam pe mine de ras. 😆

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here