Acasă Puzzle Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii?

Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii?

442
22

La îndrumarea aripilor care m-au purtat peste munți și peste văi, vă provoc la un test de imaginație. Ca va fi azi, că va fi mâine, peste o lună sau la anu’… să ne închipuim că intr-adevăr lumea s-a sfârșit.

Provocarea este să scrieți un articol despre… cum v-ați petrecut sfârșitul lumii. 😉

Autorul celui mai apreciat post (în sensul fie că e foarte original, fie că primește sufragiile restului participanților) va fi recompensat cu o aspră judecată din partea semenilor, o blândă judecată de Apoi și o inteligentă companie oricând pe blog și o dată, cândva, la o cafea… că nu-i nimic mai prețios la ceas de Judecată ca un prieten de nădejde! 🙄

Notă: Cei care au cont DarkQ pot publica articolul direct din aria de administrare, iar cei care nu au cont pot trimite articolul la admin@darkq.net, urmând ca ulterior să fie publicat, menționând numele/pseudonimul autorlui.

22 COMENTARII

  1. Si eu care vroiam sa anunt stirea asa cum este ea. Poate am sa revin cu ceva informatii noi, insa mom nu stiu nimic. Ma documentez…

  2. @Gabriel, n-ai inteles 😉

    Ideea e sa iti imaginezi ca lumea, asa cum o stim noi, s-a sfarsit. Am fost judecati cu totii si am ajuns pe undeva.

    Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem este: Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii? Raspunsurile se publica (sub forma de comentarii, articole… vedem).

    😉

  3. care sfarsit? al carei lumi? si daca vine sfarsitul, cine mai are chef de premii?
    dar poate o mere netul si dupa sfarsitul lumii, mai sti? asa ca datii bataie si faceti sex, beti, mancati, distrativa ca s-a muriti fericiti si sa nu duceti dorul la faza aia care voiati s-o faceti si nu ati facuto ca venii sfarsitul lumii prea devreme.
    personal o iau ca pe o zi obinuita, am fost la piata cu mama, am mai fcut ceva prin casa, am facut un dus repede ca sa ma epileze iubitul nr doi, acum sunt la el, mi-am facut tratamentul la ochi cu noua tehnologie de vindecat vederea, am baut un capucino gustos facut de iubi2, dupa care trec la epilat, urmat de nebunii ca le duceam dorul si apoi la antrenament ca trebuie si lucrul cu celelalte grupe de muschi, apoi om mai vedea daca incape un film.
    cam asta e ziua obisnuita de wekend inainte de sfarsitul lumii.
    dupa sfarsit om mai vedea.
    ah uitam pupici ca poate chiar vine sfarsitul lumii si mureati nepupati

  4. Am spus ca am sa ma documentez cu privire la informatie si am sa povestesc ultimele mele ore de viata, pana sa vina TARTORUL sa ma ia :mrgreen:

    Publicam sub forma de comentarii pentru ca e mai simplu altfel am umplea DarkQ doar de posturi cu privire la SF LUMII 😈 Dam si premii? Un interviu cu SATANA! 😀

    Acum, pace tuturor, eu gandesc!

  5. Am petrecut „rapirea” evitand trecutul. Manevre evazive, strategii de desfasuare, tact pietonal si toate au dat gres.
    Run baby run.

  6. Sfarsitul lumii a picat intr-o sambata. O zi cu soare, ca oricare alta.
    De data asta, de dragul preciziei, a fost stabilita chiar si o ora precisa. Sa stie tot muritorul la ce anume si cand sa se astepte!
    Au trecut orele 4 ale diminetii si s-au stins deja tacut si ecourile ceasului 16.00 din dupa-amiaza.
    Nimic. Nicio furtuna rau-prevestitoare, nici un nor, nici tunete, nici fulgere, nimic infricosator. E liniste si pace. Toate lucrurile sunt la locul lor. Paianjenul din coltul ferestrei isi tese linistit panza. Tocmai a izbutit cateva ochiuri maiastru rostuite. Soarele e fierbinte, iar cafeaua – amara. Banalitati, nu?!
    Incerc sa imi inchipui cum ar fi daca…Probabil ca in fata iminentei despartiri definitive nu ar fi loc de cuvinte. Ratiunea nu ar ajuta nici ea cu nimic. Ar fi un haos nebun, pentru ca, nepregatiti, in fapt, fiind cu totii, pentru o astfel de zi, am cauta diverse tertipuri spre a ne salva de ceea ce este imposibil de evitat. Am cauta, pesemne, sa ne punem in ordine „registrele de plati” si sa incropim, la repezeala, un bagaj de mana care sa ne serveasca la nevoie, caaaat va fi Vesnicia de lunga!
    Ei bine, asa stand lucrurile, zvonurile astea repetate cu „sfarsitul lumii” imi apar chiar utile. Sunt ca niste repetitii generale inaintea unui spectacol, neaparat de gala, neaparat extraordinar, neaparat cu participarea extraordinara a…
    Constat ca nu sunt multumit de mine insumi. Nu mi-am epuizat cautarile, nu mi-am intalnit inca sensul. Emotional m-am rotunjit binisor, spiritual observ parca un mic pas inainte, insa „cognitiv” imi pare ca am stagnat, am batut pasul pe loc in vremea din urma…Cu cat inaintezi in stufaris, cu atat se adanceste mai tare intunericul si sporeste misterul…
    Explorez nitel conflictul asta mocnit pe care-l sesizez de multisor, dintre emotional si rational. Repede-repejor, sa nu carecumva sa vie chiar acum Judecata si sa ma prinza pe picior gresit! De parc-ar mai conta!
    Am treizeci si…nu conteaza cati ani si inca mai caut. Nu stiu cine sunt si nu stiu cine sunteti. Desi, al naibii sa fiu!, m-ar interesa extrem de tare! Nu stiu nici dincotro vin si nici dincotro veniti. Nu stiu nici unde ne tot pregatim atata sa mergem, repetand cate o Apocalipsa aproape in fiecare an (nu uitati ca anul viitor, pe final, mai e programata una!) Nu stiu de ce naiba ne ascundem atata si ne temem atata si ne tot codim atata cand e vorba sa plecam, de ne-am agata de orice, chiar si de un fir de iarba, numa’ sa mai ramanem pe-aicea un pic! Nu stiu de ce dracu’ pierdem atata vreme cu repetitiile incat ratam premiera insasi, nu stiu de ce ne tot caznim sa evoluam si sa ras-evoluam, cand epilogul se consuma tot intre patru scanduri (deh!, asta cred ca stiu, da’ am zis ca prinde bine sa fiu asa, un pic dubitativ, poate vine careva dintre voi si ma ia de mana si imi desluseste taina nepatrunsului…Caci care dintre noi nu tanjeste dupa Acela, mai puternic si mai intelept decat el, care sa il ia de mana si sa il treaca in brate peste necuprinsul spaimei de a-si petrece Vesnicia toata singur cu sine insusi?!) si de ce naiba, daca tot avem la dispozitie asa de putin Timp, iar finalitatea e un secret intuit cam de toti, dar recunoscut curajos de mult prea putini, ne risipim in minciuni si compromisuri si lasitati si temeri si timpi pierduti si barfe si intrigi si politeturi inutile?! Cine imi poate da inapoi acel Timp in care am zis „Du-te in pizda ma-tii, Viata!” si am fost trist si urat si meschin si ingrat si idiot si pigmeu si murdar si ipocrit si mincinos si am zis ca e urata si ca eu insumi o urasc, cand ea era faina si fremata de – atata fior si era vie si mirosea a iarba cosita si a ploaie de mai si a cafea la ibric si a amintirea primei iubiri si a sare de mare si, mai presus de toate, mai era si singura despre care stiu si despre care imi amintesc, fiindca, despre restul, fie ca am uitat cu desavarsire totul, si-atunci inseamna ca e minunat Acolo – Dincolo( fiindca numai Minunea e tainica si nemarturisibila), fie ca nu exista( pentru ca, deopotriva, numai Nimicul e tainic si nemarturisibil)…Si atunci?!
    Tic – tac. In timp ce eu scriam, pe lume au murit Oameni. Sunt multi aceia care, cu voia sau fara voia lor, pregatiti sau luati prin suprindere, au facut din Astazi spectacolul de gala al vietii lor…Si eu?! Eu inca mai astept, mai repet, pentru ca, pesemne, in chiar clipa aceasta, nu sunt indeajuns de pregatit…
    Judec si ma judec. La Judecata de Apoi a sinelui am iesit pe minus. Ispasesc condamnarea. La viata. Pe viata. Si pe moarte.
    Mor incet. Tic-tac. Chiar acum, o parte din mine a plecat la Judecata, spunandu-mi ramas – bun…Ceasul se infioara. Tic-tac. Uite cum iti trece Viata, cititorule, iti curge printre degete! Nu cred ca va fi sa fie astazi Judecata, dar sunt sigur ca ea va fi intr-o zi. Iar de atunci incolo vom avea a purta, povara sau binecuvantare?!, Vesnicia toata pe umeri.
    Tic – tac. Ma duc sa impachetez. Daca totusi vine Sfarsitul, vreau sa ma iau cu mine. Sfarsitul lumii e-n fiecare zi. Iar pentru cate-o parte infima din noi, sfarsitul lumii e acum, chiar acum, in clipa asta.
    „Sa-mi canti cobzar batran ceva, sa-mi canti ce stii mai bine, ca vin ti-oi da, si bani ti-oi da, si haina de pe mine…
    Sa-mi canti cobzar batran ceva, sa-mi canti si din vioara, ca doar s-o ispravi candva o viata atat de…atat de…”(am ezitari inainte sa ma decid asupra finalului…in original este „amara”… Nu pot sa tac, nu pot nici sa inchei…Ma gandesc sa las asa: „…ca doar s-o ispravi cumva o viata atat de…atat de…” Poftiti, poftiti de asezati Dumneavoastra acilea, fiecare dupa cum socotiti si dupa cum va indeamna sufletul!)

    …intre timp mi-am incropit bagajul…Nu, nu, pe tine nu te pot lua, nu, nu, de data asta nici nu as vrea sa fii cu mine, plus ca asta-i o calatorie numai dus si-i de unul singur, asa ca…la revedere!, bun ramas!, ne-om vedea cand…o fi sa fie!, poate niciodata. Da, bun ,bine, sigur ca o sa imi fie dor, sigur ca mi-as dori sa nu ma uiti, sigur ca a fost frumos si pe alocuri chiar interesant si instructiv si sigur ca as lua cu mine ploaia si marea si sarea si toate clipele si uitarile si tacerile si …si sigur ca…sigur ca DA!!! Dar bagajul permis e mic, mic de tot si nu ar incapea in el toate astea, asa ca ti le las tie. Pe toate. Si diminetile. Si linistea. Si ibricul de cafea. Si biletele mazgalite cu cine stie ce am socotit noi atunci ca este important.
    Acum, cand ma pregatesc sa plec, imi iau cu mine doar rasuflarea.
    Cum?! Sa despachetez?! Nu se mai pleaca azi?! S-a amanat Sfarsitul Lumii pentru alta data?! Adevaru-i ca nu ma simteam chiar pregatit! Asta e. Ramane pentru data viitoare…Ce chestie, dom’le! Ce ti-e si cu Judecatile astea! Uite Judecata de Apoi, nu e Judecata de Apoi! De parca Judecata de Apoi ar fi in noi si am dispune de ea dupa bunul nostru plac! Hmmm! Dar daca…?!

  7. @CristyMayDay: ai un fel de a scrie, cu intrebari retorice, care captiveaza… interesant text… dar ai grija, k ultima fraza te face identic cu dionis-dan si stii ce o patit ala, nu?

    @robertg: interesant post si interesant concurs de posturi, desi, daca era d-l plesu pe aci, iti demonstra ca ceea ce faci tu e nonsens 🙂 de ce? poi ia gandeste te un pic: sfarsitul lumii e legat de credinta in Dumnezeu, Biblie si alte cele….so, avand in vedere ca majoritatea gayilor se declara atei, nu vad cum ar vorbi un ateu de sfarsitul lumii 🙂

  8. Draga ORTIS, ce-a patit Dan – Dionis e cumva similar cu ce-a patit si Faust, dar nu vad toate astea ca pe niste intamplari menite sa inspaimante…Nu divagam acum despre felul in care imaginarul fiecaruia dintre noi si-i reprezinta pe Dumnezeu si pe Satan, un singur fapt mi-e insa destul de limpede: acela ca Binele si Raul isi disputa intr-una suprematia sufletelor noastre. Nu gasesti?
    Dar uite ca nu m-am gandit la toate astea atunci cand am scris randurile de mai sus…Iti sunt pur si simplu recunoscator ca l-ai adus in discutie pe Dan – Dionis…mi-ai amintit de atunci cand aveam 17 – 18 ani si am citit pentru intaia data textele evocate si-am incercat sa cuprind intelesul fragmentului „…in fapta, lumea-i visul sufletului nostru. Trecut si prezent e in sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghinda, si infinitul asemene, ca reflectarea cerului instelat intr-un bob de roua…” Frumos, nu?
    Ei bine, extrapoland un pic, eu chiar asa imi si inchipui: ca toate cele ale vietii noastre sunt mai intai in noi (si Infinitul insusi, cred eu, e de intalnit daca inchizi ochii si privesti in intunericul dinauntru) si abia apoi in afara noastra, ca in-trupare a „visului” nostru despre lume. Tie nu ti se pare ca adesea ii coloram pe ceilalti, oameni, fapte sau intamplari, in culorile in care e zugravit sufletul nostru?

    Referitor la ceea ce ii spuneai lui Robert: ce te face sa afirmi ca majoritatea gay-ilor sunt atei? Si ce te face sa crezi ca doar in reprezentarea celor credinciosi exista un „sfarsit al lumii”? Evident, o Apocalipsa in sensul celei descrise in Biblie exista in masura in care asumi o reprezentare a lui Dumnezeu cum este cea conturata de textele biblice. Dar un „The End” exista pentru oricare dintre noi. Mai mult decat atat, chiar de ar fi asa si chiar de majoritatea gay-ilor ar fi atei, pentru un agnostic Sfarsitul poate capata o dimensiune inca si mai „hiperbolizata”, fiindca daca pentru un crestin Apocalipsei ii succede promisiunea Vietii de Apoi, pentru un agnostic sfarsitului propriu ii succede un imens Sfarsit, caci lumea incepe si se termina cu el (in sensul in care visul oricarei vieti e unic si irepetabil, iar in nuantele sale cele mai personale, cele mai intime, acelea despre care abia de se poate simti, necum grai, cele care tin de frison si de fior si de fluturarea (accidentala?!) de aripa stravezie a ADN-ului, daca vrei – este cu adevarat nematerializabil pentru o a doua oara)

    So, eu unul chiar mi-as dori sa ascult aici un ateu vorbind despre felul in care isi reprezinta el sfarsitul lumii.

    🙂 Last, but not least, mi-as dori urma ascutita a condeiului Domnului Plesu pe aici, macar din cand in cand! Si nici macar nu cred ca l-ar acuza pe Robert de non-sens. Din textul Domniei sale nu rezulta ca homosexualii ar fi un „trib” de agnostici, ba chiar dimpotriva! Rezulta insa, printre altele!, ca aceia pe care Domnia sa ii cunoaste personal sunt oameni echilibrati, inteligenti, inzestrati cu simtul umorului si cel al masurii, calitati vrednice de tot respectul si capabile sa califice un om dincolo de (si tocmai de aceea deasupra!) particularitatile anume ale manifestarilor sexualitatii sale.

  9. vai Robert…cat de mult s-a deviat aici de la propunerea ta 😀
    daca sfarsitul ar fi ceva de genul o cometa, atunci nu prea mai sunt multe de facut…anarhie maxima cel mai probabil. Le-as spune alor mei despre mine ca macar sa nu ma regrete dupa ce mor. in rest as vrea sa fiu undeva departe de haos…privind la lume. vreau liniste cand mor.
    daca e vorba de alta situatie…gen boli, pica satelitii etc…ne adaptam noi. we will survive.

  10. @danu, era vorba de sfarsit-sfarsit, atunci cand e gata totul, nu privesti de departe, nimic

    @CristyMayDay-ai dreptate,e muuult mai interesanta reactia ateului in fata sfarsitului

    – faza cu acea colorare a lumii e clara, noi traim cu lumea asa cum ne o creem in minte,sau cum ne o imaginam cu ajutorul limbajului-vezi Humbold
    – discutia cu Plesu am adus o din cauza postului mai vechi unde comentasem mult despre domnia sa, stiu ce zice….
    – felicitari pentru comenturi… se vede k ai deschis o carte in ultimii 100 de ani :))

  11. hai ca ne-am rupt in figuri pe concursul asta, degeaba, si fara premii si fara macar sa fi fost acolo ceva, macar un cutremur mic sau un asteroid mititel sa ma pocneasca in cap sa simt si eu sfarsitul lumii in direct. DEZILUZIE TOTALA, sunt dezamagit ca ne-a fraierit ala cu sfarsitul, p..li lui moarte de 50 de ani, de boso…g tam…it care isi bate joc de noi si ne minte cu nerusinare. si eu care ma cred educat, cult, destept, informat, intelept, viril[ups asta nu cred ca trebuia s-o spun], deci cum ziceam, eu cu toate calitaile fara nici un defect, PUN BOTUL la ce spune ala.
    cred ca tocmai de asta mi-am luat tzeapa, ca imi place sa pun botul.
    mai hai ca eu sunt gay si-mi place sa pun botul, dar aia hetero care mai pun si afise?
    da, cred ca de fapt asta e sfarsitul lumii ca s-a intors lumea cu fundu in sus si cei gay ies la lumina, iar aia hetero pun botul pe ascuns.
    ce sa mai intelegi Doamne din toata nebunia asta?
    POATE STITI VOI SI-MI ZICETI SI MIE.

  12. @TUTUROR sfarsitul lumii este o mema aproape la fel de veche ca si omenirea insasi si nu conteaza, ce religie, ce educat,erudit,didact sau autodidact,destept este cineva sau NU.
    MEMA sfarsitului lumii este inradacinata in oricare om de pe planeta asta.
    NU ma credeti? MEDITATI SI INTREBATIV-A PE VOI, frica de sfarsit este in fiecare din noi, chiar daca ne place sau nu, s-o recunoastem.
    discutiile pe ce si cum vede unu sau altul sfarsitul lumii, sunt doar discutii, FRICA E ACEEASI.

  13. eu personal nu resimt frica de „sfarsitul lumii” mai mult decat cea de masina care ma poate calca in orice clipa…faza cu „sfarsitul lumii” mi se pare o chestie de fitze, pt k ne preocupa o chestie care va fi la un moment dat, care nu i cert, iar noi insine putem muri in orice clipa, de ce sa ma preocupe asta, din mom ce eu pot acu cadea intr o groapa si pa? de asta se pune botul, k e de fitze si e la moda:P

  14. @cristymaykei

    E generic ca intr-o dimensiune finita, sa apara un inevitabil sfarsit. Acceptarea elimina evident si frica. Pe scurt, definitia maturitatii este gratificarea intarziata, insa existenta.

    Teama „de realitate” este o absurditate.
    Cum poti sa indemni „@TUTUROR” sa traiasca in paranoie? Paranoia divide > uite si cauza sfarsitului.
    Vigilenta pe de alta parte, salveaza.
    Nu conteaza pana unde ci calitatea.

  15. @ORTIS – Nu stiu cate fite poate avea cineva, oricine care are macar o SINGURA experienta de calamitate, fie ea cutremur, inundatie, furtuna, alunecare de pamant, incendiu. Si faptul ca nu iti este frica de moartea ta fizica, nu poate avea relevanta intr-un context ca cel de sfarsit de lume.
    Nu faptul ca mori tu este dramatic, ci grija, imaginea celor iubiti de tine pe care doresti cu disperare sa-i salvezi si nu poti, frica, groaza, panica simtite atunci pot depasii in intensitate tot ce ai trait tu pana atunci, ducand pana la nebunie. bravada de suprafata nu inlocuiete curajul, iar adevaratele caractere atunci se vad, la dezastre, indiferent ca e cel natural sau cel produs de oameni in razboi. Mie imi este frica de mor de cutremur asa ca un sfarsit al lumii insotit de toate dezastrele m-ar face sa inebunesc de frica numai gandinduma. Si cu toata frica am avut forta necesara de a putea sa petrec o posibila zi a sfarsitului lumii ca pe-o zi normala.

  16. Acum 6 ani de zile la mine in blocul meu a avut loc un incendiu care ar fi fost posibil sa explodeze cu tot blocu daca se mai intarzia un minut din cauza ca focu deja ajunsese la tevile de gaz. Cu toate astea nu imi este frica de incendiu cu toate ca am trecut prin asta si a fost la un pas de moarte cum imi este teama de inundatie si de faptu ca as putea sa ma inec, indiferent cat de calm as incerca sa fiu. Eu asa zisa zi in care ar fi fost sfarsitu lumii, eu nici macar nu am bagat-o in seama si mi-am petrecut ziua ca pe oricare alta zi. Dintre toate calamitatile nici una nu ma sperie mai mult decat inundatia !

  17. @smog.- mai coboara din podul Academiei Romane si gandeste, sau ma rog, macar vorbeste, mai pentru noi, poporul de rand, care nu avem multa scoala.
    e adevarat orice dimensiune finita are un sfarsit, dar de aici incolo delirezi, nici o finta vie nu v-a acecepta sfarsitul fara frica sau macar teama, chiar daca accepta inevitabilul sfarsit. DIN CATE STIU EU SI ISUS A AVUT CLIPA DE RATACIRE, FIIND RASTIGNIT PE CRUCE SI EL ESTE CEL DE-A DREAPTA TATALUI, ESTE PARTE DIN DIVINITATE, VENIT PE PAMANT CHIAR CU ACEST SCOP PRECIS, STIIND PRIN CE CHINURI GROAZNICE V-A TRECE.

    AICI CE AI DORIT SA SPUI? Pe scurt, definitia maturitatii este gratificarea intarziata, insa existenta.
    tradus rezulata ceva de genul; definitia maturitatii este recompensa in bani, intarziata, insa existenta.
    hotarastate, dai recompensa sau nu?

    – CINE a vorbit de paranoie? aia nu exista decat in mintea ta, eu vorbeam de frica.
    – vigilenta da poate salva, dar conteaza mult pana unde salveaza,ia a asocia calitatea in acest context, nu spune decat cat de intortocheata iti este gandirea.
    nu poti spune, e vigilent prost sau vigilent de calitate, pur si simplu nu poti decat zice daca, sau nu, este vigilent, atat.
    sau, pot deduce eu, ca ai introdus cuvantul calitate ca suna bine si dau si peste bot lui cristymaykei.
    am pierdut timp pretios smog ca sa scriu acest comentariu, fiindca tin sa intelegi odata pentru totdeauna sa fii mai atent in ce scri vizavii de mine. ORICE COMENTARIU DIN PARTEA TA CONSTRUCTIV SI INTELIGENT MA V-A BUCURA, dar pana atunci te rog foarte frumos fii mult mai atent.

  18. @cristymaykey

    Si Nelson ar zice „Ha, haaa”

    Atunci eu nu-s om. Nu ai cum sa declari ca din cca 7 miliarde de oameni (in viata) toti simt frica pentru/despre/legata de sfarsit.

    Cat despre gratificare – in maturitate aceasta exista, insa apare ulterior (logic). Daca nu se materializeaza apare esecul – asta am spus in „aberatia” relatata.

    Frica este fundatia paranoiei.

    Nu dau peste botul lui Cristymaykey, si Doamne fereste sa iti pierzi timpul.

    Regards

  19. Eu sunt mai mereu un intarziat. Si sa ma iertati pentru asta. Imi pare rau ca eu nu am stiut de acest Sfarsitul lumii. Am fost informat abia dupa ce a trecut. Nu am avut ocazia sa imi iau notite. Sa notez exact ora, minutul secunda. Acum sincer nu stiu cum as fi fost in acel moment anume daca as fi stiut ca el reprezinta sfarsitul lumii.

    Dar va pot spune, din amintiri, ce faceam in acel moment anume in Timp. Alegeam orez. Am cumparat o punga de orez. Vreau sa gatesc ceva bun cu el. Ceva foarte bun. Nu sunt un bucatar renumit nici macar fata de mine insumi. Dar atunci cand gatesc, mai ales orezul meu, imi place sa o fac cat mai bine posibil. Si gatesc pentru mine.

    Asa ca iata-ma alegand orezul pe care vreau sa il prepar in clipa apocaliptica cu pricina. Bob cu bob, neghina cu neghina. Imi place sa iau fiecare bob curat, limpede, gras si sa il pun in gramajoara pusa deoparte. Neghina, la fel, imi place sa o admir, sa o studiez si sa o pun deoparte in gramajoara ei. Ma bucur atat de mult ca pot fi bucatarul orezului meu. Dar nu am terminat de ales orezul. Nu cred ca voi inceta sa fac lucrul asta, pentru ca e un lucru atat de minunat ! Poate doar sfarsitul lumii ma va impiedica sa imi aleg orezul.

    Iata asadar cum m-a prins sfarsitul lumii: neterminand de ales orezul!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here