Acasă Povestiri Un inceput nou

Un inceput nou

302
9

Mai intai de toate vreau sa salut si eu pe toata lumea de aici. Mi-am facut recent contul pentru ca imi face placere sa citesc posturile de aici.

M-am gandit sa scriu si eu un post, despre cum am inceput sa traiesc in aceasta lume gay. O lume in care m-am adaptat cu greu, in care a trebuit sa indur multe ca sa ajung asa cum sunt acum. Pot spune ca mi-am facut rodajul, desi mai sunt multe de invatat.

In septembrie 2009 ( aveam 15 ani ), imi fac cont pe un site gay de socializare si incep sa curga mesajele:”Ai vrea sa ne cunoastem?”,”Cat o ai?” etc. Desigur, nu mi-am dat seama la inceput de ce urmareste fiecare asa ca am inceput sa dau ID-ul meu de mess si, vorbind cu persoanele respective, ma tot invitau pe la ele sa…stiti voi. OK, am zis ca nu imi trebuie asa ceva pentru moment, asa ca am lasat balta totul dupa o luna, vazandu-mi de viata in continuare. Prin aprilie 2010, imi amintesc de ID-ul special creat pentru a vorbi cu persoanele gay, asa ca am intrat pe mess…nu stiu de ce. Ma baga in seama un tip, G, care ma invita in parcul Herastrau cu el si cu niste prieteni de-ai lui. Am acceptat…ziua urmatoare trebuia sa merg in parc. Eram speriat, ma gandeam tot drumul ca poate ar trebui sa ma intorc acasa. Si totusi, din autobuz nu am coborat pana la Piata Victoriei, unde era locul de intalnire. Ajung la statia de metrou si ii zaresc pe G si pe A. Amandoi aratau bine, dar mi-a placut mai mult de A. In fine…

Ne indreptam spre parc, schimbam 2-3 vorbe, la un moment dat apare M, prietenul lui G. Pot spune ca am ramas socat sa vad pentru prima data un efeminat. La fiecare gest al lui, eu radeam in hohote, dar nu eram singurul. La un moment dat, am incercat sa intru in vorba cu A si i-am cerut ID-ul. Ne indreptam spre zoo, acolo am intrat mai mult in vorba cu G, vorbind pe diverse teme. Vedeam clar ca este nervos pe M pentru gesturile lui. Ne intoarcem in parc, unde am luat o barca pe lac. Observam cum G se tot dadea la mine. M a observat asta si, pana la urma, am asistat la despartirea lor. Spre surprinderea mea, G mi-a propus sa fim impreuna si…am acceptat. First kiss…pe banca din Herastrau de la roata mare a fost like…wow! M-am indreptat apoi spre casa, fericit ca aveam…my first boyfriend (07.04.2010).

Au urmat saptamani in care mi-a spus ca ma iubeste, a petrecut mai multe nopti la mine, profitand de plecarea alor mei, dimineata venea intotdeauna la mine…pentru mine era ceva frumos si, ca orice pusti la inceput, credeam ca o sa fie pentru totdeauna. N-a fost asa…La sfarsitul lui mai, am aflat prin altii ca s-a combinat cu un alt tip. Am suferit, ce-i drept, pentru ca il iubeam…dar in momentul ala, mai multe persoane din gasca mi-au propus sa avem o relatie. L-am ales pe A, tipul de care v-am spus la inceput. A inceput bine, ca orice relatie de altfel…m-a facut sa trec peste momentele in care inca ma gandeam la G, am ajuns sa il iubesc si am facut si un lucru pe care am ajuns sa il regret mai tarziu si il regret si acum: coming-out-ul in fata parintilor. Prima data i-am spus mamei. Reactia ei a fost neasteptata, spunand ca tot fiul ei raman si ca ma sustine si ma ajuta. Tata insa, a intors-o la 180 grade. Am stat inchis in casa, ziua mea de nastere a fost cea mai neagra zi a vietii mele, am intrat in spital…Dupa vreo 2 saptamani, am reusit sa mai recastig partial increderea parintilor. Am reinceput sa ies, insa…au aparut primele gelozii puerile si certuri din orice motiv ale lui A. Nu am vrut sa il pierd si pe el, asa ca de fiecare data il imploram sa nu ne despartim. Mai multi prieteni, inclusiv prietenul lui cel mai bun care a ajuns pana la urma prietenul meu cel mai bun, l-au convins ca greseste. Insa au tot continuat acele momente despartit-impacat.

La mijlocul lui august, am fost la mare cu el, cu 2 fete lesbiene si prietenul meu cel mai bun. Cred ca atunci am avut cele mai frumoase clipe ale relatiei noastre si a reprezentat practic apogeul acesteia. Nopti sub cerul instelat pe plaja goala si bai la rasaritul Soarelui m-au facut sa simt ca sunt in cea mai frumoasa vacanta. Insa, dupa aceasta vacanta, au revenit acele momente de „despartit-impacat”. In septembrie, fiecare a avut cate o aventura, am recunoscut asta amandoi, insa el considera ca numai eu l-am inselat. Mi-a interzis sa mai vorbesc cu cel mai bun prieten al meu, ceea ce si am facut, insa dupa o luna am sunat sa imi cer scuze. Au urmat certuri saptamanale si, din nou, momente de „despartit-impacat”. Am intrat intr-un fel de depresie, insa nu puteam sa ma despart de el, pentru ca il iubeam prea mult. La inceputul lui noiembrie insa, din nou ne-am despartit, iar pentru mine a fost picatura care a umplut paharul. Am deschis ochii si am vazut cum isi batuse joc de mine, asa ca am avut puterea sa spun „NU” cand mi-a cerut sa ne impacam. M-a durut lucrul acesta insa, acum observ ca este mai bine fara el, am iesit din depresie si vad dragostea cu alti ochi.

Nu regret ca am fost cu el. Merg pe principiul ca fiecare lucru se intampla cu un scop. Pentru mine, aceasta relatie a avut scopul de a ma maturiza si a fi mai atent in persoana pe care o aleg. Nu renunt la dragoste, insa sunt mult mai atent, deoarece pana la urma voi suferi daca fac vreo alegere gresita. In prezent, inca mai vorbesc cu cel mai bun prieten al meu si am o relatie cu un alt tip, care sper sa nu ma dezamageasca.

Toate cele bune,

justakid94

9 COMENTARII

  1. Salut,foarte interesant acest post ,chiar mi-a facut placere sa il citesc.Nu te suparaa dar prima data cand ai intrat pe un site de socializare si te-au abordat ‘prietenii’ care a  fost ?:smile: [I’m new]daca ai ceva sfaturi ,te ascult sau putem lua legatura cumva ? 😳

  2. ;-)Interesant si totodata banal! Nu vreau sa te judec sau ceva de genu! Prin aceste intalniri, mai mult ori mai putin reusite, cu totii am trecut! Inca esti la inceput si daca asta simti sa faci…o vei face cu un mai mare simt al raspunderii! Toate vin de la sine, conteaza doar sa gasesti persoana apropiata tie, care sa te inteleaga si care sa te completeze!!!

    SALUT COPILE!!! Vrem sa ne relatezi si alte experiente!



    P.S…inca esti un copil……..te rog sa o iei ca pe un compliment!!!

  3. In primul rand felicitari pentru ca ai reusit sa „supravietuiesti” si pentru ca la varsta pe care o ai, tu ai reusit sa ai o relatie (de fapt mai multe). Eu am 18 si pana acum am avut doar o tentativa de 2 saptamani, dar sunt fericit ca am reusit s-o am si p-aia.
    Legat de ce a spus David mai sus, mie mi se pare ca nu mai esti un copil deja. Eu cand am realizat ca sunt gay m-am maturizat destul de rapid.
    Succes in continuare si ai grija ce faci mai departe!

    • Inca  este copil….asta  e clar,doar ca par un copil foarte inteligent.Nici eu nu-s mai mare…..am 19 ani si la fel ca tine   ma simt mandru ca am avut o relatie  de  3 luni

  4. 😛Priviti partea buna a lucrurilor……Nu judec pe nimeni….totusi, in ceea ce priveste maturizarea, permiteti-mi, va rog, sa am oarece indoieli

    va multumesc anticipat!!!!😛

  5. Eu sunt de parere ca putine sunt persoanele alea care pot sa iubeasca cu adevarat (ma refer la relatiile dintre baieti), majoritatea vor doar sex.
    Eu dupa 6 luni de cand am inceput sa ma accept, nu am putut sa gasesc pe nimeni pentru care sa merite osteneala, doar 2 date-uri, ultimul terminandu-se cu my first kiss, si atat…

  6. Salutare, Justakid
    Povestea ta nu este una banală, cum a apreciat cineva, chiar dacă nimic nu e nou.
    Nu e banală pentru că e bine scrisă şi pentru că este utilă userilor acestui blog.

    SecretScent spune: „Eu sunt de parere ca putine sunt persoanele alea care pot sa iubeasca cu adevarat (ma refer la relatiile dintre baieti), majoritatea vor doar sex”.

    De remarcat că face diferenţă între dragostea dintre gay şi cea hetero.
    Păcatul multor useri de pe acest blog, cred eu, este că aplică greşit în cazul lor formula de la hetero.
    Mă refer mai ales la cei care suferă din dragoste.
    La hetero, unul iubeşte, şi celălalt se lasă lasă iubit. Asta, în general, la cuplurile care supravieţuiesc. Pentru că nici acolo nu e totul roz.
    Se întâmplă că la gay, fie că amândoi vor să iubească, fie că amâmdoi vor să fie iubiţi.
    De aici apare instabilitatea.
    Dacă ar fi după mine, aş pune undeva o mare placardă pe care să scrie: „Limitaţi-vă la sex şi nu veţi avea de suferit!”
    Dacă stai bine cu sexul, găseşti şi dragostea. Regula se aplică în funcţie de vârstă.
    Desigur, ar trebui găsită o definiţie universal acceptată pentru dragoste.
    Aici e mai complicat.

    • Pai…fiecare dintre noi gandim intr-un anumit fel.
      Si normal, cum ai spus si tu, conteaza varsta…poate ca de asta sunt si eu asa un mare „visator” ca am doar 18 ani, si toata lumea imi spune : „ai sa vezi tu cand ai sa mai cresti”…
      In momentul de fata, nu prea cred ca o sa-mi schimb mentalitatea….
      Poate ca se datoreaza si zecilor de filme de dragoste pe care le-am vazut :)), poate ca si pentru ca nu am iesit din „carapacea” mea…
      Cel putin nu am de gand sa am parte de sex, pana cand nu cred eu ca am gasit pe cineva care merita 🙂

  7. @SecretScent, intr-adevar, trebuie atunci cand doresti ca viata ta sexuala,emotionala,etc. cu o persoana, este important sa fi pregatit emotional si sigur pe ceea ce faci.

    Eu am avut o relatie de un an. A fost o relatie foarte speciala… dar cum bine stim cu totii, de cele mai multe ori relatiile se termina. asa s-a intamplat si in al meu caz. in aceasta relatie am evoluat intelectual cat si afectiv… Intr-adevar eu acum sunt alt om, alte conceptii,alt stil de viata… asta nu inseamna ca m-am schimbat ci, M-AM TRANSFORMAT. 😉

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here