Acasă Povestiri Sunt gay si nu stiu ce sa fac!

Sunt gay si nu stiu ce sa fac!

389
23

Sunt un simplu baiat si am 16 ani. Imi iubesc familia, putinii prieteni pe care ii am, in schimb ma urasc pe mine. Ma urasc asa de tare cum nu am urat nimic mai mult in aceasta viata. Iubesc oamenii, imi place sa-i vad fericiti si impliniti, insa imi urasc viata, sunt rece si dur cu mine, ma uit in oglinda si-mi vine sa o sparg, nu supot sa ma vad in ea. Cred ca sunt doar o pacoste si un mic gunoi pe lumea asta. Voiam sa spun ca sunt gay, dar totodata urasc acest cuvant la fel ca pe mine. Nu o sa ma pot accepta, nu am avut parte de dragoste, am doar cativa prieteni, dar cam distanti fata de mine si nu prea am cui sa-mi deschid inima, la fel cu parintii nu prea ma pot intelege.

Sunt ferit de lume, nu vreau sa vad pe nimeni, vreau sa stau tot timpul singr in tacere. Cred ca toata aceasta situatie este doar un vis si continui sa cred ca intr-o buna dimineata cand ma voi trezi, totul se va schimba si va fi altfel, insa ma dezamagesc. Imi pare ca sunt actor pe scena vietii si ca totul este doar un teatru. Am pierdut sensul vietii si cred ca nu mai are rost sa traiesc si adesea am ganduri de a termina cu viata mea, caci o urasc. Tot ce vreau e sa-mi dati doar niste sfaturi de incurajare caci nu prea am cui ma destainui. Ce ar trebui sa fac? Cum sa procedez?

23 COMENTARII

  1. hey, nu trebuie sa fii asa deznadajduit….ai abia 16 ani… eu am 20 si am trecut si prin etapa de care vorbesti… eu m-am refulat in muzica si in ceea ce imi place sa fac si incet incet m-am obisnuit si cu mine. Trebuie sa ne asumam cum suntem si sa incercam sa facem lucrurile in viata dupa politica pasilor marunti.multa rabdare si incredere in ceea ce faci si ai bun in tine. Putem vorbi mai multe in privat daca vrei.

  2. Hmmm..am fost in aceiasi situatie ca tine,doar ca mai putin grava.La fel ma uram pentru ce sunt,uram ca nu pot sa le spun celor apropiat ca imi plac persoanele de acelasi sex si mereu se sfarsea sa o dau in drama si sa bocesc precum un prost prin baie.Nu mai zic de religie,care mi-a pus cele mai multe probleme:ziceam ca Dumnezeu nu suporta gay,ba chestia cu Sodoma,ba ce zice prin Biblie….Culmea ca eram atat de batut in cap si oropsit,mai gasisem si un mascul care s-a jucat putin cu mintea mea si m-a facut sa ma simt si mai de rahat…and again ,drama over and over again.
    A fost asa pana in ziua in care m-am detasat destul de mine,am devenit putin obiectiv si mi-am dat seama ca eram o drama queen perfecta,ba chiar din bocote am dat-o in ras pentru ca imi dadusem seama cat de stupid eram.Frumos mi-am dat seama ca lui Dumnezeu nu ii pasa daca eu sunt interesat de masculi sau de femei si ca toate balivernele spuse de asa zisii „crestini”” in legatura cu noi sunt niste rahaturi MARI.Mi-am dat seama ca nu e rau deloc sa fii gay:Decat sa ma uit dupa niste balcoane si niste airbag-uri puse la spate si sa intru in fibrilatii,mai bine cu bananele mele:)).Mi-am dat seama ca nu e nimic gresit cu mine,cu sexualitatea mea si ca merit pe cineva langa mine ca orice alt om.Mai greu cu cei apropiati,pentru ca nu am putut sa le spun si nu pot sa le spun din cauza mentalitatii pe care au si pentru faptul ca sunt indoctrinati cu aceasta religie.

    Uita-te in oglina pe care iti vine sa o spargi si spune-ti tie „Sunt gay”.Crezi ca eu nu sunt dur cu mine,cateodata nu ma mai suport.Gaseste partea buna,mereu exista.Nu mai pune la suflet toate cacaturile spuse de cei din jur,lasa-i pe ei sa se dea cu capul de Catedrala Mantuirii….(scuze pentru cei mai credinciosi ,dar il iubesc pe Daniel de mor).Ca tot veni vorba de religie,eu inca mai cred ca exista Dumnezeu,dar am cam renuntat la religie,mai exact practic ce mi se potriveste din ea.Nu prea mai promoveaza iubirea,ci dezbina oamenii.TU trebuie sa stii ca Dumnezeu nu o sa te judece pentru ca esti gay,blond,slab,gras sau cum oi mai fi pentru ca asa ai fost lasat .M-am cam lungit cu comentariul…cel mai important:CAPUL SUS SI FII MANDRU DE TINE!

  3. Pentru început zic că ai nevoie de o plimbare în parc în cae să te gândești cine ești, ce vrei de la tine și de la cei din jur și te gândești dacă ce vrei tu de la tine este chiar ceea ce vrei tu sau ce ți-au inoculat cei din jurul tău că vrei.

    După ce ai terminat plimbarea și ai răspuns la întrebările de mai sus intră iar pe Darkq și pe AGK(http://anothergaykiddo.blogspot.ro/) și citește arhiva. O să dureze ceva, dar o să te ajute să te înțelegi mai bine, cât și să înțelegi cum funcționează realmente lumea. Nu ești primul, nu vei fi nici ultimul care este într-o stare de negare accentuată de percepții familiale contrare.

    Totuși, trebuie să recunosc că ai făcut un mare pas dacă ai ajuns pe blogul ăsta și ai mai și scris un articol.

    După ce citești arhiva și daca mai ai întrebări, revino și vei depăși încet starea de negare, te ajutăm noi.

  4. hai salut, tinere!
    Din start trebuie sa spun ca am dublul varstei tale plus inca ceva ani. Asa ca poate ce iti voi spune eu tie nu iti va parea tocmai usor „de digerat”.
    Ai descoperit ca esti gay. Ca iti plac barbatii si nu femeile. Asa. Bun. Si care e tragedia in asta? Care e motivul urei tale fata de tine insuti? Ai dat in cap cuiva? Ai omorat? Ai furat?
    Eu zic sa stai calm, sa nu mai dramatizezi nimic din toate astea, esti sanatos, ai familie, ai cativa prieteni. Bucura-te de tot ceea ce ai si vezi-ti de viata! Eventual concentreaza-te pe scoala sau pe alte lucruri constructive si lasa dramele astea caci nu vei ajunge nicaieri daca ramai „focusat” pe treaba asta.

  5. Sunt hetero si nu stiu ce sa fac!

    Grow some balls, nu o sa vina nimeni sa te impinga din spate, ironic, incat sa-ti spuna cine esti.

    Intrebarea ta este la fel de inutila precum „sunt italian si nu stiu ce sa fac”.

    Documenteaza-te, traieste, iar intr-un punct specific o sa iti dai seama ce si cum.

    Cat despre conflict, intreaba-te ce „vrei sa te faci cand o sa ajungi mare”, sa vezi ca e o dilema muuult mai complicata si epuizanta decat ce preferinte sexualte ai.

    Succes.

  6. si eu am trecut la varsta ta prin situatii similare si am ajuns la psihiatru. Eu iti recomand sa discuti cu un psiholog despre ceea ce ti se intampla, o sa-ti faca foarte bine!! Pe mine m-a ajutat sa ies din depresia care pusese stapanire pe mine, doar ca eu am luat si medicamente antidepresive…..

  7. Hey, cred ca majoritatea am trecut prin ce treci tu acum. E doar pentru ca nu iti intelegi inca destul de bine sexualitatea. Ai fost invatat probabil ca e gresit sa fii gay, iar acum ai anumite prejudecati impuse de altii fata de tine.
    In situatia asta nu te prea poate ajuta nimeni in afara de tine. Sigur, e dragut sa te poti destainui cuiva, poate chiar sa te consoleze si sa-ti spuna ca o sa fie bine, dar nimeni nu poate sa-ti schimbe imaginea ta despre tine.
    Chiar o sa fie bine, dar doar daca incepi sa fii mai deschis fata de tine insuti. Spui ca petreci destul de mult timp de unul singur. Profita de timpul asta. Invata sa te cunosti, sa te intelegi si sa te iubesti. Iar cand o sa ajungi sa te iubesti destul de mult si sa accepti tot ceea ce esti, o sa fie o bucurie sa traiesti. O sa poti sa fii mult mai deschis fata de cei din jur si o sa stii ca meriti numai lucruri bune.
    Esti gay. Si? Chiar nu e o chestie atat de importanta pe cat o facem noi sa para. Sexualitatea ta nu afecteaza pe nimeni si, pana la urma, nu te defineste. Cred ca tu, de fapt, nu ai o parere prea buna despre tine in general si sfatul meu e sa lucrezi putin la asta.
    In concluzie, te incurajez sa comunici mai mult cu tine insuti si sa inveti sa te iubesti. E greu sa traiesti in ura, mai ales daca vine tocmai din partea ta. Pana la urma, acceptarea ta e mult mai importanta decat a oricui altcuiva. O sa vezi, atunci cand o sa te accepti tu pe tine, si celor din jur o sa le fie mai usor sa te accepte.
    Curaj, lucrurile o sa se schimbe in bine.

  8. Eu iti propun sa te documentezi. Citeste tot felul de articole si incearca sa rezisti. Pana la urma, ai 16 ani, nici macar nu ai ajuns la varsta maturitatii, concentreaza-te pe scoala si nu acorda prea multa atentie religiei, cel putin nu mai mult decat ar trebui. Eu nu am fost depresiv dar tin minte ca pe la 12-17 ani, erau momente cand stateam in pat, ma uitam pe pereti, ma gandeam la barbati si juram lui Dumnezeu ca niciodata nu ma voi atinge de vreun barbat, sa-l sarut, chestii d-astea. He, imi vine sa rad acum. :). Cand m-am indragostit de unul, nici nu am mai tinut cont. N-are cu ce sa fie deranjat al’ de sus ca cineva iubeste. Ar trebui sa il deranjeze alte lucruri care aduc nenorociri in lume.
    Un sfat- nu te avanta in discutii private cu necunoscuti. Sunt oameni care s-ar gandi sa profite de vulnerabilitatea ta. In acest blog ai o arhiva imensa de articole, la fel si pe alte site-uri. Evita-le pe cele religioase, iti fac rau. Daca simti nevoia sa vorbesti totusi cu cineva binevoitor, cand la un momentdat intuitia iti spune ca ceva nu e bine, fa ca Dexter: „compiuter, activiaza scutul protector”.

  9. 🙂 Faptul ca e posibil sa fii gay este important, insa o sa treaca 2-3 ani si o sa iti dai seama ca sunt altele lucrurile care iti dau batai de cap. Asa cum zice si Adi, informeaza-te, dar nu aiurea, cauta surse OK, avizate, verificate, etc. Ai grija ce Dexter urmezi :-))

  10. Si eu sunt cam in aceeasi situatie, sunt gay [cenzurat]

    Notă: Comentariu cenzurat de către sicmarin.
    Dacă nu eşti în stare să spui cuvinte potrivite situaţiei dificile prin care trece băiatul, atunci mai bine taci.

  11. God! Atâta drama pentru un căcat!
    Ești gay, așa și? Crezi că ești singurul? Ca tine au mai fost și vor mai fi și alții.
    Nu te poți accepta vreodată? Perfect.Căsătorește-te, minte-te toată viața, fă doi plozi și gata.
    Din moment ce tu din start pleci cu premisa că nu o să te poți accepta, automat ți-ai dat și răspunsul.
    Ce legătură are faptul că nu ai fost iubit cu homosexualitatea ta?

  12. @TLC, esti putin cam dur cu el, are 16 ani si e normal sa se bazeze pe familie, iar daca ei nu-l accepta…cum poate sa creada ca altcineva o va face? Cum poate el sa se accepte daca toti zic ca orice alta orientare este o alegere, pacat biblic si preferata mea pe care am auzit-o acum cateva luni „boala mintala”.
    @Neon, trebuie doar sa faci cum au zis si ceilalti, sa te axezi pe scoala si sa fii cu ochii-n patru dupa persoane care nu-ti vor chiar binele ci vor doar niste carne proaspata. Mie mi-a luat in jur de 3 ani sa accept cine sunt si sincer sa fiu, este mult mai usor decat sa ma lupt zilnic negandu-mi adevarata inclinatie curcubeistica. Gaseste-ti un hobby si tine-ti mintea ocupata, trebuie doar s-o iei mai usor cu sentimentele negative la adresa persoanei tale si va fi bine.
    Ai 16 ani, nu te preseaza nimeni sa aflii cine esti cu adevarat 😀 .
    Oh, mai mult sau mai putin cu totii am trecut printr-o perioada mai grea in legatura cu orientarea, macar o data in viata am intalnit o piedica, dar am trecut peste sau procesul este inca in plina desfasurare.

  13. Se pare ca intre timp autorul a dat de Fat Frumos din Lacrima si se plimba pe Coasta de Azur, fericit de fericit, uitand ca a scris un articol cu tipat de ajutor.
    Acum nu cred ca va-ati racit gura de pomana cu sfaturi comentarii, sigur le va citi altcineva, doar ce-l ce-i erau adresate, nu. Asa e viata la 16 ani, acum razi. acum plangi.
    Bine cel putin ca s-a terminat cu bine, restul nu mai conteaza.

  14. mai.. de ce sa iti fie teama sau sa urasti ceea ce esti? ce e gresit in a iuubi pe cineva, indiferent de sex? sexul nu e relevant in iubire, dragule
    😛

  15. si eu am patit asa.am 17 ani si tot imi e greu si mie, plus de asta le-am spus surorilor mele care mi-au zis sa ma schimb. Daca nu ma voi schimba nu osa mai ma bage in seama.si eu am vrut sa imi pun capat zilelor, dar nu am putut, nu stiu de ce! Mi-a fost foarte greu cand le-am spus, pentru ca nu m-au acceptat, dincontra m-au criticat zile la rand. Dar am venit in Romania, inapoi in tara asta de rahat si mai mam linistit cat de cat! Acolo am fost in vacanta, la ele, speram sa ma acccepte in ele aveam speranta, dar ma-m inselat. si m-au dezamagit complet, infine asta e viata, trebuie sa mergem inainte! Ce vreau sa iti zic ‘ capu sus, fii tare si mergi inainte’ si gandestete ca nu esti singurul in aceasta situatie! bye!

  16. Ahm….intr-un fel sunt bucuros ca mai exista cineva care gandeste asemanator ca mine….numai ca eu nu-mi mai iubesc de mult familia…prietenii ii iubesc mai mult ca pe mine(eu cred ca prietenii sunt cei mai importanti pentru un om,daca ai prieteni adevarati mereu o sa reusesti sa faci ce vrei)…imi urasc familia,imi urasc viata,toata viata am plans ,toata viata am fost batut de parinti,mereu urla la mine,eu nu suport asta dar nu am ce face…..am vrut sa ma ajute prietenii ca sa trec peste,dar „prietenii” mei mereu m-au jignit ,m-au vorbit pe la spate,fac glume pe seama mea.Asa ca de ceva timp am hotarat sa rup relatiile cam cu toata lumea…ies fff rar afara si atunci ies doar pt ca ma obgliga parintii…nu-mi place sa stau printre oameni,nu-mi place nici sa vorbesc cu ei….imi place sa stau singur,in liniste.De ceva timp mi-am dat seama ca defapt sunt gay…iar asta ma face sa ma urasc si mai mult…m-am gandit de multe ori sa-mi iau viata ,dar nu am avut curaj…mereu am sperat sa gasesc pe cineva care sa ma inteleaga si sa-mi fie alaturi…..as vrea sa vorbim ,pe mess,fb,cva….pari ff asemanator cu mine….sper sa ma contactezi….id mess: [editat] ,defapt…te rog sa ma contactezi….

  17. @Ciprian, îmi pare rău că lucrurile nu merg foarte bine pentru tine acum, dar vreau să-ţi spun că nu va fi mereu aşa. Pentru asta tu trebuie să realizezi că izolarea şi refuzul de a socializa, adâncesc şi agravează situaţia, nu o rezolvă! Acum, cel mai bine ar fi să-ţi cauţi aliaţi printre rude, prieteni, colegi sau să ceri ajutorul consilierului de la şcoală (dacă încă eşti la liceu), cu care să vorbeşti despre ce simţi, despre ce te deranjează şi să găsiţi împreună o soluţie.

    Dacă vrei să povesteşti cu cineva poţi să ne trimiţi un mesaj pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/darkq.net

    Îmi doresc să fie totul bine pentru tine!

  18. Stiu ca nu rezolva nimic,dar daca nu am cu cine vorbi…cunosc numai prosti….ce sa fac?

    Si nici nu vreau sa vorbesc cu psihologi sau ceva asemanator…vreau sa vorbesc cu un prieten..

    • O să găseşti persoane care să te ajute şi să te asculte dacă tu te deschizi şi le spui sincer tot ce te îngrijorează. Un consilier te poate ajuta şi sfătui de 10 ori mai bine decât un prieten. El are o experienţă vastă şi îţi poate arăta care sunt cele mai potrivite lucruri pe care le poţi face pentru a schimba situaţia.

  19. Cred ca cel mai degraba in general se dramatizeaza pe aici mai mult decat este cazul. Mi se pare ciudat sa ai sentimente de ura fata de tine insuti, sa nu-ti accepti personalitatea. Ceea ce vad ca este un adevarat flagel pe aici pe site este relationarea cu familia, in special cu parintii. Chiar daca nu le este foarte usor sa accepte orientarea sexuala a fiului sau a fiicei lor, parintii trec peste asta si reusesc sa conlucreze foarte bine cu acesta in cele mai multe privinte.

    Eu unul, nu as da pe nimica relatiile pe care le ai la nivel de familie, cu parintii, nevasta si copiii tai. Atasamentul emotional care se realizeaza la nivel de familie este cu mult diferit fata de cel care se leaga cu prietenii sau amicii pe care-i ai. Si, nu in ultimul rand, este o diferenta intre prieteni, adica aceia care si noaptea la ora doua ar sari din pat sa te ajute in orice jungla sau prapastie, si amicii cu care doar petreci timpul liber. Asadar, discutati deschis cu familia problemele voastre, chiar daca reactia familiei va fi de cele mai multe ori incendiara.

  20. @Ciprian #19
    O discutie cu un psiholog, sau un psihiatru, ar fi de mare ajutor. Risti sa suferi o depresie, iar depresia nu este ca o gripa, ca ai luat doua aspirine si un paracetamol si a trecut. Depresia nu este o boala care are semne vizibile, si pe care o poti masca; depresia este o boala care nu se vede, dar iti poate ruina viata, cariera, relatiile tale cu prietenii. si ca sa dau, in explicatii stiintifice, la cei care sunt gay nivelul de testosteron este cu mult mai redus decat la barbatii str8. Un nivel redus de testosteron, combinatat cu un tip psihologic de baza sau circumstantial introvertit, este aproape egal cu depresie. Tratati-va depresia cu tratament corespunzator, apeland la specialisti, si nu la prieteni care nu au habar sa detecteze asa ceva, si bineinteles sa o trateze.

  21. Fati prieteni, si eu am fost la fel ca tine, 5 ani de zile am uitat ma_am distrat am vazut cum sa fi normal, acum acum am 28 de ani am prieteni, si incearca sa te duci la psiholog nu face aceasi greasala pe care am facuto yo, de acum incolo ma duc la psiholog ma duc pentru sfaturi ca nu mai vreau sa fiu cum.am fost

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here