Acasă Povestiri Și cum rămâne cu bărbații însurați?

Și cum rămâne cu bărbații însurați?

323
25

În urmă cu ceva timp, pe când plecam într-o duminică dimineață dintr-un club gay, mă abordează un tip. Eu eram pe jos, băusem și chiar vroiam o gură de aer proaspăt. Tipul coboară geamul unei mașini de lux și mă întreabă dacă vreau să-l însoțesc la o cafea. Îl refuz din mers și-mi văd de drum.

O vreme mai târziu, în altă dimineață de duminică, aceeași întâmplare. Eram ceva mai turmentat și zic da. Următorul lucru pe care mi-l amintesc, e cum gemea tipul în timp ce i-o trăgeam. Habar n-am cum am ajuns până acolo, cert e că mă întreba, dacă nici acum nu îl las să mă sărute. M-am trezit brusc și m-am oprit pentru câteva clipe. M-am bucurat.

Sărutul meu e prea prețios pentru a putea fi risipit așa pe orice ahtiat după o pulă bună. I-am răspuns sec „Nu!” și-am terminat ce începusem sub valurile alcoolului. Apoi a încercat să mă dezmierde și să-mi fure un sărut. Am luat cheia de la mașină, i-am pus-o-n mână și l-am trimis acasă.

[pro-player]http://www.youtube.com/watch?v=JZg3ibOt964[/pro-player]

Mă enervează la culme un tip care se vrea sărutat. Frate, ceri pulă, o mai și primești, ce mama dracului mai vrei un sărut? Ai primit ce-ai vrut, marș acasă! Mai fă-ți o labă, să retrăiești futaiul cu mine și la revedere.

Pentru un sărut de-al meu lupți. Te ții după mine, încerci să intri-n vorbă într-un mod inteligent și cauți să mă cunoști. Apoi, nu ești prea insistent. Ingredientul magic: Faci uz de finețe și de eleganță! Și nu-mi propui să mergem, nici măcar, la Waldorf Astoria. Dacă sunt prea încărcat aș putea să accept, dar dacă nu știi să-ți joci cărțile pe urmă, ai pierdut orice șansă.

OK, nici o problemă, mai sunt și alți bărbați superbi care beau prea mult într-o noapte și pe care-i poți târî într-un pat. Dar cu ce te încântă, dacă obiectul dorinței tale sunt eu? Tâmpită situație nu?

Cum era de așteptat, individul a continuat să mă caute. Nu pe mine, ci pe pula mea. Vine beat să-mi plângă că mă iubește, că mă adoră și că are o viață de rahat. Mă scoate din minți și-i spun că efectiv n-are de ce să se plângă. Ba da, că viața lui de familie îl omoară și că așa și pe dincolo. Hold on!!! Familie? Soție? What the fuck?! Păi da, că a fost o alianță de business a părinților, pe vremea când el avea 18 ani. Avea 34 la momentul în care-mi sărea-n pulă.

Doi copii, la gimnaziu, respectiv ciclu primar, o soție și o cifră de afaceri cu multe zerouri. Bun, și ce vrei de la mine? Lacrimi de crocodil și câte și mai câte. Păi și așa? Mă agăți când sunt beat, ți-o trag de uiți cum te cheamă și gata mă iubești? Cred că am râs isteric. Că pot să am orice-mi doresc. Știu asta deja! Dar nu pe cârca neveste-ti. Mașini, apartamente, călătorii și conturi.

Cred că pentru mulți ar fi fost a fairy tale devenită brusc și dintr-o dată realitate. Oricât de bine ar fi sunat la prima ascultare nu era chiar așa. De ce? M-a iritat atât de tare faptul că era căsătorit de atâția ani și mai avea și doi copii, încât dacă aș fi coborât din mașină în acel moment, mi-aș fi reproșat că nu mi-am acordat răgazul necesar pentru a înțelege situația.

Hai că mai ieșim. Să nu zici că-s rău. Dar atât. N-ai decât s-o fuți pe proasta aia care te-așteaptă acasă și să visezi la mine. Vrei aia, aia și ailaltă? Nu! Dacă te pescuiam eu cu intenția să-mi fii client, vroiam. Când nu lucrez nu vreau chestii d-astea. Am destule.

Întâmplarea face că i-o mai trag de câteva ori de se împrăștie pe toți pereții, de fiecare dată beat fiind. Nu că ar fi o scuză, n-am circumstanțe atenuanțe, știu. Niciodată nu vrei sa termini. Noroc că mai ai câte-un orgasm datorat prostatei. Dar să vii să-mi povestești că nevastă-ta e terminată de cât de bine o fuți după ce ieși din pula mea? Păi nu ești tu un mare gunoi?!

Alte mașini, mai scumpe? Ți-am zis că ești caz off work, deci nu mă interesează. Ah, să fiu numai al tău și orice vis mi se îndeplinește? Dacă tu asta ai înțeles din întâlnirile mele, e clar și limpede că nu vei primi never ever sărutul meu.

Pentru că sărutul îi aparține aceluia, al căruia voi fi, căruia mă voi da! Niciodată a unui individ frustrat care cumpără. Și lasă-n pula mea bocetele de fată mare spartă la cotitură de uliță. Păi dacă așa de tare mă iubești, divorțează, spune lumii că sugi pula și apoi dă-te peste cap să mă seduci. Da’ de unde… Încă o confirmare că dacă miros gunoi sub puful de Dior, gunoi e.

Dacă îți plac bărbații cum îmi plac și mie, de ce pizda mă-tii nu-ți asumi condiția? Nuuuuu, e mai bine să cerșești pulă și să te vaiți ca o proastă futută și lăsată cu burta la gură. Nu ești demn de a fi numit bărbat, în cazul ăsta. N-ai sânge-n pulă să te îmbraci pe tine însuți și te lași să te mănânce moliile prejudecății?! Atunci spor la putrezit!

Nu mi se pare normal, dacă e să atac topicul inepuizabil al „normalității”, ca un banal purtător de pulă și coaie (nu merită să fie numit bărbat!!!) să-și bată joc de o femeie și să-i mai toarne și doi plozi, ca să-și bată joc și de ei. Efectiv mi se pare strigător la cer. Pentru mine nu există justificare și singurul motiv pentru care nu m-am dus la femeia aia e, că am stat să mă gândesc și dacă ea e fericită în minciuna ei, nu am eu dreptul să-i năruiesc lumea. Eii, dacă s-ar duce căcatul ăla al ei de soț să-i zică că-i un mare muist, atunci ar fi altă poveste. Ar putea fi pe drumul drept spre a deveni GAY.

Dar oare a câștigat soția partida de canastă?

În urmă cu ceva timp, pe când plecam într-o duminică dimineață dintr-un club gay, mă abordează un tip. Eu eram pe jos, băusem și chiar vroiam o gură de aer proaspăt. Tipul coboară geamul unei mașini de lux și mă întreabă dacă vreau să-l însoțesc la o cafea. Îl refuz din mers și-mi văd de drum.
O vreme mai târziu, în altă dimineață de duminică, aceeași întâmplare. Eram ceva mai turmentat și zic da. Următorul lucru pe care mi-l amintesc, e cum gemea tipul în timp ce i-o trăgeam. Habar n-am cum am ajuns până acolo, cert e că mă întreba, dacă nici acum nu îl las să mă sărute. M-am trezit brusc și m-am oprit pentru câteva clipe. M-am bucurat.
Sărutul meu e prea prețios pentru a putea fi risipit așa pe orice ahtiat după o pulă bună. I-am răspuns sec „Nu!” și-am terminat ce începusem sub valurile alcoolului. Apoi a încercat să mă dezmierde și să-mi fure un sărut. Am luat cheia de la mașină, i-am pus-o-n mână și l-am trimis acasă.
Mă enervează la culme un tip care se vrea sărutat. Frate, ceri pulă, o mai și primești, ce mama dracului mai vrei un sărut? Ai primit ce-ai vrut, marș acasă! Mai fă-ți o labă, să retrăiești futaiul cu mine și la revedere.
Pentru un sărut de-al meu lupți. Te ții după mine, încerci să intri-n vorbă într-un mod inteligent și cauți să mă cunoști. Apoi, nu ești prea insistent. Ingredientul magic: Faci uz de finețe și de eleganță! Și nu-mi propui să mergem, nici măcar, la Waldorf Astoria. Dacă sunt prea încărcat aș putea să accept, dar dacă nu știi să-ți joci cărțile pe urmă, ai pierdut orice șansă.
OK, nici o problemă, mai sunt și alți bărbați superbi care beau prea mult într-o noapte și pe care-i poți târî într-un pat. Dar cu ce te încântă, dacă obiectul dorinței tale sunt eu? Tâmpită situația nu?
Cum era de așteptat, individul a continuat să mă caute. Nu pe mine, ci pe pula mea. Vine beat să-mi plângă că mă iubește, că mă adoră și că are o viață de rahat. Mă scoate din minți și-i spun că efectiv n-are de ce să se plângă. Ba da, că viața lui de familie îl omoară și că așa și pe dincolo. Hold on!!! Familie? Soție? What the fuck?! Păi da, că a fost o alianță de business a părinților, pe vremea când el avea 18 ani. Avea 34 la momentul în care-mi sărea-n pulă.
Doi copii, la gimnaziu, respectiv ciclu primar, o soție și o cifră de afaceri cu multe zerouri. Bun, și ce vrei de la mine? Lacrimi de crocodil și câte și mai câte. Păi și așa? Mă agăți când sunt beat, ți-o trag de uiți cum te cheamă și gata mă iubești? Cred că am râs isteric. Că pot să am orice-mi doresc. Știu asta deja! Dar nu pe cârca neveste-ti. Mașini, apartamente, călătorii și conturi.
Cred că pentru mulți ar fi fost a fairy tale devenită brusc și dintr-o dată realitate. Oricât de bine ar fi sunat la prima ascultare nu era chiar așa. De ce? M-a iritat atât de tare faptul că era căsătorit de atâția ani și mai avea și doi copii, încât dacă aș fi coborât din mașină în acel moment, mi-aș fi reproșat că nu mi-am acordat răgazul necesar pentru a înțelege situația.
Hai că mai ieșim. Să nu zici că-s rău. Dar atât. N-ai decât s-o fuți pe proasta aia care te-așteaptă acasă și să visezi la mine. Vrei aia, aia și ailaltă? Nu! Dacă te pescuiam eu cu intenția să-mi fii client, vroiam. Când nu lucrez nu vreau chestii d-astea. Am destule.
Întâmplarea face că i-o mai trag de câteva ori de se împrăștie pe toți pereții, de fiecare dată beat fiind. Nu că ar fi o scuză, n-am circumstanțe atenuanțe, știu. Niciodată nu vrei sa termini. Noroc că mai ai câte-un orgasm datorat prostatei. Dar să vii să-mi povestești că nevastă-ta e terminată de cât de bine o fuți după ce ieși din pula mea? Păi nu ești tu un mare gunoi?!
Alte mașini, mai scumpe? Ți-am zis că ești caz off work, deci nu mă interesează. Ah, să fiu numai al tău și orice vis mi se îndeplinește? Dacă tu asta ai înțeles din întâlnirile mele, e clar și limpede că nu vei primi never ever sărutul meu.
Pentru că sărutul îi aparține aceluia, al căruia voi fi, căruia mă voi da! Niciodată a unui individ frustrat care cumpără. Și lasă-n pula mea bocetele de fată mare spartă la cotitură de uliță. Păi dacă așa de tare mă iubești, divorțează, spune lumii că sugi pula și apoi dă-te peste cap să mă seduci. Da’ de unde… Încă o confirmare că dacă miros gunoi sub puful de Dior, gunoi e.
Dacă ești poponar ca mine, de ce pizda mătii nu-ți asumi condiția? Nuuuuu, e mai bine să cerșești pulă și să te vaiți ca o proastă futută și lăsată cu burta la gură. Nu ești demn de a fi numit bărbat, în cazul ăsta. N-ai sânge-n pulă să te îmbraci pe tine însuți și te lași să te mănânce moliile prejudecății?! atunci spor la putrezit!
Nu mi se pare normal, dacă e să atac topicul inepuizabil al „normalității”, ca un banal purtător de pulă și coaie (nu merită să fie numit bărbat!!!) să-și bată joc de o femeie și să-i mai toarne și doi plozi, ca să-și bată joc și de ei. Efectiv mi se pare strigător la cer. Pentru mine nu există justificare și singurul motiv pentru care nu m-am dus la femeia aia e, că am stat să mă gândesc și dacă ea e fericită în minciuna ei, nu am eu dreptul să-i năruiesc lumea. Eii, dacă s-ar duce căcatul ăla al ei de soț să-i zică că-i un mare muist, atunci ar fi altă poveste. Ar putea fi pe drumul drept spre a deveni GAY.
Dar oare a câștigat soția partida de canastă?

În urmă cu ceva timp, pe când plecam într-o duminică dimineață dintr-un club gay, mă abordează un tip. Eu eram pe jos, băusem și chiar vroiam o gură de aer proaspăt. Tipul coboară geamul unei mașini de lux și mă întreabă dacă vreau să-l însoțesc la o cafea. Îl refuz din mers și-mi văd de drum.

O vreme mai târziu, în altă dimineață de duminică, aceeași întâmplare. Eram ceva mai turmentat și zic da. Următorul lucru pe care mi-l amintesc, e cum gemea tipul în timp ce i-o trăgeam. Habar n-am cum am ajuns până acolo, cert e că mă întreba, dacă nici acum nu îl las să mă sărute. M-am trezit brusc și m-am oprit pentru câteva clipe. M-am bucurat.

Sărutul meu e prea prețios pentru a putea fi risipit așa pe orice ahtiat după o pulă bună. I-am răspuns sec „Nu!” și-am terminat ce începusem sub valurile alcoolului. Apoi a încercat să mă dezmierde și să-mi fure un sărut. Am luat cheia de la mașină, i-am pus-o-n mână și l-am trimis acasă.

Mă enervează la culme un tip care se vrea sărutat. Frate, ceri pulă, o mai și primești, ce mama dracului mai vrei un sărut? Ai primit ce-ai vrut, marș acasă! Mai fă-ți o labă, să retrăiești futaiul cu mine și la revedere.

Pentru un sărut de-al meu lupți. Te ții după mine, încerci să intri-n vorbă într-un mod inteligent și cauți să mă cunoști. Apoi, nu ești prea insistent. Ingredientul magic: Faci uz de finețe și de eleganță! Și nu-mi propui să mergem, nici măcar, la Waldorf Astoria. Dacă sunt prea încărcat aș putea să accept, dar dacă nu știi să-ți joci cărțile pe urmă, ai pierdut orice șansă.

OK, nici o problemă, mai sunt și alți bărbați superbi care beau prea mult într-o noapte și pe care-i poți târî într-un pat. Dar cu ce te încântă, dacă obiectul dorinței tale sunt eu? Tâmpită situația nu?

Cum era de așteptat, individul a continuat să mă caute. Nu pe mine, ci pe pula mea. Vine beat să-mi plângă că mă iubește, că mă adoră și că are o viață de rahat. Mă scoate din minți și-i spun că efectiv n-are de ce să se plângă. Ba da, că viața lui de familie îl omoară și că așa și pe dincolo. Hold on!!! Familie? Soție? What the fuck?! Păi da, că a fost o alianță de business a părinților, pe vremea când el avea 18 ani. Avea 34 la momentul în care-mi sărea-n pulă.

Doi copii, la gimnaziu, respectiv ciclu primar, o soție și o cifră de afaceri cu multe zerouri. Bun, și ce vrei de la mine? Lacrimi de crocodil și câte și mai câte. Păi și așa? Mă agăți când sunt beat, ți-o trag de uiți cum te cheamă și gata mă iubești? Cred că am râs isteric. Că pot să am orice-mi doresc. Știu asta deja! Dar nu pe cârca neveste-ti. Mașini, apartamente, călătorii și conturi.

Cred că pentru mulți ar fi fost a fairy tale devenită brusc și dintr-o dată realitate. Oricât de bine ar fi sunat la prima ascultare nu era chiar așa. De ce? M-a iritat atât de tare faptul că era căsătorit de atâția ani și mai avea și doi copii, încât dacă aș fi coborât din mașină în acel moment, mi-aș fi reproșat că nu mi-am acordat răgazul necesar pentru a înțelege situația.

Hai că mai ieșim. Să nu zici că-s rău. Dar atât. N-ai decât s-o fuți pe proasta aia care te-așteaptă acasă și să visezi la mine. Vrei aia, aia și ailaltă? Nu! Dacă te pescuiam eu cu intenția să-mi fii client, vroiam. Când nu lucrez nu vreau chestii d-astea. Am destule.

Întâmplarea face că i-o mai trag de câteva ori de se împrăștie pe toți pereții, de fiecare dată beat fiind. Nu că ar fi o scuză, n-am circumstanțe atenuanțe, știu. Niciodată nu vrei sa termini. Noroc că mai ai câte-un orgasm datorat prostatei. Dar să vii să-mi povestești că nevastă-ta e terminată de cât de bine o fuți după ce ieși din pula mea? Păi nu ești tu un mare gunoi?!

Alte mașini, mai scumpe? Ți-am zis că ești caz off work, deci nu mă interesează. Ah, să fiu numai al tău și orice vis mi se îndeplinește? Dacă tu asta ai înțeles din întâlnirile mele, e clar și limpede că nu vei primi never ever sărutul meu.

Pentru că sărutul îi aparține aceluia, al căruia voi fi, căruia mă voi da! Niciodată a unui individ frustrat care cumpără. Și lasă-n pula mea bocetele de fată mare spartă la cotitură de uliță. Păi dacă așa de tare mă iubești, divorțează, spune lumii că sugi pula și apoi dă-te peste cap să mă seduci. Da’ de unde… Încă o confirmare că dacă miros gunoi sub puful de Dior, gunoi e.

Dacă ești poponar ca mine, de ce pizda mătii nu-ți asumi condiția? Nuuuuu, e mai bine să cerșești pulă și să te vaiți ca o proastă futută și lăsată cu burta la gură. Nu ești demn de a fi numit bărbat, în cazul ăsta. N-ai sânge-n pulă să te îmbraci pe tine însuți și te lași să te mănânce moliile prejudecății?! atunci spor la putrezit!

Nu mi se pare normal, dacă e să atac topicul inepuizabil al „normalității”, ca un banal purtător de pulă și coaie (nu merită să fie numit bărbat!!!) să-și bată joc de o femeie și să-i mai toarne și doi plozi, ca să-și bată joc și de ei. Efectiv mi se pare strigător la cer. Pentru mine nu există justificare și singurul motiv pentru care nu m-am dus la femeia aia e, că am stat să mă gândesc și dacă ea e fericită în minciuna ei, nu am eu dreptul să-i năruiesc lumea. Eii, dacă s-ar duce căcatul ăla al ei de soț să-i zică că-i un mare muist, atunci ar fi altă poveste. Ar putea fi pe drumul drept spre a deveni GAY.

Dar oare a câștigat soția partida de canastă?

25 COMENTARII

  1. Intr-adevar, geme lumea de ipocriti si de asa-zisi barbati care pun gurita sub centura, dupa care ajung acasa la nevasta si fac acelasi lucru, doar ca mai cu talent.

    E penibil si imi pare rau de copiii respectivului, cred ca ar fi o mare dezamagire sa crezi ca tac-tu, ala pe care ma-ta il credea pe cuvant cand ii spunea ca lucreaza pana tarziu, de fapt se largea la ochiu` maro.

  2. Asta este, sunt foarte multe scursuri ale societatii de genu` asta, si geme ipocrizia in ei mai ceva ca Laura Andresan infipta in 3 pule de african.

  3. si eu am patit cam acelasi lucru, exceptand partea de sex, cu un tip care avea o fata de aprox 17 ani 🙁 this kind of life sucks…

  4. parca as citi din blogul „jurnalul unui prostituat gay”, chiar exista.
    Nu mai fi asa de critic la generatiile mai mature. S-au format altfel. Cedezi si tu usor la aburi de alcool si nu doar odata din cate spui. Faza cu vai nu ma sarut o zic prostituatele de pe centura in general. Nu cred ca comparatia te-ar avantaja in vreun fel.
    Nu-l vrei rupe legatura, mai putin sex la alcool si succes la gasirea unui boyfriend adevarat fara sotie preferabil:)

      • off.  ce ma fac? Nu pot fi obiectiv all the time. Articolul imi place oricum e pe stilul meu- mai direct:) Ca sa fiu obiectiv insa acest articol descrie conflictul intre doua generatii gay- una formata inainte de ’89 si cea de dupa. Fiecare reactioneaza diferit.

        • Măi Robert, mulțumesc pentru aprecieri; apreciez și eu faptul, că după ce ne-am „poșetat”, ai gustat acest post.

          Acum, privind capacitatea omului de a fi obiectiv, devenim subiectivi, e cât se poate de clar.

          Partea cu sărutul are un subînțeles mai profund, iar FireMan cred l-a prins.

          Nici prostituat pe centură nu sunt. N-am fost și nu voi fi. Dacă e, sunt companion de salon. 😉 Când vreau să fiu.

          Tu poți să privești sărutul ca pe un act de la sine înțeles între doi oameni care urmează să aterizeze la orizontală. Pentru mine nu este deloc așa.

          Apoi tipul în cauză a trăit mai mult post 89, decât pre. Așa că nu e vorba de un conflict între cei crescuți timp de 10-12 ani în comunism și „definitivați” post Ceaușescu. Printr-o generație mai matură, înțeleg oameni cu vârste apropiate părinților mei, adică 50+.

          În ochii mei, cei ca el, cel din post, nu au nici o scuză, dar absolut nici una!

          Iar faza cu sexul și alcoolul e și ea discutabilă, dar pe asta cred că o cunosc majoritatea oamenilor, indiferent de orientarea lor sexuală.

  5.  
    Intr-adevar tipul cu pricina are o problema. Si una destul de grava, atat de mult incat sa devina pentru mine un penibil aparte. Sa fi insurat, sa ai o sotie, sa ai 2-3 boraci prin casa, si sa cauti pula, si nu oricum ci cu fundul orientat spre lustra; mi se pare in primul rand comic, dar si trist in acelasi timp. Chiar nu inteleg ce este in mintea lui si de ce isi bate joc de copii si mai apoi de sotie. Nu trebuia sa se insoare stiind ca visul lui este de a inghitii sperma ca bautul de coca-cola. O lasitate de primata in calduri care vrea pula si mai apoi vrea si desertul: sarutul. Cei drept cu mine ii mai greu sa ajungi in pat decat sa ma saruti. Eu merg pe principiile cladite de mine de-a lungul „secolelor” si anume, ca pentru a ma lasa atins trebuie ca persoana in cauza  sa fi speciala. Specialul asta este si el relativ….. Dar ma rog, sa revin la subiect.
    Printr-o situatie similara am trecut si eu. Ce spui urmatoarele aspecte:
    -era insurat;
    -avea 1 bucata fata;
    – era si preot;
    80% coincid povestile intre ele, numai ca eu nu am avut placerea de al fute (asa cum bine ii era intentia) nici de al saruta. Am o scarba aparte fata de persoanele care se intalnesc in prototipul celui prezentat de mine. Dar pentru a-mi spune conceptiile, ideile si concluziile mi-ar lua un secol sa termin de scris. Cu alta ocazie
    Deci, in concluzie, prin urmare, asadar, deci prin urmare a doua oara :)),  va urez o seara linistita.
    << Sunt gay, deci exist >> Cu drag.

  6. Am vrut sa scriu un comentariu în ziua postării, însă din păcate, după ce l-am scris, mi s.a blocat fututul de laptop și am dat cu el de pământ când am observat că nu salvasem. Probabil ar fi trebuit să dau și cu mine de pământ. 😛

    FirstLine, nu cred că vreau să cred mai multe decât simt în momentul când citesc ceva… Și senzația pe care mi-a dat-o post-ul ce l-ai scris e una care ar explica până și agresivitatea din limbajul ce l-ai folosit când l-ai scris.

    Despre ce e vorba? eu văd așa: ești nervos pentru că majoritatea oamenilor cu care intri în contact prin prisma ”muncii” pe care o faci nu înțeleg de ce o faci, nu înțeleg că banii nu cumpără chiar totul, nu înțeleg că sărutul e semnul sentimentelor, nu înțeleg că ceea ce faci nu trădează lipsa de sentimente ci doar faptul că poți separa sexul de sentimente.

    Ceea ce faci e ca un schimb în ”natură”. E ca o vânzare en detail. Iar cei care vin la tine consimt de bună voie și nesiliți de nimeni că în schimbul banilor, ei primesc o vreme corpul tău. Și cei care nu înțeleg, îți jignesc inteligența, care, fie vorba între noi, nu este prea des atribuită persoanelor care fac escort. 😳 pentru simplul fapt că majoritatea oamenilor nu concep, nu pot, și nu înțeleg că tu poți să o faci fără să te implici.  Iar în momentul în care ți se cere mai mult, îți vine să le spargi capul.

    Eu te admir că poți face ceea ce faci, te admir pentru că ai cu ce. Eu nu pot și nici nu am cu ce… sau nu mai am cu ce… Am încercat însă acu ceva ani buni să fac asta și am reușit, dar nu am putut continua. Nu știu de ce. Poate pentru că mediul în care am fost crescut refuza fără să vreau acceptarea acestui lucru, poate că felul meu de-a fi nu concepe că pot fi fericit dăruind ceva din mine cuiva pentru bani, poate pentru că pentru mine banii nu au fost niciodată mai sus de nivelul ”necesar” și nu m-au obsedat, fie că i-am avut, fie că nu. Nu știu de ce. Dar pur și simplu nu pot.

    Nu pot face sex fără să mă implic, și atunci când am reușit, mi-am blestemat zilele, pentru că simțeam că am făcut ceva nedemn de mine.

    Să nu mă înțelegi greșit. Nu înseamnă că nu pot pricepe cum gândești sau de ce gândești așa. Pur și simplu spun că eu nu o pot face. Deși mi-aș dori, pentru că se pare că cine poate face diferența aceasta, se împacă mult mai bine cu sine și cu ce înseamnă viața asta futută.

    Dacă te miră ceea ce spun (ceea ce nu cred) este pentru că am lângă mine de ceva vreme un om care face asta de mult. Și m-a ajutat foarte mult să îl înțeleg pe el și pe cei ca el. M-a ajutat mult să mă înțeleg pe mine. Și atâta vreme cât psihicul meu va fi ok, voi avea multe de învățat, fie că este vorba de el, de mine, sau de ceva exterior. Ceea ce vreau să spun însă este că nu am crezut niciodată că voi ține la un om ca el mai mult decât ca la un amic.

    Iar amicul tău însurat… încearcă să îl înțelegi că a făcut în viață alegeri de care nu este foarte bucuros, dar măcar își dă seama, fie doar și în pat cu tine, că poate putea fi mult mai fericit dacă ar fi ales alte cărări. Dar nu poți condamna oamnenii de genul lui pentru lipsă de curaj, nici măcar nu îi poți acuza că se îndrăgostesc de tine. E de înțeles pe undeva pentru că ești mai frumos decât soția lui poate, pentru că ești mai deștept decât soția lui poate sau poate doat îi inspiri acea tărie de caracter și siguranță de care el are nevoie acum și de care ar fi avut nevoie mai mare atunci când a stat în fața cărărilor din care trebuia să aleagă.

    Eu nu îl condamn așa de tare pentru faptul că s-a îndrăgostit de tine, ci poate doar pentru că nu știe și cum să te aibe și pentru că îți insultă inteligența și simțirea cerând ca un cerșetor ceva ce trebuie cucerit. Dar spune-mi un om care nu face sau nu a făcut niciodată greșeala să ceară mai mult decât trebuie, în loc încerce să cucerească, să renunțe sau pur și simplu să nu îi pese, pentru că asta vine mai mereu de la sine? Spune-mi unul care a simțit că iubește și nu a făcut niciodată greșeala asta… Și aceluia îi voi da… premiul Nobel pentru ”Creierul inimii”.

  7. Nu sunt nevasta si nici nu aspir la chestia asta, dar femeie fiind, iti pot spune ca avem in dotare un radar ce ne sesizeaza fiecare problema aparuta in viata barbatului de langa noi. E clar ca respectivul este un porc, dar nici vina sotiei  nu poate fi exclusa in totalitate. Sunt convinsa ca undeva la mijloc exista un compromis: fie ii convine situatia avantajoasa din punct de vedere socio-financiar (ceea ce se inatmpla si in cazul in care apare din cand in cand o amanta) si nu are niciun chef sa renunte la asta, fie il iubeste atat de mult incat poate accepta situatia, doar de dragul de a-l avea in viata ei.
    Eu, daca as iubi un barbat, as putea accepta bisexualitatea lui, asa ca nu vad de ce nu ar face-o si altele!
    Pana la urma motivele pentru care continua sa fie impreuna sunt problema lor strict personala, ceea ce este deranjant din punctul meu de vedere, e ca acesti indivizi, desi se afla aproape de varsta aparitiei primelor suvite albe, trateaza cu dispret pe cei ce au curajul sa fie onesti cu ei insisi si cu cei din jurul lor. Indivizii astia ce-si camufleaza dorintele, materializandu-le  la adapostul intunericului ori la adapostul vreunei camere de hotel, isi imagineaza ca banii lor pot cumpara nu numai trupul, dar si sufletul. Sarutul primit este pentru  ei precum o parafa care certifica „improprietarirea”.
    Daca tipul despre care vorbesti ar fi doar un element izolat, nu ar fi „big deal”, problema e ca ipocrizia este un sport national, iar practicantii ei uita un amanunt esential: a fi barbat nu inseamna sa dai cu pumnul in masa atunci cand ti se umfla prea tare coaiele, ci sa ai curajul de a fi ceea ce esti si de a spune ceea ce gandesti.

  8. Remarcabil articolul lui FIRSTLINE.
    L-am citit încă de când a apărut, dar nu am avut timp să intervin.
    Mi-am construit, însă, în minte, nişte răspunsuri.
    Din păcate rămăsesem cu impresia că este scris de Robert, aşa că pe el voiam să-l… atac.
    Făceam o confuzie cu topicul „De ce un gay este atras de bărbaţi hetero…”

    Ca să-mi completez impresiile, am citit de-a rândul primele 4 pagini ale blogului şi din alte pagini pe sărite. Dar, între timp, conţinutul primei pagini s-a schimbat deja.
    În acest ritm, nu voi putea ţine pasul.

    Am remarcat talentul de autor al lui Robert, Grid, Firstline, Fireman, Persona Non Grata, şi mai proaspătul Gaybriel. Ordinea este dată de uşurinţa cu care le-am reţinut numele. Mai sunt şi alţii, dar cu nume mai complicat, nu vreau să-i încurc.

    Revin la subiectul : cum rămâne cu bărbaţii însuraţi…

    Nu este vizibil hotarul dintre ficţiune şi realitate, dar acesta există. Aşa că mi se pare  mai corect să nu mă refer la Firstline, ci la personajul lui.

    Şi am să încep cu sfârşitul, citez:

    „Eii, dacă s-ar duce căcatul ăla al ei de soț să-i zică că-i un mare muist, atunci ar fi altă poveste. Ar putea fi pe drumul drept spre a deveni GAY.”

    Bun, zic eu. Şi după ce va ajunge la capătul acestui drum drept şi devine gay, ce urmează?

    Va trebui să renunţ la discursul meu imaginat iniţial şi să mă refer mai mult la părerile celorlalţi, postate deja în acest răstimp.

    Deşi sunt voci care arată o oarecare înţelegere, cei mai mulţi îl condamnă pe bărbatul însurat pentru că nu şi-a asumat răspunderea, ca guvernul Boc.
    Dar şi-a asumat-o. S-a însurat, a făcut doi copii şi i-a crescut aluturi de soţia sa. Ce răspundere să-şi mai asume acum? Ce mai poate face ? Să-şi bage copii în pizda mă-sii? Nu se mai poate!
    Că regretă, că are o viaţă de căcat, că plânge pe umărul unui gay? Astea sunt tehnici de impresionat fetele mari. Le foloseşte să-şi atingă scopul. Şi scopul lui nu este meschin, zic eu, pentru că nu cere să fie iubit, ci să fie lăsat să iubească.

    O intervenţie consistentă şi foarte echilibrată o are Fireman. Dacă m-aş fi limitat la jignirile pe care mi le-a adus, poate nici nu citeam ce a scris. Dar am mai citit şi alte materiale ale lui şi i-am apreciat obiectivitatea. De exemplu: „.. ca să fim consideraţi normali, trebuie să ne considerăm noi înşine normali”.
    Dacă tot veni vorba, l-aş ruga să-mi spună, dacă vrea şi poate, la modul sincer, ce la deranjat în afirmaţiile mele de atunci.
    Acum, când practic ia apărarea bărbatului însurat, eu nu-i spun că e patetic, sau că respectivul nu are nevoie de înţelegerea şi mila lui.

    Că dragostea nu se cumpără este deja un clişeu, şi încă unul prăfuit. Totul se cumpără. Mai grav este să furi. Condiţia este ca tranzacţia să fie corectă. Faptul că de multe ori banii sunt murdari, a dus la ideea că dragostea nu e de vânzare.
    Nu vreau să fiu înţeles greşit.
    Dacă bărbatul din poveste i-ar fi oferit din prima tânărului gay o sumă mare de bani, atunci ar fi fost de condamnat. Dar bărbatul era îndrăgostit, şi dragoste înseamnă apreciere. Aprecia tinereţea şi frumuseţea tânărului, dar nu putea oferi ceva similar. În final, i-a oferit bani, sau cadouri. Dacă oferta e făcută din suflet, trebuie apreciată, fără meschinărie.
    Când oferi un colier unei femei nu înseamnă că-i cumperi dragostea. Demonstrezi că te-ai gândit la ea când l-ai ales, că te vei gândi la ea când îl va purta şi că eşti dispus să faci şi sacrificii pentru ea, deocamdată unul financiar.

    Nu înţeleg, dar chiar nu înţeleg, ce legătură au şi de ce trebuie compătimiţi copiii bărbatului şi soţia acestuia? Duc copii lipsă de afecţiune paternă, sau soţia duce lisă de mângâierile soţului? Am înţeles că nu. Cum adică îşi bate joc de ei?! Duplicitate? Să fim serioşi…

    Reproşul homosexualilor declaraţi focut celor nedeclaraţi este că trăiesc în minciună.
    Adevărul este efemer.
    Tânărul gay din articolul lui Firstline trăieşte în minciună. Nu este fericit, cum pretinde. Sau poate că acum este, dar şi fericirea este efemeră. Deocamdată are sânge în pulă, dar până când? Când se va îndrăgosti de nişte buze tinere cu ce va plăti sărutul?

    Realitatea bate ficţiunea.
    Mister Gay de anul trecut nu a putut perticipa la festivitatea de anul acesta pentru că era la dezalcolizare. Din prea multă fericire şi adevăr? Nu cred…

    Despre curajul de a fi ceea ce esti si de a spune ceea ce gandesti, ce să mai spun?!
    Curajul fără luciditate nu face doi bani.

    Sper să nu-mi spargeţi cauciucurile de la bicicletă…

  9. Ca răspuns la întrebarea ta, am să îți adresez o altă întrebare: Contează mai mult de ce am folosit acel limbaj sau contează doar că l-am folosit? Și de ce contează? De multe ori scriu fără să mă gândesc foarte mult la ceea ce vreau să spun sau la cauza care mă face să scriu sau să răspund. Bunăoară, acum, de exemplu căutam comentul respectiv, care te-a jignit (pentru mine jignirile ce mi se aduc mi se par amuzante) și am renunțat, pentru că în noianul de commenturi este ca și cum ai căuta acul în carul cu fân. Așadar, am să spun ce cred că m-a deranjat atunci și ce cred că îmi inspiră rândurile scrise de tine, de obicei.

    Cred că nu ești cel ce vrei să pari pentru că mai mereu vrei să pari cumva. Și dacă într-adevăr te simți exterior lumii acesteia, ”lumea gay” sau cum vrei să îi spui, ai fi mai obiectiv sau cel puțin nu s-ar ”mirosi” încercarea de a fi obiectiv. Am o vagă părere că interesul tău față de ceea ce se întâmplă aici pe blog depășește cu mult intenția ta de documentare în vederea realizării unui film pe baza vreunui subiect adiacent…  Mă deranejează câteodată falsitatea, ”modestia”, ascunderea în spatele vreunei idei sau fapt. Nu știu de ce, doar mă deranjează. Nu poți să te chinui să înțelegi ”gay-ii” ca mai apoi să dorești să te considere oarecine ca fiind obiectiv sau exterior. Nu poți mima pe avocatul gay-lor fără vreun motiv anume… Doar ca să fii apreciat ca fiind un ”hetero obiectiv, înțelegător și nediscriminator”?

    Nu cred.

    Apoi ”problema” cu plătitul și efectuatul ”schimbului” bani-frumusețe(sex) și comparația cu ideea că ”dragostea poate fi cumpărată”, îmi pare rău, dar miroase. Din punctul meu de vedere este foarte simplu: se poate cumpăra corpul cuiva, dar nu și inima. De ce? Pentru că:

    1. orice schimb (bani-frumusețe) presupune o obligativitate reciprocă. Devreme ce unul din cei doi oferă ceva, celălalt se vede obligat (sau obligația se ivește cu de la sine putere) să dăruiască celuilalt ceva. Da, se poate clădi o legătura pe baza acestui lucru între cei doi, dar numai dacă schimbul respectiv se face în deplină înțelegere și mulțumire pentru ambele părți. Ceea ce e foarte greu de presupus, pentru că la un moment dat, fiecare se poate întreba dacă nu cumva oferă prea mult sau dacă nu cumva i se oferă prea puțin. Dar sentimentele nu au nici o legătură cu acest schimb. Pentru că:

    2. Sentimentele nu sunt oferite, ele vin de la sine; sentimentele nu cer nimic în schimb (cele reale, pentru că pot exista și sentimente subtitut sau fantome de sentimente, care răsar în urma unei ”oferte” sau care cer sentimente). Cred cu tărie că adevăratele sentimente nu au nimic în comun cu regulile vreunui schimb de vreun fel și că existența lor nu poate fi condiționată în vreun fel de oricare proces conștient de gândire. Da, pot fi influențate de gândire, pot fi ajutate sau înăbușite de gândire, dar existența lor nu poate fi condiționată de regulile Aparentului conștient.

    Astfel că singurul caz în care ”schimbul” de care vorbești este un caz fericit este acela în care fiecare din cele două părți care participă la acesta sunt perfect conștiente că ”bunurile” pe care le ”posedă” (banii, respectiv frumusețea) sunt pur conjuncturale, iar bucuria de a le oferi, pentru a-l face pe celălalt fericit, nu este umbrită de nici o nevoie de returnare în vreun fel sau altul al ”cadoului” oferit, nu impune nici o obligativitate de natură materială sau spirituală a celor două ”părți contractante” ale legăturii respective, care  părți dealtfel se împlinesc astfel spiritual prin bucuria de a dărui. Bineînșeles condiția ce se impune este ca cei doi să fie la fel de mulțumiți cu ei înșiși și cu celălalt.

    Da, realitatea bate filmul, e adevărat, poate sunt eu un visător incurabil. Dar asta este realitatea mea și cred că nu am trăit degeaba și am ajuns să concluzionez în felul acesta. Pe undeva, suntem ceea ce gândim și tot ceea ce ni se întâmplă este rezultatul direct sau indirect al ființei proprii.

    P.S. Iar bărbatul de mai sus are singura vină de a nu își dedica în totalitate viața femeii care deja și-a dedicat-o lui. Un bărbat nu poate fi într-o continuă dualitate, el trebuie să aibe tăria de a fi sincer cu el însuși și cu cel/cea de lângă el. Musai în ordinea respectivă. Altfel, nu mai e bărbat. *Greșesc cu ceva?

  10. @ FireMan

    Teoretic, nu greşeşti cu nimic. Practic, însă, ar mai fi de discutat.
    Pleci de la premisa că soţia i s-a dedicat întru-totul. Eu nu cred acest lucru.
    Poate am să-ţi spun zilele următoare „Povestea bărbatului însurat”.

    Cât despre vânzare – cumpărare, cred că şi aici te-ai afundat prea mult în teorie.
    Am şi menţionat că-mi doresc să nu fiu înţeles greşit.
    Eu puneam problema cumpărării sentimentelor, cum zici tu a inimii, într-un anumit context, pe datetele furnizate de personajele lui FirstLine.

    Bărbatul însurat s-a îndrăgostit de tânărul gay. Este un sentiment.
    Tânărul nu este dispus să-i răspundă cu acelaşi sentiment, decât dacă-i va face curte, dacă se va lupta pentru un sărut de-al lui, dacă… daaacă…
    Ăsta nu e un troc? Nu e vânzare – cumpărare?

    În intervenţia iniţială găseai înţelegere pentru bărbatul însurat, iar acum îl consideri personajul negativ, pentru că vrea să cumpere sentimente. Păi tânărul tocmai voia să le vândă, dar voia un preţ cât mai mare. Nu cumva el este personajul negativ?

    Să o iau de la capăt.
    Mi-ai pus nişte întrebări şi ţi-ai răspuns singur: nu crezi că sunt ceea ce vreau să pară că sunt.

    Eu ţi-am spus ce vreau, restul ce importanţă are?
    Puteam să spun că sunt gay, că vreau să mă integrez şi de fapt să vă „studiez” pentru un scenariu. Dar când ai fi aflat adevărul, n-ai fi ieşit prin monitor la mine?

    Îţi pui problema de ce m-ar interesa „zona gay”. Pentru că am avut o tinereţe zbuciumată. Pentru că după Revoluţie eram într-o redacţie şi primeam scrisori pe această temă. Pentru că m-am săturat de filmele româneşti de după Revoluţie, pentru că nu sunt mulţumit de filmele străine pe tema gay, pentru că…

    Nu contează că m-ai jignit, puteam să te ignor. Contează, pentru mine, de ce m-ai jignit. Mă interesează ce te-a deranjat. Face parte din „documentarea” mea. Eşti conştient ce te-a deranjat?
    Nu mi se pare corect să-i măsori pe toţi cu metrul tău. Nu înseamnă că dacă pe tine te lasă rece jignirile altora, tu trebuie să-i jigneşti pe alţii cu nonşalanţă.
    Este vorba de topicul „Iartă-mă, părinte, căci am păcătuit!”

    Tu ce interese (ascunse) ai publicând pe acest blog ?

  11. Dacă vei mai citi odată primul meu comment la acest post, vei observa că nu am pomenit de nici un schimb bani-sentimente. Am vorbit separat de subiectul „escort” şi separat de subiectul legat de sentimentele celui asupra căruia se îndrepta mânia lui Firstline. Nu le-am amestecat. Abia în al doilea comment am vorbit despre schimbul bani-corp şi bani-sentimente. Dacă le confunzi, nu arunca vina pe mine. 🙂 Şi condamn pe oricine are impresia că poate cumpăra sentimente precum iubirea. Este o scuză patetică, un vis penibil acela că banii fac pe cineva să iubească. Mai repede aş accepta ideea că nu există iubire, ci doar obsesie sexuală 🙂
    Iar despre jignire… ce să spun? Mă bucur de libertatea de exprimare? Îmi place să fac oamenii să transpire? Îmi place să scot ce e mai rău din oameni ca să văd dacă rămâne ceva să strălucească? Nu ştiu… Nu ştiu de ce jignesc… nu ştiu de ce spun unele lucruri în unele momente. Poate pentru că aşa gândesc în acel moment şi nu îmi place să ascund asta? Nu ştiu… nu sunt un bun autocritic.
    Iar despre interesele mele ascunse de a publica aici… Hmmm cam ce ar fi? Sunt un sociopat care nu prea iese din casă, de frică să nu jignească, nu am prieteni, am un loc de muncă unde nu scot o vorbă toată ziua, stau în spatele unui monitor, port ochelari „fund de borcan”, urăsc femeile pentru că nu m-au plăcut încă de pe vremea când aveam coşuri cu puroi pe faţă, prefer să stau pe messenger toată ziua şi să mă masturbez, dacă mi se cer poze dau unele false, urăsc oamenii pentru că sunt mai deştepţi ca mine, urăsc curvele pentru că fac sex şi le şi place … mai  e ceva? 🙂 Şi deci ce pot să fac altceva decât să stau pe blogul ăsta şi să urmăresc fiecare mişcare, să fac pe bărbatul, să fac pe specialistul în toate, să îmi dau cu părerea despre orice şi despre oricine, să jignesc şi să nu îmi pese? Nu am ceva mai bun de făcut, pur şi simplu. Ăsta este scopul meu ascuns. Ştii vreun altul?
     
    Aaaa da. Cred că ştiu ce m-a enervat. Faptul că priveşti oamenii ca pe cobai, pe care experimentezi ca să iei vreun premiu Nobel. Învaţă să priveşti oamenii nu din exterior, ci începând din interiorul tău şi atunci vei realiza cel mai bun film. Despre oameni, nu despre gay 🙄

  12. Nu trebuia să te grăbeşti să răspunzi.

    Nu e nevoie să recitesc primul tău comentariu. Ştiu că nu ai amestecat lucrurile. Eu le-am amestecat, pentru a le pune cap la cap. Şi eu condamn, deşi cuvântul e cam dur, tendinţa unora de a cumpăra sentimente, dar cum ziceam, decât să le fure…

    Puneam problema din punctul de vedere al unor personaje.

    Nu-ţi reproşam nimic. Observam, doar, că te-ai afundat prea mult în teorie. De fapt trebuia să spun că filozofezi prea mult. În sensul imediat al cuvântului.
    EU aş fi interesat să reciteşti ce am scris în comentariul anterior, dar nu te pot obliga.

    Intrebarea pe care ţi-am pus-o era retorică, nu trebuia să-mi răspunzi. Era de fapt o replică la ce ai scris tu, şi anume că m-ai „mirosit” că am alte interese, evident ascunse, nu documentarea pentru un scenariu, sau ca să fiu apreciat ca fiind un ”hetero obiectiv, înțelegător și nediscriminator”.

    Nu trebuia să mă bazez că se înţelege că-ţi întorc întrebarea şi că este retorică.

    Bănuiam că te deranjează să fii studiat. Dar nu te studiam.

    Înseamnă că am greşit fiind sincer. Documentare înseamnă altceva. Eu nu fac un film despre gay, ci aşa cum îmi recomanzi, despre oameni. Dar ca să abordez un subiect aşa de pretenţios, trebuie să cunosc oamenii. Nu să-i studiez, să-i cunosc. Aşa trebuie păsă problema.

    Nu privesc oamenii din exterior, ci aşa cum îţi şi doreşti, din interiorul meu, de aceea mi-am spus unele gânduri, unele păreri, pentru a-mi da seama unde mă aflu.

    În afară de faptul că te-ai simţit cobai, deşi nu era cazul, te-a mai deranjat ceva. Ca să-ţi dai seama ce, chiar că ar trebui să reciteşti topicul acela. Dar asta ţine de timpul pe care îl ai tu la dispoziţie. Şi nu numai de timp…

    Eu doar bănuiesc ce te-a deranjat, dar e numai o bănuială.

  13. Ce vă tot înțepați atâta? Io zic să lăsați pacea universala să vă intre în chacre. Terminați cu căcaturile. Dacă aveți chef de povestit despre altceva decat e topicul post-ului, vă invit să vă rățoiți pe mess sau uatevăr. :mrgreen:

  14. @ Gaybriel
    N-ai văzut că erai pe listă?!
    Dacă tot te-ai băgat, află că m-ai făcut să râd singur, tocmai acum, când Boc mi-a tăiat
    25%.
    Felicitări.
    Faza când te uitai la ăla Micu’ ca la adidaşi e memorabilă. Şi nu numai…

    @ Robert

    El – a – nceput ! Da’ nu ne înţepam.

    Şi nu ne răţoiam.

    Nu ştiu de ce prezenţa mea îl nelinişteşte.

    Şi nu eram off topic.

    Controversa era că FireMan considera că soţia „bărbatului însurat” i s-a dedicat întru-totul, iar eu nu cred acest lucru.

    Aici mai voiam eu nişte argumente.
    Mai licitează cineva?

  15. tipii insurati…
    au facut ‘alegerea’.. deh, ‘tabuurile societatii’..
    e destul de trist daca te indragostesti de un asemenea tip pt ca nu-si va lasa familia practic niciodata (am auzit de situatii in care a divortat si a crescut copilul cu partenerul dar..astea sunt cazuri rarisime si f.putin intalnite in romanica..
    moralitatea lor? nu ma preocupa! oricum sunt destul de ..’chinuiti’..

  16. Tipii insurati sunt cei mai slabi amanti ever …. niciodata nu inceteaza sa ma uimeasca lipsa lor de dibacie la un lucru deosebit de banal, SARUTUL.

    Totusi, pasiunea momentului este parca m puternica intr-o relatie sexuala cu un tip insurat, spre deosebire de o relatie cu un gay…. tipul insurat e preocupat de satisfacerea partenerului pe cand GAY-ul este un „Monument al EGOISMULUI” ……..

    Si eu am regulile mele destul de stricte cand e vorba de one night standuri, insa imi place la nebunie sa ma sarut…..

    Sa nu ma intelegeti gresit, mi se pare foarte OK cu barbati insurati, insa doar pana la un punct, cel in care respectivul se da jos din pat, se napusteste spre lavoir, se imbraca grijuliu si pana ca tu sa apuci sa pui un prosop in jurul taliei el deja este la usa. precum un catelus nerabdator sa iasa in parc.

    Aici fiecare cantareste, daca 5,10,50 de minute de placere carnala balanseaza urmatoarele Tzzzz ore de pescuit pe Romeo, in asteptarea unui pestisor despre care speram sa fie mai frumos, mai desptept sau …. mai aproape de sufletul nostru.

    Ah ….. si o replica care intotdeauna ma amuza:

    – Pot sa te musc?

    – Da, dar ai grija sa nu-mi lasi urme ca ma vede sotia.

    (iar vocea interioara: Sa zici mersi ca nu-ti baga sotia dejtul in fund, sa vada acolo ditamai urmele 😈 )

  17. Gay-ii folosesc cu referire la sine, ca şi negrii, din câte am înţeles, categoriile născocite de hetero (respectiv de albi). Adică dacă un soţ îşi înşeală soţia cu o femeie, e ok, nu se pune problema etichetării lui cu un epitet infamant. În schimb, dacă o face cu un bărbat, e muist. Homosexualii scandalizaţi şi ultragiaţi că unul de-a lor i-a trădat şi-şi trăieşte viaţa deschis cu o femeie şi pe ascuns cu un bărbat. Păi numiţi-i şi pe cei ce umblă pe la femei adecvat – băgători de pulă în pizdă (nuuuu, că-i complimentăm aşa, îi facem maccho; mai bine apelăm la etichete aplicate homosexualilor, astea sunt cu adevărat infamante).
    De ce e condamnat un biet homosexual de ipocrizie, de parcă societatea în care e nevoit să habiteze ar fi sinceritatea întruchipată?

  18. mai de ce v-a place voua sa despicati firul de par nu in 4 ci in 8 si cu intepaturi si cu nervi si cu mai dal in aia a mea de parca nu i-ar place sa se duca mai ales daca e tare si fortoasa.
    ce atata cearta ? nu este constructiva deloc
    dar poate exista ceva dragoste intre voi de aceea cu nabadai  in care daca nu primesti o palma nu te exciti.
    si ca sa revenim la subiect  eu zic asa si ma doare in pix daca ma aplaudati
    de criticat critica frate dar vino cu argumente poate tu esti mai destept sau ai o experienta reala de viata si cunosti mai bine problema
    ideea este ca majoritatea celor insurati sunt crescuti si traiti in epoca comnunista unde si sa faci sex cu nevasta erea tabu[nu si rezultatul copilul. femeile mergeau obligatoriu la 6 luni la control ginecologic pt a se vedea daca au ramas gravide ] ,asa ca daca ei la revolutie aveau 10 sau 20 de ani acum au 30 sau 40 de ani
    ei au mentalitatea celor ‘7 ani de acasa’ crescuti in epoca ceusescu unde la gradinita te invata ca mama este elena si tatal este ceausescu  parintii naturali fiind doar ceva ca un instrunment  .
    asta invatau soimii patriei iar apoi pionierii
    oricat ai dori sa te schimbi ca mentalitate primii ani de viata  te trag inapoi nu ai cum sa renunti la ceva asa adanc inradacinat in minte
    asa ca nu judecati voi care nu stiti despre ce vorbiti in toate amanuntele
    daca este sa judeci  FirstLine judeca generatia ta cei sub 28 de ani cei peste 28, 30 ANI  nu poti si nici nu ai dreptul moral social sau indiferent cum sa judeci si sa condamni tu o generatie care oricum este o generatie care a facut posibila o schimbare IN TARA TA datorita caruia ai  TU POSIBILITATEA SA VORBESTI LIBER SI A DESCHIS DRUMUL PENTRU A FII ACEPTAT MACAR CA MINORITATE LA NIVEL DE INSTITUTI CEEA CE ESTE FOARTE MULT FATA DE FOATA EPOCA CEAUSISTA
    INCA O INTREBARE  PT TINE FirstLine
    DACA ITI FACE ASA SILA  SA TE FUTI CU UN TIP DE GENUL ASTA DE CE O FACI? SI REPETAT?
    BAUTURA NU ESTE O SCUZA CREDEMA CI DOAR UN AVANT IN CEEA CE VREI SA FACI TREAZ  DAR NU AI CURAJ SI O FACI BEAT
    TE-AI GANDIT CA POATE DEVII SADO MASO?
     
     

  19. Hmm, interesant articol… Intradevar tipul asta casatorit pare sa fi sa fi fost un jeg. Totusi, faptul ca desi il detesti totusi te culci cu el si mai faci si pe fata mare nedezviriginata pe buze … te aduce si pe tine cam la aceeasi conditie…. din pacate. Deci….

  20. Vreau sa-ti spun ca esti un mare xxxxx xxxxxxxx [edit: fără jigniri și atacuri la persoană!]. La tine totu-i alb si negru. De bisexuali ai auzit?
    Singurul lucru pe care-l acuz pe individul care te-a abordat este ca te-a abordat. Prostii nu trebuie abordati. Daca te prinde unul de haina iti scoti haina si fugi de el.
    E adevarat ca a mai gresit cu ceva: daca e bisexual sa-si faca de cap cu barbati bisexuali.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here