Acasă Povestiri Povestea mea

Povestea mea

297
27

Salutare la toata lumea, sunt nou pe aici.  Mi-a placut foarte mult blogul asta asa ca m-am hotarat sa scriu si eu cateva randuri.

Am stiut dintotdeauna ca sunt diferit, dar nu aveam de cand sa ma accept asa cum sunt nici in ruptul capului. Am pierdut atatia ani, ani pe care am ales sa-i umplu cu tristete in loc de fericire. Este singurul lucru pe care il mai regret acum, am lasat pe altii sa-mi spuna cine sunt in locul meu si asta doar de dragul de a fi ca ceilalti. Ne pierdem atata timp incercand sa fim exact ca ceilalti, incercand sa ne ascundem orice lucru diferit, indiferent ca-i fizic sau doar in mintea noastra. Ne pierdem in complexe, stress si tristete fara sa ne gandim macar o secunda ca tocmai lucrurile astea ne fac diferiti, asa cum fiecare are personalitata si gandirea lui.

Toata viata am primit cuvinte urate, jigniri din partea celorlalti, fel si fel de rautati din partea oamenilor „normali” incat am inceput sa-i cred, am inceput sa ma urasc, sa fiu dezgustat de propria-mi persoana de propriile ganduri. Depresiile dese m-au dus chiar la o tentativa nereusita de sinucidere. Ma vedeam tot timpul mergand pe marginea prapastiei, dar nu puteam nici sa ma arunc in gol nici sa ma indepartez . O lupta grea, un chin.. Si ma gandesc acum pentru cine am avut atat de suferit? pentru cine sa-mi pierd viata? Pentru niste copii naivi din scoala? pentru prieteni si familie? pentru strainii de pe strada?

Nu imi imaginez cum puteam gandi asa, cat de naiv am putut sa fiu sa cred asa ceva… Dar toate asta m-au intarit, si m-au facut din ce in ce mai puternic. Eram de zece ori mai bun ca majoritatea, si asta conteaza cel mai mult, nu ca sunt gay, ci ca sunt un om bun, si asta conteaza cel mai mult, asta am vrut sa fiu pana acum, sa fiu bun, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiu ca ceilalti.

A fi gay inseamna doar inclinatia mea, dar nu ma defineste nici pe departe pe mine ca persoana. Dar peste tot pe unde ma uitam, vedeam o persoana gay ca fiind perversa, dezgustatoare si asta din cauza site-urilor gay unde majoritatea se gandesc doar la sex, filmelor porno gay unde oameni par a fi niste animale inebunite dupa fel si fel de scarbosenii. Nu trebuie sa fiu si eu unul din oamenii astia, nu sunt nici pe departe…

Nu am stiut adevarul despre cum este sa fii gay desi raspunsul era atat de aproape, eram chiar eu. As vrea ca toata lumea sa stie adevarul, mai ales cei care inca nu s-au acceptat, inca se mai lupta. Pentru ca a fi gay inseamna doar ca asa cum un baiat hetero iubeste o fata, un gay iubeste un baiat. In rest, este om printre oameni…

27 COMENTARII

  1. wow..cat de mult seamana povestea ta cu a mea…cu o singura diferenta,nu mi-am pierdut timpul sa ascult rautatile oamenilor.Insa am stat sa analizez ce se intampla cu mine,de ce sunt asa,de ce nu sunt oamenii altfel cu mine.Credeam si eu despre gay ca sunt niste perversi and so…dar am trecut peste asta…acum pur si simplu nu ma mai intereseaza!!!Ma uram si eu intr-o vreme..dar mi-am dat seama ca este pueril…si astfel cu fiecare constatare am devenit mai puternic…chiar dak mi-am creat niste principii despre care alti oameni ar spune ca sunt nebune…

  2. si eu ma regasesc in povestea ta si cred ca mai sunt multi in aceiasi situatie.
    desi poate am pierdut cei mai frumosi ani (cu regret)luptand cu mine insumi in disperarea de a incerca sa fiu „normal”, de a face de fapt pe placul celorlalti, vreau sa cred ca nu m-am trezit prea tarziu si ca voi putea sa-mi traiesc si eu viata pe care mi-o doresc si sa fiu in sfarsit liber si fericit.

    • Niciodata nu e prea tarziu, dar cred ca fiecare are nevoie de timp pana sa-si dea seama ca nu trebuie sa fii pe placul nimanui, trebuie doar sa fii tu.

  3. ma bucur ca ai trecut cu bine de acea perioada neagra, cu totii ne zbatem la un moment dat in viata cu astfel de ganduri, dar este important sa ne dam seama ca nu suntem inferiori nimanui, orice ar zice societatea asta needucata.
    Eu tind sa cred ca suntem definiti de deciziile pe care le luam ca oameni, iar cum a fi gay nu e o alegere, nu vad de ce ar trebui sa ne uram pentru acest lucru.
    Tot ce putem face e sa fim oameni mai buni, sa nu fim ipocriti si sa nu ne fie frica de a ne gasi fericirea langa persoana iubita :P.
     
    Bun venit si toate cele bune!
     

    • Ai dreptate, ca sa te accepti asa cum esti trebuie sa te gandesti mai bine si atunci iti dai seama ca nu ai de ce sa te urasi. Nu esti atat de diferit precum pare la inceput.

  4. Cred ca important e cum trece fiecare peste o situatie. Dar tanar fiind si pus in situatii dificile, fara prieteni care sa-ti fie aproape, cum poate depasi cineva acest obstacol?
    Si cel mai important: ce iti ofera incredere si pofta de viata?
    Intrebari grele, raspunsuri…

  5. citind povestea ta _ma face sa regret si mai mult la ce am pierdut si eu…. ani care ar fi trebuit sa ii traiesc  in fericire,i-am urat….daca pot sa dau timpul inapoi mi-as trai viata dupa principile mele.  regret… din povestea ta,ma regasesc si eu,si in gandirile tale despre ceea ce este in prezent…       am fost la scoala,toti sunt casatoriti,au familii,numai eu m-am luptat cu fericirea mea…  sunt dezamagit.. dar… viata imi sta inainte..asa cred ca si tie deasemenea… ma gandesc k nu e tarziu de acum sa recuperez ce am aruncat..

  6. Si eu am fost in aceeasi situatie, si chiar mi-am adus aminte de prima mea intalnire fata in fata cu un grup de baieti gay. Concluzia mea a fost ca „daca asta inseamna sa fii gay, eu NU sunt / pot / vreau sa fiu asa!” Dupa cativa ani insa, fiind singur si avand nevoie de niste certitudini (imi era frica sa vorbesc despre asta cu prietenii) am ajuns intamplator sa cunosc un baiat dragut, care a devenit primul meu prieten. Experienta cu el si reactia pozitiva a prietenilor mi-au dat apoi aripi. Si cand ma intreaba matusi etc. despre nevasta, zic ca „Atunci cand e cazul, o sa va spun. Nu merge mai repede daca ma intrebati de fiecare data”, si cu asta le-am inchis gura.
    Zic acum cum mi-a zis matusa-mea (cu care ma inteleg foarte bine si care m-a ghicit ca gay fara sa ii zic nimic) si o prietena: „Da mai da-i in pizda ma-sii pe toti! Pentru ei traiesti?”

  7. Bun venit pe aici :).
    Dragutz articol, trist continutul…dar din suflet.
    O problema pe care o am eu si pe care nu reusesc sa o inteleg e urmatoarea: trecem prin momente grele, primim lovituri, credem ca nu mai putem fi fericiti…dar pana la urma fericirea e o notiune incredibil de complexa si de greu de definit. Adica, de multe ori oamenii nici nu stiu cand si daca sunt fericiti. Auzim jigniri, traim nedreptati e adevarat…dar oare chestiile astea nu ar trebui sa ne motiveze in loc sa ne faca sa ne lamentam? Eu incerc sa consider experientele aiurea un fel de critici constructive…si recomand tuturor sa incerce abordarea.
    nu te mai gandi ca nu esti fericit…gandeste’te cum sa faci ca sa devii fericit (sfat general:D)
    Mult noroc cu scrisul si take care 🙂

  8. Cred ca majoritatea dintre noi am trecut prin momente ca acesta si am trecut peste. E greu pana te accepti si intelegi ca trebuie sa fi tu fericit . Nu trebuie sa iti pese de aparente . Eu personal am inteles chestia asta foarte tarzi , abia vara asta la doi ani de la momentul in care am descoperit cine eram . Acum am doua mari regrete : 1. ca nu am inteles asta de la inceput
    2.ca nu i-am spus celei mai bune prietene a mea asta de la inceput ( e singura persoana fata de care sunt out)

  9. Apropo de „copii naivi din şcoală”, în liceu cînd scumpi mei colegi se aplecau şi îmi arătau fundul şi se hlizeau întrebîndu-mă dacă mi se scoală, ori mă invitau la „dezbateri” în care să-mi arate cît de greşit sunt, nu era nimic terorizant cum am auzit că păţesc alţii, dar mi-am dat seama că în general habar nu aveau despre ce vorbeau. Pentru că ei în viaţa lor s-au gîndit maxim un minut la „ce e să fii pe invers” şi au luat nişte idei de-a gata, cred că ştiu tot. eu unul cu mai multă reflecţie îmi e mai greu să concluzionez. Prea mult credit se acordă părerii celorlalţi. Iata de pildă ce scrie unul pe comentarii la blogul senatorului Urban Iulian: „In spatele poponarilor si in spatele tuturor deviatilor si handicapatilor sunt evreii.”
    Sau mai e ideea că în ţara noastră creştină homosexualii nu sunt decît nişte agenţi paraşutaţi americani.

  10. cred ca libertatea de a alege ce simti ca te reprezinta e mai importanta decat prejudecata, clasificarea sau impunerea prin orice mijloace, unele duse la extrem cu violenta.
    fiecare e bine sa-si traiasca viata lui in functie de idealurile, educatia,gandirea, stilul care te defineste ca persoana.
    restul e aur sau gunoi, depinde de alegerea ta. nu te opreste nimeni sa pleci sau sa parasesti locul.

  11. asa este multi ne regasm in povestea asta… dar eu ink nu pot spune ca am ajuns in punctu in care sa spun ca nu-mi mai pasa si sa pot spune ca sunt fericit… caut ceva parca de care sa ma agat… si nu stiu…
    asta e trsita abia dupa ce trec anii realizam ca – nu ar fi trebuit sa gandesc asa, si de ce oare am gandit asa cand raspunsul il aveam …

  12. Toata lumea se regaseste mai mult sau mai putin in povestea ta, traim unde traim si societatea care ne inconjoara ne face sa fim asa. Eu inca ma ascund si nu ma simt vinovat de nimic, am ajuns sa ma adaptez si probabil ca asa voi fi toata viata, bine statutul meu fiind de bisexual dar cine stie ce imi rezerva viitorul nu ?

  13. Da, mulţi ne regăsim în povestea ta cu nuanţe diferite. Războiul civil ce l-am purtat şi eu ani de-a rândul mi-au îngreunat sufletul. Dar… mai bine mai târziu decât niciodată. Trist este că acum, când doresc să fiu şi eu un gay normal nu pot găsi acea normalitate. Pare-se că n-am noroc…deocamdată. Eu totuşi sper, am o viaţă înainte (doar că drumeţia este obositoare de unul singur).

    Mulţumim că ţi-ai împărtăţit cu noi povestea. Şi cred că nu asta e povestea întreagă. Unii dintre noi, sunt sigur, avem poveşti de viaţă cu care putem umple sute de pagini.

    Nu suntem singuri; asta ne spune povestea ta.

    Continuă lupta cea bună (trecem de la un gen de luptă la altul). Acum trebuie să porţi (să purtăm) o altfel de luptă, nu aceea de a ne regăsi pe noi înşine, ci acum este aceea de a găsi pe Celălalt menit nouă, fiecăruia în parte.

    xoxo

  14. Multumesc pentru toate comentariile, cred ca sunt de mare ajutor, si ma bucur ca nu sunt singurul care a trecut print-o asemenea perioada dificila. Imi place sa cred ca faptul ca sunt gay m-a facut sa am o minte foarte deschisa, si am invatat ca intotdeauna trebuie sa analizezi foarte bine situatia, sa-ti pui intrebari, sa-ti gasesti raspunsuri, uneori nu este atat de greu cum pare la inceput. Mi-am dat seama ca pot sa inteleg foarte multe lucruri, actiuni, oameni, pana si pe mine. Si cu cat inteleg mai mult cu atat imi este mai usor sa merg mai departe. Ce voi face? inca nu stiu, si probabil ca nu o sa stiu niciodata sigur ce voi face de acum incolo. Planurile nu-s de mine, nu-mi fac asteptari, ma las surprins de viata. Vor fi persoane in viata mea de care ma voi indragosti sau nu, voi parasi sau voi fi parasit. Voi suferi si voi fi fericit, si una si alta. Oricum apreciez orice sentiment, fie el si suferinta, pentru ca doar asa voi stii ca-mi apreciez viata.

  15. Salut tuturor!

    Ma numesc Robert, si de multa vreme simteam nevoia de a comunica cu persoane la fel ca mine, dar pana acum nu am avut curajul sa o fac, insa acum m-am decis si iata-ma. Inca din inceputurile adolescentei am observat ca e ceva diferit in legatura cu mine, dar nu stiam exact ce se intampla. Atunci am pus totul pe seama varstei si credeam ca e ceva normal, ajungand acum la concluzia ca nu trebuie doar sa cred ca e ceva normal ci sa ma si conving de asta ceea ce s-a si intamplat. Nu intelegeam de ce niciodata nu am fost atras de o fata ci mai mereu privirile imi erau indreptate spre baieti. Am stat asa o vreme gandindu-ma la ce vor spune prietenii, familia si altii daca o sa afle despre inclinatiile mele sexuale, urmad dupa aceea o lunga perioada de depresie si extrem de dificila din pricina neimpacarii cu mine insumi. Depasind cu greu acea perioada in care am avut mai multe tentative de sinucidere nereusite, m-am impacat cu ideea intr-un final si acum ma simt mult mai bine insa sunt in cautare de prieteni cu care sa pot vorbi liber despre viata mea ca si persoana gay. Trebuie sa recunosc ca imi este foarte greu sa duc o viata dubla, in prezenta cunoscutilor sa ma comport hetero, putand sa fiu ‘EU’ cel real doar in intimitatea camerei mele, neavand niciun prieten cu care sa pot vorbi. V-as multumi enorm daca mi-ati acorda prietenia voastra si increderea necesara acesteia. Va multunesc, iar acum va las pe voi sa decideti.

  16. Povesti cum e cea a lui Robert mi se par o buna replica de dat celor care se plang „N-am nimic cu homosexualii, dar sa nu fie vizibili pentru a nu-i vedea copiii. Daca vede copilul meu doi poponari tinandu-se de mana, ce ma fac, cum ii explic?!”.
    Aceasta explicatie este un efort doar pentru parinte, el fiind cel cu anumite convingeri formate. Insa pretul evitarii acestui efort este acela ca daca se intampla sa ai un copil gay, el va creste fara a avea vreun model de urmat. O perioada poate avea impresia ca este singurul de felul lui sau, vazand doar personaje gay negative (deoarece persoanele respectabile se tem sa iasa la lumina din cauza oprobiului public), poate ajunge sa se urasca pe sine, sa se considere membru al unei tagme de descreierati.
    Nu vad cum acest schimb i se poate parea acceptabil unui parinte (care nu este denaturat).

    Robert, felicitari pt curajul si puterea de a proni pe drumul acceptarii de sine!

  17. @ Cata si Robert trebuie sa fiti tari fie ca veti fi cu fete ori cu baieti. Lumea scoate vorbe orice ai fi (asta e treaba ei). Si eu, Cata, am vrut sa imi iau viata pt cineva „inrudit” cu mine, dar am vazut ca pana nici celor din familie (nu vreau sa generalizez) nu le pasa daca mai esti sau nu pe acest pamant. Tu trebuie sa te iubesti pe tine insuti, tu trebuie sa te accepti. Nu trebuie sa astepti accept-ul nimanui pt a fi fericit. Lumea in care traim este nebuna, Nimanui nu-i pasa daca ti-e bine sau ai vreun necaz, dar ca sa arunce cu pietre in tine, toti o fac cu mare placere. Pana la urma oamenii vin si pleaca, asa zisii prieteni sau rude sa sti ca vor supravietui chiar daca patesti sau nu ceva. Sunt de acord ca exista oameni buni care ne iubesc pe bune, dar acestia sunt rari. Si ei sunt singurii care ne merita tot timpul langa ei.
    PS: Chiar daca de multe ori in viata cei „dragi” te parasesc si ramai singur, tot timpul trebuie sa fii fericit ca esti tu cu tine. Trebuie sa te iubesti pe tine si viata pe care ti-a dat-o Dumnezeu mai mult decat orice.

  18. M-a impresionat ce ai scris foarte frumos si povestea mea se aseamana cu a ta doar ca tentativa mea de suicid a esuat cand am inceput sa realizez ca daca eu mor nu se va schimba nimic,dar daca traiesc si lupt zi de zi cu societatea si lumea pot birui.Si la fel ca tine m-am ridicat de jos,am fost naiv am urcat si coborat de multe ori.

  19. Hmmm… Povestea ta este atat de asemanatoare cu a mea. Am tot citit comentariile de mai sus si majoritatea au spus:” povestea ta atat de mult seamana cu a mea…” Nu stiu daca intr-adevar e asa,dar cert e ca de multe ori,pana chiar si la varsta pe care o am acum ma simt exact asa cum te-ai simtit tu. Din 2006 simt un sentiment ciudat,dar foarte interesant in acelasi timp. Simt ca imi plac baietii si ca as vrea o relatie cu un baiat. De multe ori ma strofocam sa incerc sa evit astfel de ganduri,dar nu reusesc pentru ca din ce in ce mai tare navalesc asupra mea. Parintii mei stiu ce simt in legatura cu baietii,dar nu accepta asta nici in ruptul capului. Am spus,in mintea mea: hai sa fiu deschis cu parintii mei,ca in mod sigur ma vor ajuta…” din contra!: nu vor sa accepte asta! In fine… Oarecum imi e si frica de ce s-ar putea intampla in momentul actului sexual cu un barbat. Filmele porno gay sunt extrem de nesatisfacatoare;urate si scarboase,actorii de filme gay sunt obsedati de tot felul de pozitii, ganduri extrem de nasoale precum ar fi niste animale! Urasc asta si de aceea nu as vrea niciodatasa dau de unul de genul asta. As vrea sa am prieteni gay,sa incep o relatie cu cineva si sa… cine sti sa dureze. Daca cineva e interesat,lasati-mi mesaj,sau faceti in asa fel incat sa putem lua legatura. >:D<

  20. Salutare, am citit comentariile voastre, si am zis sa mai fac un update la poveste…
    Multi spun cat seamana povestea mea cu a lor, dar sa vedem daca si continuarea seamana la fel de mult.
    Tot ce mi-am dorit in viata asta a fost sa iubesc, sa am pe cineva-ul ala special langa mine si nimeni altcineva nu-mi mai trebuia. Abia asteptam sa ma fac mare, sa-mi gasesc o fata si sa ma insor, sa fiu printul din poveste si viata sa fie un romantism ca din bazme.
    Ok, so… nu o sa fie fata, o sa fie baiat, merge si asa, mi-am zis. Am reusit si am acceptat si lucrul asta si am intrat intr-o lume foarte deosebita de ce credeam eu. Am inceput sa caut printre tot felul de persoane iubirea vietii mele, si cu fiecare dezamagire, desi nu mi-am dat seama, am pierdut cate o bucatica din mine si din visul meu… S-a stis incetul cu incetul si nici nu am observat cat de mult m-au schimbat ceilalti.
    Acum.. nu fac parte nici din lumea gay nici din lumea hetero, sunt la mijloc, si stau pe loc. Nu sunt gay pentru c pentru mine relatia nu inseamna doar sex cu aceeasi persoana, ci altceva. Nu consider un atu faptul ca sunt gay, si nu ma cred special din cauza asta. Este doar o alta piedica in calea visului meu. Mi-am pierdut inocenta sufletului meu iubind persoane care nu meritau, crezand intr-o sinceritate care nu exista. Doar sex, toata lumea vrea sex. Sex si apoi stam tristi si singuri, dar satisfacuti.
    Daca asta inseamna viata gay, atunci nu sunt gay. Poate sunt un alt tip, o alta specie. Oare chiar sunt singurul din specia mea??
    Viata gay de ce trebuie sa fie asa de diferita? de trista si de ce singuratatea e numitorul comun?

  21. Salutare este o mare asemanare a povestilor noaste. Cu toti trecem prin perioade mai grele a vieti,si eu am incercat sa ma sinucid de doua ori pentru ca imi era rusine fata d prieteni si familie dar mau ajutat sa trec peste toate obstacolele din cale si le multumesc mult

  22. Uau asta chiar este o poveste impresionanta, jos palaria pentru tine Cata pentru tot ce ai trait povestea mea este alta.
    Povestea mea incepe de cand eram mic aveam o prietena si odata am vazuto cu un baiat pe care nul mai vazusem pana atunci,am facut cunostinta si apoi a doua zi am fost pe la el acasa si apoi dintr-o data mi-a zis sa ne sarutam,doar neam sarutat de mai multe ori nik mai mult dar dupa cati-va ani nu ma mai baga in seama deloc,nici eu pe el pana la urma nam mai vb deloc cu el(nici macar nu ne mai salutam).
    Peste cati-va ani a venit la noi la scoala un baiat dintr-o alta tara,am facut cunostinta cum e si normal dar inca nam aflat daca el era ca mine dar erau destul de multe semne cum ar fi ca statea pe scaun ca fetele picior peste picior,mia zis chiar ca am un mers de gay,a mai zis dar nu stiu daca in gluma cu cuvintele lui `hai sa neo tragem putin` si multe altele……pana la urma mam indragostit de el anul scolar se terminase se intorsese inapoi din aceea tara din care a venit si nu lam mai vazut de atunci.

  23. Este firesc sa ni se asemene povestile pana la un anumit punct. Din pacate sau din fericire facem parte dintr-o nisa unde impartim, fie ca dorim sau nu, sentimente similare pozitive sau negative. Traim oarecum dupa un tipar. Lupta launtrica dar si a noastra cu restul pentru acceptarea proprie si acceptarea noastra de catre cei din jur. Adesea reusim sa ne acceptam pe noi insine, diferenta intervenind cand ne asteptam de la altii la reactii. Fiecare om tinde sa lupte pentru a fi unic, sa nu se cufunde in stereotipul comun a celor ce-i seamana. Noi luptam, probabil, pentru o altfel de afirmare. Pentru ca avem nevoie de alta afirmare. Avem cariere mai mult sau mai putin stabile bazate pe studii unde de asemenea am excelat intr-un mod sau altul. Dar pentru noi NU este de ajuns. Nu te poti complace doar cu asta. TINZI catre alte dorinte. Am urmarit diverse comentarii de pe acest site. Nu sare mai nimeni sa se laude cu performantele profesionale, scolare sau alte realizari… toti vrem dragoste, caci ea este mai dificil de gasit in lumea GAY. Pe de alta parte un hetero se va lauda cam in aceeasi masura cu familia infaptuita si cu realizarile proprii. Se stie ca persoanele gay sunt mult mai implicate in munca lor, serviciul lor pentru ca tind sa se refugieze in munca daca de dragoste adevarata nu prea au parte. Si totusi un gay va vorbi mai mult despre NECESITATEA de a iubi decat despre munca. Exista o solutie in a imbina si noi la randu-ne dragostea cu munca. Sa se impleteasca precum un tot unitar ? VOM REUSI ASTA ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here