Acasă Povestiri Pe loc! Fii gata! START!!!

Pe loc! Fii gata! START!!!

366
6

Ei bine, NU. Cum NU?! NU, pentru că NU vreau. Cum adică n-am voie să vreau?!! Ba vreau, și fac!

Ești creația lumii în care ai crescut, ești lutul modelat de societate, ești copt de ideile și ambițiile celorlalți. Acum vreau să mă despart de tine. M-am săturat să mă ții desculț pe marmură. Și nu mai vreau să alerg la nesfărșit. Cuvintele tale m-au tăiat până m-au lăsat palid.

Tu ești un străin. Tu chiar dacă vrei să fii Eu, n-ai fost niciodată și nici nu vei fi vreodată. Nu, tu nu ești Eu. Degeaba te-ai încăpățânat atâția ani să fii Eu. M-ai alergat prin vise, sperând că am să mă împreunez cu tine. Te simt cum m-atingi. Acum ți-e teamă, pentru că acum Eu stau calm și tu alergi în jurul meu. Nu înțelegi ce se întâmplă? Hai să-ți explic.

Eu sunt altceva decât au vrut mama și tata. Tu ești ceea „ce se cade” să fii. Tu, nălucă blestemată, m-ai aruncat într-un maraton fără de „FINISH”. Ai profitat de slăbiciunea mea și ai continuat să împingi limitele, fără să ții cont că nu le poți împinge într-una, fără să îmi acorzi răgazul de a mă odihni.

Eiii, uite, că am învățat să gândesc și să simt în vâltoarea fugii perpetue. Uite aici un sărut de rămas bun și poți să alergi tu în locul meu. Eu vreau doar să merg. Vreau să mă plimb pe trotuar, să ascult o vorbă neîntreruptă de gâfâieli și să pășesc cu 4 km/h.

Am încheiat-o cu tine, tu!

Oare cât mai puteam să continuu astfel? Nu mai puteam. De când eram mic auzeam că „așa e bine/așa se cade/așa se face”. Am fost învățat să procedez astfel. A trebuit să iau 10 la matematică, pentru că alți colegi luau, a trebuit să înțeleg că înclinațiile mele native erau „frivole și fără de viitor” și a fost imperios necesar să fac și să dreg, pentru că „lumea face și drege”.

Viața s-a aplecat să mă sărute și acel nenorocit de tu m-a împiedicat să-i simt buzele. Spune că n-are să mă lase așa cu una cu două. Da-ți zic Eu, că plec. Așa cu un zâmbet zeflemitor și învingător. Că n-am să te uit? Ba da, am să te uit, pentru că nu mai știu să ezit, pentru că am văzut. că pot să și merg, nu numai s-alerg.

Ai să-ți trimiți ostașii lui „Conformează-te!” și pe vrăjitoarea lui „Atât se poate!”?! Ei bine, află, că eu n-am nevoie de-o baghetă magică pentru a fi Eu.

Asta a fost despărțirea de acel tu, care se vroia a fi Eu.

Articolul precedentFireMan
Articolul următorAici, acolo, peste tot.
Un male bitch uns cu toate cremele, greu impresionabil, alergic la prostie şi prost-gust, gay până-n vârfurile unghiilor, vertical şi după cum s-a mai zis cu sânge-n p**ă. Nu vă place de mine? Treceţi mai departe!

6 COMENTARII

  1. Mişto melodia de la Dj Project. Recunosc, mi-a luat vreo 2-3 minute până mi-am dat seamă despre ce e vorba în articol, dar într-un final am înţeles. E frumos scris.

    Sper că „acel nou tu” va putea să se bucure de 1 mai aşa cum îşi doreşte. O zi bună! 🙂

  2. Tu este o creație, o zămislire a sute și mii se Eu-uri. Contrar legilor universale, în acest caz, cu cât mai repede Eu va învăța să zboare fără Tu, cu atât mai bine. Tu are darul de a-l secătui pe Eu până la nivelul la care Eu devine sclavul lui Tu. Și-atunci, din păcate rămâne pentru Eu doar umbra lui Eu. Dar în Tu… Eu de fapt nu există pentru ca Tu este un fel de malignitate care smulge bucăți din Eu fară a-i păsa de urmări. E păcat în fața lui Dumnezeu, în fața faptului că pur și simplu Eu a fost înzestrat cu proprii aripi să lași ca Tu să îți indice direcția de zbor ca și cum ar fi un pilot automat. Vezi tu, lui Tu îi place gri-ul și fără să fie prea egoist asemenea lui Harpagon nu-ți oferă mai nimic, iar în puținele dăți când o face îți dă cu lingurița ca nu cumva să guști mai mult și să îți placă prea mult.

    Tu nu va fi lângă tine cu adevarat în momentele grele care pentru el sunt doar simple formalități, simple linii și liniuțe curbate așezate într-o ordine creată tot de Tu pe o coală de hârtie. Doar un alt Eu poate fi lângă tine cu adevărat, un Eu al cărui Tu vei fi tu și invers. Cred că fiecare din noi joacă zi de zi pe scenă cu Tu uitând că acesta și-a luat rolul de regizor prea în serios. Zborul lui Eu este doar al lui Eu și a nimănui altcuiva. Tu niciodată, dar niciodată, nu va fi capabil (ar fi prea simplu, nu-i așa?) să te umple cu adevarat. Da, își poate oferi surogate, poate crea asemănări dar nu te va umple niciodată. Și știi de ce? Pentru că Tu este o creație, o zămislire a sute și mii se Eu-uri.

  3. off topic : care e site’ul acela unde iti poti sschimba poza asta ce apare la commenturi ? am uitat 🙁
     
    si de ce nu e arhiva site’ului completa ? 😥

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here