”Dragul meu prieten drag,
Îmi pare atât de rău! Nu am vrut să ajung niciodată aici! Poate că prin ce o să-ți spun o să te pierd, cu toate că acesta ar fi ultimul lucru pe care mi l-aș dori în lumea asta.
Da, unicul meu prieten, te iubesc și țin la tine atât de mult cum nu mi s-a mai întâmplat. Dar îmi pare atât de rău că nu-mi înțelegi iubirea, și nici lacrimile. Sunt dureros de trist (cu toată fațada pe care mi-o expun peste tot) să observ, pe zi ce trece, că pentru tine există o singură iubire și aceea e legată de sex; că totul se reduce, are ca punct de plecare tot actul sexual. Eu nu am văzut niciodată și nu văd lucrurile astfel. Am dorit de la tine sentimentul de cea mai înaltă iubire, iubirea intelectuală. Dar oricât m-am străduit să te fac să înțelegi, m-am lovit de mii de replici, întrebări și gesturi și, în final de expresia ”nu ne mai rămâne decât să ne despărțim”, atât de obositoare și întristătoare, încât mă făceau din nou să renunț și să mă complac în acest joc, în așa-zisa ta iubire. Poți să-mi reproșezi că m-ai întrebat de fiecare dată ce simt, dar cum aș fi putut, dacă te iubesc atât, să-ți spun? Oare, mă întreb, oare tu, care stai atât de bine cu intuiția nu-ți dădeai seama de nimic? Mă îndoiesc!
Da, paharul răbdării mele s-a umplut, iar dezamăgirea și tristețea mă copleșesc. Dacă spui că mă iubești atât de mult, oare nu poți trece odată pentru totdeauna peste chestiunea sexului (nu poți înțelege că prin natura lor, unii oameni nu pot fi homosexuali?) și să devenim prieteni adevărați, să-i pot privi pe toți de sus, să nu-mi fie rușine de nimic și să mă simt atât de puternic că te am lângă mine! A.”
Cred că trecuse mai bine de un un an de la întâmplarea din Parâng! Găsisem scrisoarea pe masa din camera de cămin, el era plecat și la prima citire nu întelesesem nimic. Îmi rămăsese in minte doar cuvantul ”homosexual” pe care Alex îl folosea pentru prima dată în legătură cu mine (nici astăzi nu îmi place expresia homosexual și o evit pe cât pot pentru că mi se pare că pune prea mult accent pe latura sexuală). După ce am citit a doua oară scrisoarea am înțeles că mi se aduc anumite acuzații grave. Ceea ce m-a uimit întotdeauna în cazul eșecului unei relații au fost întotdeauna cuvintele nespuse la timpul lor. Toată teoria mea legată de atracția (semi)sferelor lui Platon, de faptul că inadecvarea fizică sau sexuală nu pot constitui un obstacol în calea iubirii, și pe care Alex o împărtășea (?) ca și mine, devenea acum un ultraj. Nu era numai durere ce simțeam, era și frică. Frica că, printr-un joc stupid al destinului, ființa pe care o iubeam se simțea abuzată de mine. Brusc, devenisem un impostor: nu iubeam, eram interesat doar de sex.
Întotdeauna m-a uimit lipsa de esență a cuvintelor. Câteodată cuvintele nu pot exprima nimic. Am ajuns să cred că cel mai important și mai distinctiv la un om este gestul. Chiar și acum recitind paragraful de mai sus nu am convingerea că am reușit să exprim ceea ce am simțit atunci (Cineva, într-un comment, spunea, în ceea ce mă privește, că ar fi vorba de fapt de o poveste siropoasă și atât. La ce bun să ma exhib, într-o poveste de acest gen? Este ceea ce am trăit și atât!) De fapt ceea ce mă apropiase de Alex fusese tot un gest. Nu mi-a mărturisit niciodată de acea îmbrățișare (nici eu nu l-am întrebat vreodată), ne apropiasem unul de celălalt, cu complicitatea ascunsă a acelei îmbrățișări.
Pare, neverosimil, dar după excursia din Parâng, la începutul anului universitar următor, am fost repartizați în aceași cameră de cămin. Destinul, a avut, astfel, rolul său în această poveste. (Va urma!)
Uneori în viață lucrurile se tot poate să fie altceva decât credem noi că sunt.
Încerc să conturez tabloul, însă nu reușesc foarte bine din lipsa unor detalii. Ai încercat să te apropii sexual de el? Ai fost refuzat? Că nu am înțeles prea bine.
Mi s-a ridicat tot parul pe mine citind cuvintele adresate de prietenul tau. Ma regasesc in postura ta. Dragostea ce ti-o poarta este cu mult mai presus decat orice implicatie sentimentala mixata cu experiente sexuale.
Nu as fi crezut ca nu sunt singurul care i-a gresit atat de grav unui suflet dorind mai mult si conditionandu-i iubirea curata.
Ar trebui sa tii acel suflet langa tine! Eu m-am incapatanat si l-am pierdut. 🙁
cand o sa intelegeti?
IUBIREA NU TREBUIE SA DEVINA PROPIETATE.
corect !
dar din pacate “praftica ne omoara”, teoria e simpla
Implicarea sexuală nu spune niciodată mai mult decât atunci când nu se produce.
Dacă sexul e un simplu schimb de energie între parteneri, atunci faptul că acest schimb e absent arată fie că nu e nimic de schimbat, fie că la mijloc e o izolație impenetrabilă, fie că schimbul de energie se produce sub o altă formă.
Însă, în acest din urmă caz, dacă schimbul se produce (deși sub altă formă) de ce pare totuși a nu se fi produs? Atâta vreme cât o tensiune (chiar mocnită) există, e clar că nu avem o situație de echilibru energetic.
Rămânem deci cu varianta izolării energetice, caz în care trebuie să ne resemnăm la a constata că nicio izolație nu-i fără rost, că tensiunea e esențială, iar descărcările – dacă apar – nu pot avea loc decât pe de lături. Dezbrăcarea de izolație presupune un risc prea mare, pentru că descărcarea de sarcină nu-i totuna cu schimbul, fiind mai degrabă un “schimb” necontrolat… și nedorit.
😎
@grid
tu vorbesti ca dintr-un triunghi isoscel, unghiuri egale, laturi egale, perfectiunea echilibrului divinitatii pe intelesul oamenilor, data intr-o forma geometrica perfecta.
Cum poti GANDI asa? TU NU ESTI OM? Iar daca esti un inger, ai cam ratacit/ocolit drumul. Sau ai devenit un inger vagabond.
AI DREPTATE PANA LA FINAL, unde cu acel singur cuvant nedorit, ucizi orice forma de imperfectiune a omului. Dai decret de utopie. Idealizezi materia care traieste intai cu aer, apa, hrana. Ceri sublimitatea unei materii ce mai emana si putoare [adica se mai baseste].
A nu dori, prin izolare o descarcare, este egal cu a nu trai pentru a nu gresi.
ESTI OM, FII OM. greseste si repara, cazi dar ridicate, plangi ca sa gasesti rasul, iubeste ca sa sti sa urasti, uraste ca sa inveti sa apreciezi iubirea, iubeste neconditionat ca sa poti fi descatusat de lanturile grosolane ale materiei.
FII IMPERFECT INTAI, CA SA STI CUM SA CREEZI PERFECTIUNEA.
FII OM NEDESARVARSIT, CA ACUM AICI, PE PAMANT TREBUIE SA TRAIESTI.
🙄
Bagă la cap, griduț. 😆
Vai de noi…
Off topic: se intoarce in sicriu saracul George Pruteanu 😐
Chiar ca e Off Topic 😈
Raphael cred ca e momentul sa vi cu continuarea.