No menu items!

It’s a headache!

Acelasi autor
Readmylips
Readmylips
Imi place prima tigara de la cafeaua de dimineata , mirosul de tei la o barfa mica pe terasa , cele trei zile pe care la petrec o data la 2-3 luni la bunici. Nu-mi place ca nu am castigat la loto( desi niciodata nu am cumparat vreun bilet), sa treaca un weekend fara sa merg intr-un club , ca o sa imbatranesc si probabil o sa si chelesc....,ca sunt un pierde vara :)

Well, asta e prima mea incercare de a scrie un post asa ca please, be easy on me !

Tocmai am terminat de citit articolul lui Gabriel despre Jaro si trebuie sa recunosc ca m-am regasit atat de mult in el; imi aduc aminte cat de usor imi gaseam o noua pasiune intr-un baiat, cate scenarii incropeam sa ajung sa fim impreuna, imi aduc aminte aminte de discutiile pe care le aveam cu prietenii pentru a gasi stratagema perfecta, ghatering-urile noastre, dezamagirea pe care o simteam atunci vedem ca planurile noastre esuau, dezamgire care din fericire nu tinea foarte mult  (cam niciodata mai mult de o ora ) cand sambata iesind in club imi gaseam o alta feblete (bineanteles fiind ajutat si de nenumaratele pahare de votca savurate in prealabil ) si cum a doua zi o luam cu nonsalanta  iarasi de la capat.

Ceea ce vreau sa subliniez nu este faptul ca eram nestatornic ci usurinta cu care puteam sa am  sentimente pentru cineva : nu conta ca primeam un refuz, nu conta ca nu iesea bine  eu, a doua zi  eram  gata sa ma indragostesc din nou. Acum si daca ar veni Brad Pitt  la mine probabil ca as avea  rezervari    in privinta lui (aici exagerez un pic :p ). In doar 3 ani de zile  din tipul  “flowerpower” care eram am devenit tipul asta  bitter de 80 de ani. Nu stiu ce s-a intamplat, probabil e varsta de vina, poate faptul ca m-am maturizat; inainte parca  totul era mult mai fun; mi se pare ca odata cu trecerea timpului direct proportional imi scade sociabilitatea si self esteem-ul.

Astazi i`m in a bad mood! Nu stiu ce e de vina :  poate vremea urata si friguroasa de afara, numai buna de stat in casa si facut copii( daca ai cu cine ), poate  faptul ca simt ca imi plezneste capul de durere ( aseara am facut un mic abuz de votca combinat cu bere si mohito), sau poate  pentru ca sunt singur. Se zice ca noi trebuie sa ne  cautam singuri  fericirea nu sa o asteptam ci sa o descoperim in lucruri marunte  cum ar fi  cumpararea unei creme sau unei perechi de blugi : what a bullshit!

Cand ma gandesc la fericire  sunt o persoana care traieste in trecut : imi aduc aminte de copilarie,  imi trec prin minte zile cu  soare, campuri inflorite, numai  clisee gen Hallmark. Si sunt o gramada de oameni care gandesc ca mine (numai cand ma uit pe youtbe si vad comment-urile la vreo melodie mai veche) , e ok sa ne gandim cu nostalgie la vremurile trecute dar asta nu inseamna ca sunt mai pretioase decat prezentul nostru. Cred ca mai degraba le-am urcat noi pe un piedestal de pe care niciodata nu o sa le mai dam jos pentru ca sunt clipe trecute care no vor mai reveni nicicand.

Cred ca daca am putea sa dam timpul inapoi si sa retraim  o parte din trecut cu siguranta nu cred l-am mai vedea in aceeasi lumina, ca exemplu  de 13 ani am cautat o melodie care mi se parea superba, eram fascinat de videoclip si de tipa care canta,  dar   nu mai tineam minte numele formatiei, sau cum se intitula piesa, nu imi aduceam aminte decat de un vers si tot timpul am trait cu regretul ca nu am mai auzit melodia aia.

Pana recent cand din greseala am dat peste videoclip pe youtube si spre marea mea uimire realiatatea a fost alta, melodia nu imi mai placea (acum nu e  decat o melodie trance ca toate altele), tipa nici ea nu avea nimic deosebit, asa ca unele lucruri mai bine raman in trecut, daca ar fi fost sa nu mai dau niciodata de melodie  cu siguranta si acum as fi considerat-o una dintre cele tari facute vreodata. Asa si cu amintririle noastre care si ele sunt un pic hiperbolizate pentru ca sunt trecute si n-o sa mai avem sa le traim niciodata.

Momentele in care suntem cu adevarat  ferciti sunt atat de putine ! In majoritatea timpului  ducem o viata anosta, uneori banala cu zile bune si mai putin bune. Unele din momentele cele mai fercite le traim atunci cand suntem indragostiti, cand simtim fluturi in stomac la vederea  Lui, cand numai la o atingere a Lui simtim fiori in tot corpul, cand ne intoarcem acasa euforici dupa o intalnire reusita. Bineanteles toate senazatiile astea sunt efemere, cu timpul isi pierd intensitatea ; aproape orice relatie are toate sansele ca dintr-una foarte reusita sa devina ceva banal ; dar tocmai aceste franturi de fericire fac diferenta, fac viata sa fie atat de pretioasa chiar daca de cele  mai multe ori tinde sa sa fie atat de lineara totusi intotdeauna reuseste sa surprinda cand te astepti mai putin.

Imi aduc aminte de ultima mea relatie, era genul de relatie banala, ma trezeam uneori  intrebandu-ma :’ oare de ce stau cu baiatul asta?’ Imi raspundeam: ca e baiat de treaba, ne intelegm, tin la el si asa am taraganat-o un an de zile si  eu si el mintindu-ne reciproc, doar ca sa nu fim singuri. Normal ca nu am fost fericit, normal ca stiam ca lipseste ceva  dar nu imi dadeam seama ce, pana cand am visat cum este sa fii  indragostit, am simtit flusturasii, fiorii, euforia la gandul unei intalniri si mi am dat seama cate de putina pasiune aveam in relatia noastra. De atunci m-am hotarat ca niciodata sa nu mai am o relatie doar ca sa o am, doar ca sa nu fiu singur.

Desigur, a merge pe ideea ca ‘nothing less than extraordinary it`s a waste of time’ e un lucru destul de complicat, ai toata sansele sa ramai singur muuulta vreme, dar eu zic ca se merita ; viata e mult prea pretioasa ca sa o lasi sa treaca pe langa  tine, chiar daca uneori toate lucrurile par gri ea va reusi sa te surprinda cand ca te astepti mai putin  si vei simti  ca  ai fost mult mai fercit in aventura de 3 zile cu un anume ‘A” decat in tot  anul petrecut  cu ‘S,….vei simti ca totul e superb.

Dar pana sa simtim toate astea…..  it`s all a headache 🙂 !

Previous article
Next article

3 COMMENTS

  1. viata e complicata… lipseste dragostea si increderea… traim un secol numit microunde… cautam senzatii, daca le gasim ne plictisim si traim cu gandul ca exista ceva mai bun… romantismul face parte din viata noastra, dar nu mai este cautat, este inlocuit cu cantitati, cu top cu multe alte lucruri…

  2. Indragostirea e sora cu disperarea, daca nu cu nebunia. Iubirea insa e cu totul altceva. As putea zice chiar ca iubirea adevarata presupune sa nu te fi indragostit de la inceput de persoana iubita, ci sa te indragostesti tot mai mult dupa ce ai realizat ca de fapt il iubesti…

    Pasiunea de inceput e de rau augur in continuarea unei relatii pe termen lung, pentru ca atunci cand ti se aprind calcaiele nu judeci nici cu mintea, nici cu sufletul, ci doar cu simturile. Nu vreau sa spun ca simturile nu sunt importante in economia unei relatii, dimpotriva, insa focul simturilor se stinge repede daca nu e intretinut de energia interactiunii pe alte planuri decat cel pur fizic.

    Durerile de cap vin atunci cand simti ca ti-ai consumat toate resursele intretinand o himera. Fluturii din stomac te fac sa uiti de foame, insa foamea nu dispare ci revine cu atat mai intens cu cat a fost neglijata mai multa vreme.

    😎

  3. Da, sunt perfect de acord , exista o mare diferenta intre  a fi indragostit si a iubi. Am fost de foarte multe ori indragostit dar niciodata nu am ajuns sa iubesc.Tot timpul am asteptat sa intalnesc un fat-frumos pe un cal alb , sau un zburator care sa imi bata noaptea la fereastra , imagine impregnata de filme americanesti si de cartile siropoase pe care le-am citit, imagine total eronata fiindca regulile din filme nu coincid niciodata cu cele din real life; poate  ca  si din cauza asta postul meu imi pare atat de pueril cand il recitesc .

    Probabil ca este fantastic  ca dintr-o relatie care a inceput de la o simpla atractie (fara great expectations) sa realizezi ca ajungand sa cunosti mai bine persoana de langa tine te indragostesti treptat de ea,  iti dai seama ca  este exact ceea ce cautai si ca el iti devine treptat indispensabil.De asemenea e perfect adevarat ca ajungand sa fii cu persoana de care erai indragostit (pentru care simteai obsesia si fluturasii aia de care vorbeam eu) sa realizezi ca imagimea pe care ti-o proiectasei despre el sa nu fie  deloc realista si  ca totul  se termina inainte de a fi inceput.

    Nu alerg dupa himere , nu caut perfectiunea si prin postul meu am vrut sa arat ca atunci cand ai o relatie si iti dai seama ca nu e ceea ce ar trebui sa fie poti sa iti gasesti puterea  sa pui punct , sa nu continui doar pentru faptul ca te-ai invatat cu persoana respectiva , ca ti-a devenit prieten si te simti confortabil cu el ; cunosc mai multi prieteni care care se complac in situatia asta si nu mi se parea alegerea potrivita in a fi fercit pe termen lung.

    Si eu am trecut prin asta, imi era frica sa renunt la el pentru ca imi era mai bine  cu el decat fara el ,ma speria gandul la noi intalniri, discutiile pe romeo mi se pareau fara rost (majoritatea oamenilor de pe sit-urile astea care cauta relatii au deja impregnata in minte imaginea tipului perfect si daca intalnesc cea mai mica abatere de la idealul lor prestabilit imediat ti-au dat cu flit; ceilalti cauta one night stand-uri, lucru pentru care nu am nimic impotriva dar ma deranjeaza faptul ca dupa ce mi-au vazut poza(in caz ca trec testul asta)  se autovita sa imi faca masaj la 10 seara fara a avea  rabdarea de a purta  nici macar cea mai simpla  converstatie pentru a ma cunoaste cat de cat inainte.

     Poate ca sunt prea vistor, prea ciudat pentru standardele gay  sau poate prea superficial , dar imi doresc mai mult , vreau sa fiu fercit si nu vad fercirea altfel decat prin a avea pe cineva care sa imi fie alaturi.

Comments are closed.

Vezi si...

Happy end (in a way)

Ei bine, iata-ma in fata faptului implinit… Am primit nu o parere-doua, ci zeci de pareri, si tin sa va multumesc cu sinceritate absoluta tuturor celor care v-ati implicat in incercarea de a ma ajuta, de a trece peste “Starile apatice”, in care m-am aflat; apreciez mult gesturile voastre...

Articole din aceeasi categorie