Stau, pur și simplu stau. Mă uit pe fereastră de la etajul 17, văd mii de becuri, lumini și luminițe. Din colțul unde sunt văd până și parlamentul, primăria și clădiri ce nu le recunosc. Mă apucă melancolia, știu că sunt singur de vină, am băut de bunăvoie fără să mă forțeze nimeni, iar alcoolul si medicamentația mea nu prea se împacă, dar nu asta e acum important ci Gregor, despre el vreau sa povestesc.
L-am cunoscut în Polonia, la o conferință. Eram student încă, iar mentorul meu mă ținea cu el peste tot să învăț meserie din mers. Gregor, un munte de om la 1,94m înalțime și vreo 110 kg, arăta mai mult ca un bodyguard decât controlor aerian. La început l-am vazut doar de departe, nici nu l-am băgat în seamă pentru că eram cu nasul pe sus, fiind cu delegația austriacă și având scaunul din dreapta mentorului meu. La o pauză de țigară se apropie și îmi spune cu cea mai dulce voce în germană: „Fumatul nu e bun, ar trebui să lași țigarile.”
Mă uit lung la el: „Sunt major, nu mă interesează sfaturile tale, lasă și tu mâncarea deoparte că în curând nu vor mai exista haine pe măsura ta.”
Mi-a intors spatele, murmurând ceva de genul „linge-mă undeva”. Am strigat: „Vrei acum sau diseară după ce terminăm?” Doar s-a uitat lung, nu a zis nimic. L-am revăzut a doua zi, l-am ignorat, însă soarta a vrut să fiu în spatele lui în autobuzul cu care vizitam pista și restul aeroportului. Vorbea cu cineva din stânga lui, încercam să trag cu urechea, dar poloneză înțelegeam… zero! S-a intors și zice:
– Vrei să iți spun și ție? Văd că ești interesat, vorbeam de mașini, nu despre muncă.
– Da? De ce mașini? Sunt un înnebunit după tot ce are roți.
Așa am intrat în vorbă și antipatia față de el a dispărut. Seara am ieșit la o discotecă mai mulți, ne-am distrat, apoi am plecat spre casă, nu înainte să schimbăm numerele de telefon. Dupa vreo 2 saptămâni, deja știa ce program am, ne sunam zilnic până când într-o zi mi-a spus: „Trebuie să te vad, neapărat și foarte urgent, vin cu urmatoarea mașină la tine.”
După vreo 3 ore, eram în biroul șefului meu. Povesteam până când la un moment dat se întoarce Gregor cu spatele spre mine, se uită pe geam, răsuflă greu și zice:
„Eu te-am considerat la început un snob și un figurant, însă acum nu îmi doresc să te pierd de amic și vreau să ști că sunt gay, și cred că încep să mă îndrăgostesc de tine!”
Vocea o avea gravă, tremura, iar eu rămasem fără cuvinte. Poate când am dansat la discotecă cred că i-am tras cu ochiul sau cine știe ce semnale am transmis. Se întoarce:
„Te rog, spune ceva!”
Am ramas cu gura căscată. Zic: „TU ești gay, TU?”
La un moment dat, poate să fi trecut secunde sau minute, nu știu, mentorul meu tușește și ne sperie pe amândoi, tresărind, și zice: „Nu ține băiatul așa sub presiune, spune-i că îl placi, nu de alta dar am de lucru și vreau biroul.”
Eram rușinat la maxim, am dat din cap că da, și eu sunt gay…
Nu am cuvinte să descriu, ochii îi străluceau, cred că în toiul nopții erau în stare să lumineze tot orașul. Așa de tare străluceau și se uita când la mine, când la șeful. El dă din cap ca aprobare și ne întoarce spatele zicând: „Ești liber, ne vedem luni. Hai plecați, weekend placut.”
Detalii nu vreau să dau, nu sunt Sandra Brown, însa au urmat cei mai frumoși 7 ani din viața mea. Stau, mă uit in gol, cum decurgea oare viața mea dacă nu ne-am fi desparțit? De ce am fost așa idiot? De ce am renunțat la el, doar să fac carieră? De ce!?
Am mai cunoscut alții de atunci, am trecut peste, am avut relații sau aventuri. Nu sunt vreo ușă de biserică, dar el a fost marea dragoste. Deși era cât un dulap, era o fire sensibilă, romantic, foarte calm și calculat, exact inversul meu. A fost greu la început, până s-a mutat la mine, până s-a detașat cu serviciul dar s-a meritat.
L-am vazut pe Gregor ultima dată acum 5 ani, era neschimbat însă a intors capul când m-a văzut. Cred că i-am provocat multă durere. Am cunoscut de-a lungul timpului tot felul de personaje, de la tipi isteți, până la frumoși fără minte, de toate genurile, până m-am hotărât să rămân singur.
Ultima relație am terminat-o de mai mult de 2 ani și, deși uneori îmi doresc un partener, nu prea mai am chef să mă șlefuiesc după dorințele cuiva. De fapt, cunosc pe cineva: discutăm, nimic deosebit în afară de câteva ieșiri amicale nimic. Își dă silința dar nu merge, e ceva mai tinerel, și în plus e sobru, groaznic de serios. Eu de felul meu sunt mai nebun, când sunt acasă sau între prieteni îmi place sa râd, să glumesc, să fac bancuri. El, în schimb, abia reușesc să îi fur câte un zâmbet, la el întodeauna plouă sau este înnorat. Când fac o glumă, începe: „Te rog frumos, comportă-te,” , „Vai vulgar ești, parcă ești din pădure venit,” sau „Comportă-te ca un titrat, nu fi așa tăran.”.
Stau și mă gândesc uitându-mă la luminile orașului. M-am eliberat puțin, am scăpat psihologul să mă asculte o oră dar mă tem că în schimb v-am plictisit pe voi.
[box sid=”box-1325611671″]Articol corectat de Rhade.[/box]
Eh, altă viață…
Thanks, Rhade:-))
Ramin dator cu o bere:-)
Cu placere, sergiu, doar ca nu beau bere, va trebui sa ramai dator cu altceva. Si asa nu e foarte “curat”, numai cat am trecut o data cu ochii am mai vazut trei greseli dar nu mai pot modifica.
@Rhade: berea e prea slaba pentru tine; iti tb ceva mai tare, ei? … :))
@sergiu: frumos povestit
@ Sergiu,
Stilul și povestea sunt remarcabile.
Titlul e de groază. Nu are legătură nici cu copilăria, nici cu stilul lui Creangă.
Textul mai trebuie lucrat, dar fără a adăuga nimic. Doar eliminat ce e în plus. Așa cum face sculptorul care dă la o parte marmura de prisos.
Frazele trebuie mai scurte, pentru a crea un anumit ritm.
Ți-am remarcat și povetirea despre mama ta.
Putem comenta atitudinea „personajelor”, sau putem doar citi și ține minte.
Ți-am scris pe MP, dar nu mi-ai răspuns.
Asta poate să însemne și că nu ești dispus să faci modificări după cum vrea fiecare user, dar și că nu ai citit.
Poate ca Sergiu s-a referit la “copilarie” ca la tinerete.
Rhodos,
Scuze de intirziere, eu pot raspunde doar cind si cum pot…
Am sa schimb titlul,iar povestirea nu am vrut sa fie ceva artistic, ci a fost doar o descarcarcare sufleteasca…
Robert avea dreptate, uitasem sirul subiectului, m-am abatut de la subiect…
Daca nu isi dadea Rhade (respectul meu) silinta sa corecteze,lasam povestea stearsa nu mai rescriam nimic…
Sint bun in a comenta (rautacios :-)) decit in a scrie povesti si basme..
Multumita blogului si celorlalti scriitori, mi-am corectat enorm atit cunostintele de limba romana cit si scrisul…
Daca mai criticati mult, cred ca ma voi imbunatatii in urmatoarele comentarii..
ps ce ai vrea sa mai modific?
Doua expresii, versuri din melodii mi.au ramas adanc intiparite in minte : “why do all good things come to an end” si “sooner in life, the things you love you lose” . Povestea lui Sergiu poate fi o mica lectie pentru fiecare dintre noi. Il invit sa.si impartaseasca experientele in si alte postari.
“sooner or later in life…” scuze.
Asa e la inceput de an … iarna fiind, ne cam ia avalansa cu amintiri 😀
@Rhodos mai reflecteaza la te rog la expresia :”dă marmura de prisos”
@ Robert,
Aici nu merge cu „poate că a vrut…”
Titlul se referă la copilărie, care nu poate fi „ca o tinerețe” într-un astfel de text.
Sergiu a vrut să fie autoironic, să nu dea prea mare greutate întâmplătilor, considerându-le personale, lipsite de importanță pentru ceilelți, dar trimite totul în derizoriu și e păcat.
@ Sergiu,
Să nu o iei ca un reproș. Am înțeles că nu poți răspunde oricând.
Povestea nu trebuie să fie artistică, ci curată. Povestea ta are marele merit că este foarte sinceră. Nu are importanță că ai pierdut cronologia evenimentelor. Tocmai ordinea în care îți vin în minte arată care te-au marcat mai mult.
Repet, nu trebuie să modifici, ci să elimini.
De exemplu, pe la mijloc și la sfârșit vorbești de teama de a nu ne plictisi. Dă o senzație de artificial. Se poate refolmula, sau elimina complet. Ce se taie nu se fluieră!
Pe la sfârșit ai fraze, propoziții, neterminate, fără înțeles sau care se repetă, Câte una din fiecare!
Frazele trebuie să fie mai scurte, pentru a crea un anumit ritm, cum ți-am mai spus. Adică punct, spațiu și în continuare cu literă mare. Metoda nu se aplică totdeauna, dar în acest caz este de preferat.
O inconsecvență face și Rhade. Dialogurile trebuie scrise fie toate cu ghilimele, fie toate cu liniuță de dialog. Sau chiar fără nimic, dacă succesiunea replicilor este firească.
Eu aș fi făcut o intervenție pe text, pentru tine și pentru cei interesați, dar nu stăpânesc prea bine PC-ul.
De exemplu nu știu cum pot tăia cu o linie un cuvânt greșit, pentru a-l înlocui cu altul corect, și nu știu cum pot păstra în fereastra de trimitere comenzile date în WORD, adică font, aldine, italic, subliniere cuvânt etc. Se pare că eu nu mă pricep iar calculatorul nu mă ajută.
Spui nu ai vrut ca povestea ta să fie… artistică. Adică încărcată de metafore, parabole, sau alte licențe poetice. Foarte bine. D-aia am zis că nu trebuie nimic adăugat.
@ Avocatus,
Nu am scris:”dă marmura de prisos”,cum zici tu.
Ci: „dă la o parte marmura de prisos”.
Am considerat că nu e cazul să adaug:„pentru a rămâne statuia”.
@Rhodos am am pus un “la” în plus. Scuză-mă dar nu o spun cu răutate. O poveste poate fi sinceră sau rodul imaginației dar nu poate fi “foarte sinceră” (eventual sinceră). Nu trebuie să “modifici ci să elimini”. Unde e logica? Orice modificare presupune fie o reelaborare a textului fie eliminarea unei parți.
Prisos inseamnă surplus, sculptorul lucreză în marmură și astfel elimină doar surplusul pentru a aduce la lumina forma; celebrul argument filosofic aristotelic dintre materie și formă.
Blogul ăsta ia o formă multicoloră: gay, gramatică, filosofie, muzică, artă și altele
Interesanta “amintire din copilarie”… Si acum?? Dupa 7 ani, nu l-ai putut uita… Nu ai mai aflat nimic de (la) el…
@ Avocatus,
Nu m-am legat de „la”-ul tău în plus. Acum ai un „am” în plus.
Așa cum nu există adevărul absolut, nu există nici sinceritate absolută.
Să elimini înseamnă să scoți, să dai la o parte fără să pui altceva în loc.
Să modifici înseamnă să pui altceva în loc. Asta e logica.
Păi cu „prisos” și „surplus” spui același lucru ca și mine.
Și ar fi bine să-l lăsăm pa Aristotel în pace și să nu facem analiza literară a comentariilor scrise la repezeală.
Scopul era articolul lui Sergiu.
PS:
Am văzut ceva plugușor și sorcovă scrise de tine și mi-au plăcut.
Cum ar fi sa faceti un cerc literar?
Chemam niste critici de carte, ceva lectori de limba si literatura Romana,pe cineva de la Academia Romana si analizam,taiem,citam,scriem si rescriem toate sa fie pe placul tuturor..
Avocatus
Las-o mai moale
Rhodos
Mersi de critica
Rhade
Nu vreau sa par prost crescut,te rog dar,poti corecta sa fie pe placului lui Rhodos?
AndRey
Nu,nu am trecut peste el,sint un fel de Emo,ma crestez tot de dorul lui..
Nu cred ca am scris undeva ca mi-e dor de el sau nu am trecut peste el..
A fost doar o amintire,nimic mai mult,doar o simpla amintire si poate o incercare de a corecta ceva lucruri ce le-am facut cindva gresit
Sergiu, e articolul tau, doar tu il poti edita. fa ce vrei cu el, deja munca asta de secretara care tre sa stea musai peste ore la birou ma cam seaca.
Deci, da-i edit si fa ce vrei cu el.
In alta ordine de idei, e drept ca la un articol tindem sa discutam mai degraba de titlu si insemnatatea acestuia decat de articolul in sine. Asa ca, Rgodos, rugu-te… data viitore cand mai ai ceva de zis legat de titluri si alte cele, trimite MP autorului direct. E la discretia lui daca vrea sa modifice titlul astfel incat sa iti placa tie au ba.
Practic, un articol se ia așa cum este, sigura chestie e sa fie inteligibil, corect cat de cat dpdv gramatical.
In rest, pentru orice alta plangere, cerere si altele asemenea, se utilizeaza MP, Locul de joaca si categoria “Una alta” sau chiar noul grup (cu chat cu tot ca m-ati bâzâit cu el) de pe Facebook.
@sergiu Nu pot modifica pentru ca articolul nu e “in contul meu” iar Robert a zis ca nu are de gand sa-l schimbe.
Si daca tot am postat, @asp.pet nu vreau bere pentru ca are alcool si nici nu-mi place gustul, nu pentru ca vreau ceva mai tare.
Rhade
Ti-am trimis un PM
Sergiu, se pare ca te-ai trezit cu fata la cearsaf… Daca nu te mai gandeai la el, sau nu ti-era dor de el, nu scriai ce-ai scris! Ai scris pentru ca ai vrut sa impartasesti ce-ai trait, inseamna ca a fost ceva pentru tine… Si inca te mai gandesti, daca nu ai mai putut sa-ti faci o relatie cat de cat stabila! Dupa cum ai spus chiar tu, a fost marea ta dragoste… Te cam contrazici in afirmatii! A fost o amintire pe care nu o vei uita!
Sper ca e bine acum. Cine nu este multumit va primi cate o acadea sa-i tina mainile si gura ocupate sa nu mai comenteze.
Rhade,
Acadea???
Vezi ca poate intelege lumea gresit chestia cu acadeaua..
Mie mi se pare un articol dragut tocmai pentru ca e scris sincer, cu o poveste adevarata, nu inteleg de ce se tot insista pe corecturi, bla bla. Asa cum e acum , cum a fost aseara cand l-am citit, e bine !
Eu am intervenit pentru că Robert a respins un articol care spunea ceva, iar autorul a lăsat să se înțeleagă că acceptă sfaturi de redactare, pentru a nu se mai repeta situația.
I-am scris lui Sergiu pe MP, dar nu mi-a răspuns.
Pe de altă parte, am spus niște lururi cu caracter general, valabile pentru cei care au nevoie, nu pentru toți.
Nu o să stau să le trimit tuturor pe MP.
Părerea mea, Robert, este că dacă apare o problemă, cum ar fi titlul, trebuie discutată acolo unde apare.
Dacă e o falsă problemă, discuțiile vor rămâne ontopic.
În cazul de față, Sergiu văd cu nu prea este dispus să comenteze conținutul articolului.
Treaba lui. Dar mai bine să nu intervină, decât să spună că de fapt a vrut să spună altceva.
Cum spuneam mai sus, articolul poate fi comentat, sau pur și simplu citit și ținut minte.
Tot cu caracter general:
Ar trebui ca userii să avertizeze când glumesc, când fac mișto, sau când s-au sculat cu fața la cearșaf, ca să nu ne mai pierdem timpul offtopic.
Dintr-o înșiruire de semne grafice nu ne putem da seama de starea autorului.
Rhodos, caracterul unui site, de orice natura ar fi el, nu implica drepturi din partea cititorilor. Cu atat mai putin sa discutam acum de ce nu-i bun un titlu in tz-shpe mii de comentarii. De ce ar mai comenta cineva la sibiect cand toata lumea vorbeste de titlu.
Deci, ramane cum spun EU: sugestiile despre titlu, metafore si altele de genu se discuta prin MP. daca autorul are chef sa asculte sugestiile bine, daca nu… e iarasi bine. Cui nu-i convine… sunt alte bloguri.
Singurul lucru la care tin este ca articolele sa fie cat de cat OK din pdv gramatical.
Dragul meu RHODOS
Starea sanatatii mele NU imi permite sa stau ore sau zile in sir la taclale,pentru niste amanunte
Rhade a mai corectat INCA O DATA articolul,sa schimbat si titlul,sincer nu mai stiu ce sa fac sa iti fie tie pe plac..
Ai vreo intrebare?
Mai ai nelamuriri?
Nu am multe chestii de adaugat,ma simteam doar rau si eram singur si am scris ce mi-a trecut prin cap
Te rog frumos,nu face asa un circ pentru niste maruntisuri,care iti sar tie in ochi,sincer imi pare rau ca l-am scris trebuia sa il las unde merita sa fie..sters cum a vrut Robert
Sergiu
Cum să îţi pară măi rău că ne-ai povestit ? Mie mi-a plăcut , nu dau doi bani pe dilema titlului . Şi nici nu aşteptam de la tine o mostră de literatură modernă. Am citit un text simplu, ca şi cum mi l-ai fi povestit la un pahar cu vin ( eu , tu suc de păducel…). Eu mai vreau poveşti de astea.
@Sergiu
Să nu îți pară rău … există persoane pe aici cărora le-a plăcut acest articol … iar Rhade a fost foarte de treabă alegând să îți scrie el articolul ca să nu se piardă
Nu o să poți să mulțumești niciodată pe toată lumea … așa că nu te stresa prea tare 😉
dragut articol……lasa gurile rele sa rada,ce stiu ei ….;)
@ Robert
S-a făcut cum ai spus TU, dar s-a întâmplat cum am prevăzut EU.
Nimeni n-a mai comentat nimic.
Dar nu din cauza mea.
Sugestia să folosim alte bloguri mi-aduce aminte de o situație din piață, când l-am rugat pe vânzător să nu-mi dea morcovi nici prea mari, nici prea mici, pentru că-mi trebuie pentru salată.
A aruncat morcovii înapoi din tas în ladă și mi-a zis să mă duc la altă tarabă, că sunt destule.
Numai în „economia de piață” românească poți fi trimis să cumperi de la concurență.
@ CM, asp.pet, @lex
Eu sunt primul care am apreciat acest articol.
RHODOS~
Îmi lipseau poveștile cu morcovii din piață. Nu de alta, dar morcovul e leguma cu cea mai mare încărcătură simbolică.
Probabil că zarzavagiul a considerat că-i discriminezi morcovii pe care el i-a crescut cu grijă, indiferent de mărime. Sau nu te-a crezut că morcovii mijlocii îți trebuie pentru salată. Apropo, numai morcovii între două vârste sunt buni de salată?!
Trebuia să-i fi ales cu mâna ta. Ce-i în mână, nu-i minciună!
Leguma de serviciu,
😎