No menu items!

Colegul meu II

Acelasi autor

Colegul meu

Salut! Sper ca nu va rapesc din timp sau ca va plictisesc dar am o problema ce ma tulbura de ceva timp. Sunt adolescent...

Salutare din nou! Daca ati citit postul meu anterior stiti despre ce e vorba. Mai multi ati vrut sa postez vesti bune dar, din pacate, nu se poate. Acel coleg da, era gay, am aflat din surse sigure, dar se pare ca s-a transferat la alta scoala… motivul nu il stiu.

De ce l-am lasat sa plece? De ce am fost prost sa am indoieli? Poate nu mai gasesc pe nimeni din orasul meu. In orasul unde locuiesc eu, sunt cam 1000 de locuitori iar cam 20 sunt gay – dar aproape toti sunt cuplati, deci e nasol pentru mine! Dar povestea se incheie cand prostutul de mine s-a indragostit de acel tip… ironia sortii!

Datorita acestei iubiri ascunse am mai spus cuiva (nu chiar apropiat mie dar de incredere) secretul meu, si se pare ca asa am primit primul meu sarut (ma rog, primul meu sarut cu un baiat). Ce pot spune, a fost minunat dar nu voiam sa se intample chiar asa, mai ales ca eu am ramas blocat si nu m-am miscat in timp ce ala ma saruta. O poveste incurcata as putea zice. Oare pierderea lui L. a fost doar o sansa de a descoperi pe altcineva? Daca da, atunci soarta imi zambeste. 😀

V-am pupat!

19 COMMENTS

  1. Ioooi, Istenem!

    A început serialul meu preferat. Îmi caut papucul cu puf roz sărit din picior în momentul în care am văzut titlul, îmi strâng cordonul capotului, îmi culeg ochelarii negri cu ramă groasă de pe soba cu ghemotoace și mă așez comod în fotoliul classy din fața blogTVului cu telecomanda într-o mână și cu un ditai ligheanul cu popcorn pe genunchi.

     

  2. Nu am inteles eu prea exact  care, cum, unde, cu cine, insa am  de zis un lucru: daca baiatul asta s-a mutat la o alta scoala tot in orasul tau (micut, dupa cum zici) nu cred e imposibil de gasit si initiat marea iubire asa cum o vezi tu! Go4it

  3. @Nick H…care este! 🙂

    Uite daca ma primeste Fire cu siguranta pot sa aduc si un invitat, pentru ca de obicei asa “e” regulili. Te voi lua pe tine si nu accept refuz! Nu am halat si nici “papufi” roz dar am un tutu, cred ca merge.

    /hug

  4. Eu încă nu pot să înțeleg de ce la copii orice chestie este o “mare problemă”.

    Dacă individu’ s-a mutat la altă scoală, în același oraș cu 1000 de locuitori… de ce nu putea să continue prietenia? Vorba lu’ Nick.

  5. @RobertG

    Pentru ca pentru multi prietenia inseamna statul buza in buza toata ziua, daca nu mai e posibil lucrul asta, atunci pa prietenie.

  6. @LeKick, și-atunci… cei 1878 de prieteni pe care îi am pe Facebook? Să nu-mi zici că nu mi-s prieteni, că io sar de pe balcon (bine, că n-am nici balcon și stau și la parter, dar I’ll do my best).

  7. @RobertG

    Rectific…pentru multi, de varsta lui Mihai. Plus ma indoiesc ca cei 1878 de prieteni ai tai gandesc imatur si distructiv in materie de relatii si prietenie, altfel probabil ca nu ai mai fi prieten cu ei. Sunt oameni care suporta prietenia la distanta si sunt alti oameni care nu concep acest lucru. Nici macar amicitie. Multe relatii s-au destramat in momentul in care unul s-a mutat la alta scoala/oras/tara. Prin simplul fapt ca iti faci cunostinte noi, ai alte preocupari. De aici si frica, daca nu ma vede in fiecare zi, ma uita….mai bine renunt caut alt prieten. Desigur gandire paranoica sau infantila, dar se intampla.

  8. 1000 de locuitori e sat. În cel mai bun caz, comună…

    Oraș e de la 10 mii de locuitori în sus.

    Deci de ce nu te duci la el?

  9. Tanti Robert: nu mai stii cum era pe vremea cand cosurile erau in floare, ha?!  Sentimentele sunt la fel de frumoase si trecatoare ca o floare de cactus. Lasa baiatul sa isi traiasca dramele, il vor face mai puternic pentru viitor!

    Eu ma bucur ca a avut curajul sa isi impartaseasca trairile, cu amendamentul ca mi-ar fi placut mai multa coerenta in naratiune.

  10. Oare cum aş reacţiona eu, ca adolescent trăitor într-un oraş cu 20-40.000 locuitori şi cu vreo 2-3 licee, când aş afla că nu sunt singurul cititor din acel oraş al acestui blog? Oare aş scrie un al doilea post, cu o poveste rapid însăilată şi scârţâind din toate frazele?

    Poate din fericire am fost scutit de bârfele unui întreg oraşel provincial, la acea vârstâ fiind într-un oraş în care puteau fi mituiţi cu o bere sau un pol de-o vodkă portarii de la discotecile studenţeşti, dar cât de je m’en fiche eram şi pe atunci cred că m-aş fi bârfit şi eu, autoironic.

    Nu sunt fan al hip-hopului dar hai să ni se rupă, odată cu Paraziţii.

  11. Mihai, de ce ‘mnezeu nu te duci după el? Arată-i cine-i boss-u’!

    „Ce faci, pisi? Crezi că poți fugi de mine? Copil naiv ce ești” și îl legi cu o funie de bancă. Să se învețe minte, barem.

  12. Smog: comentariul tău în conjuncție cu funia din comentariul anterior creează o imagine interesantă.

  13. Eu stiu asa: prea multa drama. Trebuie sa le zica ceva – nu o sa se catasotreasca casatoreasca cu colegu, nu o sa fie o poveste cu final fericit si nici unu din barbatii astia nu o sa se stearga la presu de la intrate intrare de dragu’ mopului.

    Viata emotionala e naspa, iar studiile, succesul, cariera, o fac mai suportabila d’eaia de-aia ar trebui sa invete la scoala.

    Si iti spun din trai ca oricare o sa fie si cu ala mai invarsta in varsta, si cu ala tinerele, cel sarac sau bogat, artistic sau inginer. In final, mare parte te vor lasa sau invers.

    Daca gasesti un barbat care sa pe care sa il iubesti si invers, sansa 1 la 10 000, atunci merita sa traiesti o drama.

    pentru odds mai slabute, bea o bere, trage o coca… cola, si treci mai departe.

    Editat de Rzv

Comments are closed.

Vezi si...

Prea multa intoleranta in comunitate

Heterosexualii nu au nevoie de o comunitate. Nu exista pentru ca nu-si are rostul. Comunitatea LGBT exista pentru ca are un scop, pentru ca avem un obiectiv comun. Nu avem o comunitate doar pentru a impartasi idei si pentru a socializa, ci in principal pentru a lupta pentru acceptare...

Articole din aceeasi categorie