Stam si ma gandeam la viata, valori si am concluzionat ceva mai mult decat evident: cea mai importanta este calitatea existentei. Da ce vulvodenia masii e asta? Evitand dex-ul ca pe aghiasma am ales sa incep aceasta “expeditie” a mintii prin anul 1700.
Gandeam la revolutia franceza, orgiile de la Versailles, la fratele nostru Tchaikovsky, la Chopin, Wagner (ador, la fel de dramatic ca si mine – defapt ii iubesc pe toti trei), G. Bizet, Dvorak (<3 Cehia, Polonia, Rusia) paduchi, Battle Hymn of the Republic,“formarea” Americii, Ford, si la primul parfum. Apoi m-am mirat cum de nu am inceput cu Nitendo, bani, gay porn sau speed dating?
?!? Ori traiesc in trecut, ori constat cu stupoare ca lasand la o parte beneficiile (a?) societatii moderne, exista prea putin “de valoare” in zilele prezentului. Realizez ca lupta pentru ceea ce noi intitulam libertate a inceput cu mult in urma iar noi o batjocorim prin cautari perfide uitand complet povara, sacrificiul, ocara prin care liberatorii nostrii au trecut. Nu o sa defliez cu Romania/Dacia/Cum mama ma-sii era intitulata – nu a avut un rol in aceasta ecuatie (desi a avut contribuitori, adevaratii eroi in acest “land” bigot), insa ma indrept spre societatiile (parti din ele, evident) care intr-o mare de persecutie au aparat viitorul, necunoscut pentru ei, cu pretul reputatiei, averii, celor iubiti sau chiar a propriei vieti. Bunatatea nemarginita, iubirea, devotamentul, umanismul, au reusit sa invinga gloatele de “cocalari”.
Acum sunt complet nostalgic. Rar plang, poate chiar am plans prea putin la viata mea (thanks Mom and Dad) da’ nu a fost imn al vreunei tari pe care o consider liberatoare, sau discutie despre martiri aparatori ai libertatii sau simplicitate tehnic industriala (o, da!) la care sa nu ma vad cu ochii ca cepele (pe 9/11 am bocit de suparare ce-i drept – a fost prima oara cand m-am simtit cu adevarat tradat). Imi vine sa plang cand vad oameni cu adevarat fericiti – si nu din invidie, ci pentru ca au reusit. In aceasta dimensiune existentiala, diferenta dintre “jeg” si “minunat” este facuta de un singur element – omul.
Omul. Omul… face diferenta! Felul in care traieste, este argumentat de modul in care moare. Recent am retrait dezamagirea “experimentata” pe 9/11 dar de data asta din cauza unei relatii esuate. Si ce esec. Esec care m-a trecut de partea gloatei de cocalari intr-un egoism atat de negru, pierzand orice forma de realism sau reper. A fost greu, a fost plin de fum si Jack dar am reusit sa (imi revin) si sa inteleg mult mai temeinic diferenta dintre bine si rau. Succesul unei relatii are la baza un lucru esential: tinta. Oricat de multa iubire, pasiune, sex nebun… daca nu exista cinstire reciproca, acceptarea celuilalt ca pe un liberator unic si totul se indreapta spre josnicarii… totul isi pierde valoarea, sansa.
Decat in jeg, mai bine singur dar martir.
Totusi, drgostea e ca un copil de tigan rrom – niciodata, dar niciodata nu va cunoaste legea – cel putin asa ar trebuii sa fie.
Dedicat tuturor care si-au dat viata pentru libertatea mea.
Smog
*Sigur a fost ceva estrogen in cina mea.
Bizet – Habanera
Smog ce romantic esti 😛
Nu stiu cat estrogen sau funiculina ai consumat la cina, dar imi place ideea ta, chiar daca nu am inteles nimic. Glumesc mai si ca sa continui doar un pic pe tema ta as putea spune doar ca suntem atat de liberi incat ne cuprinde spaima si dorim sa devenim sclavi. Sclavi ai tehnologiei, sclavi ai comoditatii, sclavi ai prostiei altora sau chiar a noastra, scclavi ai rapacitatii unora, sclavi ai religiei, principiilor, mentalitatilor societati in care traim.
Preferam libertatea in lesa, fiindca cunoastem teritoriul, iar dincolo de ceea ce stim e necunoastere care sperie, producand frica, frica pe care putini dintre oameni reusesc s-o infranga.
Si apropo rrom = tot tzigan, dar cred ca ai accentuat pentru nestiutori.
Cica itzic si strul in armata trebuiau sa tranverseze un pod ca sa scape de inamic. Dar la capatul podului se afla o santinela. Au asteptat ei noaptea si Itzic zice lui Strul sa faca exact ce face el cand tranverseaza. Zis si facut. Tranverseaza Itzic si pe la jumatatea podului scartaie o scandura…
-Cine este? intreaba santinela.
– miiiiaaaauuu
E o pisica gandeste santinele. Acum trece si Strul si sssscartzzzzz scandura.
-Cine este? intreaba iar santinele, iar Strul mai “istetz” zice:
-Tot o pisica.
Asa si eu tu ai trecut podul si eu am imitat pisica ca Strul.
😛
🙂
Defapt era tigan cu “strikethrough” da’ nu a copiat corect sursa din MS word.
Cat despre romantism nah. Fiecare cu gradul sau de crema din ecler. Cateodata mai mult, cateodata “putzin, putzin”.
( acum ca recitesc, suna chiar porceste 😆 )