Acasă Povestiri Am ajuns…

Am ajuns…

379
48

Am ajuns, unde? Aici. Urmaresc blog-ul acesta inca de la inceputul lui 2009, am vazut cum a evoluat, cum a crescut la numar. Mi-a fost frica la inceput sa intru si eu in aceasta familie. De ce? Nu stiu. Nu am o varsta foarte „coapta”, deci am realizat de curand as putea spune ca sunt gay.

La scoala, la diferite obiecte, profesorii au tinut mortis sa ne explice de ce nu sunt acceptati gay-ii, cum dauneaza ei religiei, culturii, etc. In momente ca acelea ma simteam ca un monstru, uneori inca o fac, dar cu timpul am invatat sa ma accept cat de cat.

Lumea zice ca Dumnezeu este impotriva noastra, dar nu Dumnezeu a prescris sa fim asa? El a prescris ca acele suflete pereche ale noastre nu vor fi de sex opus ci invers, personal eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, oricare ar fi orientarea noastra sexuala, tot oameni suntem!

Totul a inceput pe la mijlocul lui 2008. Stateam intr-o zi de Sambata sau Duminica, stiu insa cert ca era weekend, la calculator, singur acasa, aparent o zi perfecta. Imi facusem partial rutina matinala: facebook si messenger. In timp ce imi citeam mailurile apare o cerere de prietenie pe mess, dand mereu accept nu am facut exceptie la aceasta.

Ne-am salutat, spus nume, si dupa cateva minute de vorba imi ceruse web-ul, eu i-am martusit ca era stricat momentan, el spuse insa ca nu este nicio problema (Trebuie mentionat ca era un domn, de 25-26 de ani). M-a intrebat daca vreau sa il vad, bineinteles tot pe camera web, eu din cele discutate cu el crezand ca este cum se cade, am acceptat.

Surpriza , a fost mare dupa ce au disparut reclamele comerciale din fereastra cu pricina, a aparut, un… penis!  dupa, un „ranjet” de evil, as putea spune. Terifiat am dat restart calculatorului, l-am sters din lista, ignor spam, etc, etc.

Dupa am devenit altfel, ma uitam la baieti, vedeam altceva in ei, am inceput dupa catva timp sa intru pe un site de socializare special pentru gay, unde credeam ca imi voi putea gasi pe cineva care sa ma inteleaga, o mica familie de aceasi „natie” cu mine, insa pe acel site se discuta doar despre sex, sex si iar sex.

As dori sa cunosc pe cineva, cu care sa pot vorbi fata in fata, care sa ma inteleaga, catusi de putin…

Vreau sa ii multumesc adminului ca ne-a oferit acest blog, acest jurnal, pentru a ne scrie of-urile.

Daca am greseli de ortografie va rog sa ma scuzati.

48 COMENTARII

  1. Pai stai un pic, zici ca la scoala ta profesorii fac comentarii anti-gay, asa ceva nu trebuie sa fie permis. E cumva vorba de o scoala din zona rurala? In locul tau as incerca as incerca sa vorbesc cu profesorul de psihologie (acestia ar trebui sa fie mai destupati la minte), si sa-i explic situatia. Pe de alta parte, trebuie sa intelegi ca ai si tu contributia ta aici, esti poate singurul care esti in tema printre colegii (si profesorii) tai, si daca tu refuzi sa-i educi, atunci ei de unde sa invete?

  2. Dragă DETAIL,

    Te salut şi eu.

    Eu am descoperit acest site în urmă cu… 2 zile. Şi a fost dragoste la prima vedere. Îmbină multe elemente de care îmi doream să am parte: de a scrie, de a citi ceva bun, de a relaţiona, de a interacţiona.

    Subiectul expus de tine e atât de controversat! Dar pot spune câteva lucruri strict personale: şi eu am ajuns la concluzia că Dumnezeu ne iubeşte oricum. De ce sunt aşa şi nu altfel? Nu ştiu. Dar am învăţat să mă accept pentru că dacă El dorea ca eu să mă schimb cred că îmi dădea oportunitatea/momentul prielnic şi mijloacele de-a o face. Şi cum acestea nu au apărut (chiar după atâta timp) cred că trebuie să fiu aşa. El a văzut prin ce am trecut şi ştie că mai mult decât am făcut deja nu mai pot face.

    Să ştii un lucru: că printre molozul pe care îl întâlneşti în lumea asta, există şi nişte nestemate pe care sunt sigur că le vei descoperi în timp. Nu eşti singur. 😉

    oxxo

  3. Neatza and welcome here…:)
    Nu vreau sa par un specialist,dar dak spui ca abia ti-ai dat seama de orientarea ta,poate fi doar o faza prin care treci,sau la fel de bine poate fi momentul tau definitoriu in viata…repet nu vreau sa par atotstiitor,ci este doar o parere.
    cat despre site-urile de socializare,stiu cum e…am trecut prin aceasi faza…sex,sex si iar sex.Am tins sa cred ca toti sunt asa,dar cum zicea Essentials mai sus…mai descoperi cateva nestemate prin molozul asta.Bine….sincer sa spun nu am gasit pe nimeni care sa ma inteleaga asa cum sunt,dar nici nu ma astept,spun doar ca am gasit persoane cu care pot discuta prieteneste despre orice…sa-mi spun ofurile….
    iti doresc numai bine si sper sa gasesti ceea ce vrei si sa fi fericit asa cum esti…

  4. La noi în şcoală profesorii nu ne-au spus niciodată nimic rău despre gay.
    Eu sunt din Bucureşti. Tu din ce oraş eşti?
    Problema este să te cunoşti pe tine însuţi. Adică să fii sigur ce eşti.
    Nu te poţi cunoaşte doar uitându-te în oglindă, ci privind în ochii altora.
    Am citit şi eu multe pe aici, deşi în ultimul timp mai puţin. Am şi scris recent o povestire: PRIMA EXPERIENŢĂ. Când o să apară, o să vezi la COMENTARII RECENTE unde se află. Sunt curios dacă te regăseşti în unul dintre cei doi băieţi, sau doar ai vrea…
    Eu nu spun că totul se rezumă la sex, dar sunt convins că totul porneşte de la sex.
    Suflet fără sex, doar îngerii au.
    Pe Dumnezeu îl scot din ecuaţia asta.
    Dacă vrei să discuţi cu cineva faţă în faţă, trebuie să fii sigur că are şi suflet.

    Ca să nu-ţi faci problemele cu ortografia, e de preferat să scrii mai întâi într-un fişier separat. Eu aşa fac.

    • Salutare INOCENTOS,

      Permite-mi să comentez la ceva ce ai spus mai sus cum că „totul porneşte de la sex.” Tocmai aici, cred eu, e problema. Nu ar trebui să pornească de la sex; sexul ar trebui să concluzioneze situaţia, să desăvârşească întreg contextul. Dar baza ar trebui să fie alta dacă se doreşte ceva trainic (căci atunci când pasiunea scade, ce rămâne? Rămâne să o cauţi în altă parte).

      xo

  5. Salut şi eu pe toată lumea …

    Eu nu vreau să filozofez prea mult pe aici, cel puţin deocamdată, să văd care e treaba.

    Nu spun că ar trebui, sau că nu ar trebui. Este o constatare: totul a pornit şi porneşte de la sex. Adică de la Adam şi Eva.

    Am mai văzut pe aici unele reproşuri că se discută prea mult despre sex. Păi dacă nu se discută pe acest blog, atunci pe care?

    Mi se pare firesc, sau de aşteptat, ca atâta timp cât ţi se scoală în fiecare dimineaţă, sexul să fie o preocupare importantă.

    Problema „ce rămâne după sex” se pune în cazul unui cuplu bărbat – femeie, d-aia mi se pare mie o aberaţie căsătoria între persoane de acelaşi sex.

    Mai mlte, când o să încep să vă cunosc.

    • Pai stai putin, cum adica casatoria intre persoane de acelasi sex e o aberatie? Prin ce difera sentimentele mele pentru prietenul meu de iubirea intre un barbat si o femeie? Sau poate vrei sa zici ca, in general, casatoria e ceva aberant?

  6. Detail, si tu chiar iei de bun ce zic profesorii la scoala ?  😛
    Eu cred ca e timpul sa te decizi sa renunti la complexe si sa te accepti asa cum esti : nu-i nimic rau, anormal sa fii gay. Nu conteaza ce spun altii, ce cred altii : chiar ai nevoie de parerea lor ? Nici eu !
      

  7. Daca esti gay inseamna doar ca esti atras de persoane de acelasi sex, si nu de persoane de sex opus ca cei hetero. Asta este singura diferenta, intre un hetero si un gay. Nu inseamna ca trebuie sa intri intr-o lume perversa cu gandul doar la sex cum reiese dintr-un site de socializare. Stai linistit ca si baietii hetero sunt la fel sau poate mai obsedati de sex doar ca fetele nu sunt asa de directe cum sunt baietii. Esti liber sa faci ce vrei, nu conteaza ce zice lumea.

  8. Corneliu,
    Chiar n-am chef să mă gândesc la căsătorie!
    Dar nu poate fi o aberaţie la modul general. Căsătoria nu statorniceşte sentimentele, stabileşte statutul copiilor, tu n-ai părinţi?
    Pentru homo ce stabileşte? Ce nevoie au sentimentele de căsătorie?

    Şi mă cam enervează vorba asta că nu contează ce zice lumea, faci ce vrei!
    Cum să nu conteze, ce suntem animale?!
    Dar aici mă interesa băiatul ăsta, DETAIL, că a zis că are nevoie de ajutor, dar văd că nu mai apare.
    O să mai trec pe aici.

    • Ba eu am parinti, insa exista si copii cu parinti gay dupa cum stii probabil, cu aceia cum procedam (in Romania mai putin, dar lucrurile se schimba de la un an la altul)? Iar cu cuplurile hetero casatorite si fara copii (foarte multe la numar), ce facem, le dizolvam? Ce nevoie au ei de casatorie? Sa inteleg ca daca s-ar pune la vot casatoriile gay tu te-ai duce si ai vota impotriva?

  9. Inocentos : casatoria statorniceste iluzia stabilitatii afective. Iar majoritatea oamenilor traiesc pe nivel animalic :  deciziile lor sunt bazate pe in  instincte si „smtiri” si nu pe gandire . Ca oamenii pe nivel animalic, sunt IRATIONALI : adica folosesc tipare de gandire induse de altii, dar care ii scutesc de efortul de a gandi. Si pentru oamenii irationali si pe nivel animalic, instinctul de turma este foarte puternic : pe asta se si bazeaza manipularea populatiei , din zilele noastre …

    Acuma, ce mai conteaza ca certificatul de casatorie nu iti garanteaza familia, nu garanteaza nici afectivitatea …nimic ? Nici macar statutul copiilor nu are nevoie de actul de casatorie : certificatul de nastere e suficient. 
     Daca „asa se face”, asa se executa majoritatea, din spirit de turma. Pentru ca da, marea majoritate a oamenilor traieste pe nivel animalic, irational. Acesta este simotivul pentru care societatea respinge tot ce este diferit .

  10. :))

    Casatoria nu este decat un „simplu” contract legal. Ce simt cei doi nu conteaza, oamenii se casatoresc din diverse motive, sociale, economice, sentimentale, religioase mai stiu eu. Toata ideea e ca acest contract exista. Daca n-ar fi nu s-ar povesti. El nu va disparea prea curand, poate chiar niciodata. Putem sa incepem o discutie despre „de ce exista” sau „e mai bine fara” dar nu vom ajunge la vreo concluzie, parerea mea. Toata frectia aici este ca acest contract, odata semnat, aduce cu sine o droaie de beneficii, mai mult sau mai putin interesante pentru fiecare parte. Unele din ele par aiurea la varsta asta si prin prisma modului de viata pe care il avem (mod de viata pur si simplu, nu ma refer la unul anume, gay etc).

    Asa ca idee, n-am gasit pe net decat o pagina in care se listeaza 1138 de beneficii (federale, nu statale) aduse de acest contract in statele unite.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Rights_and_responsibilities_of_marriages_in_the_United_States

    In concluzie, poti sa vrei sau nu sa te casatoresti. Cantaresti beneficiile si iei o decizie.

    Intr-un fel, link-ul asta elucideaza si misterul „de ce vor gayii sa se casatoreasca si ei”. Nu ca sa fim sotz si sotz. ci ca sa putem avea aceleasi beneficii, daca vreodata vom dori sa ne casatorim.

     

    Desi bibilica mea de-acum n-are nici un gand de pus pirostrii, personal sunt pro gay-marriage din mai multe motive, cele mai importante fiind egalitatea in drepturi si faptul ca a nu avea acest drept contribuie la stigma sociala pe care o avem si la acceptul celor straight ca suntem cetateni de mana a doua, cetateni care desi sunt egali in fata legii, legea nu e egala in fata lor.

    E interesant ca s-a adus vorba de casatorie in comentariile acestui articol pentru mine. De fapt, inabilitatea ca persoanele gay sa se casatoreasca si stampila de „ciudat” pusa chiar si atunci cand o pot face in anumite tari este, in parte, motivul pentru care DETAIL s-a simtit din cand in cand ca un monstru.

    Draga Detail, iti doresc numai bine si sarbatori fericite. Bine ai venit in tagma monstrilor

    • ”Bine ai venit in tagma monstrilor”….super replica!!!

      Mergea si ”zona crepusculara”…dar asta este numai opinia mea de monstrulet…:D 😀 😀

    • Multumesc mult…

      Aripi de ingeri sa iti atinga sufletul si sa ia cu ei toate supararile lasand in schimb speranta! Sarbatori fericite cu bucurii si impliniri alaturi de cei dragi!!!

  11. welcome to the club 🙂

    ideea e ca si eu am profesori si profesori la liceu.

    o profesoara de romana care s-ar presupune ca e cu mintea mai deschisa, dar din pacate dintr-un liceu unde a fost un imens scandal legat de insigna = are curcubeu, iar se presupune ca, curcubeul este simbolul comunitatii LGBT, bla bla, aparea pe uniforme, toata lumea era impotriva… toti erau porniti sa-l scoata insa deocamdata nu l-a scos nimeni.

    revin, o profesoara, nu stiu cum a venit vorba despre homosexualitate la ora de romana, a inceput sa ne zica, ca homosexualii nu sunt OK, ei sunt bolnavi cu capul si nu crede ca in clasa asta exista vreun specimen, nu? pana mi-a prins privirea, si de atunci ma priveste cu alti ochi.

    partea proasta e ca profesoara are un copil intr-o clasa paralela; iar ea priveste viata de obicei din perspective religioase… dar nu suntem aici sa criticam sistemul educational romanesc, nu?

    macar profesorul de istorie care e intr-un nu stiu care partid ca nu a vrut sa ne zica, nu s-a bagat in treburile cu familiile moderne [vorbind de familii], a inclus totul de la relatii intre persoane de rase diferite, culori, varste inafara de minoritatile sexuale. [nu ca in clasa mea ar fi lumea prea dezghetata la minte] profesorul poate a incercat sa evite situatia jenanta [fiind la o inspectie] sa inceapa sa ne zica, cat e el de impotriva, profesorul avand reputatia ca e impotriva a orice, evrei in special, negrii, manele. [o cunostinta a scris, cat a fost in liceu, 4 pagini de caiet studentesc cu ce nu era de acord profesorul]

    directoarea liceului se simte ofensata cand se vorbeste despre minoritati sexuale, imi zicea profesoara de sociologie, inaintea unui meci de dezbateri unde tema era = impotriva discriminarii pozitive, unde ne-a cerut discursurile inainte sa le citeasca, sa nu se vorbeasca despre minoritatile sexuale, sa nu ofenseze pe nimeni, sa nu afle copii mici despre ei, sa ramana in ceata totala.

    take care, si un craciun fericit alaturi de cei dragi 🙂

    • Am un numar de comentarii aici: inainte de toate, homfobia profesorilor de care vorbesti vine din ignoranta, si nu din rautate. Daca ei si-ar putea da seama ce fac prin atitudinea lor, le-ar parea foarte rau si cu siguranta nu ar mai face-o. De ce-s ei homofobi? Banuiesc ca primul motiv e ca nu au avut de-a face in viata lor cu o persoana gay, si isi inchipuie ca acestia ar fi niste monstri care umbla cu persoane de acelasi sex doar pentru a fi non-conformisti, asa cum unii isi pun cercei sau tevi prin nas, prin limba sau mai stiu eu pe unde, doar ca sa socheze.
      Tu, de pilda, nu ai curaj sa le zici in fata cine esti (si esti printre putinii de la care ar putea ei sa invete ceva pe tema asta) , si atunci imparti cu ei vina ignorantei lor.
      Dar am o intrebare: ai spus cuiva din clasa ta despre orientarea ta sexuala? E posibil ca multi (poate majoritatea) sa nu te mai placa daca afla, dar iti garantez ca vei gasi cel putin 10 colegi care sa te accepte si sa te sustina. Din experienta mea, fetele in general par sa fie mai tolerante, in locul tau as alege una din colegele de clasa cu care ma inteleg mai bine si i-as spune.

      • totul a inceput de prin februarie anu asta, cand i-am zis profesoarei de psihologie care era psiholoaga, simtind nevoia sa povestesc cu cineva. din februarie pana acum au aflat, 3 colege.

        cu profesorii inca nu-mi permit sa le dau lectii, dar si daca as avea sansa sa le dau vreo lectie, as face-o inainte sa termin. deocamdata mai am pana termin si sper sa nu-mi strice media.

        si sa stii ca profesorul de istorie o face din rautate, fiind una din cele mai ciudate persoane care le-am intalnit. nici un profesor nu-ti dicteaza trei cuvinte la ora, iti da referat si media zece, nu? si se asteapta la bacalaureat sa iei 10.

        profesoara de sociologie e o persoana excentrica undeva la 40 de ani… foarte agitata si curioasa.

        directoarea e o femeie intepata, tot profesoara de istorie. singura diferenta e ca ea face lucrurile cum ar da bine in societate.

        si profesoara de romana e la fel, doar de ochii lumii. sa dea bine, ca in rest… un singur argument am sa aduc impotriva profesoarei de romana, care o desfiinteaza ca persoana in ochii mei. intreband-o intr-o zi de autori romani de teatru contemporani, mi-a raspuns Visniec… a stat 2 minute, s-a gandit si n-a mai raspuns nimic. Mi-a zis sa-mi caut eu la nu stiu ce editura, si crede ca o sa fac treaba buna. mi-a zambit si s-a dus in pauza. banuiesc ca o profesoara de romana calumea, ar trebui sa stie cate putin din tot si sa nu aiba pretentia de la elevi sa ii stie comentariile trimise pe mail cuvant cu cuvant, nu? si se presupune ca e o persoana care citeste mult si pasionata de lectura.

        asta la un liceu de „top”.

        • Profesoara asta de romana a ta nu are un e-mail, ca sa-i scrii despre problemele de care spuneai (asta pentru ca nu vrei sa-i spui direct)? Daca i-ai scrie (chiar si anonim) ca te-au jignit comentariile ei, poate ar incepe sa reflecteze putin si, desi probabil nu si-ar schimba parerile, macar ar ezita sa si le mai faca publice.
          Eu in timpul liceului nu am avut asemenea probleme, nici nu mi-a trecut prin cap sa spun cuiva, darmite s-o fac, si imi pare rau acum. Tin minte totusi ca la o serbare scolara (cu masa si muzica) doi colegi de-ai mei (nu-i cunosteam bine, erau din alta clasa) au inceput la un moment sat sa danseze impreuna; era o melodie lenta, dansau corp la corp. Nu a zis absolut nimeni nimic, iar eu am zis ca or fi prea timizi ca sa invite fete la dans, si dansau si ei asa. Acum imi dau seama ca poate voiau sa zica ceva prin asta. Daca as fi acum licean, asa mi-as pregati acum coming-outul, as astepta sa se incheie clasa a 12-a, si la serbarea de final, cu toata promotia, as veni cu ¨un prieten¨ si as dansa cu el, fara comentarii.
          Si o intrebare: cineva a spus pe acest blog ca sfatul meu de a spune cuiva din clasa despre orientarea sexuala ¨e o mare prostie¨. Tu nu ai nici o pozitie aici? Pentru tine nu a fost o experienta pozitiva?
           
           

          • coming out-ul nu simt nevoia neaparata sa mi-l fac la liceu, tinand cont ca mai am de stat in oras. tinand cont ca e un oras mic, nu prea are rost deocamdata. e timp destul la facultate.  defapt, nici nu are rost sa-l faci, nu e ca si cum te-ai eticheta. I’M GAY. prefer sa o iau gen, is cu cine imi place. Daca imi place o fata, cu o fata is. daca imi place un baiat, cu un baiat o sa fiu.

            dintre profesori, cum am zis, a aflat profesoara de psihologie, care are o reputatie ca habar nu are ce face si da cu papagalul prin enspemii de parti in sala profesorala. nu mica mi-ar fi mirarea daca nu ar stii dirigintele, dar asta e partea a 2a.

            aici am si eu de adus un „caz”, doi colegi inainte sa ii cantam unui alt coleg la multi ani cand a impliniat 18 ani, s-au dus in spate, unde de altfel ne-am strans toti baietii, ca mai apoi sa mergem sa-l aruncam de 18 ori; cei doi sunt persoane dupa care toate fetele sunt in limba etc etc, unul din ei, care era colegul meu de banca de altfel, s-a dus la cel pe care il cunostea [s-a transferat la inceput de an, iar asta a fost prin octombrie], si-a pus mainile in jurul pieptului lui, de la spate si l-a sarutat pe gat. multe persoane din spate [„importante”] au vazut ce trebuiau sa vada, eu am fost singurul din clasa care a ramas WOW, la propriu. ceilalti… s-au facut ca nu vad, desi m-au privit majoritatea. mai tarziu, la petrecere, cei doi se sarutau cu alte doua fete care i-au vazut.

            eu prefer sa stau cuminte in banca mea in timpul orelor si sa citesc decat sa ma chinui sa imi fac coming outul, tinand cont ca oricand asta poate ajunge la parintii mei. mai bine stau, citesc, ies in pauze si rad, nu ma dau mare straight si ma fac ca ploua daca sunt intrebat ceva. deocamdata nu am motiv sa o fac. daca o fac pentru mine? wtf. poate dupa ceva timp, o sa vreau mai mult si mai mult…

            cine trebuie sa stie, stie. si prefer sa nu ma etichetez.

  12. Gabriel : de acord cu tine, casatoria aduce beneficii celor care semneaza la primarie ( nesemnificative si care pot fi obtinute majoritatea si pe alte cai legale ). Mai putin aia cu pensia de urmas si asigurarea medicala.
      Iar daca , comunitatea gay nu are dreptul sa se casatoreasca, este o discriminare clara si pe fata. Insa, ce te faci cu cuplurile care nu vor sa se casatoreasca, insa locuiesc impreuna : nu-i nici o diferenta intre ei si cei casatoriti, decat semnatura la primarie. Si in acest caz e tot o discriminare clara si pe fata .

    Si atunci, normal, rational este ca si „concubinii” sa aiba aceleasi drepturi ca si cuplurile casatorite : in unele tari o au deja. Nu stiu daca si in SUA, insa in Canada cu siguranta.

  13. Corneliu,
    Îmi cer scuze, dar abia acum am observat că mi-ai dat o replică.
    Eu nu stau toată ziua pe blog să văd care cum a mai postat, sau dacă mi-a răspuns cineva. Mă uit la „Comentarii recente” şi văd care este ultima intervenţie la fiecare post, sau la cel care mă interesează. Dacă intervenţia nu mă vizează, sau nu mă interesează, nu mai deschid. Dar nu am de unde să ştiu dacă penultima sau antepenultima era una adresată mie.
    Eu am o problemă cu ficatul, adică nu se pricepe să fabrice o anume enzimă, care prelucrează alcoolul. Aşa că nu pot să beau. Adică pot, dar în momentul următor vomit tot. Aşa că mai bine scriu.

    Fără să vreau, am deschis un subiect: căsătoria (la gay).
    Tatăl meu are o vorbă: cioara îşi face cuib şi abia apoi scoate pui. Bine, el face aluzie la faptul că mai întâi trebuie să-ţi faci un rost în viaţă, dar aşa e şi cu căsătoria. Te căsătoreşti, şi după aceea vezi dacă faci, dacă poţi să faci, dacă vrei să faci copii. Multe casătorii se desfac dacă unul dintre parteneri nu poate procrea. Dar nu toate, pentru că mai este şi adopţia.
    Spunea cineva că un certificat de naştere e suficient pentru statutul unui copil. Ce să facă cu el, să se şteargă la cur?! Ce să scrie în el, că spermatozoizii au fost ai lu’ cutare, iar ovulul al lu’ cutare? Un copil are nevioie de părinţi, adică de familie, adică de căsătorie. Că certificatul de căsătorie nu garantează familia, e adevărat, există şi divorţul, dar divorţul implică nişte obligaţii clare şi legale pentru cei care divorţează şi au copii.
    Pomenea cineva despre avantajele căsotoriei, cum ar fi pensia de urmaş. Dacă pentru asta te căsătoreşti, mai bine lipsă.
    Ar trebui întocmită o listă a dezavantajelor căsotoriei, să vezi acolo!
    Da, eu aş vota împotriva legalizării căsătoriei între homosexuali. Certificatul de căsotorie este o coerciţie. Dacă homosexualii ar fi obligaţi să se căsătorească între ei, nu ai găsi doi care s-o facă, asta e toată problema. Dacă nu au voie, e discriminare. Discrimainare la ce? Să se căsătorească între ei, cine-i opreşte? Dar bărbat cu femeie, să facă şi copii dacă vor.
    Nu-ţi dai seama cum toate mizeriile pe care le presupune căsătoria între hetero s-ar transfera la gay? Căsătorii forţate, din interes, nepotrivite, iluzorii, false, formale, aiureli, abureli, păcăleli, trageri în piept şi apoi gelozii, divorţuri, partajări, scandaluri.
    Îmi şi imaginez un babac ameninţându-şi vecinul cu toporul: bă, dacă mi-ai futut băiatu-n cur, acu’ să-l iei dă nevastă, c-a fost minor şi n-a ştiut ce face. Da să ştii că zestre nu-i dau!
    Mai era o idee, nu ştiu a cui, că doi gay dacă ar fi căsătoriţi ar fi priviţi cu alţi ochi de hetero. Or n-am înţeles eu, or era o glumă nereuşită.
    Sau spunea cineva să se legalizeze concubinajul. Păi e legalizat, se numeşte căsătorie.
    Chiar m-a înfuriat subiectul ăsta şi tocmai eu l-am deschis. Abia am venit şi risc să-mi fac duşmani.

    Gaybriel,
    Te-am remarcat de când ai apărut pe acest blog. Îmi place cum scrii, ai umor, ai talent, ai valoare, te felicit, dar nu-i măsura pe toţi cu metrul tău.
    Detail e un băiat speriat, nu cred că a gustat ironia ta cu „tagma monştrilor”, deşi Ichigo a apreciat-o. Nu am înţeles nici eu de ce zici că inabilitatea ca persoanele gay să se căsătorească ar fi un motiv să se simtă uneori ca un monstru.
    Eu nu am avut niciodată sentimentul că sunt privit ca un monstru, pentru că nu sunt privit aşa. Şi nu sunt privit aşa pentru că nu ştie nimeni că sunt gay. Şi poate nici nu sunt.
    Sfatul să spui în clasă că eşti gay e o mare prostie. La ce ar ajuta?!
    Am început şi eu o povestire la postul lui Ichigo „Prin ochii mei…”, cu toate că abia în partea a două, sau a treia va rezulta mai clar ce vreau să spun, dar Detail nu mi-a dat vreun semn că a citit-o, deşi l-am invitat.

    Nu am înţeles, cum adică eşti pro gay – marriage, dar tu n-o faci?!

    Sărbători Fericite şi La Mulţi Ani pentru toţi !

    • M-a surprins raspunsul tau din mai multe motive, am sa le iau pe rand. Zici ca ¨Sfatul să spui în clasă că eşti gay e o mare prostie. La ce ar ajuta?!¨. Evident ca tu nu ai zis niciodata la nimeni. Eu de pilda am zis deja la 8 persoane si m-au acceptat toti. Ma rog, cu exceptia unuia, care m-a acceptat in principiu dar a continuat sa-mi spuna ca trebuie sa-mi schimb orientarea sexuala, ca a auzit el ca exista metode (in realitate habar n-avea), asa ca pana la urma am rupt EU legatura cu el. Toti ceilalti m-au acceptat si mi-au multumit am avut incredere in ei.

      Singurul regret pe care il am acum e ca nu le-am spus mai devreme. Ce vreau sa zic aici e ca tu nu ai ce sfaturi sa dai pe tema asta, pentru ca nu ai nici un fel de experienta de coming-out. Poate ca in cazul si situatia ta este mai bine sa stai ¨in dulap¨, insa in cazul altora (ca mine, de exemplu) este perfect OK sa o faca, dupa cum ti-am demonstrat. A, poate ai sa intrebi de ce am facut-o: pentru ca eu nu pot sa fiu prieten cu adevarat cu cineva care nu ma cunoaste bine. Pur si simplu nu ma simteam bine sa mint mereu cand venea vorba de femei, casatorie, planuri de viata (si venea vorba destul de des). Insa repet, cazul tau e diferit, daca tu te simti cu adevarat mai bine asa, atunci asa e mai bine sa ramai.

      Ai spus ca ¨Şi nu sunt privit aşa pentru că nu ştie nimeni că sunt gay. Şi poate nici nu sunt¨ Inteleg ca inca nu stii exact daca esti gay, bisexual sau hetero. Eu incerc sa te inteleg, desi mi-e un pic cam greu. Caci eu de pilda, nu am fost NICIODATA atras sexual de o femeie, stiu ca sunt gay asa cum stiu ca cerul e albastru, mai sigur de atata nu poate cineva sa fie.

      In final, despre casatoriile gay: cuplurile gay trebuie privite exact asa cum sunt privite cuplurile hetero care nu pot (sau nu vor) sa aiba copii. Nu exista nici o diferenta intre cele doua situatii, sentimentele sunt de aceeasi natura si nevoia unuia dintre parteneri pentru celalalt este exact aceeasi. Faptul ca tu ai vota impotriva casatoriilor gay este o atitudine homofoba si egoista. Chiar daca tu nu ai nevoie de aceasta forma de recunoastere, exista altii care au nevoie si trebuie sa li se dea aceasta libertate.

      Si o ultima precizare: cineva pe acest blog (poate ca tu, poate altcineva, nu mai tin minte) sustinea ca sexul (actul sexual) e motivul principal al relatiilor gay. Asta o fi valabil pentru unii, insa in cazul meu nu este. Eu, chiar daca mi-as pierde complet interesul pentru sex (de exemplu, daca as ramine impotent in urma unui accident) tot alaturi de un barbat mi-as dori sa traiesc. Iar daca as fi obligat sa traiesc intr-o relatie fara sa am sex deloc (prin absurd, fireste), tot alaturi de un barbat as prefera, nicidecum de o femeie. Deci poate o fi sexul ratiunea ultima pentru unii, insa cu siguranta nu e pentru toata lumea. Pentru mine nu este.

  14. @ Corneliu

    Îmi este foarte greu să-ţi răspund pentru că nu te cunosc, dar şi pentru că nu mă cunoşti.
    Ca să te cunosc, ar trebui să citesc mai mult din ce ai scris prin alte topicuri, iar timpul nu-mi permite.
    Totuşi, am dat înapoi să văd măcar ce ai scris pe aici. Din acelaşi motiv pentru care îmi scăpase replica ta la intrevenţia mea, şi anume posibilitatea postării direct în alt post, îmi scăpase şi replica la postarea altcuiva, în care spui că nu mai eşti licean, dar dacă ai fi ai face nu ştiu ce. Adică vrei să-i determini pe alţii să facă ce tu nu ai făcut. Poate că nu se face. Dacă regreţi că nu ai spus mai din timp cine eşti cu adevărat, ar trebui să spui şi de ce regreţi, ce regreţi? Ce ar fi fost diferit faţă de situaţia ta de acum ? Tu laşi să se înţeleagă să nu facem ca tine, că n-a fost bine. Ce a fost rău? Zici că mi-ai demonstart că a fost bine că ai spus la 8 persoane. Nu ai demonstrat nimic. Că te-au acceptat? Asta pentru că nu le pasă. Nu te amăgi!
    Eu am un foarte dezvoltat spirit de observaţie. Mi-au spus-o alţii. Am citi şi mai ales am văzut multe filme. Dar nu cu fetele sau cu gaşca. Nici măcar cu părinţii. Ci singur, în camera mea.
    Văd că nu ai luat în consideraţie niciunul din argumentele mele privind dezavantajele căsătoriei între gay. Nu pot să fiu mai explicit, dar poate le mai citeşti.
    Nu există egoism mai mare ca în cazul cuplurilor, hetero sau homo, nu mă acuza pe mine de egoism şi homofobie. Certificatul de căsătorie e un act de proprietate. Demontrează că eşti al lui şi e al tău, şi nu mai ai voie altlel. Când sentimentele dispar, şi dispar de cele mai multe ori, documentul rămâne. Când dispar la amândoi, documentul poate fi anulat cu uşurinţă, dar când dispar numai la unul, lucrurile se coplică. Depinde care vei fi dintre cei doi.
    Mi se pare de complezenţă afirmaţia pe care o faci, cum că dacă ai rămâne impotent, tot lângă un bărbat ai vrea să trăieşti. Să te simţi tu bine, ăsta da egoism! La el te-ai gândit dacă te mai vrea? Nu te-ai gândit, dar îl poţi obliga, dacă ai certificat de căsătorie. Sau că rămâi lângă un bărbat impotent. Un bărbat fără sex este un animal mare şi păros, gras, cu burtă şi chelie, cu păr în nas şi în urechi, care se îmbată ca un porc să-şi uite complexele şi căruia îi put picioarele. Un astfel de corp, te asigur că nu are suflet.
    Mi-am pus problema de ce nişte băieţi care au fost frumoşi ca noi ajung să arate în halul descris mai sus după 20 de ani de căsnicie. Şi cu toată lipsa mea de experienţă, cum zici, mi-am dat seama. Pentru că dispare interesul pentru sex. Instinctiv, masculul se hrăneşte pentru a fi puternic. Ba chiar femela îl alimentează, pentru a fi viril. După ce face un copil sau doi, nu mai cheltuieşte aceeaşi energie, dar comtinuă să bage în el. Cum arată, nu-l mai interesează, pentru că femela nu-l poate alunga, pentru că au un certificat de căsătorie, e tatăl copiilor ei şi au o casă făcută împreună.
    Ca să vezi că nu e bine să spui cine eşti, citeşte povestea mea. Am avut o relaţie frumoasă şi îndelungată cu un băiat. La un moment dat, şi-a găsit o fată, care îl făcea mai fericit decât îl făceam eu. Dar a continuat relaţia şi cu mine, de teamă că l-aş putea da în vileag. Când i-am dat de înţeles că îl „eliberez”, era în stare să-mi pupe mâna, să-mi mulţumească în genunchi. Norocul lui că nu aveam certificat de căsătorie.
    M-ar bucura să-ţi spui impresiile acolo. Vezi că are 4 părţi.

    http://www.darkq.net/povestiri/prin-ochii-mei/#comment-23250

  15. @ INOCENTOS
     
    Uite, cred ca e o neintelegere la mijloc. Daca tu te simti bine ¨in dulap¨, fireste ca n-ai motive sa faci vreo schimbare. Eu unul, cum spuneam, NU m-am simtit bine. In jurul meu se vorbea (colegii mei adica vorbeau) de dragoste, de fete, de planuri de viitor legate de acest subiect, iar eu trebuia mereu sa tac sau sa ma prefac ca n-am nimic de zis. Mi se puneau intrebari la care eu nu puteam raspunde, si ce-i mai rau, nu puteam avea prieteni adevarati, pentru ca eu nu pot  sa fiu deschis cu cineva caruia trebuie sa-i ascund poate cea mai importanta latura a personalitatii mele. Acum, cand vorbesc cu prietenii mei care stiu ca sunt gay, pot spune ce cred si ce simt eu cu adevarat. Ma simt un om liber, pot fi eu insumi, poti intelege acest lucru?  Daca tu nu simti nevoia asta, atunci chiar nu ai nevoie sa-ti faci coming-out, important e sa te simti OK, iar tu zici ca te simti OK, nu? Si inca o precizare: ai spus ca nu inseamna nimic faptul ca am fost acceptat, ca lor oricum nu le pasa de orientarea mea sexuala. Pai tocmai asta e lucrul extraordinar, ca nu le pasa si ca deci eu nu am nici un motiv sa ma ascund si sa ma simt prost din cauza ca am ceva de ascuns, intelegi lucrul asta? Deci, ca sa rezum: cei care nu se simt OK ¨in the closet¨ (sau ¨in dulap¨, cum am auzit ca se traduce in romaneste) trebuie sa incerce sa gaseasca pe cineva caruia nu ii pasa de orientarea lui sexuala, ca sa-si poata gasi, pe cat se poate gasi, pacea. Cei care insa se simt OK ¨in the closet¨ e mai bine poate sa ramana acolo, important e ca se simt bine, restul nu conteaza. Deci suntem de acord aici, nu?
     
    Zici undeva ca ¨nu exista gay cu adevarat¨, aici trebuie sa te contrazic: eu sunt gay cu adevarat, sper ca nu trebuie sa aduc vreo demonstratie, sau trebuie?
    Ma rog, pana aici am scris despre lucruri care ne despart, dar am si o observatie/intrebare care cu siguranta ne apropie.  Ai citit si ai auzit cu siguranta afirmatii ale unor personalitati/politicieni romani care spun ca homosexualii ar fi degenerati, detestabili etc, iar unii chiar spun ca exista metode de re-educare care schimba orientarea sexuala. Tu cum ai propune sa se ia pozitie impotriva unor asemenea afirmatii aberante? Sau crezi ca ar trebui sa se ia pozitie? Pentru ca daca oamenii de rand (care nu au de unde sa cunoasca foarte bine realitatea)  aud ca homosexualii sunt niste bolnavi care pot fi tratati dar nu vor sa se trateze, nu crezi ca vor incepe sa creada acest lucru?
    Si, la final, despre povestirile pe care le-ai recomandat in postarea anterioara. Inteleg deci ca pe de o parte gasesti nerelevanta (sau rusinoasa) orientarea ta sexuala, si nu o declari la nimeni, iar pe de alta parte nu ai nici o problema sa povestesti  cum ai luat muie sau cum ti-a ejaculat cineva in gura. Cum vine chestia asta?
     

  16. @ Corneliu

    Păi chestia asta vine foarte simplu:
    Orientarea mea sexuală nu este nici nerelevantă, nici ruşinoasă, ci pur şi simplu este orientarea mea personală, care nu priveşte pe nimeni, d-aia n-o spun la nimeni.
    Nu am nicio problemă să povestesc, pentru că sunt un anonim, pe de o parte, pe de altă parte, povestesc unora care au făcut acelaşi lucru, pentru că altfel nu s-ar autointitula gay cu adevărat. Că dacă nu au făcut tot ce am povestit eu acolo, chiar nu sunt gay cu adevărat!
    Când spui mue, şi chiar ejaculare, deja vulgarizezi. Eu am vorbit despre dragoste, adică satisfacerea reciprocă, de bună voie, a unor plăceri (sexuale). De bună voie şi reciprocă!


    Neîţelegerea de care vorbeşti nu este din partea mea, ci din partea ta.
    Nu este vorba despre mine, să ies din dulap, şi nu te condamn pe tine că ai ieşit.
    Este vorba de băieţi ca prietenul meu care un an de zile a crezut că e gay şi nu era, iar dacă ar fi spus că este, acum nu l-ar mai fi crezut nicio fată că nu este. Despre asta e vorba. Şi mai este vorba, foarte important, că eu nu am căutat să-l conving că este gay, doar pentru a-mi satisface eu dorinţele.
    Dacă vrei, mai citeşte acolo postările ulterioare.

    Eu nu am o problemă cu tu vrei să-ţi petreci tot restul vieţii lângă un bărbat, am o problemă că vrei să lupţi pentru legalizarea căsătoriilor gay, iar acest lucru ar putea afecta mulţi nevinovaţi, din multe motive, câteva ţi le-am spus dar nu le-ai luat în consideraţie.
    Şi ca să completez portretul bărbatului ideal făcut de mine în postările anterioare, vreau să mai adaug şi că sforăie ca un porc.
    Repet ce am mai spus, un astfel de animal nu are suflet, cu siguranţă.
    Desigur, îţi doresc să ai noroc, pentru că mai sunt şi excepţii.

    Nu ai afirmat efectiv, dar rezultă că certificatul de căsătorie asigură trăinicia cuplului. Dacă la hetero, unde mai apar şi copii nu asigură, aici nici atât.
    Dar, repet, tu poate vei avea noroc. Dar nu înseamnă să lupţi pentru legalizarea căsătoriilor gay, ci doar să-ţi vezi de treaba ta. Cum am să fac şi eu.

    În ce mă priveşte, ca să mă înţelegi, tatăl meu s-a căsătorit la 27 de ani şi consideră că e vârsta ideală, ca urmare nu mă zoreşte. Aşa că vreo 7 ani nu-mi fac probleme. Ba mai mult, zice că au trecut vremurile acelea în care părinţii alegeau perechea copiilor lor încă virgini şi îi obligau să se căsătorească. Mă îndeamnă să deschid bine ochii, să nu mă opresc la prima pe care o găsesc în cale, că fetele de azi sunt perverse.

    Era să uit.
    Oamenii de rând ştiu foarte bine care este realitatea, nu se iau ei după politicieni.
    Ştiu şi eu în ce măsură ne acceptă aceşti oameni de rând, tocmai d-aia prefer să stau în dulap.
    Împotriva acelor politicieni trebuie să ia atitudine asociaţiile de profil, abilitate, pentru că nu cred că se uită pe acest blog.

  17. @ INOCENTOS

    Deci zici ca „Orientarea mea sexuală nu este nici nerelevantă, nici ruşinoasă, ci pur şi simplu este orientarea mea personală, care nu priveşte pe nimeni, d-aia n-o spun la nimeni” Cum nu spui la nimeni, dar aici ce faci? Sa-ti zic eu de ce nu povestesti istoriile tale erotice prietenilor tai, pentru ca ti-e rusine, ce-a
    i asa greu de recunoscut? Nici eu nu dau prea multe detalii prietenilor mei in privinta asta, pentru ca mi-e jena, pot recunoaste lucrul asta.

    Dar faza tare este cand adaugi „Că dacă nu au făcut tot ce am povestit eu acolo, chiar nu sunt gay cu adevărat!” Uite mie nu imi place sa ling sperma, deci nu mai sunt gay? Ce ai spus dumneata in citatul precedent sunt aiureli, sper ca ti-ai dat seama intre timp.

    Si vad ca nu reusesc sa aflu ce pozitie ai referitor la metodele (pe care le propun unii) de re-educare pentru a schimba orientarea homosexualilor, asa ca te intreb acum direct: ti se par corecte aceste idei? 

  18. @ Corneliu
    Avem idei diferite privind căsătoria gay. Am epuizat acest subiect, rămâne fiecare la părerea lui, mai ales că nu a apărut o a treia persoană, măcar să vedem în ce parte înclină balamanţa.
    Aşa că nu văd rostul atacurilor tale.
    Se pare că nu mi-ai citit toate postările, sau le-ai citit superficial, plecând probabil de la ideea că sunt prea tânăr şi nu gândesc în profunzime.
    Trebuie să citeşti mai cu atenţie pentru a sesiza nuanţele.
    Nu am zis că nu eşti gay, dacă nu ai făcut ce am făcut eu, ci că nu eşti gay cu adevărat”, cum ai afimat, cum te pretinzi. Adică nu eşti foarte gay, că nu găsesc altă exprimare. Aşa cum s-a dovedit că nu a fost prietenul meu.
    Mă întrebai dacă trebuie să demonstrezi că eşti gay. Da, trebuie.
    Eu nu am spus nimic despre spermă. Am scris:
    „…am început să recuperez imediat cu limba fiecare picătură încă fierbinte de pe burtica lui, pieptul şi umărul stâng”. Aceasta este o parabolă, dacă te pricepi la geometrie plană, şi are conotaţie literară. Adică textul meu are un prim nivel pentru băieţii care vor să se excite, şi un al doilea nivel pentru cei care vor să gândească.

    Nu spun aceste lucruri prietenilor mei hetero, nu pentru că mi-e ruşine, ci pentru că nu le-ar accepta, aşa cum tu nu ai accepta să lingi un clitoris. Iată că pot să fiu şi eu vulgar!
    Cum prieteni gay nu am, fireşte că nu spun la nimeni, că nu am cui.

    De ce am scris aici, am spus-o explicit, inclusiv în topicul „Prin ochii mei”. Nu mai repet, pentru că mai am şi alte treburi.

    Nu ştiu ce metode de reeducare propun unii, şi deocamdată nu mă interesează, aşa că nu pot să-mi dau cu părerea dacă sunt corecte sau nu.

    Acestea fiind scrise, cred că am epuizat tot ce am avut să ne spunem.
    În ce mă priveşte, aş vrea să revenim la topicul „Am ajuns”, propus de DETAIL, care înainte să dispară, ceea ce mă face să cred că a fost un personaj fictiv, a scris:

    „As dori sa cunosc pe cineva, cu care sa pot vorbi fata in fata, care sa ma inteleaga, catusi de putin…”

    Pentru că faţă în faţă nu am cum să-i vorbesc, i-am scris. Şi aici, şi în topicul „Prin ochii mei”. Se poate, însă, să-şi fi găsit deja pe cineva cu care discută faţă în faţă.

  19. @ INOCENTOS

    Cand epuizez subiectul te voi anunta, deocamdata mai avem de lamurit lucruri. Ii voi lasa pe cei care citesc (eventual) aceste randuri sa hotarasca daca „atacurile mele” (cum le numesti) sunt la adresa persoanei tale (ceea ce nu ar fi acceptabil) sau la adresa ideilor dumitale eronate (ceea ce este acceptabil).

    Intri pe un teritoriu nefamiliar cand afirmi  „Aceasta este o parabolă, dacă te pricepi la geometrie plană, şi are conotaţie literară”.  Ma pricep destul de bine la geometrie, am intamplator un doctorat in stiinte.  Parabola este locul geometric al punctelor ce satisfac o anumita relatie matematica (nu o mai reproduc aici), si nu are nici o legatura cu parabola literara, cum iti imaginezi dumneata. Aceste doua cuvinte sunt doar omonime, OK?  Ca sa economisec un reply, in caz ca nu stii ce sunt omonimele: in propozitiile  „Mama poarta o rochie” si „Sta un catel la poarta” avem un exemplu de cuvinte omonime.

    Pe urma afirmi ca  „Eu nu am spus nimic despre spermă. Am scris:„…am început să recuperez imediat cu limba fiecare picătură încă fierbinte de pe burtica lui, pieptul şi umărul stâng””.  Cine citeste textul original de unde provine citatul vede limpede ca descrierea mea a fost exacta de la inceput. Nu inteleg de ce incerci sa negi textul scris cu mana ta, chiar ne crezi prosti? 

    In final, un mic avertisment pentru cei care au citit povestirile lui INOCENTOS. Acolo e descrisa o scena de sex neprotejat. Vreau sa re-amintesc pentru cei care citesc aceste randuri ca aceasta practica nu trebuie incurajata, sexul neprotejat este OK doar intre parteneri stabili si care au fost testati pentru boli transmisibile. Altminteri, in afara de sarut (care este acceptabil), orice alt schimb de fluide, oral sau de alta natura, nu trebuie sa se faca neprotejat.  Imi pare rau ca trebuie s-o fac pe moralistul aici, dar e un lucru foarte important.

    La final, imi mai spui „Mă întrebai dacă trebuie să demonstrezi că eşti gay. Da, trebuie.” Pe asta o lasi balta, OK?

    Cam asta am avut de zis INOCENTOS, iar daca mai avem lucruri de lamurit, sunt nerabdator sa le lamurim.

  20. @ Corneliu

    Am avut dreptate! Aşa cum am spus, mă consideri prea tânăr pentru a gândi în profunzime.

    Limba română ne joacă feste, sunt şi eu de vină, dar n-o spun în latină.
    Când am scris „Am epuizat acest subiect…”, mă gândeam la persoana întâi singular, adică la mine, nu la plural, adică la noi. Am eliminat „în ce mă priveşte” pentru că mi se părea că se înţelege, nu făceam decât să lungesc fraza. Pe de altă parte, nu mi se părea politicos să-i spun interlocutorului direct să întrerupem discuţia, doar pentru că eu nu mai am argumente să-mi susţin ideile.
    Dar dumneata spui, iată că şi eu sunt politicos, „Cand epuizez subiectul te voi anunta…”, ceea ce nu e politicos să mă obligi să continuam discuţia, mai ales că nu vii cu elemente noi privind căsătoria gay, că despre aceasta era vorba, şi afirmi că ideile mele sunt „eronate”. Dacă ai stabilit că sunt eronate, fără să-mi arăţi de ce, ce rost are să mai comentăm?

    Îniţial, în textul meu, scrisesem ce înseamnă parabola, în ambele sensuri, dar pentru a-l scurta şi pentru a nu mă da doct, am renunţat şi la definiţii şi la explicaţii. A rămas doar ironia. Discuţia era la nivel de liceu, nu de doctorat.
    Iată ce am eliminat atunci:
    Parabola reprezintă locul geometric al punctelor din plan egal depărtate de un punct fix, numit focar, și de o dreaptă fixă, numită directoare.
    Adică: ax2 + bxy + cy2 + dx + ey + f = 0
    Unde x şi y sunt coordonatele punctelor; b2 = 4ac; a sau c ≠ 0;
    Parabola literară este o exprimare care are un anumit tâlc, sugerezi ceva spunând altceva, sau cu alte cuvinte.

    Adică un punct vine din depărtare, de la infinit, se apropie vertiginos, aproape perpendicular, de o dreaptă, dar îşi schimbă treptat unghiul, astfel încât, deşi ajunge foarte aproape, nu o va atinge niciodată, pentru că îşi schimbă în acelaşi timp direcţia de deplasare, atenţie, nu şi sensul, încât începe să se îndepărteze vertiginos.
    Aşa că cele două „parabole” nu sunt simple omonime, şi nu ai dreptate când spui:
    „… nu are nici o legatura cu parabola literara, cum iti imaginezi dumneata. Aceste doua cuvinte sunt doar omonime…”.
    Evident că ştiu ce sunt omonimele, dar nu mă dau doctor.
    Nu ai făcut decât să cazi în capcană, ca şi corbul lui La Fontaine.

    Nu consider pe nimeni prost.
    În textul explicativ din postarea anterioară când am scris „… fiecare picătură încă fierbinte…” subliniasem cu o linie cuvântul „fierbinte”, dar când am trecut din fişierul meu în fereastra blogului, indicaţia mea s-a pirdut. Ar fi trebuit să o fac direct în fereastră, pentru a se păstra. Este o problemă tehnică, pe care, deşi o ştiam în principiu, atunci am omis-o. Dar şi aşa, se punea înţelege despre ce e vorba, pentru că era scris „încă” . Evident că e vorba de spermă, nu prostesc pe nimeni dar era „încă fierbinte”. Când e rece, capătă miros de cadavru şi, evident, e cu totul altceva.

    În povestirea mea am vorbit despre frumuseţea şi curăţenia trupească, dar cu trimitere la frumuseţea şi curăţenia sufletească. Am vrut să arăt că atracţia între sexe poate fi tot atât de inocentă, curată, frumoasă şi nevinovată, chiar şi dacă sexele nu sunt opuse. Atracţia între sexe este un dat, dar nu toţi suntem la fel.

    Mare atenţie, personajele mele, eu mă dau la o parte, nu s-au cunoscut într-un bar, nu erau sub influenţa drogurilor sau a alcoolului, nu se cunoscuseră pe ’net.
    Dacă „băiatul frumos” ar fi avut o relaţie cu o prostituată, nu ar fi mers până la capăt.
    De fapt, „scâncetul ” lui este elocvent, nu ştia dacă partenerul său voia să meargă până la capăt. Este evident că trupurile lor erau curate, dar şi sufletele. Nu voia să profite unul de altul, ci fiecare voia să facă plăcerea celuilalt.

    Chiar pe acest blog am văzut într-un film sex oral cu prezervativ. Decât aşa ceva, mai bine o labă sănătoasă.
    Dar, în principiu, observaţia cu sexul protejart, nu e rea.

    Cât priveşte demonstraţia că eşti gay, evident că o lăsăm baltă. Nu am vrut decât să arăt cât de inutilă a fost întrebarea pe care ai pus-o: … trebuie să demonstrez?

    Deşi topicul, cum ziceam, este altul, revenim la căsătoria gay, unde avem multe argumente contra şi deloc pentru. Constat că, pentru ceilalţi, subiectul acesta nu prezintă interes, ceea ce mă face să cred că mi se dă dreptate, adică rămâne aşa cum e acum.
    Eu îmi dau seama că după absolvirea unei facultăţi şi după un doctorat, ajungi să te gândeşti să te aşezi la casa ta. Adică te gândeşti la căsătorie cu acte în regulă. De ce acte, încă nu mi-e clar.
    Dar un adoleşcent, de fapt orice tânăr, nu gândeşte aşa, şi nu văd ce e rău în asta.
    Ca urmare, dacă toţi tinerii ar fi să voteze, ar vota împotrivă, iar toţi doctorii în ştiinţe sau neştiinţe ar vota pentru.
    Singura problemă este că aceştia din urmă sunt mult mai puţini.

  21. Vreau să urez tuturor cititorilor şi scriitorilor de pe acest blog UN AN NOU numai cu bucurii şi împliniri.
    Inclusiv lui Corneliu şi lui Robert.
    Voiam să transmit aceste urări la sfârşitul postării anterioare, dar m-am luat cu vorba şi am uitat.

  22. „La multi ani tuturor!” întâi.
    Vad monopol de idei și nu e fecund.
    Legat de căsătoriile intre gay, părerea mea, fericiți fie cei ce rezista! Fiindcă e greu sa fii stabil pe lumea asta.
    Insa eu nu exclud posibilitatea, personal vorbind, unei uniuni. Nu ma refer spiritual ori oficial, în fond, ce valoare ar trebui sa aibă în mintea îndrăgostitului vorbele unei terțe persoane ori niște acte? De ce „căsătorie” ca la carte? In realitate, se vrea acea stabilitate, siguranță, ca cel iubit nu se înstrăinează. Asa ceva găsim și în cuplurile hetero, dar la fel de dese sunt și cazurile de infidelitate. Asa cum am mai citit prin blog zilele astea, „toți suntem plătitori de taxe și impozite”, dar suntem și oameni și încă supuși greșelilor. Daca ni le îndreptăm din timp, cu atât mai bine.
    O clipa, nu țin partea nimănui*, dar când cineva își exprima dorința de a se lega de cineva pe viata, sigur s-a gândit sa pornească pe drumul de a găsi persoana potrivita, sau ar trebui sa o facă. Pentru aceștia, e de știut ca exista și tineri care s-ar înhăma la o relație cu un bărbat mai în vârstă (fiecare cu plăcerile lui!). Eu unul, în momentul de fata, sunt prea legat la cap (a fi tânăr nu e o scuza) sa ma gândesc, nici viata stabila nu am, dar am visat și recunosc ca visez sa stau la dreapta cuiva, mai mult de o noapte.  La faza asta, sa argumentezi e atât de fără rost ca și cum ai întreba o fata de ce nu-i organizează iubitul nunta. Fiecare după cum simte, asa cum își așterne, asa va dormi. Mie, cel putin, mi se pare firesc și de bun simt sa te legi de cineva, relațiile (cu numele doar) rămân efemere dacă nu știi sa le întreții sau educația mea a fost de asa natura încât sa nu ma rezum la easy life. Dar în Romania zilelor noastre, sa ma căsătoresc (mai curând mărit he-he…) cu actele în regula mi-ar face mai mult rău decât bine (profesional etc.), iar jumătatea ar trebui sa se gândească cel putin din punctul asta de vedere dacă ar tine sufletește la mine. Dar cum ziceam, eu unul, ma vad lângă cineva mult timp, dar individul respectiv trebuie sa merite enorm de mult (și asta fără sa fie nevoie sa se chinuie) ca sa-mi împart viata cu el. Dar, din nou, tine de simțământul comun și propriu cum ar decurge lucrurile.
     
    In ce privește cazul din prezenta intrare de jurnal, nu pot spune ca e decât o simpla poveste de „how I became someone else”. Ciudat modul, țin sa precizez. Tinerii din ziua de azi (ma refer în general la cei care intra necopți pe băncile unui liceu, darămite copiii cu telefoane mobil inca din clasa I), devin din ce în ce mai accidental „deschiși” cu lumea, mai ales pe Internet unde sunt lăsați singuri ore întregi si, din una într-alta, ne trezim gay. Frumos, comunitatea anonima creste – nimic de zis. Dar asemenea rufe nu prea se spală în public. E o mândrie sa te afirmi, dar mare grija cum o faci. Daca într-adevăr cauți pe cineva, nu asta e calea de a-i arata potențialului”prieten” lucrurile care va leagă.
     
    Numai bine!
     
     
    _______
    * pentru Corneliu: Un An nou Fericit și dumneavoastră!

  23. @ INOCENTOS

    Ca sa mai scurtez din mesaj, am sa trec in viteza peste subiectul conotatiilor literare ale curbelor geometrice plane, eu am ramas la parerea dinainte, tu poti sa crezi ce doresti.  La fel cu casatoriile gay, acum e intr-adevar prea devreme, dar cand le va veni vremea nu va mai sta nimeni sa studieze argumente.

    Am luat in serios intrebarea cu „demonstratia ca sunt gay” doar din cauza ca ai spus mai sus ca cine nu a facut tot ce ai facut tu in povestirile tale (sex neprotejat si ce mai scrie acolo) nu este „gay cu adevarat”, sau „foarte gay”. Expresiile astea sunt foarte stranii. FOARTE GAY? Eu nu stiu ce sa cred, dar daca ai cumva in pregatire vreo povestire „Cum am devenit hetero”, cred ca e un moment potrivit sa o postezi, eu unul sunt pregatit psihologic.

  24. @ Corneliu,
    Prima problemă: „Parabola este locul geometric al punctelor ce satisfac o anumita relatie matematica … si nu are nici o legatura cu parabola literara, cum iti imaginezi dumneata. Aceste doua cuvinte sunt doar omonime”.

    Am făcut o demonstraţie în care am arătat asemănarea dintre cele două tipuri de parabole, ceea ce înseamnă că am ceva imaginaţie.
    Dar se pare că nu prea eşti obişnuit să faci şi aprecieri favorabile şi ai trecut în viteză mai departe.
    Spui că: „…cu casatoriile gay, acum e intr-adevar prea devreme, dar cand le va veni vremea nu va mai sta nimeni sa studieze argumente”.
    De la un curs de „Comunicare” am reţinut că sunt 3 etape dinstincte: codarea (codificarea) mesajului, transmiterea, decodarea (decodificarea) mesajului.
    Cred că am ceva probleme la decodare:
    … „prea devreme” pentru mine, pentru tineri? Sau pentru societatea încă nepregătită?
    … „cand le va veni vremea”, cui? Tinerilor sau căsătoriilor?
    … „nu va mai sta nimeni sa studieze argumente” Adică atunci când ţi se va pune pata, te căsătoreşti fără să mai ţii cont de nimic?
    Asta înseamnă să aplici şablonul căsătoriei hetero la gay, ceea ce mi se pare o pistă care nu duce nicăieri.

    A treia problemă: spui că „…daca ai cumva in pregatire vreo povestire “Cum am devenit hetero”, cred ca e un moment potrivit sa o postezi, eu unul sunt pregatit psihologic”.

    Cred că a vrut să fie o ironie, dar nu prea a reuşit.
    Păi tocmai am publicat povestea, nu ai citit toate cele 4 părţi?
    Doi băieţi au avut o relaţie un an de zile, după care unul dintre ei constată că-i plac de fapt fetele.
    Chiar nu s-a înţeles?

    • Da, am citit povestirea, personajul acela era bisexual, ce sa fie greu de inteles?
      Insa remarca mea se referea la expresia pe care ai folosit-o, ¨foarte gay¨, care pe mine m-a deranjat, si pe care o persoana gay nu ar folosi-o niciodata.

  25. @ Corneliu,
    Nu, nu ai înţeles bine. Personajul acela era gay, a devenit bisexual, apoi heterosexual. Şi asta în decurs de un an. Dar, atenţie, la o anumită vârstă – adolescenţa.
    Conform definiţiilor, pe care mi le-am însuşit, recunosc, după ureche, gay înseamnă bărbat care are relaţii sexuale cu bărbaţii, cazul personajului meu, bisexual înseamnă bărbat care are relaţii sexuale şi cu bărbaţii şi cu femeile, cazul personajului meu, heterosexual înseamnă bărbat care are relaţii sexuale numai cu femeile, cazul personajului meu.
    Rezultă că un gay a devenit heterosexual, cazul personajului meu.
    Acest lucru se poate întâmpla cu un băiat care nu ştie precis ce e cu el.
    După o anumită vârstă, mai mult ca sigur, e mai uşor să-ţi dai seama.

    Dacă am folosit expresia ¨foarte gay¨, pe care o persoana gay nu ar folosi-o niciodata, înseamnă că nu sunt gay, după părerea dumitale. Deci m-am străduit degeaba, cu toate descrierile mele cu exces de detalii şi amănunte, totuşi nu sunt gay cu adevărat, expresie care nu te-a deranjat, pentru că ai folosit-o.
    Este pentru prima dată când spui că te-a deranjat. Ai spus că nu înţelegi, că nu crezi, că nu-ţi imaginezi… Nu am timp să recitesc, pentru a vedea exact.
    Asta pentru că mi-ai decodat eronat mesajul, sub influenţa subiectivismului, alimentat de divergenţele privind căsătoria gay.
    Când spun foarte gay, sau mai puţin gay, deşi aparent nu suportă superlative sau comparaţii, voiam să spun că într-o relaţie sexuală, indiferent de natură, pasiunea îi dă dimensiunile.
    De exemplu eu cred că există gay, deci atracţie faţă de acelaşi sex, care nu ajung niciodată la o relaţie sexuală, pentru că pasiunea sexuală nu este suficientă şi şi-o poate controla. E cazul călugărilor, unora dintre ei.

    Poate reuşim să ne integrăm on – topic.
    DETAIL spunea că are nevoie de ajutorul nostru, de sfaturile noastre.

  26. @ INOCENTOS
    Folosind definitia dupa ureche pe care o propui intr-adevar, personajul s-a transformat din gay in hetero.  Conform acestei definitii, daca eu am la noapte relatii sexuale cu o femeie (din orice motiv), de maine sunt bisexual.  Iar daca Doamne fereste ma nasteam in Iran (unde multi homosexuali trebuie sa intre in casatorii de fatada), atunci eram cu siguranta heterosexual.
    Cum si sub ce influente gandesc eu, tu nu stii, si deci nu trebuie sa faci presupuneri.
    Iar Detail nu stiu daca are nevoie de ajutor si de sfaturi de pe aici. Cred ca mai degraba va afla el singur cine este si ce vrea de la viata,  mai ales daca nu i se va mai induce impresia ca ar putea fi un monstru care dauneaza societatii (sau ce alte aiureli i-au mai sugerat profesorii la scoala).
    Deci Detail, oricum ai fi pana la urma, hetero sau bi sau gay e la fel de bine, OK?

  27. Devine o joaca de copii… 😕

    Nu știu ce rost are întreaga disputa; când doua persoane sunt căpoase în a-și susține teoria ori sentimentul, niciuna nu va renunța, dar nici nu recunoaște ca ar fi cazul.

    Nu înțeleg de ce atat de competitiv/ combativ.

  28. Stiu ca ma cam bag ca musca-n lapte dar imi place cum gandeste Cornel si sunt de acord cu o mare parte din idei.

    In primul rand sunt baiat si am 18 ani. Pe aici intru cand imi mai amintesc si citesc povestile interesante de viata ale diferitelor persoane. De intrat in discutii nu am prea intrat, dar discutia de mai sus (care a devenit mai mult o cearta subtila intre intelectuali spre sfarsit) mi-a atras atentia si m-a facut sa citesc tot, pana la ultimul cuvant.

    Ca sa incep pe tema propusa de Detail, eu sunt gay, am descoperit asta 14 ani cand mi-a picat cu tronc un coleg si de atunci am trecut prin multe. Asa cum si Cornel a spus, nu ma simteam „liber”, un prieten adevarat fara sa le spun celor apropiati TOTUL despre mine… asa ca am decis sa incep cu o prietena foarte buna din clasa a 5-a. Ca sa scurtez povestea care sigur va plictisi lumea de aici, in prezent, toti prietenii mei carora le-am spus (10 la numar; 2 baieti si 8 fete) m-au acceptat asa cum sunt. De fapt cu unul din baieti m-am certat pentru ca incepuse sa profite de mine stiind ca tin la el mai mult decat la un prieten si imi propunea o „rasplata” pentru chestii precum referate si alte lucruri ce i-ar usura viata la scoala. Din naivitate am acceptat. in fine. Deviez de la subiect. Ideea e ca m-a ajutat enorm faptul ca le-am spus acestor prieteni. Mi-a dat incredere in mine si m-a salvat de la gandurile necurate care imi treceau prin cap acum cativa ani. In orice caz, am fost pregatit pentru orice. In toata perioada asta m-am purtat ca un afemeiat nesimtit, iar in discutiile cu colegii am incercat mereu sa ma port „normal”. Pana la urma ideea care e? Fiecare face ce simte si un prieten care ti se declara a fii „bun” te accepta asa cum esti si te sustine in orice situatie, dar mereu e bine ca terenul sa fie testat ;-).

    Legat de casatoria intre persoanele de acelasi sex, inclin usor spre a fi contra, deoarece asa cum a spus si INOCENTOS, ar aparea scandaluri si hartia nu ar ajuta la nimic. Dar in acelasi timp ajuta psihologic, dand impresia de stabilitate partenerilor si ar ajuta material familia. Sincer, m-as doar dupa mult timp petrecut cu o persoana la care stiu ca voi tine pana voi muri si care mi-a demonstrat ca sentimentul e reciproc. Desigur, dupa cum se vede, inca visez. Pana acum nu am avut ocazia sa am o relatie, doar o tentativa cu o persoana mai in varsta (>35 de ani) care a durat doar 2 saptamani, perioada in care ne-am vazut o singura data. Ne-am cunoscut pe internet, eu am fost foarte entuziasmat, dar usor am realizat ca nu e ceea ce vreau. Deja ne faceam planuri de plecare in tarile calde unde stia un loc in care persoanele ca noi se puteau casatori. Exact dupa 2 saptamani de la prima intalnire m-am hotarat sa-i spun ca nu mai pot continua si ca imi pare rau de faptul ca ii ranesc sentimentele (de care nu sunt sigur ca existau). Nu prea a acceptat la inceput, dar sper ca a trecut peste.

    Referitor la ce a spus INOCENTOS in povestea lui si de „parabola”, eu ca cititor cu un IQ de 95, atat cat se considera ca e media acestei tari, nu inteleg decat sensul denotativ al micului fragmen, nu si pe cel conotativ.

    Acum problema „mai mult sau mai putin gay”. Nu stiu de ce dar exprimarea suna ciudat. La fel cum patratul nu poate fi mai patrat, cum unul din gemeni (monozigoti. ca sa nu se interpreteze) nu seamana mai mult cu celalalt. E ori straight, ori bi, ori gay. Dar intotdeauna mai sunt si exceptii. Sunt persoane gay care la un moment dat s-au indragostit de cineva de sex opus, sau invers. Nimeni nu stie ce ii rezerva viata.

    In concluzie, sunt in mare parte de acord cu ce a spus Cornel. Anul ce vine am de gand sa urmez o facultate ce are de-a face cu stiintele exacte si mi se pare destul de interesanta coincidenta.
    Ah! Pentru ca am inceput prea direct si am uitat, in plus este aproape ora 4 dimineata, desi este prea tarziu pentru asta (cred), vreau sa urez cititorilor La multi ani! Anul acesta sa reusiti sa realizati tot ce va doriti si sa aveti noroc si santate!

    • Salut, Htegnarts. M-am gândit sa-ți răspund primul, fiindcă situațiile noastre nu sunt chiar asa diferite.

      Acum, citindu-te, realizez ca încetul cu încetul sa infirma teoria lui INOCENTOS privind atracția pentru bărbații mai, în vana, sa zic. E normala, de asemenea, și alegerea ta de a refuza relația (în Grecia antica, eromenoi-i, cei mai tineri dintr-o relație, erau cei care decideau viitorul unei relații), mai ales în ce privește entuziasmul – aparentele pot fi ușor curmate.

      Nu e vorba atât de libertate, cât de descoperire, sau cel putin asta e cuvântul potrivit pentru mine. Prin a ma descoperi se definește orizontul lumii noi. In plus, sensul de liber pica tocmai în același paragraf, mai exact la sfârșitul lui: „mereu e bine ca terenul sa fie testat”. Nu libertatea de a gândi garantează libertatea (presupunând ca ar fi) corecta de a alege.

      Legat de inteligenta, eu ca ‘scriitor de reply’ am avut anul trecut un IQ de 113 (și sunt putin mai mare ca tine), dar mesajul de baza tot același rămânea, descifrat pana la urma sub înțelesul comun (odată cu explicațiile aferente). Întrucât se pomenește de trecerea de la ‘o stare într-alta’ (precum circuitul apei în natura he-he) într-o povestire, fără sa am certitudinea ca are origini reale, nu vad nimic neobișnuit. Nu este exclusiv sa spui „gay ești, nu devii” sau viceversa – în fond aici se rezuma totul. Revenim chiar la amprenta sociala: când s-au gândit ultima oara Detail ori cei multi (și hetero) ca toate animalele au în gena firea homosexuala? Leii, delfinii, iepurii, la fel de bine ca și omul. Asa ne întoarcem și la conceptul de „free will” sau „free thinking” (condiția ca omul are personalitate doar îngreunează procesul).

      Daca vroiai sa sugerezi prin coeficient de inteligenta ceva.., sa știi ca unui geniu i-ar fi fost într-adevăr mult mai greu sa se exprime liber, dar cum în întregul sir de comentarii (fără sa fie nevoie neapărat sa cunosc IQ-uri) nu am întâlnit asa pragmatism deloc subtil, consider ca avem de-a face doar cu intelectualitate asa cum o definești. Dar tot nu e relevant, fiindcă decodarea poate fi invers proporțională cu mesajul (indiferent de inteligenta), asa cum bine suntem captivați. E vorba de coerenta intenției și asta poate fi intenționat impusa vag, pentru ample interpretări ulterioare (chiar și din partea autorului). Asta da mișcare isteață!

      • Multumesc mult pentru raspunsul rapid.
        Scrisesem un comentariu care s-a pierdut la publicare. Nu conteaza. Ideea era ca eu nu am IQ-ul de 95, ci eram usor sarcastic. Initial, nici Corneliu nu a inteles la ce se referea acel fragment, si sunt sigur ca nu are un IQ de 95.
        Imi cer scuze ca nu m-am facut inteles si daca am ofensat pe cineva cu parerea mea.
        Acum am o intrebare pentru tine. Spuneai ca esti intr-o situatie asemanatoare. La ce te refereai? Sa inteleg ca si tu ai avut/ai o relatie cu cineva mai in varsta si ai realizat ca erai doar entuziasmat?

  29. @Htegnarts

     

    Nu sunt în nicio relație și, ce-i drept, nu prea îmi doresc momentan. Dar exista un hetero în jurul meu care îmi este mult prea drag…, dar din motivul ante-enunțat n-are avea rost nici măcar sa-i dau de știre. Este mult mai în vârstă decât mine, iar faptul ca-i „stau în umbra” îmi e de ajuns, cel putin cât ne vom mai intersecta. Cunosc iubirea ca respect cu sens unic! iar asta ma face incredibil de naiv („visător”?). Pentru mine este suficient ca cel asa-zis „ales” sa ma fascineze prin simpla prezenta, iar dacă ii iese cuiva asta, înseamnă ca-mi merita devotamentul – desigur, tot la atitudinea mea rămânând.

    Cu ocazia asta, cred ca te-am lămurit și pe tine, și pe Cornel (acum am curajul sa va tutuiesc), cu gândul ca mi-am fundamentat afirmațiile topicului din proprie lumina.

     

    O seara frumoasa tuturor!

  30. In primul rand, multumesc Robert pentru adaugarea la „lista alba”. Acel comentariu s-a pierdut din cauza conexiunii proste la internet din ultimele zile, dar nu are importanta.
    Multumesc, Petrus Christus, pentru ca ai raspuns intrebarii. E cam „naşpa” sentimentul de a fi indragostit de cineva caruia nu ii poti spune ce simti din cauza sanselor foarte mari de a fi respins intr-un mod agresiv. Oricum, mult succes in tot ce vei face!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here