Hello!
M-am gandit intens in ultima perioada la tine si vreau sa iti spun cateva lucruri, mai bine zis concluziile trase in urma rememorarii momentelor petrecute impreuna.
La inceput totul a fost atat de frumos, imi aduc aminte de parca ar fi fost ieri prima data cand ne-am vazut. Eram in PUB si nu puteam sa imi dezlipesc privirea de la tine nici macar o secunda. Te sorbeam din priviri, aveam impresia ca nu mai vazusem niciodata o persoana mai frumoasa ca tine, erai atat de perfect, ma indragostisem de tine si tot ce imi doream era ca sentimentul de dragoste sa nu se stinga niciodata. Un sentiment atat de placut ce imi umplea mintea si inima. Mai tarziu cand am inceput sa ne vedem in mod regulat atunci totul s-a clarificat in mintea mea. Cu adevarat eram indragostit de tine in cel mai nebunesc mod. Imi doream sa opresc timpul in loc, sa ramanem vesnic impreuna, iar dragostea mea pentru tine sa nu se stinga niciodata. Eram de-a dreptul fermecat in momentele in care ma sarutai, imi mangaiai parul iar eu atipeam cu capul pe pieptul tau. Alaturi de tine ma simteam fericit, erau singurele momente in care puteam sa zambesc. Imbratisarile tale ma faceau sa ma simt protejat, in siguranta si imi ofereau toata afectiunea de care aveam nevoie si dupa care tanjeam cu atata ardoare… Si acum imi amintesc de seara acea in care am fost pe dealul acela. Strans in bratele tale stateam, buzele tale le doream si ma simteam atat de fericit in compania ta, privind cerul senin si instelat. Luna plina parca ne zambea, afectiunea ta imi inunda sufletul, era tot ceea ce mi-as fi dorit vreodata si imploram cerul ca acel moment sa nu se sfarseasca niciodata. Dar nu a fost asa…
Ceea ce urma era cel mai groaznic cosmar al meu. A sosit clipa in care mi-ai spus ca vrei sa vorbesti ceva foarte important cu mine. In acele clipe imi trecea tot ce era mai rau prin minte, dar nu eram nici pe aproape fata de ceea ce aveai sa imi spui. Da… e vorba de plecarea ta in Cipru. La auzirea acestei vesti, lumea mea perfecta s-a prabusit. In mintea mea se auzea un ecou rasunator si chinuitor: “Cum as putea sa traiesc fara tine? Fara afectiunea ta? Cum as putea sa traiesc stiindu-te departe de mine?!” In seara dinaintea plecarii tale sufletul meu se sfasia, refuzand sa conceapa o viata traita in absenta ta. Am fost atat de chinuit de acest gand, incat la un moment dat, de disperare ti-am cuprins piciorul, l-am strans la piept cat am putut de tare si lasand incet capul pe soldul tau, am lasat o lacrima plina de amaraciune sa se rostogoleasca incet pe obrazul meu. Nu mai vroiam sa iti dau drumul, nu voiam sa pleci, tot ceea ce voiam era sa stai cu mine, nu voiam sa te pierd. Dar nu a fost asa…
A venit momentul in care a trebuit sa pleci. Tin minte ca primele zile nu mi se mai uscau ochii de plans, fiecare gand era indreptat catre tine si tot ceea ce imi doream in acele momente era sa te am din nou langa mine, sa ma saruti, sa ma strangi in brate si sa imi promiti ca nu ma vei mai lasa niciodata singur. Am avut parte de nopti nedormite din cauza ca in fiecare secunda ma gandeam la tine. Refuzam sa mananc, iar toate aceste lucruri isi faceau efectul treptat. Ajunsesem sa plang dupa tine si la munca… Incercam sa ma abtin, sa nu ma vada colegii, sa nu ma auda clientii. Inainte de culcare ma rugam lui Dumnezeu sa te visez, iar acel vis sa nu se sfarseasca niciodata.
Am tinut o stransa legatura pe internet, dar treptat contactul era din ce in ce mai rar si s-a ajuns la a nu ne mai vorbi cu zilele. Traiesc cu impresia ca ma ocolesti, ca nu ma mai vrei in viata ta. Oare cu ce ti-am gresit? Am gresit iubindu-te cu toata fiinta? Am gresit acordandu-ti toata increderea precum un copil care isi pune toata increderea in mama lui? Am gresit jurandu-ti ca te voi astepta o viata intreaga daca va fi necesar?
Acum nici macar o vorba nu imi mai zici, te-ai racit complet. Traiesc cu impresia ca acum sunt doar un obstacol in viata ta, asa ca am decis sa ma dau la o parte, sa fac loc vietii tale sa mearga mai departe si sa traiasca asa cum isi doreste ea.
La final, doresc sa iti spun ca nu regret nici o secunda petrecuta alaturi de tine, nu regret nici o picatura de iubire pe care ti-am acordat-o si tind sa cred ca undeva, in sufletul tau ai avut pentru mine un strop de iubire.
Atat vreau sa iti mai transmit, ca TE IUBESC asa cum nu am mai facut-o niciodata in viata mea. Promite-mi ca vei avea grija de tine, iar cand te vei intoarce ma vei cauta…
Promit! Pup!
Imi permit sa iti scriu, spunindu-ti ca si eu trec printr-o despartire oarecum asemanatoare cu a ta, te inteleg si incerc sa te sustin, mi-am dat seama ce mult conteaza sa simti ca cineva chiar daca de departe, iti scrie un gind bun, sau un mesaj de imbarbatare.
Se spune ca e nevoie de un singur minut pentru a remarca o persoana deosebita, o ora pentru a o pretui, o zi pentru a o indragi si a o iubi, dar iti trebuie o viata pentru a o uita!
Si este adevarat! Iubirile sunt ca oamenii, toate diferite, nu exista doua iubiri idenice, nu exista doi oameni identici, nu poti masura care dintre cele doua persoane iubeste mai mult intr-o relatie. Dar atunci cind iubesti cu adevarat un om, nu poti sa il iubesti pina azi, sau pina maine, il iubesti o viata! Iar daca el nu ti-a raspuns cu aceeasi tarie a sentimentelor, asta nu insemna ca nu te iubeste, ci ca te iubeste in felul lui.
Faptul ca te ocoleste asta nu inseamna ca ai gresit cu ceva, ci poate ca este felul lui prin care incerca sa te faca sa nu mai suferi. Pentru el, poate, relatia dintre voi s-a terminat, el acolo, tu aici, el neputind face compromisul de a mai ramine aici, tu neputind face compromisul de a te muta la el, sunt multe adevaruri si sunt multe minciuni in toate actiunile noastre. Nu privi faptul ca el nu te mai cauta ca pe o gresala, ci poate ca pe o hotarire a lui de a te capacita pe tine, sa te eliberezi de el!
Faptul ca ai decis sa te retragi, nu inseamna ca il iubesti mai putin, ci din contra, inseamna ca il iubesti mai mult ca orice, deoarece pentru tine fericirea lui insemna nefericirea ta si numai atunci cind iubesti sincer si adevarat esti capabil de un asemenea gest!
Sfatul meu pe care ti-l pot da este sa nu incerci sa il uiti, nu vei reusi si iti vei face mai mult rau decit bine, incearca in schimb sa iti umpli timpul cu prietenii, cu familia, cu iesiri in natura, cu filme, cu mult sport (la inceput nici eu nu puteam dormi noptile si am hotarit sa ma obosesc in asa hal serile incit sa pot sa dorm si am inceput sa inot mult, seara de seara, si in timp ce inotam plingeam si ajungeam la capat de bazin si imi dadeam jos ochelarii de inot si erau plini de lacrimi, imi aruncam lacrimile in bazin, si mai faceam inca o tura si inca o tura pina cind din nou ochelarii de inot erau plini de lacrimi, si iarasi imi aruncam lacrimile in bazin si incepeam din nou si toti de la bazin ma intrebau daca am plins si eu ziceam ca este din cauza clorului din apa!) incearca sa te gindesti si la altceva, cu toate ca este al naibii de greu, din experienta personala recenta iti spun!
Incet, incet vei invata sa traiesti cu durerea din suflet, sa o accepti ca este in tine si repede nu o sa plece si o sa poti sa te obisnuiesti cu ea, ca fiind parte din tine!
“deoarece pentru tine fericirea lui insemna nefericirea ta” – n-am inteles ideea. Daca vrei sa explici…
Adica imi sacrific fericirea (renunt la el) pentru a-i face loc sa isi traiasca viata asa cum vrea ca sa poata fie el fericit.
Hmm..
Esti din Brasov ?
nu poti sa-l faci pe om sa te iubeasca. nici dumnezeu nu sileste. lasa poarta deschisa, mergi mai departe
Hm….cand fericiriea altcuiva inseamna nefericirea ta pai asta inseamna invidie, ciuda, gelozie, iar de lucrurile aste cu totà suntem capabili nu doar cei ce iubesc sincer si adevarat. Dar chiar . Ce inseamna a iubi sincer si adevarat? Eu recunosc ca nu stiu . Presupun ca este total diferita de iubirea care ne face fericiti , care ne satisface nevoia de a fi fericiti…este oricum o iubire spirituala
Ionut
Sti ca iubesti cu adevarat cand ii multumesti lui Dumnezeu ca a creat pe cineva atat de frumos ca el, cand te multumesti doar sa-l vezi sa sti ca este undeva langa tine , in siguranta si fericit … Iubirea este ceva sufletesc, nobil, pur, este sacrificiu de sine
fericirea celuilalt =fericirea ta
Comi ~
Chiar dacă Acta est fabula e versiunea antică și dramatică a celebrului The End modern, iar căderea cortinei e sinonimă cu sfârșitul poveștii, finalul nu e niciodată mai mult decât un simplu efect de stil. Povestea continuă și după ce reprezentația s-a încheiat, luând chiar amploare odată cu aprinderea luminilor în sală, pe măsură ce aplauzele se sting. Viața unei povești de iubire începe cu adevărat abia atunci când ea s-a terminat. Ar fi trist să fie altfel și, poate,nici n-ar fi drept să păstrăm sămânța de iubire într-un borcan închis, nelăsând-o să rodească.
Dragostea nu stă în brațele care te cuprind și nici în clipa care încremenește atunci când sunteți împreună. Acestea sunt doar urmele pe care dragostea le lasă în sufletul nostru. Dincolo de ele se întinde prea-plinul ființei, dăruirea supremă din care iubirea se naște. Suntem iubiți pentru lumina pe care o dăruim atâta vreme cât nu nu știm c-o facem. Atunci când pretindem că lumina e a noastră, ignorând faptul că tot ce avem de oferit vine de dincolo de noi, iubirea se stinge. Și n-ar fi nici asta o problemă, dacă nu ne-am imagina că totul s-a sfârșit și că nu mai avem resurse de iubire. Ar fi o insultă adusă propriei noastre ființe să considerăm că am dat totul, când de fapt nu ne-a costat nimic să dăruim. Abia când, dăruind, simțim că pierdem ne putem întreba dacă nu cumva am pătruns pe un teritoriu străin iubirii.
E important să avem fiecare câte o poveste și e absolut necesar ca povestea să aibă un final care să-i dea formă și să-i sublinieze conținutul. E important să avem un trecut la care să ne putem gândi, pentru că trecutul e garanția faptului că am trăit. Există oameni ale căror povești nu pot să se încheie pentru că nu există un trecut care să poată fi rememorat. Acele povești scrise în alb sunt cele cu adevărat triste, pentru că ele continuă numai în virtutea speranței că va veni cineva care să le scrie finalul. Există vieți trăite în vid tocmai pentru că n-au în spate niciun trecut, nicio cădere de cortină care să dea măsura clipelor trăite. Există inimi care bat precum clopotele, făcând doar zgomot în speranța că vor fi auzite. Lor le lipsește liniștea unui sfârșit care să le marcheze parcursul și să le interiorizeze tumultul.
Zic, aÈ™adar, …plaudite! pentru a completa dictonul latin care invita spectatorii să se trezească la sfârÈ™itul piesei. AplaudaÈ›i voi, cei care aveÈ›i ce aplauda. ReprezentaÈ›ia s-a încheiat, nu însă È™i destinul ei. RevărsaÈ›i lacrimi peste sămânÈ›a sădită între acte È™i miraÈ›i-vă de rodul ei, atunci când o să apară pe neaÈ™teptate. Dar nu-i tulburaÈ›i creÈ™terea, făcându-vă griji pentru ceea ce nu stă în puterea voastră. ÃŽngrijiÈ›i-vă doar să vă păstraÈ›i în stare de a dărui mai departe cât mai mult din ceea ce v-a fost dăruit.
😎
@Smog
Nici nu il silesc, tocmai de aceea am decis sa ma dau la o parte ca sa isi poata continua viata asa cum doreste el
@ionut
“cand fericiriea altcuiva inseamna nefericirea ta pai asta inseamna invidie, ciuda, gelozie”
Se pare ca nu ai inteles. Dandu-ma la o parte din viata lui si lasandu-l sa si traiasca viata cum isi doreste denota un sacrificiu suprem (din punctul meu de vedere). Asa dovedeste cat de mult il iubesc. Sunt dispus sa imi sacrific fericirea doar ca sa il vad pe el fericit.
@grid
Sa stii ca am observat un lucru. Este a treia oara in vata mea cand ma indragostesc si pot spune ca de fiecare data iubirea a fost mai intensa decat precedenta. Doar ca vezi tu, intensitatea si momentul cere stagnarea timpului sub pretextul ca daca totul se va sfarsii poate nu voi mai gasii pe cineva atat de frumos, de perfect si de afectuos precum este el. Asa a fost si la prima dragoste si la a doua si la a treia.
Nirgahc frumoase vorbe si dupa mine si adevarate.
Comi si tu ai dreptate nici una din iubirile mari ale vietii nu se aseamana, dar atentie, cam trei sunt toate.