Acasă Povestiri A new soul…

A new soul…

315
78

Stau cu cafeaua in mana si ma gandesc ca cei mai multi credem ca cel mai simplu in viata este sa te agati de ceva si sa nu ii mai dai drumul, dar ceea ce ne face de cele mai multe ori mai puternici si mai fericititi este exact renuntarea, si asta nu inseamna neaparat ca te dai batut. Majoritatea ne agatam de o dragoste care nu a existat niciodata si de cele mai multe ori ne este greu sa renuntam la persoana care ne face sa suferim, nevazand ca cel mai greu este sa te tii agatat de aceea persoana… motiv din care ajungi sa te surprinzi traind in trecut, obsedat de ceea ce a fost.

Zilele astea am meditat foarte mult asupra lucrurilor care nu mi-au permis detasarea sufleteasca de fostul partener. Nu de mult am iesit dintr-o relatie la care nu puteam renunta, ma legam de orice gest, soapta, cuvant al partenerului … NU! NU! … nu puteam intelege de ce nu pot renunta, de ce caut tot timpul dragoste, liniste, siguranta acolo unde nu este. Am ajuns la mai multe motive care m-au facut sa ma agat de o „iluzie” si la tot atatea motive pentru care ar trebui sa renunt.

Uneori in viata poti intalni persoane care se asteapta sa fii cine nu esti, sa schimbe ceea ce esti tu in realitate. Nu trebuie sa lasam sa se intample acest lucru pentru ca este mai bine sa pierzi pe cineva fiind cine esti, decat sa-l tii langa tine fiind o marioneta. E mult mai usor sa repari o inima zdorbita decat sa construiesti o personalitate pierduta. De cele mai multe ori ceea ce spunem nu este si ceea ce facem. Intotdeauna e mai bine sa fii singur decat sa fii intr-o companie proasta.

In ultima relatie m-am surprins fortand pe cineva sa ma iubeasca, incercam sa ii smulg cuvintele „te iubesc”, si eram orbit de profunzimea sentimentelor mele… atat de orbit incat nu vedeam ca traiesc intr-o minciuna, pe care o hraneam cu iluziile si visele mele. Acum stau si ma gandesc ca nu ar trebui sa imploram pe cineva sa ramana atunci cand el doreste sa plece, deoarece dragostea adevarata inseamna libertate, si pana la urma o dragoste spulberata nu este sinonima cu sfarsitul vietii. Oricine poate aparea in viata ta si sa iti spuna cat de mult te iubeste dar e nevoie de cineva cu adevarat special pentru a sta in viata ta si a-ti demonstra cat de mult te iubeste.

Cel mai important in viata este sa fii cine esti tu. Oamenii care sunt atrasi de tine pentru ca ai o fata draguta sau un corp super nu vor sta langa tine pentru totdeauna, vom avea langa noi doar oamenii care vad frumusetea sufletului nostru. Am ajuns la concluzia (cel putin la mine asa e) ca dragostea inseamna sa ii dai cuiva sansa sa te raneasca, dar sa speri ca nu o va face… cand ajungi aici si te increzi complet in aceea persoana fie castigi un prieten pe viata fie o lectie de viata. In amebele situatii este bine, pentru ca in final descoperim cine e fals, cine e sincer si cine ar risca totul pentru tine, si credeti-ma… unele persoane va vor surprinde.

Vine un timp cand trebuie sa renunti sa mai fii o umbra a unor persoane, pentru ca in momentul in care te deschizi sufleteste catre cineva care nu te respecta dai parti din suflet pe care nu o sa le mai recuperezi niciodata. Si cum spuneam, sa renunti este de cele mai multe ori mai usor decat sa te agati de niste vise… credem ca este greu sa renuntam pana ce facem asta… apoi ne intrebam de ce nu am facut acest lucru mai devreme.

Erau situatii cand am fost fortat sa imi sacrific fericirea, sa renunt la ceea ce imi facea inima sa tresara… pentru ca am permis sa ia de la mine mai mult decat am dat… ajungand acum la concluzia ca e mai bine sa fii singur si cu demnitate decat sa traiesti intr-un mediu care iti distruge fericirea. Astefel ca cel mai bun lucru pe care il putem face in viata este sa ne urmam inima, sa ne asumam riscuri, sa nu facem doar alegeri sigure pentru ca ne temem de necunoscut, de incertitudine…sansele trebuie acordate, greselile trebuiesc facute, iar lectiile invatate. Ar putea fi dificil dar va merita fiecare strop de sudoare, fiecare lacrima, fiecare picatura de sange.

In final mi-am dat seama ca secretul fericirii nu presupune un control sau razbunare, pentru ca ce conteaza mai mult nu este primul ci ultimul capitol din viata ta… iar singurul lucru pe care nu trebuie sa il pierzi niciodata este speranta.

Articolul precedentI love to make love to you baby
Articolul următorNu-ți fă griji, și eu sunt gay
Uneori este greu sa te prezinti pentru ca nu stii de unde sa incepi. Here it goes... Sunt o persoana care gandeste pozitiv in orice aspect al vietii -> lucru care nu m-a ajutat sa castig nimic, dar cu toate astea a devenit un mod de a trai. Imi place sa citesc, imi place sa scriu, imi place sa visez, imi place sa cred, sa vorbesc... sa ascult. Iubesc natura, cerul, stelele, viata in 2, si imi iubesc familia si prietenii. Nu stiu ce gandesc oamenii despre mine....asa ca tot ceea ce pot sa spun este "Nu-mi pasa !"...te deranjeaza ? ...din nou nu-mi pasa ! ...Nu urasc pe nimeni,cei pe care nu ii suport imi sunt indiferenti. Ceva ce imi doresc ?... sa vizitez intreaga lume ! Uneori simt ca pot schimba orice in aceasta lume dar foarte repede realizez ca nu am fost in stare sa ma schimb pe mine in ultimii 8 ani....

78 COMENTARII

  1. Interesant este ca stiu persoane care se incadreaza la ceea ce si spus tu. Cred ca au nevoie de timp, pentru ca mai devreme sau mai tarziu sunt si ele constiente ca se va termina…fie dintr-o parte fie din alta parte.
    Am impresia ca sunt sclavii propriului lor destin, sclavii sentimentelor sau in alte cazuri a partii materiale de care se agata pentru a ramane intr-o relatie. Uneori viata e confuza, e nevoie de durere pentru a cunoaste mai tarziu fericirea.
    Oricum intr-un final tot acolo vor ajunge, la lucrul de care se temeau cel mai tare….asa ca mai bine mai devreme decat mai tarziu. Eu asta am invatat…

  2. Citisem la un moment dat pe undeva o chestie interesanta…si am si notat-o :)…

    Nu toate relatiile sunt facute sa reziste, sunt doar practici pentru cea care merita.

  3. E adevărat ce ai spus la #3, dar unii se lasă demoralizați de eșec și devin reci, chiar și atunci când situația nu o mai cere.

  4. Mda…ai dreptate. Cam asa am devenit eu, dar viata mi-a scos in fata o persoana care mi-a aratat ca trebuie sa speri si sa iti deschizi din nou sufletul chiar daca asta inseamna sa suferi din nou, altfel vei trai toata viata cu indoiala ca poate daca nu iti blocai sentimentele erai fericit. Eu am avut noroc sa intalnesc o astfel de persoana….da nu sunt toti la fel de norocosi.

  5. Renuntarea nu poate avea loc in sensul ei pur fara anumite instrumente. Pentru a renunta ai nevoie de iubire de sine, incredere in dumnezeu/univers/viata, multumire fata de „cadoul” pe care il aduce fiecare persoana in viata si, bineinteles, acea stare interioara ce instiga spre inaltare spirituala.
    O lectie importanta pe care am invatat-o si cred ca se potriveste in acest context este aceea ca atunci cand renuntam la frica descoperim o noua dimensiune a iubirii din infinitatea de definitii ale ei. E si dureros in acelasi timp ca exista tot o infinitate de lanturi stranse in jurul nostru care ne opresc din a exista la potentialul maxim, dar este si un cadou al acestei existente: posibilitatea de a ne redescoperi pas cu pas, de a intelege noi perspective asupra a ceea ce suntem si de a ne bucura ca un copil la fiecare descoperire despre sine ce ne motiveaza sa continuam si sa ne dam seama ca suntem niste fiinte minunate daca intr-un moment de ratacire am reusit vreodata sa ne indoim de acest lucru.

  6. Exista doua variante, fie renuntarea sa ne faca fericiti, fie lupta pt cuplu atunci cand simtim ca merita sa avem rabdare, sa il intelegem si sa continuam sa purtam lupta.

    Deiu, tu te-ai referit la renuntare si ai adus argumente sanatoase, eu incerc sa ma refer la lupta pt a fi impreuna, chiar daca, cuplul trece prin mari turbulente.
    Spun lupta ambilor pt ca fiecare lupta diferit, important este ca fiecare dintre cei doi sa isi dea seama daca intr-adevar celalalt mai lupta in felul lui sau nu. Cum isi da seama, tine de cat de mult il cunoastem pe cel drag. Chiar si numai acceptarea zbaterii celuilalt tot lupta a ambilor se numeste.

    Tu vorbesti de dragoste care nu a existat; probabil ca a existat doar pasiune intradevar. Poate ca definim dragoste doar atunci cand relatia e una definitiva in mintea ambilor si are numai un traiect ascendent. Rabdarea cand exista blocaje tot din filmul iubirii face parte, daca mai avem puterea sa-l filmam.
    Exista diverse forme in care fiecare partener isi manifesta iubirea in cuplu, forme care tin de situatia in care a ajuns cuplul si de felul de a fi al fiecaruia.

    Nu trebuie sa ne agatam de cel drag cand vedem ca nu mai contam pt el, dar nici sa fim de acord cu despartirea cand de fapt il iubim; A nu fi de acord inseamna pt mine sa nu acceptam verbal; sa plece singur si sa caute ce isi doreste, daca asta isi doreste. Cand continuam sa il iubim pe cel drag, nu inteleg sa fim de acord cu despartirea; ar insemna sa fim si noi tot lasi. E doar o despartire unilaterala, dar tot despartire se numeste cu tot ce inseamna ea. Ne detasam si noi incet incet pt ca ochii care nu se vad se uita si fac loc fara sa isi dea seama la altcineva in acel loc ramas gol.
    De multe ori in viata ne schimbam anumite obiceiuri proaste dupa cel drag; o facem din dragoste; sunt doar exprimari ale sentimentelor.
    Mi-a fost drag sa il las pe celalalt sa exprime momentul de cand suntem impreuna, desi poate se astepta sa il initiez eu si apoi sa il stabilim impreuna. Mare mi-a fost bucuria sa il aud pe cel drag punctand aceste momente speciale.

    Nu am avut nevoie de sintagma „te iubesc”, nici sa o exprim nici sa imi fie spusa; s-a simtit; sincer nu se prea pot ascunde sentimentele; nici nega ulterior.
    Nimic nu s-a comparat cu linistea de dupa furtuni; de multe ori tornade indelungate; dar cand am trecut impreuna prin ele, e ca si cum am mai fi pus cateva caramizi la constructie. Si lipirea caramizilor s-a facut impreuna, desi aparent doar unul le punea. Si doar acceptarea caramizilor puse de celalalt, tot constructie bilaterala de cuplu se numeste.

    Eu nu cred ca murim cate putin dupa fiecare despartire; eventual invatam si ne putem darui mai mult celui drag data viitoare; dar cu fiecare relatie invatam sa fim mai atenti si sa ne retragem cand nu mai are sens.

  7. Nu pot spune decat „Super tare”! Nu-mi amintesc cand am citit ultima oara un articol despre relatii care sa fie lucid, constructiv si bine structurat.
    (pe de alta parte, am memorie scurta, deci nu va suparati daca am uitat vreo capodopera de data recenta)

  8. As vrea sa inteleg exact la ce te referi si te inteleg perfect de bine. Sunt ferm convins ca l-ai iubit foarte mult, de aceea si detasarea a fost foarte dificila! Asa-i? Sau ma insel?

    Oricum toti trec prin etape din astea!!!! Ma bucur ca ti-ai gasit, intr-adevar, jumatatea!

  9. @newdream :

    Dragostea….are atatea definitii, dar niciuna nu este universal valabila, fiecare o percepe in felul sau, persoane diferite o definesc in moduri diferite, la fel si relatia. Probabil ca dragostea despre care vorbesti tu merita lupta…nu si in cazul in care esti privit de celalalt ca un trofeu, un obiect necesar pentru a-i satisface dorintele sexuale.
    O lupta dusa de unul singur,….fie ea si din dragoste nu o vei castiga niciodata.

    „sincer nu se prea pot ascunde sentimentele; nici nega ulterior.”….permite-mi sa te contrazic la ultima parte, cand este orgoliul prea mare se neaga foarte usor. Sunt unele persoane care din varii motive refuza sa isi recunoasca sentimentele….sau poate ca intradevar am fost noi orbiti de profunzimea sentimentelor noastre si nu ne-am dat seama ca nu este un sentiment reciproc.
    Ideea e ca uneori ai nevoie sa ii lasi si sa accepti ca ei nu simt pentru tine ceea ce simti tu pentru ei.

  10. @Gabriel João: Da, l-am iubit enorm, atat de mult incat nu mi-am dat seama ca in „relatia” respectiva eram doar eu.

    Si nu mi-am gasit jumatatea. Aici cam gresesti.

  11. Cine răzuiește ușor butonul de „Super tare” poate descoperi motivul pentru care a votat astfel. Eu am răzuit cam prea tare și nu prea se mai vede mare lucru, dar cred că tre’ să fie ori „impresionant”, ori „emoționant”.

    Când am citit „dragostea inseamna sa ii dai cuiva sansa sa te raneasca, dar sa speri ca nu o va face” a trebuit să fac o pauză de respirație 🙂 .

    E greu să te hotărăști să renunți, atâta vreme cât crezi că se mai poate salva ceva. Teoretic, e simplu să spui că atunci când o iubire se cere salvată, probabil nu mai valorează mare lucru și merită s-o lași, încet, să se stingă. Însă în practică problema e că iubirile nu vor niciodată să moară singure. N-ai să vezi niciodată o iubire murind de moarte bună. Se târăsc și rezistă eroic, la focul amintirilor, implorând parcă ajutor în vederea eutanasierii.

    Așa se face că, în final, toate iubirile mor ucise. Cineva sau ceva le ajută să moară. Probabil există și varianta diabolică a lui Cupidon, ceva în genul unui recuperator nemilos de săgeți, menit să facă toată treaba murdară în iubire. Sincer, nu m-ar mira ca el să-și înceapă treaba cu mult înainte ca relația să se sfârșească și iubirea să moară – sau, cine știe, poate chiar înainte să înceapă?! Cum Cupidon nu-și prea risipește săgețile, nu-i exclus ca altcineva să-i furnizeze victimele și să se ocupe de ele pe parcurs 🙂 .

    Dacă-l găsesc pe Ăl’ de-i umbra lui Cupidon, o să-l întreb o chestie tehnică: din dragoste suferă mai mult cei care sunt primii loviți de săgeată, sau cei care se-ndrăgostesc mai apoi?

  12. Treaba cu agățatul io o văd așa. Se face că sunt cu cineva pe un munte și unul din noi alunecă. Celălalt îi prinde mâna ghinionistului însă nu îl mai poate ridica. Sunt două opțiuni: îi dai drumul de frică să nu te tragă și pe tine și mergi mai departe fără prea multe remușcări sau îă ții mâna, aluneci spre jos puțin câte puțin, în speranța că o forță supraomenească te va ajuta să îl ridici.

    Când m-am desparțit de primul meu prieten (doar 3 ani am fost împreună) am facut-o pentru că am fost suficient de orgolios ca să nu pot trece peste peste faptul că m-a înșelat. Am avut o perioadă super aiurea ulterior, așa… câteva luni. Erau momente în care m-aș fi întors ca un câine la el, am plâns, reciteam mail-uri, mesaje salvate, scrisori. Apoi m-am îndrăgostit. Cu cât ceea ce simțeam era mai profund, cu atât îmi păsa mai puțin de ce a fost. Apoi, pentru un an sau doi, am fost super happy caci credeam cu tarie ca am făcut alegerea corectă.

    Având experiență deja, am acceptat relativ ușor în relația care prindea contur deja (a se înțelege „se maturiza”) chestii de care nu sunt mândru și pentru care nu oricine are stomac. După aceea fericirea pentru mine a venit doar sub forma unor firimituri de pâine învechită. Dar m-am mulțumit și cu atâta, oricum tot timpul eram obsedat de faptul că sunt gras. 🙂

    Mi-am spus că așa e viața, că trebuiesc făcute concesii, că toate relațiile duc la Roma și nu mai avea sens să renunț. Pentru ce să tot încerc să urc muntele dacă oricum nu reușesc? Poate nici nu se poate. Cine dracu’ sunt eu să vreau acolo sus? Așa că mi-am instalat cortul la baza muntelui și am încercat să mă bucur de dealurile de la poalele muntelui. Între timp piscul pe care îl vănam a fost învăluit de nori. Nici nu știu dacă mai e acolo sau nu. Dar da, în străfundurile mele încă mă mai gândesc că poate am fost prea laș că am renunțat așa ușor. Sau poate doar realist?

    Revenind la subiect… nici o renunțare nu e tocmai ușoară. Cei care se laudă că au închis ușa și nu s-au mai uitat înapoi niciodată sunt cumva oameni de invidiat. Dar aceia nu s-au dăruit de fapt niciodată. Nu ai cum să nu cântărești niște lucruri, să faci o analiză, să porți o discuție cu tine însuți, să te gândești ce și cum va fi, etc. Sunt interesante totuși chestiile astea, pentru că renunțarea greoaie de cineva înseamnă tocmai faptul că nu ești pregătit 100% să o faci.

    Oricum, dacă tu ești convins că e bine că te-ai despărțit de cel pe care îl lubeai cu atâta pathos, e bine. Contează mult acest lucru. Ah, că era să uit, spui lucruri foarte frumoase în articol, ar fi minunat să le și aplici/crezi cu timpul în ele. 😛

    Cum foarte frumos și simplu în același timp spune și Grid, în final, toate iubirile mor ucise.

  13. Ma simt oarecum obligat sa explic ce inteleg eu prin asta „dragostea inseamna sa ii dai cuiva sansa sa te raneasca, dar sa speri ca nu o va face”…e un citat dintr-o carte pe care am citit-o cu un an in urma (am obiceiul prost de a scrie citatele care imi plac pentru a le avea mai tot timpul la indemana). A, sa nu uit, cartea se numeste: „Cartea indragostitilor”, de Kate Gribble(o recomand).

    Dragsotea, presupune deschiderea portilor sufletului catre o alta persoana (cel putin in viziunea mea), nu ai cum sa iubesti complet izolandu-te, inchizandu-te in palatul tau de cristal. In momentul in care iubesti te daruiesti complet, nu iti doresti decat sa dai, sa dai mereu, sa dai tot, gandurile, visele si trairile… Nu poti iubi la modul absolut daca nu si daruiesti, nu e la fel de simplu ca a face cdouri fara sa iubesti….ceea ce se poate. In momentul in care iubesti esti vulnerabil in fata persoanei iubite si nu ai decat speranta ca nu vei fi „lovit” de aceasta…

  14. @Deiu,

    fiecare om are un anumit set de așteptări de la persoanele cu care acesta vine în contact, indiferent de tipul de legătură dorită. Fiecare avem o inteligență emoțională diferită.

    Unii vor să li se întâmple ceea ce i s-a întâmplat Carmenitei din telenovela favorită, alții sunt ceva mai realiști, alții mai melancolici, alții își exprimă mai greu sentimentele, unii poartă amprenta experiențelor trecute și și-au creat o carapace în spatele căruia se simt în siguranță, unii se îndrăgostesc mai repede, alții mai cu pași mărunți, etc.

    E greu de generalizat că „așa” este corect a proceda. Nu există un „How to” în 10 pași. Lucrurile astea ori se întâmplă, ori… nu se întâmplă.

    Acum, bineînțeles, nu ne putem aștepta nici să pice din cer, că n-o să pice. Fiecare om este un fel de pachet, ofertă… exact ca la firmele de telefonie mobilă (alea cu nuș’ câte mms-uri, sms-uri, minute din altes, minute din alea, net, etc): vorbim aici de felul de-a fi al omului respectiv, fizic, intelect, viziune asupra lucrurilor, potență financiară s.a.m.d. Nu ne putem aștepta ca cineva să fie o copie fidelă a ceea ce suntem noi dar un anumit grad de compatibilitate tot trebuie să existe între doi oameni (chiar si pentru a avea o simplă relatie de amicitie). Și nu e bine ca cineva (oricine) să se prefacă că e compatibil, lucrurile astea se simt, dincolo de acțiunile, uneori, superficiale.

    Vis-a-vis de „dragostea inseamna sa ii dai cuiva sansa sa te raneasca, dar sa speri ca nu o va face”, da, e un citat foarte frumușel fiind un adevăr universal dar brutal de logic (nu zic că e de rău, nu e, însă e exact ca și cum ai spune „Încrederea înseamna sa ii dai cuiva sansa sa te mintă, dar sa fii convins ca aceasta nu o va face”) ceea ce îi sterge puțin din magie (e doar punctul meu de vedere, nu vreau să generalizez). Dar sunt și excepții. Dacă, de exemplu, te îndrăgostești de cineva și ăla nu dă doi bani pe tine (fie pentru că nu te place, nu se simte compatibil cu tine, are alte planuri sau efectiv nu poate că are mintea unei găini) și tu te simți rănit, înseamnă că exclusiv ăla e bou? Io zic că nu. Ce vreau să spun e că ține și de tine, de cel care dă… depinde foarte mult spre cine dai. Chiar dacă nu ne place să recunoaștem, este și aici un fel de management. Bineînțeles, teoretic sentimentul e înălțător că e necondiționat și așa, dar sunt niște chestii și la cel care „își suflă fum singur în ochi” (citește postul spre care duce link-ul, e unul din cele mai bune de pe blog), dacă mă-nțelegi…

    Uite un alt citat cel puțin la fel de interesant:

    „Dar iubirea de care e vorba în Scriptură [n.r. aici nu cred ca „Scriptura” se ia ad literam… ci mai degraba ma duce cu gandul la iubirea si daruirea totala, cea in care esti capabil sa te autodistrugi pentru ceva in care crezi cu adevarat, deh, toata Biblia e o carte de filozofie] – fără să excludă vreuna din versiunile ei cotidiene – e altceva, e o altă iubire, mai complicată şi mai rară. Ea nu e atât de „democratic” răspândită, nu are întotdeauna „spontaneitatea” iubirii obişnuite (căci nu e „naturală”, ci supra-firească), şi se distinge mai curând printr-o formidabilă exigenţă, se construieşte (da, se construieşte, oricât s-ar simţi de jigniţi apologeţii „firescului”, ai „simplităţii”, ai inflamaţiei iraţionale), se construieşte trudnic, la limita imposibilului.” [Andrei Pleşu în Despre îngeri]

    Să închei cu o notă amuzantă, io care mi-am petrecut o grămadă de timp încercând să aflu ce ți-e dom’le și cu legăturile astea interumane, nu am reușit să îmi fac decât o imagine generală. Am ajuns să am mai multe întrebări decât răspunsuri. Așa că, am început să citesc despre compatibilitățile între zodii. 🙂

  15. @Da_Vero, uite-te și tu, cum să nu-ți placă:

    Rac – Varsator

    Rac si Varsator? Sunteti atât de diferiti, încât …

    Rac – Capricorn

    Rac si Capricorn? Atragatoare combinatie… dar si periculoasa…

    Rac – Sagetator

    Rac si Sagetator. Punct. Adica : nici sa nu te gândesti! …

    Rac – Scorpion

    Rac si Scorpion? Apa lunatica si cascada-n miez de lume? Da, asta cautai de atâta timp si, daca ai ajuns pe pagina asta, probabil ca ai gasit în sfârsit : Scorpionul este una dintre cele mai bune combinatii pentru un Rac.

    Rac – Pesti

    Rac si Pesti? Da! Merge, si înca foarte bine. Sentimentele sunt la mare pret pentru ambii nativi, Racul si Pestele traiesc într-o lume unde inima da decrete si le aplica, astfel încât va veti întelege aproape intuitiv unul pe celalalt.

    Rac – Balanta

    Rac si Balanta? Noroc ca Aerul acesta este foarte echilibrat si întelegator, altfel spuneam de trei ori nu. Oricum, nu este o combinatie care sa te faca foarte fericit.

    Rac – Berbec

    Rac si Berbec? Apa si Foc, ca doua poluri opuse. Nu stiu unde ti-ai gasit Berbecul, dar o sa fie foarte greu (daca nu chiar imposibil) sa-l suporti pe copilul zodiacului.

    Rac – Fecioara

    Rac si Fecioara? Pasiune si intelect? Da, o combinatie care se poate dovedi foarte frumoasa.

    Rac – Taur

    Rac si Taur. O combinatie cu sanse mari de succes : aveti amândoi anumite preferinte si tendinte comune, si va potriviti.

    Rac – Rac

    Rac si Rac : doua vâltori înlantuite. Asta da combinatie demna de romane de dragoste!

    Rac – Leu

    Rac si Leu? Las-o balta. Adica NU.

    Rac – Gemeni

    Rac si Gemeni? Mai bine nu!!!

    Deci, e foarte simplu!!! 🙂 De ce să mai citesc țâșpe mii de cărți de psihologie, să merg la sală, să țin cure de slăbire… când astea „te ajută” instant! :))

  16. Pai atunci pot confirma gradul de adecvare al horoscopului, mie mi s-a parut de la inceput ca esti mui peligroso.
    Zodia, numele si aspectul fizic deja spun multe despre o persoana. Initial spun ca nu conteaza dar am observat niste tendinte care deja incep sa se angreneze prea bine. Am nevoie de un combo-breaker.

  17. Io nu am să mai intru pe blog, zodiacul spune de 3 ori nu…decât să fim și eu și RobertG nefericiți, mai bine ies la agățat și-i spun apoi pe FB că mă fut.

    Ia uite mostră de inteligență aici:

    „Scumpete, esti asa de… [trei-cinci calitati], n-ai vrea tu sa…[aici intra chestia aia pe care vrei s-o faca]?” Cu un Leu, succesul e garantat. Mai ales daca ai grija sa nu-l lingusesti.”

    Așadar, partenerul meu ideal, Leul, adoră să fie pupat în cur dar să nu fie lingușit.

  18. Draga Robert, daca tot ai dat peste un asemenea Horoscop, Si vad ca nu-i copiat de la Urania, te rog furnizeaza si restul combinatiilor.
    Uite l-ai adus pe saracul Da_Vero la pragul unei crize. Numai de medicamente ne vorbeste: Xanax, Nitroglicerina maine poimane ne vine cu alte medicamente, cred ca a devenit farmacist:))

  19. LDD, sper că nu vrei să înșir acilea 144 de combinații? De fapt 121.

    (144 minus 12 pe care le-am înșirat deja = 132, si minus inca 11 care se deduc din ce am insirat deja – daca a=b, inseamna ca si b=a – desi am o vaga impresie ca daca racii e compatibil cu pestii, asta nu inseamna neaparat ca si pestii is compatibili cu racii’). 🙂

    Si chiar dacă sunt mici abateri de la compatibilitati, acestea de datoreaza ascendeanrului. :)))))))

  20. Trebuie scrisă o lucrare pe așa ceva. Doar nu crezi că scapi înșiruind acilea chestii d-ăstea.

    Să vedem cum stau lucrurile în profunzime.

  21. @ RobertG: De fapt sunt 66 de combinari diferite ! 😉
    Din care daca scazi 12 care le-ai scris tu aici mai raman de postat inca 54 de variante unice.
    😛

    • @deiu, nu-i adevărat. Am greșit și eu, dar și tu.

      Iaca demonstrația:

      1-1
      1-2
      1-3
      1-4
      1-5
      1-6
      1-7
      1-8
      1-9
      1-10
      1-11
      1-12

      (Total 12 combinatii unice)
      ====

      2-2
      2-3
      2-4
      2-5
      2-6
      2-7
      2-8
      2-9
      2-10
      2-11
      2-12

      (Total 11 combinatii unice)
      ===

      3-3
      3-4
      3-5
      3-6
      3-7
      3-8
      3-9
      3-10
      3-11
      3-12

      (Total 10 combinatii unice)

      ===

      4-4
      4-5
      5-6
      4-7
      4-8
      4-9
      4-10
      4-11
      4-12

      (Total 9 combinatii unice)
      ====

      5-5
      5-6
      5-7
      5-8
      5-9
      5-10
      5-11
      5-12

      (Total 8 combinatii unice)
      ===

      6-6
      6-7
      6-8
      6-9
      6-10
      6-11
      6-12

      (Total 7 combinatii unice)
      =======

      7-7
      7-8
      7-9
      7-10
      7-11
      7-12

      (Total 6 combinatii unice)
      ======

      8-8
      8-9
      8-10
      8-11
      8-12

      (Total 5 combinatii unice)
      ===

      9-9
      9-10
      9-11
      9-12

      (Total 4 combinatii unice)
      ===

      10-10
      10-11
      10-12

      (Total 3 combinatii unice)
      ===

      11-11
      11-12

      (Total 2 combinatii unice)
      ===

      12-12

      (Total 1 combinatii unice)

      1+2+3+4+5+6+7+8=9+10+11+12=78 de combinatii totale. Din care daca le scadem pe cele 12 pe care le-am postat raman de postat inca 66 de variante unice. 😀

  22. Da, eu nu am mai luat si cele zodie cu zodie pentru ca ecompatibilitate maxima.
    Oricum formula e (12*11)/1*2 = adica 66 pentru ca matematic o combinare nu o poti face cu ea insasi deoarece obtii acelasi lucru, cele 66 sunt combinari diferite fara cele gen Leu-Leu.
    In fine.

  23. Matematic vorbind, da, dar în cazul zodiilor lucrurile stau diferit că totusi vorbim de oameni care nu is numere identice chiar daca apartin aceleiasi zodii. Ca sa nu mai zic de decada si ascendent!!! :)))

  24. Eu sunt astrolog si gasesc discutiile voastre amuzante.

    Ora nasterii determina Ascendentul. Ziua determina pozitia Lunii, iar ziua + luna indica perioada in care se afla Soarele in momentul nasterii, dar si Mercur, Venus, eventual Marte. Luna + anul indica pozitiile celorlalte planete: uneori Marte (care poate sa stea cateva luni intr-o zodie, dar variaza mult o data la doi ani), de fiecare data Jupiter (care sta 13 luni intr-o zodie) si Saturn (care sta doi ani si o luna intr-o zodie).

    Deci un astrolog are nevoie de an, luna, zi, ora si loc de nastere. Locul e pentru coordonate si determinarea caselor astrologice (pentru a vedea in ce case se afla planetele), impreuna cu ora nasterii, care releva Asc (zodia care rasare la Est).

    Astrologia e mult mai complicata decat ce discutati voi pe-aici.

  25. @Queeditch: Iti dau toate datele de care ai nevoie si poate imi faci astrograma. Nu de alta dar am o angajata care se ocupa cu asta in tineretile ei si mi-a facut si ea astrograma, e si psiholog. Sunt curios daca ce imi spui tu e la fel cu ce mi-a spus ea. Crezi ca e posibil ?

  26. E posibil sa vad cate ceva intr-o harta astrologica, daca imi spui ce anume te intereseaza sa stii (bani, dragoste sau un alt domeniu de viata). Dar nu va fi posibil sa-ti spun ce ti-a spus si ea, fiindca in ziua de azi exista foarte multe abordari ale astrologiei… unele corecte, altele gresite… unele vechi de mii de ani, altele noi (de la secolul 19 incoace)… Eu folosesc o abordare veche, care dateaza din Evul Mediu (deci exclud planete moderne precum Uranus, Neptun si Pluton).

  27. Haoleo halei harem! Da` ce să fac io cu prezicerile alea astroase, bre, că dacă le aflu, o să caut să le fac pe potrivă. Horicum, e bine că s-a reprofilat conașu` Queeditch, căcu scenariile n-a ieșit nimic, pesemne. Cât despre topic, păcat de ce-a scris fecioru`ista care-și caută norocu-n stele, că tare frumos zicea acolo, de am rămas fără cuvinte.
    Totuși aș fi curios să vadă și ochiu meu ce zice stelele, că cică în iulie o să cunosc pe cineva important care mă propulsează profesional (acu nu menționează sursa dacă acest lucru se face prin intermediul unei rachete sau al unui șut în cur).

    • Fireman, cu racheta, cum altfel? 🙂

      Sper că s-a înțeles că io am postat potrivirea cu zodiile pe post de BANC, da? Sper că s-a înțeles.

      Gata, am plecat la Mall să bag mâna la aparatu’ ăla din piatră „Bocca della Verita” sau cum draci îi zice, să-mi cetească din palmă. Data trecută când am băgat palma, n-o ieșit cum vroiam, dar azi, poate am noroc, cine știe?

  28. :))….ai inteles gresit, nu imi caut norocul in stele, de fapt nu il caut deloc, doar il astept sa vina ca poate poate cine stie….pica para malaiata in gura lu’natafleata :))…jocking !!!! :)))))

  29. Eu nu prea știu de glumă, eu vorbesc numai serios, de-asta nici nu prea înțeleg glumele voastre, ăștia de pe Darchiu :)Și d-asta înțeleg greșit uneori… 🙂 Sunt pe profil uman io și poate d-aia! 🙂

  30. Fireman, vezi dragă, că Mercur e retrograd azi, poate de aia înțelegi greșit, că știi că în aliniere cu Neptun face numai ravagii… 🙂

    No hai, te pup, merg la Bocca della Verita până nu mi se retrogradează și mie Pluto, sau te miri ce altceva…

  31. Bagă o mână și pentru mine că pe-aci nu am văzut Booci de-alea… Îți fac și o schiță cu intersecțiile și bătăturile din palmă dacă trebuie :)))

  32. Robert, să știi că mai contează și mediul înconjurător. Anul ăsta, briza mării mi-a pricinut mai multe bătături… nu îmi priește deloc. O fi sarea ? :)))

    • Deci nu pot să cred, Fireman, nu te-ai dat cu cremă nutritivă cu aloie pe mână??? Așa ceva e de neconceput. Evident că sarea-i de vină. Sper măcar că unghiile ți le-ai protejat cu oareșce lac incolor… 🙂

  33. FireMan #55: De fapt, scenariul a fost o incercare de reprofilare, fiindca studiez si practic astrologia din 2005, dar nu scot bani multi din ea… desi am site si tot. Insa am renuntat la scenariu, fiindca am vazut ca nu o sa iasa asa cum mi-am imaginat, mereu vor trebui facute schimbari si am zis ca mai bine „out”.

    Deiu: Ti-am trimis mesaj privat.

  34. @ Queeditch: Retractez tot ce am spus legat de astrograma mai sus, m-ai descris exact asa cum sunt, sincer sa fiu m-ai uimit. Faci o treaba foarte buna, mult succes !!! Si nu renunta niciodata sa faci asta daca iti place, nu stii niciodata de unde sare iepurele cu sacul de bani :)) =)). Nice to meet u ~!

  35. FireMan, nu e nici un ghioc. 🙂 Astrele nu se aseaza deloc intamplator. Daca vrei, imi poti da pe privat datele nasterii tale, impreuna cu domeniul tau de interes.

  36. Dar ce face Stana mai exact ca să te „nimerească”? Suge un deget? Taie o unghie ca să ia mostră de ADN? Sau se uită doar la bătăturili din palme? 🙂

  37. Fireman, dacă chiar vrei să știi, acolo ‘șa, ‘năuntru, îi mama Omida, Vanessa, Melissa și altele ca ele. Și după ce bagi palma, ele îți citesc, și scriu în calculator și iese țedula. Chitanță nu-ți dă, evident…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here