No menu items!

A last letter to you

Acelasi autor

Another one of those “It Gets Better” stories

A.S.: I’m back, bitches! Noul şi îmbunătăţitul Eu a fost lansat pe piaţă. Încă nu ştiu ce format vor avea viitoarele mele lucrări,...

Letter to a friend #6

Dear friend, Long time no talk…   Multe chestii mi s-au intamplat in ultima vreme. Dar un "eveniment" m-a marcat destul de tare. Si anume, prima indragosteala...

Letter to a friend #5

Dear friend, 7:00 a.m. Cu greu ma dau jos din pat si ma duc sa-mi fac rutina de dimineata: in baie, in bucatarie, apoi cu...

Letter to a friend #4

The community in which I live has burnt this letter. We are sorry for the inconvenience.

Letter to a friend #3

Dear friend, Habemus Papam! Dupa vreo doua zile de votat, cardinalii de la Biserica Catolica Romana l-au ales pe cardinalul Jorge Mario Bergoglio sa ia...

Dear Friend,

This is my last letter to you.

 

Here we are…the end…Ugh, urăsc atât de mult despărţirile! Dar ştii ce? Nu o să plec de tot. Nu pot să plec de tot. Ai să-mi mai simţi prezenţa pe site-ul asta genial, DarkQ, dar sub altă înfăţişare. Tu prietenul meu, eşti un drog pentru mine. Am nevoia asta grotescă de a-ţi scrie, de a-ţi simţi lângă mine spiritul burlesc…inima frântă, atunci când îmi citeşti scrisorile. Off…şi scrisorile astea…câte probleme mi-au făcut! Dar acum ca mă uit înapoi, nu regret că le-am scris. Ştii de ce? Pentru ca ştiu sigur că mi-ai primit mesajul, şi că te-am făcut să simţi ceva. Vreau să cred că te-am scos din toate ambalajele false, că ţi-am luat toate măştile de pe faţă şi că te-am umanizat puţin, după o zi în care a trebuit să te transformi într-un robot lipsit de emoţie, să fii ca ceilalţi, să nu fii tu. Şi sincer, nu prea îmi pasa ce ai simţit. Poate te-au amuzat scrisorile mele, sau întristat, emoţionat, sau poate doar te-au enervat că ţi-ai pierdut câteva minute citindu-le. Important e că ai fost liber să fii tu, citindu-le.

Dar ca să pot încheia acest capitol din viaţă, cred că avem amândoi nevoie de nişte „closure”. Am sa încep cu o scurtă prezentare a mea.

Bună! Sunt Dragoş. Şaişpe ani şi şase luni. De pe undeva din România. Sunt amuzant, sau cel puţin aşa cred; e greu să-ţi dai seama dacă oamenii râd de glumele tale sau de tine. Sunt gras. Îmi plac limbile altora…străine, vreau să zic. Ştiu să vorbesc româna şi alte câteva limbi. Sunt prost, dar îmi place mult să citesc, să mă informez, să cunosc. Sunt virgin. Sunt pasionat de psihologie, informatică, studierea limbilor străine, cărţi. Îmi plac musical-urile. Ador să scriu diverse texte. Mă masturbez ocazional. Îmi place cafeaua cu gheaţă. Oficial pentru prieteni sunt bisexual, pentru mine sunt special… Cam asta ar fi descrierea mea. Sunt şi foarte banal…nu mă găsesc fascinant de loc.

Am sa continui prin a-ţi zice care e treaba cu scrisorile. Primul text a apărut pe 22 ianuarie [o introducere în lumea mea dementă]. Prima scrisoare a apărut pe treişpe februarie. Ultima pe nouăşpe iunie. Ţi-am scris în total şase scrisori. Uau, acum îmi par puţine! Din păcate a trebuit să ard trei dintre ele. My cover was compromised. Nişte persoane extrem de drăguţe de la liceu au decis că ar fi extrem de mişto dacă m-ar căuta pe net. Nu ştiu cum au găsit site-ul DarkQ unde au văzut nişte scrisori interesante pe prima pagina. Eu având şi un blog pe care postez texte cam în acelaşi format, au făcut legătura că eu ar trebui să fiu în spatele scrisorilor de pe site. Acele persoane drăguţe se întâmpla să fie câteva dintre cele care îmi ştiu „secretul”. Şi fiind aşa drăguţe m-au anunţat că exista prin liceu vreo două fete mai prostuţe de fel, care au ceva cu mine, şi mi-au sugerat să-mi şterg urmele de pe net, ca să nu le găsească şi respectivele răuvoitoare şi sa îmi facă rău. Aproape zis şi făcut. Nu puteam să şterg totul pur şi simplu. Ar fi fost ca şi cum…n-aş fi existat sau ceva. Aşa că mi-am schimbat numele/alias-ul şi am şters tot ce le-ar fi ajutat pe ele să-şi dea seama cine sunt. Acum nu prea-mi mai pasă de fiinţele alea venite dintr-un univers distopic. Sunt mult prea triste pentru mine.

Mai vreau să-ţi zic despre cel mai bun prieten al meu. Într-una din scrisorile trecute ţi-am zis că m-am îndrăgostit de cel mai bun prieten al meu, hai să-i zic Hubby ca să nu mă tot repet cu „cel mai bun prieten al meu”. Şi ţi-am zis cum îl tot întrebam dacă vrea să mă sărute, eu fiind prea fricos din cauza unei reacţii urâte pe care ar putea-o avea dacă o s-o fac pur şi simplu, fără să dezbat cu el problematica. I-am trimis scrisoarea. Nu am vorbit câteva zile. Apoi într-o zi când mi s-a făcut anormal de dor de el [hormonii ăştia ai adolescentei…] l-am întrebat dacă a citit scrisoarea. Hubby a zis că da şi că dorea să vorbim despre asta. Eu l-am tăiat rapid şi i-am zis că nu e nevoie, că totul e bine acum, că am trecut mai departe. [Nu trecusem mai departe şi îl doream chiar mai mult.] Din fericire m-a luat gura pe dinainte şi am băgat o gogoaşă: i-am zis că am sărutat un tip [nu am făcut-o]. Atunci el a schimbat subiectul şi am trecut la discuţiile noastre obişnuite ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Credeam că e super okay cu toata faza, şi m-am frustrat puţin. Asta pana când ne-am întâlnit din nou, să mai ieşim şi noi din casă. Era pe la prânz cred. Părinţii la serviciu. El, ca de obicei, a venit să mă ia de acasă, doar că de data asta a vrut sa urce până la mine în apartament. I-am deschis uşa şi mi s-a întâmplat cel mai frumos lucru: relativ nervos a dat buzna în casa şi mă tot împingea într-o maniera brutală şi totuşi grijulie, ca să intru în camera mea. Eram puţin buimac. Când am ajuns la uşa camerei mele mi-a pus o mână pe gat şi una în păr, trăgându-mă de el cam prea erotic. Şi-a apropiat faţa de a mea şi m-a împins în uşa închisa. De fapt m-a cam dat cu capul de uşă. Şi apoi la fel de nervos încerca să mă împingă în camera. Uşa încă era închisa. Doamne, uşile astea… Am deschis-o şi imediat a sărit cu gura pe mine şi cred că mi-a sărutat fiecare milimetru de pe faţă. Pentru un moment părea că suntem două jumătăţi care alcătuiesc un întreg, atât de perfect ne contopeam. M-a împins în pat şi mi-a zis „În viaţa ta să nu-mi mai faci asta!” iar apoi am început din nou să ne sărutăm. Din ce în ce mai sexy, mai lasciv. Şi ca să fiu puţin artistic, am să-ţi mai zic că limbile noastre dansau una în gura celuilalt un tangou fierbinte. Eram amândoi excitaţi, în călduri. Din când în când îmi mai dirija stângaci capul, dominându-mă. Eram în Nirvana. Ţin minte că mă cam dureau oasele de la cât m-a împins şi lovit prin casă, probabil crezând că e vreo cameră ascunsă care să ne filmeze, să facem un film porno, dar mi-a plăcut şi m-am bucurat de ce s-a întâmplat, ăsta fiind primul meu sărut, care a decurs mai bine decât mă aşteptasem eu. Şi de atunci cam suntem împreuna. Conform apropiaţilor, suntem foarte „cute” si „sweet” si „aww” împreuna. Mda, prietenii mei vorbesc o anglo-română foarte „sui-generis”.

Şi cam asta a fost viaţa mea. De fapt, ţi-am zis doar de lucrurile frumoase, cele urâte păstrându-le pentru noul meu jurnal, căruia i-am dat numele „The 9th Circle of Hell by Dragoş”. Fiind ultima scrisoare, nu vreau să te întristez sau ceva. Vreau să-ţi aduci aminte de mine ca fiind puştiul ăsta ciudat şi banal, dar care te-a umanizat puţin…doar puţin.

Chiar o să-mi fie dor de tine prietene. Sper că acest final de capitol pe care eu vreau să-l denumesc „Inocenţă” să reprezinte începutul unui nou eu.

 

Love always,

YouKnowMe

5 COMMENTS

  1. Deci da. Am inceput oficial sa bazai. De la inceputul pana la sfarsitul scrisorii. Nici titlul nu prea mi-a fost de ajutor. Guess it has sth to do with the word “last”… and the fact that you seem to be a great guy.
    Oh shit! Now I really wish we were friends and classmates and stuff… e funny pentru ca aproape pot sa imi imaginez cum m-as certa cu tine la infinit pe tema muzicalurilor (eu par sa am o incapacitate stranie de a le intelege, hihi).

  2. SUPERB MULTA GINGASIE ,DELICATETE,SENSIBILITATE SI ROMANTISM ESTI UN BAIAT DEOSEBIT MUT SUCCES IN VIATA BAIETI ,REUSITA IN TOT CE V-ATI PUS IN GAND AVETI GRIJA DE VOI SI DE DRAGOSTEA VOASTRA E ASA DE FRUMOASA TOATE CELE BUNE KISS

  3. Extraordinar de superb. Ex-tra-or-di-nar!! Mag-ni-fique!

    Îți spune tata – dacă nu te faci scriitoraș rău o să îi fie lumii bune fără tine.

    Cred că am văzut prin fața ochilor și un fulg de pană de gâscă suflată cu foiță de fiță și împodobită cu floricele crocobazurate și pipistrocei de mătase. Pe bune, zău, că sunt impresionat până la maximul maxim.

  4. Trebuie sa recunosc,chiar esti o persoana de exceptie.Ti-am citit scrisorile cu drag si pot spune ca ultima a fost probabil cea mai frumoasa din toate.In ultima scrisoare,respectiv in aceea autodescriere,m-am regasit aproape complet in tot ce ai spus.Sper sa mai auzim de tine.Poate o sa incepi o noua serie de scrisori,poate de data asta cu un alt destinatar 🙂

Comments are closed.

Vezi si...

The Normal Heart

După oareșce dezbateri interioare, m-am hotărât să vă recomand o drama gay de calibru: The Normal Heart, IMDB 8/10. Filmul prezintă momentele de început ale descoperirii SIDA, când aceasta era catalogată în New York drept "cancerul homosexualilor". Lupta activiștilor pentru drepturile LGBT primește o grea lovitură, oamenii mor pe capete,...

Articole din aceeasi categorie