Acasă Opinii Ce te face „barbat”?

Ce te face „barbat”?

213
17

barbat

Stau si ma oripilez cand citesc unele profile pe romeo ale unor persoane care se dau a fi „barbati”/persoane inteligente.

Ce te face un barbat? Te face barbat faptul ca pui intr-o lumina proasta persoanele cu trasaturi mai feminine, „efeminati” (dupa cum li se spune)? Te face mai barbat faptul ca pui tot ceea ce e de fapt proasta crestere in bratele femeilor?

Uite, eu sunt de parere ca nu, poate ca unii o sa ma puteti contrazice (m-as bucura sincer).

Traim intr-o lume, o lume mare, variata in care stiu eu ca exista un drept fundamental, acel de a fi. Fiecare are dreptul de a se manifesta ( in mai mica sau mai mare masura) dupa plac. Fiecare are dreptul de a deveni cine vrea si de a fi mandru de asta. Nu cred ca exista frumusete mai profunda decat cea de a fi.

Pana acum am intalnit fel si fel de persoane. Unele mai roz in cap, altele mai negre, unii pe tocuri, altii desculti, unii cu „sufletul” mai mare ( sa ca fie specific) altii cu inima mai mare si mai deschisa, albi/negrii, cu sclipici/fara dar fiecare unic in felul lui. Cum arati, cum simti ca esti nu te face cu nimic mai putin sau mai mult barbat/femeie. Am intalnit travestiti mai „barbati” decat altii pentru care ai putea paria ca sunt mult mai „barbati”. (by the way, I love transgenders, respectele mele, e nevoie de mult curaj sa poti sa te exprimi liber intr-o societate atat de deficitara si de prost construita)

Ce te face barbat? Nu stiu, in schimb pot sa spun ce nu te face barbat.

Nu te face mai barbat faptul ca ai o problema cu cei mai efeminati. Asta denota doar nivelul tau de acceptare scazut si lipsa ta de incredere proprie. Nu te face mai barbat faptul ca pui proasta crestere a unora in bratele femeilor, denumindu-le „treburi de femei”. Asta te face prost, ignorant, arogant si bineinteles nesigur.

17 COMENTARII

  1. Stii cum e cu placutul/neplacutul efeminatilor? Esti liber sa alegi. Si pana la urma nici nu alegi constient. Fie simti ca-ti plac, fie simti ca nu.
    Mie nu-mi plac, in sensul ca nu ma atrag sexual. N-as putea sa fiu cu un tip care e efeminat. Poate am putea fi prieteni. Poate am putea fi prieteni buni chiar. Dar nu mai mult de atat.
    Sunt de acord, sunt unii care asta cauta. N-am treaba cu nimeni. Fiecare face asa cum vrea, asa cum simte.

    A fi barbat se stabiliste la nastere. Sexul masculin e alocat nou-nascutului cu organe genitale externe de tip masculin. Asta te face barbat din clipa in care tragi aer in piept pentru prima data in viata.
    Restul caracteristicilor care (pentru unii) definesc un barbat – hotarat, puternic, cu cartilajul cricoid proeminent, cu voce groasa, par pe corp si fata – sunt variabilitati. Singura constanta e ce ai in chiloti.

  2. Am să îndrăznesc să comentez și eu puțin pe marginea subiectului tău, pentru că, într-un fel sau altul, mă simt cumva cu musca pe căciulă. 

    Plecând de la ideea că într-un profil pe PlanetRomeo (sau mai știu eu ce website de dating) fiecare este liber să își exprime preferințele, în vederea atingerii … unui oarecare scop, pentru care se află pe acel website,  aș putea spune scurt că gusturile nu se discută. Dar dacă stau să mă gândesc la faptul preferințele sunt totuși discutate (și spun asta pentru că sentimentul meu de respingere față de băieți/bărbați efeminați a deranjat de-a lungul timpului mai multe persoane, pe care nu țineam neapărat să le deranjez), am să încep a explica (mai mult pentru mine) de ce cred eu că am întâmpinat (uneori da, alteori nu) dificultăți în a agrea/plăcea băieți/bărbați efeminați.

    În primul rând, la început, făceam acest lucru fără să îmi pun întrebări, însă cu cât am crescut în experiență, cu atât am început să îmi dau seama (măcar puțin) despre ce și cum rumeg subiectul ăsta.

    În primul rând, acceptarea de sine bruscă în legătură cu înclinațiile mele homosexuale (petrecută acum mulți ani) s-a produs în tandem cu un oarecare misoginism, drept pentru care îmi ofeream motive la tot pasul pentru aversiunea pe care o aveam față de femei și implicit față de cei efeminați.

    Cu timpul am realizat că motivele mele își au rădăcini mult mai adânci și mai întortocheate decât mi-aș fi putut închipui vreodată și nu cred că ar fi un subiect foarte interesant pentru altcineva în afară de mine.

    ÎNSĂ, „paradoxal”, în tot acest timp în care am simțit această aversiune, am fost totuși atras, atât fizic cât și emoțional, și de persoane efeminate (e adevărat, foarte puține). Este deci doar o chestiune superficială, aceea că noi credem că nu suntem atrași decât de oameni care au un anumit gen de însușiri. Una este ceea ce credem/gândim/vrem și alta este ceea ce simțim în anumite momente față de anumite persoane.

    În altă ordine de idei, „ceea ce te face a fi bărbat” cred că în primul rând este biologia, nu? Că dacă am structura societatea în bărbați și femei judecând după caracteristicile comportamentale, cred că există, într-adevăr, multe paradoxuri (la fel cum spui despre existența unor travestiți „mai bărbați” decât ăia „macho”, la fel aș putea adăuga și exemplul femeilor „mai bărbate” decât bărbații). Și din această cauză prefer să rămân la categorisirea pe care ne-o face natura de la sine.

    Și pentru că tot am ajuns aici, cred că efeminarea unui băiat/bărbat își are câteva explicații psihologice destul de trainice, în majoritatea cazurilor. Din câte mă pricep eu să cred, aș spune că majoritatea celor care sunt efeminați au crescut sub dominația a unei femei, fie că este vorba despre o autoritate sporită a mamei, fie că este vorba de lipsa unei prezențe masculine (a tatălui), fie că este vorba de o cocoloșire (din fragedă pruncie) exagerată din partea mamei. Alții au „deprins” această efeminare din cercurile gay cu care au intrat în contact la „începuturile lor”, mai întâi pentru că era (probabil) amuzant, apoi devenind obișnuință. Aici aș mai găsi o explicație – aceea că acest comportament este, într-un fel, semnalul (girofarul, dacă aș fi nesimțit) care ar putea anunța un necunoscut  (să-i spunem… neinițiat) predispoziția purtătorului de girofar pentru „bărbați adevărați”. Deci, explicabil, zic eu.

    Nu sunt eu în măsură să spun ce e normal și ce nu e normal, însă această efeminare presupune și o oarecare neacceptare de sine, o negare a propriei naturi, un refuz de a privi spre sine cu sinceritate. Nu rar mi-a fost dat să văd caricaturi umane inconștiente de penibilul pe care îl emană în jur, fie că este vorba de „bărbate”, fie că este vorba despre femei cu comportament de bărbat.  Și o spun cu milă. Treaba lor!

    Dar dacă lăsăm la o parte cazurile extreme și gusturile personale (cu finalizare), cred că unele persoane au un farmec aparte în efeminarea sau androginizarea (oare ăsta e cuvântul?) lor.

     

  3. Smog, nu uita de armata. 🙂
    FireMan, din cate stiam eu androgin nu este una si aceeasi cu efeminat, se refera numai la aspectul fizic, nu si la comportament. E adevarat, nu m-am documentat dar daca gresesc, corecteaza-ma.

  4. Cred că discuția ar fi mai clară dacă am face distincția, ca în Engleză, între sexul „organic” al unei persoane („sex”) și sexul „psihologic” al unei persoane („gender”).

    @FireMan: Cred că fiecare dintre noi (conform psihologilor care studiază „coming out”-ul) a trecut sau trece printr-o perioadă de „homofobie interalizată”, din care decurge destul de natural agresivitatea față de bărbații efeminați. Au fost perioade din gimnaziu și începutul liceului în care am fost „bully” (nu știu să traduc în Română) față de băieți efeminați, pentru că agresându-i fizic pe ei, obțineam eu comfort psihic în fața insecurităților și urii de sine pe care le aveam.

    Apoi la începutul facultății, mi-am dat seama că sunt arogant și nesimțit, și că am probleme de acceptare. Am avut o schimbare de perspectivă de 180 grade, mi-am cerut iertare de la cei pe care îi jignisem, și odată cu asta calitatea vieții mele a crescut imens. Tot atunci am încetat să mai judec oamenii, indiferent dacă sunt efeminați, rromi, maghiari, HIV-pozitivi, etc.

    Sunt ceva ani de la acea deșteptare spirituală, iar în ziua de astăzi nici măcar nu mai observ la oameni altceva decât ceea ce scot pe gură.

  5. Ce te face „femeie”?! Ce te face „barbat”?!

    Diferenta este anatomica, de acolo totul este pus in tipare, tipare, tipare.

    Si intrebarea din titlu este nitel tendentioasa. Ar trebui sa te faca femeie sau barbat ceva anume? Ma rog, ceva care sa nu fie cat de cat in sfera *evidentului*? Eu stiu … ?!

    Invatam la romana chestia aia: „Vitoria Lipan era o femeie foarte bărbată.” 😀 … si asta era ceva super misto la ea. De aici poti sa tragi foarte multe concluzii referitoare la cat de impamantenita este aceasta credinta a barbatului-epitet.

    🙂

  6. @Robert:

    Corect, dar depinde despre ce fel de diferență vorbim, pentru că în nici una dintre situații nu este acceptabil să jignești pe cineva pentru că este efeminat. În plus, „jignire” înseamnă lucruri diferite în cele două situații.

    Atracția e subiectivă și nu se discută. Dacă cineva nu te atrage, nu flirtezi cu el. Este corect și respectuos să procedezi așa.

    Pe de altă parte, când vine vorba de prietenie sau simplă socializare, nu mai e OK. Sunt oameni care refuză să își facă prieteni efeminați, la fel cum sunt oameni care se simt stingheri să își facă prieteni rromi (sau poftim, negri, ca să fiu mai dramatic). Spre deosebire de cazul atracției, aici răceala nu mai este neutră, este jignitoare. Practic… înseamnă că nu ești dispus să vorbești cu un om și să îl cunoști pentru că îl consideri „urât”, și asta mi se pare proastă creștere.

    P.S. Nu îmi place cuvântul „acceptare”, mi se pare redundant. Oamenii trăiesc bine mersi și pe cont propriu, nu au nevoie să fie acceptați de nimeni. Am folosit „prietenie” în schimb.

  7. @Martin,

    pana la urma totul este o alegere, o chestie de „cum ma simt bine” si nu cred ca trebuie sa dam socoteala pentru asta.

    Personal, nu am absolut nimic cu persoanele feminine insa n-as putea sa zic, cu mana pe inima, ca ma simt foarte in largul meu, in prezenta persoanelor efemimate.

    Dupa cum s-a mai discutat in detaliu intr-un alt post, este o diferenta intre a fi feminin si a fi efeminat.

    Citez dintr-un comentariu de la acelasi post:

    “Feminin” este cel care are trasaturi fizice feminine, de genul pilozitatii reduse (inclusiv facial), o anumita gracilitate a scheletului si articulatiilor, o voce cu timbru inalt, deci un deficit al instalarii caracterelor sexuale sexundare masculine. Barbatii feminizati isi pot corecta, intr-o oarecare masura, aparenta de feminitate printr-un control atent al comportamentului si gestualitatii, sau compensand masculinizarea deficitara fie prin terapie hormonala de substitutie fie prin mijloace naturale, cum ar fi sportul. Trebuie insa avut in vedere ca nu toti barbatii se nasc parosi sau cu vocea groasa, dar asta nu ii face mai putin barbati. Identificarea ca “barbat” poate sa preocupe in mod obsesiv un adolescent, altfel perfect normal, care sa vrea sa-si grabeasca procesul de sexualizare prin varii metode numai pentru a arata mai “mascul” decat altii, uneori inainte de vreme. Dat fiind ca actualmente exista mijloace tehnice si medicale relativ drastice pentru a controla aparenta fizica a cuiva, preocuparea pentru schimbarea infatisarii fizice inainte de incheierea sexualizarii fizice complete (inainte de 25 de ani, cel mai devreme) poate duce la perturbari serioase in dezvoltarea lui fizica ulterioara.

    “Efeminat” este barbatul care, desi are toate caracterele sexuale fizice tipic masculine, adopta o gestica, o postura si o conduita de tip feminin. Spre deosebire de feminizare, efeminarea e deci o caracteristica a barbatului adult care, din varii motive, adopta un stil de viata mai apropiat sexului feminin. Un barbat adult se poate considera mai aproape de o femeie decat de propriul sex nu neaparat din pricina ca are o problema de identitate sexuala (cu alte cuvinte, nu e neaparat un barbat care se considera transgender/trnassexual), atitudinea lui feminina putand fi dictata pur si simplu de faptul ca, fiind atras de barbati, nu poate concepe acest lucru ca fiind normal decat daca el arata si se comporta ca o femeie (are deci o problema de acceptare nu a identitatii sexuale proprii, ci a orientarii lui sexuale).

    Asadar, pentru mine nu e nicio placere sa stau la taclale cu persoane efeminate care viseaza sa fie femei intr-o alta viata, la care fiecare al treilea cuvant „tuh soro”, „fah curvo” si „ma lasa nervii sora-mea”, „penalo” si altele asemenea si arata ca niste papagali care au scapat dintr-o cusca. Nu ma simt eu ok pentru ca nu consider ca altceva in afara de cateva amabilitati ieftine as avea de impartit cu ei, si am impresia ca-mi pierd vremea (in sensul in care nu-mi ofera absolut nimic, din niciun punct de vedere)… cand as putea sa ma plimb, sa mananc o inghetata, sa mananc un mic si sa beau o bere etc.

    Sper ca am fost suficient de clar. 🙂

  8. @Mending,

    ca sa opinez si eu strict la intrebarea din titlu, si anume „ce te face barbat?” – nu cred ca e o formula secreta insa posibil sa fie un amalgam de mai multe: mama natura, atitudine, personalitate etc.

  9. Martin, chiar și când vine vorba de socializare, preferințele nu ar trebui să fie condamnabile. Aaa, dacă e vorba de proastă creștere da, e condamnabilă, dar dacă cineva refuză să stea de vorbă cu altcineva nu cred că este condamnabil.

    În general homosexualii tind să nu ia în considerare limita dintre atracție și amiciție (simplă socializare) și proasta creștere se manifestă mai ales în rândul celor cărora nu au învățat să accepte un refuz. Și neacceptarea unui refuz înseamnă neacceptarea realității, iar aceasta din urmă, așa cum am spus și mai sus, este foarte comună celor efeminați… Ei plutesc într-o lume în care au un sex virtual (feminin), refuză imaginea de bărbați, preferă să li se vorbească la feminin, etc etc etc. Nu vreau să generalizez, însă din toată experiența mea de viață, pot să număr pe degetele de la o mână persoanele efeminate cu care chiar am avut ce să discut și care mi-au lăsat până în ziua de azi în minte o impresie foarte bună, iar nu acel dezgust obișnuit pe care îl am la vederea/auzul ACELORAȘI drame telenovelistice și exhibiții efervescente de feminitate din partea „surorilor”.

    Din această cauză refuz să socializez mai mult decât un schimb de „amabilități” inevitabile cu astfel de persoane, din această cauză mă feresc de cercurile de „fete”, din această cauză prefer compania prietenilor heterosexuali sau a celor bisexuali.

    Și eu mă fut în cur uneori, dar nu am încetat niciodată să cred sau să simt că sunt bărbat.

    Și eu am iubit un băiat, dar nu mi-am pus perucă și nu am plecat la agățat heterosexuali pe stradă, ca să mă răzbun pentru că m-a înșelat.

    Și eu întâmpin aceeași atitudine homofobă în atitudinea societății, dar nu mă dau cu pudră ca să îmi acopăr barba.

    Și eu intru în cluburi gay, dar am bunul simț să fiu atent dacă celălalt se bucură de prezența mea sau preferă să mă retrag.

    Și eu am simțit dezamăgire, dar nu mi-am transformat viața într-o dramă.

    Același eu preferă o societate homofobă decât un circ ieftin precum văd uneori în „comunitate”.

    Prefer să explic unui homofob de ce greșește decât să ascult dramele unei (aproape) travestite. Psihologic, este cu muuuult mai ușor de suportat.

    Prefer să încerc să cuceresc un homofob (că oricum ăia sunt ținte ușoare) decât să mă ating de o femeie cu pulă.

    Și dacă tot suntem la un articol despre discriminare între discriminați, iaca eu sunt discriminatorul, aruncați cu pietre!

     

  10. Dar ce spuneti voi nu are legatura cu a fi sau nu barbat ci mai mult cu „a te intelege sau nu cu cineva”.

    Plus ca definitia barbatului sau a masculinitatii sunt niste termeni foarte vag conturati si/sau conturabili. Functioneaza mai dpdv. al marketingului – orientare de produs. Si cu totii stim ca in ziua de astazi atat iubirea cat si atractia sunt menite sa produca.

    Eu cred ca orice barbat care isi accepta sexualitatea si sexul isi defineste singur felul in care se manifesta si opereaza in functie de factori + caracter + aspiratii. Apoi, in functie de aceasta ipoteza, isi cauta un alt mascul care se incadreaza intre aceste variabile.

    Definirea unui barbat este exact ca si cu definirea fericii – o absurditate.

    Cum unii sunt fericiti x si altii y, conflictul intre cele doua este irelevant.

    Cautati ce va trebuie si lasti restul sa fie.

    Balta are mereu pesti.

  11. Poi eu daca m-as apuca sa scriu cred ca mi-ar trebui vro hmm habar am cate pagini insa am sa ma oprest la cateva randuri si ca sa fac asta ma vad nevoit sa comentez intr-un fel parerea altora si anume:
    Avand o prietena undeva la 30 de ani maritata femeia la casa ei si cu un „odor” la poarta (ma rog usa app dar pe mine ma amuza mai mult asa )intr-una din zile dintr-o discutie in alta ajungem aici (nr. discutia de acum) la care parerea ei era asa
    Ca sa fi „barbat” iti trebuie urmatoarele ingrediente :
    1.Par cat mai mult pe piept 🙂 ( Deci nu va mai radeti 🙂 )
    2.Sa fi cat mai natural ( ma rog intlegeti ce vreti voi )
    3.Sa mai tragi si cate ceva la „masea”

    Adica doar atat ?? Mi-e mi se pare lejer de „indeplinit” problema este ca nu fac lucrurile de gen doar ca sa fiu acceptat intr-un grup anume sau individual mi se rupe pe Romaneste vorbind , nici sa ajung un betivan cu burta cat casa „datorita beri” sau altor bauturi „alcolice” de gen

  12. @Robert:

    Ai dreptate, nu eram conștient de diferența dintre feminin și efeminat.

    @Robert, FireMan:

    Înțeleg că „efeminat” este tot una cu „nerespectuos/necivilizat”. Personal, nu am întâlnit niciodată pe cineva care să vorbească despre sine la feminin, la modul descris de voi, sau să poarte haine de femei.

    Chiar și așa, e ușor periculoasă negativitatea de care vorbiți. Seamănă cu declarațiile homofobilor de forma:

    „Eu nu am nimic cu homosexualii, dar nu vreau să stau la masă cu unul.”

    E o agresivitate pasivă. Ca să revin la titlul articolului, agresivitatea de nici un fel nu te face MAI bărbat (sau, mai puțin bărbat).

  13. @Martin,

    Cred ca exagerezi un pic cu pacifismul, si cred ca e normal, deoarece ma tem ca nu ai inteles exact ce vroiam sa zic.

    Uite, in vasta majoritate a cazurilor, legaturile dintre oameni se construiesc pe baza a ceva. Adica, tre’ sa fie acolo ceva, un liant, care sa lege doi sau mai multi oameni intre ei, sa-i determina sa doreasca sa iasa si la un amarat de suc.

    Acum, sper ca esti de acord cu mine ca suntem diferiti. Fiecare avem alte preferinte, alte idealuri, alte asteptari samd.

    Bun. Timpul liber pe care il avem este limitat. Corect? OK.

    Nah, daca asa sta treaba, cred ca fiecare e liber sa aleaga cum si cu cine vrea sa isi petreaca timpul liber, pentru ca ar trebui sa simtim ca nu ne pierdem vremea aiurea.

    In cazul meu e foarte simplu. Cand am timp liber aleg oamenii pe care ii agreez, oamenii cu care ma intersectez sub o forma sau alta.

  14. @Robert
    Daca m-ai fi lasat sa termin articolul..

    @All
    Ma refeream strict la atitudinea unora legata de altii. Ma deranjeaza cand vad profile (ma refer la romeo) in care nu isi incep bine descrierea ca deja isi varsa anumite frustrari pe persone de genul x , y , z.

    @Robert #11
    Titlul: Ce te face „barbat” era o oarecare ironie, vroiam sa scot in evidenta ca acele persoane (imi permit sa spun chiar speciamene) nu sunt cu nimic mai barbati prin atitudinea lor.

    Pentru mine e clar un turn off cand vad crispati plini de muschi si par (str8 acting) care pusca de nervi si aroganta (lucru dedus din simple discutii/ citind profile). Consider persoanele mai frumoase daca interiorul si exteriorul coincid cat de cat, but that’s me.

    Gusturile nu se dicuta, dar for heaven’s sake, tindem sa promovam diversitate dar de fapt ce facem e contrarul. E ceva in genul partidelor totalitare (dap, e cam fortat), adica ne cream comunitatea doar din x, y ca z are mai mult sclipici si sprancenele cu 60 de grade mai arcuite. Sa fim seriosi, de cate ori nu am intalnit persoane care dupa primele fraze schimbate ma intreaba daca frecventez cluburile de „profil”. Conteaza? Is mai spurcat daca o fac, sau ce?

    Proasta crestere, nimic mai mult.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here