No menu items!

O retorică privind egalitatea

Acelasi autor

Sărutând pe stradă

Azi am fost tentat să sărut pe cineva în plină stradă, în văzul lumii. M-am abținut, desigur. Nu se cade ca un bărbat să...

Top-down vs. Bottom-up

Am participat în data de 10 decembrie, cu ocazia Zilei Internaționale a Drepturilor Omului, la o dezbatere organizată de către MozaiQ LGBT, o nouă...

Afectivitate, atracție și prietenie platonică

Se spune că prieteniile între bărbații gay și în general între persoanele non-heterosexuale sunt cele mai greu de menținut și întreținut, pentru că, deh,...

Precaritatea

Dacă este o condiție specifică care caracterizează starea socială a unor segmente largi a populației LGBTQI din România, atunci aceasta este precaritatea, sub diferitele...

Efectul bulgărelui de zăpadă

Căsătoria între persoane de același sex a devenit în ultimele două decenii pilonul principal al mișcării LGBT, în special a celei din Statele Unite...
MarioG
MarioG
Mario G este un tânăr entuziast, pasionat de tot ce ține de „social”. Pe DarkQ publică articole despre discriminare, normativitate, legislație și politici queer, precum și despre construcția socială a identității de gen și a orientărilor sexuale.

Mișcarea pentru apărarea drepturilor persoanelor LGBT din România s-a născut și s-a dezvoltat (destul de limitat) cu greutate încă de la mijlocul anilor 1990, când sinistrul Articol 200 era încă printre prevederile Codului Penal moștenit de la regimul comunist. Existând mai toată viața la terapie intensivă, depinzând constant de resursele financiare de la organizații suport internaționale și din fonduri europene, având parte de conflicte interne mai dese sau mai rare, mișcarea LGBT din România nu a reușit să își dezvolte perspectiva socială și nici să se instituționalizeze în spațiul public.

Contextul social specific societăților conservator-arhaice, lipsa unei elite credibile și dedicate, dezinteresul general al persoanelor LGBT de a ocupa un loc mai pregnant în societate, de frica ostracizării și discriminării interent legate de un asemenea proces social, au dus la incapacitatea modelării unei forme credibile a mișcării, în afara sporadicelor evenimente ale Accept, marea majoritate destinate elitei LGBT sau grupurilor heterosexuale relativ afluente financiar, bine educate și doritoare de preluare a modelelor de acceptare din occident. Senzația mea este că nici măcar acum nu este clarificat scopul mișcării și obiectivele pentru care luptăm. Da, există discursul abstract al egalității, în mai largul discurs al Europenizării și drepturilor omului, dar fără operaționalizarea lui, fără definirea lui. Aceasta este una dintre probleme. Milităm pentru ceva ce nici noi nu prea știm cu exactitate și ne întrebăm de ce nu reușim să realizăm nimic. Nu mai spun nimic de modalitățile pe care le-am avea pentru a le atinge.

Poate e cazul să definim care sunt problemele persoanelor LGBT și să ne structurăm discursul și obiectivele în jurul acestora. Probleme reale, explicit sau implicit legate de orientarea sexuală a acestora, care afectează fiecare segment al populației LGBT, pe unele mai mult decât pe altele. Da, căci nu toți simt la fel discriminarea și ostracizarea socială. Un homosexual alb din mijlocul cartierului Primăverii nu va avea de înfruntat aceleași tipuri de provocări ca un transexual rom și sărac din periferia Vasluiului. Problemele sunt diverse, iar obiectivele și soluțiile trebuie să fie multi-vectoriale și intersecţionale

Prevalența sărăciei în rândul persoanelor LGBT, cauzată în parte și de discriminarea economică și la angajare; Lipsa accesului la servicii medicale de calitate – stigmatizarea celor cu HIV/SIDA și criza medicală majoră cauzată de subfinanțarea sistemului medical și retragerea fondurilor externe pentru lupta împotriva HIV/SIDA și a Tuberculozei; Discriminarea în educație: violența fizică sau simbolică față de elevii din învățământul preuniversitar (aici Accept a început un proiect, iar niște asociații ale elevilor intenționează să lanseze o inițiativă similară) și discriminarea persoanelor trans în școală; Violența fizică și simbolică la care sunt supuse persoanele LGBT, cu predilecție în orașele mici și mediul rural; Într-o frază, Queer-ul mediu statistic are o viață precară și noi nu prea facem ceva pentru a ameliora această situație.

Căsătoria între persoane de același sex (sau parteneriatul, care pare a fi varianta susținută de Accept) este un element important, în special pentru că aceasta duce la lansarea unei dezbateri în societate și oferă un cadru pentru a aduce în discuție problemele legate de discriminarea împotriva persoanelor LGBT. Da, e important și faptul că este un subiect pe care se poate câștiga și care, deși are un impact sistemic redus, poate duce la o schimbare paradigmatică mai largă. Trebuie totuși să fim atenți ca subiectul căsătoriei/parteneriatului să nu monopolizeze lista de obiective și rezolvări dorite într-o multitudine de domenii și situații.

Da, avem o legislație cuprinzătoare și relativ consistentă când vine vorba de protecția drepturilor persoanelor LGBT, dar aplicarea ei este problematică. Scopul nu este doar bifarea unei liste de obiective, scopul este asigurarea unei vieți decente și lipsite de discriminare.

 

 

4 COMMENTS

  1. Hey!
    Mi-a facut o deosebita placere sa citesc articolul.
    O veste buna ar fi ca in Bucuresti se incearca pornirea unei noi organizatii ce isi propune sa desfasoare proiecte centrate pe dezvoltare comunitara si sa aiba o abordare intersectionala. Voi reveni cu vesti atunci cand vor fi lucruri de spus.
    Imi pare rau ca nu esti in Romania. Cred ca e nevoie de oameni cu viziunea ta aici.

  2. Foarte fain articolul, sunt de acord 100%. Si, asa cum a zis si Alex, o sa apara o organizatie care sper sa lucreze cum vrei si tu – si in care m-as bucura sa te implici . Congrats on the article!

  3. Mă bucur că vă place, deși nu am acoperit tot ce aș avea de spus. Alex P, am revenit în România de vreo două săptămâni.

Comments are closed.

Vezi si...

Ce este fericirea?

Cu siguranță fiecare om vrea sa fie fericit. Nu am auzit nici un om să se declare adeptul nefericirii. Viața e un drum spre scop. Nu cred că pentru a ajunge la “nirvana” depinde de societatea în care trăiești, de oamenii pe care îi ai în jur. Desigur cântăresc...

Articole din aceeasi categorie