Acasă Întrebări Vreau o celula mai incapatoare

Vreau o celula mai incapatoare

309
17

Azi dimineata m-am trezit in repetate randuri si de fiecare data inchideam ochii, cu gandul ca somnul este unul din putinele lucruri care imi mai fac placere. Ultima incercare nu a fost reusita. Mi-am indulcit cafeaua cu ultimele picaturi de miere ramase pe fundul unui borcan. Dupa o scurta trecere in revista a lucrurilor pe care trebuie (urasc cuvantul „trebuie”) sa le fac azi, am decis ca trebuie sa mananc ceva. Orice. Aproape orice. Cine a inventat mancarea congelata merita un Oscar.

Apoi mi-am amintit de o melodie pe care ieri cineva mi-o recomanda (Jennifer Lopez – Brave) :

Aceasta melodie mi-a amintit de speranta. Speranta la o celula mai incapatoare, mai luminoasa, fara atata umiditate. Citeam aseara o idee ( iarta-ma, mi-am permis… ): Suntem hotii si teroristii acestei lumi, pedepsiti deja pentru modul in care am creat lumea pentru propriile scopuri, incarcerati in celulele propriilor idealuri, traind in spatele gratiilor perceptiei proprii asupra lumii.

Mai este si altceva in afara de ceea ce cunoastem ca este?

Intr-adevar, noroiul ne-a cuprins ca o pacla si acoperiti pe de-a-ntregul, refuzam sa credem ca exista si altceva in afara de ceea ce avem, cunoastem, ceea ce ne face sa nu fim pe de-a-ntregul oameni, sa nu fim pe de-a-ntregul nimic… doar niste mori care asculta propriul macinat. Dar daca… ne-am trezi din trup?

17 COMENTARII

  1. Şi totuşi din cel mai înfiorător urît se naşte cel mai pur frumos. Pt. că (acum ai sa spui că te plagiez), deşi ţi-e frică să priveşti dincolo de propriaţi mizerie, apare cineva, aşa pe neaşteptate, care îndrăzneşte să-ţi spele noroiul din privire. Apoi vezi, ai din nou lumină. dar ţi-e frică să indrăzneşti să străluceşti, pt. că atîta timp ţi-a fost frig… Cumva, adînc în tine găseşti curajul şi odată cu o nouă zi apare şi lumina şi nu o mai poţi ascunde, că e prea puternică. Şi asta ca să o plagiez şi pe J.Lo, pt că eşti curajos!

  2. Nu sunt de acord cu tine, Robert. Dar ştii asta aşa că n-o să mă apuc să pălăvrăgesc pe tema asta acum, fiindcă… Ceva veritabil nu-şi va pierde strălucirea niciodată!

  3. o celula fara ziduri
    si un soare de neon,
    portofoliu pentru riduri
    intr-o viata de carton.

    prizonier al libertatii
    si stapan pe-o nebunie,
    caut un chip al frumusetii
    ce sa-mi placa numai mie.

    8)

  4. de ce anume ar fi nevoie ca sa ne putem „trezi din trup”?

    probabil ca n-ar strica sa mai domolim aventura mintii, care a luat-o de multa vreme inaintea trupului, sabotandu-i acestuia insasi ratiunea de a fi. ne inchipuim, cu prea multa usurinta, ca reusim sa deslujim tainele fiintei – si pe ale trupului. insa pe cat cunoastem mai multe despre trup, cu atat mai strain ne devine acesta. cu cat ne imbatam mai tare cu imaginea pe care o avem despre trup, cu atat maii greu ne apasa misterele fiintei.

    sa ne trezim din trup, din visul frumos pe care-l avem despre noi insine, la realitatea si misterul trupului. asta nu inseamna sa abandonam cunoasterea, ci doar sa nu-i mai acordam tot creditul pentru vietile noastre. altfel ne vom trezi in fiecare dimineata mai reci, mai insensibili si mai plati, fresce palide care prind viata numai in functie de lumina neonului din tavan.

  5. Suntem ceea ce cugetam ca suntem. Daca stralucirea dispare este pentru ca asa ne inchipuim ca este. Cat timp mintea ne este obosita cu punerea in lumina a „noroiului”, uitam de stralucire. Si invers.

    Mai intreb o data: Ai nevoie de aripi sa poti zbura? Daca ne „trezim” din trup, credeti ca maine nu va fi o alta „trezire” din „trezire”?

    Ma fascineaza orice „trezire” si mi-e martor cerul ca nu fac fata la toate trezirile. As vrea sa am timp sa le savurez din plin. Schimbarile ma fascineaza, cel putin in ultimul timp si mai ales pentru ca sunt atat de dese. Pesemne Ionel, neuronul meu, e pus pe pozne. Dar imi place. In fiecare zi imi zugraveste alte si alte „tapete”, si pe cand ma asez in mijlocul „odaii” sa ma simt ca acasa, sa admir culorile „tapetului”, incepe sa le schimbe iar. Pur si simplu nu am timp sa imi dau cu parerea despre simtul lui „artistic”.

  6. „trezirea din trup”…hmmm.
    imi aminteshte de liceu shi de religiile orientale (etapa nirvana cu precadere) 🙂 ce frumoasa a fost perioada aia.

  7. Celula se afla in capul tau. E o celula mentala creata din imposibilitatea de a te adapta la o viata normala si de faptul ca ti-e frica sa abordezi fete.

  8. Draga Robert,
    in fotografia aratata de tine, fata, oricat de acoperita de noroi ar fia, A ALES sa vada si sa tina in palme acel trandafir, atat de frumos!!!

    Tine de noi, de instinctele si inteligenta noastra SA ALEGEM sa nu ne fie frica si SA VEDEM FRUMOSUL!

  9. Ce tot vorbiti acolo? E foarte clar ca asta e, ti-e frica sa abordezi fetele, esti un anormal si un imposibil cu celula ta cu tot, ce tot atata? Ia masuri, da? Pun`te pe abordat si sa vezi cum toate se rezolva de la sine.
    Ligia, unde esti sa te abordez, ca-ti rup capatzana!!!

  10. Ligia? N-ar fi exclus, aia ancheteaza tot ce prinde.
    La femei stiu ce si cum, cred ca multi dintre baietii gay au incercat, dar nu e nici o problema merg cu tine numai sa te vad linisit si integrat si impacat si normal si fara celule. There… there… nu mai fi suparat, da?
    In cazul meu a iesit ceva tras de par, nu e acelasi lucru. Imi plac fetele si atata tot, fizic nu ma atrag, nu stiu, cred ca e si o chestie chimica de feromoni or something, caci nu simt nici un fior „din acela” in prezenta lor.
    Asa, cica cercetatorii de pe nu stiu unde se chinuie sa dea de gena responsabila de productia gay. Nu le prea iese, dar cine stie, odata se inventeaza o pastila a normalitatii.
    Apoi, alte studii arata ca persoanele gay sunt mult mai creative, mai implicate si mai ok la locul de munca. Deci sa se hotarasca lumea odata, ori vor o normalitate continua si plictisitoare ori vor niste idei in plus, productivitate sporita si companii infloritoare.
    Ma gandesc ca si natura asta a simtit ea nevoia sa faca ceva permutari de au aparut astia „anormali” ca noi si daca inca nu ne-a eradicat inseamna ca nu e bash nemultumita de rezultat.
    So, Robert, u can change, la fete cu tine, da? Cat de multe trebuie, nu conteaza, pana te faci normal (aaamin!), dupa aia …. vezi tu.

    Roar with me: Whooo let the dogs out?!

  11. Bine HUSK hai ca bine zici. Merg io si dupa aceea iti spun rezumatul. Is extrem de timid… si mi-e frica… nu stiu… mi-ar prinde bine niste lectii, tutoriale… ceva de gen „How to become str8 for dummies”. 🙂 Nu se ofera nimeni sa imi arate cum se face cu femile? In functie de situatie… invat foarte greu.

  12. Eu ma bag sa convertesc toti „anormalii”. La vindecare cu voi. Imi si imaginez…. cum Catanga se plimba pe strada cu un carucior cu 2 gemeni in el, care sa strige: „Tati, tati” si „ea” sa mearga tinandu-se de (iertati-ma) coaie cu prietenii nebarbieriti la o bere si sa vada un meci printre scuipaturi de seminte.

    Asa sa ne ajute Dumnezeu !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here