Acasă Internet Pe bune?

Pe bune?

218
5

Azi am dat din pura intimplare peste video-ul de mai sus.  Stirea e prea fresh ca sa stiu daca e troll, sper sa fie, pentru ca daca ar fi reala, ar fi nasol. Inca sint in faza de prim impact si nu prea stiu cum sa reactionez si ce sa cred. Las topicul de discutie in miinile voastre.

Articolul precedentEnjoy!
Articolul următorIt’s a headache!
O simpla complicata cu tendinte din toate partile, vesnic indragostita si cu aspiratii mari, muta cind e nevoie dar surda niciodata, am cite un ochi pentru fiecare lucru care misca. Imi place fumul de la tigara de dupa si cafeaua de mai apoi, scrierile cu cap si miinile de femeie.

5 COMENTARII

  1. in Adunarea Generala ONU, 28 October 2010, se voteaza:
    […]
    6. Urges all States:
    […]
    (b) To ensure the effective protection of the right to life of all persons under
    their jurisdiction and to investigate promptly and thoroughly all killings, including
    those targeted at specific groups of persons
    , such as racially motivated violence
    leading to the death of the victim, killings of persons belonging to national or
    ethnic, religious and linguistic minorities, killings of persons affected by terrorism,
    hostage taking or foreign occupation, killings of refugees, internally displaced
    persons, migrants, street children or members of indigenous communities, killings
    of persons for reasons related to their activities as human rights defenders, lawyers,
    journalists or demonstrators, killings committed in the name of passion or in the
    name of honour, all killings committed for any discriminatory reason, including
    sexual orientation
    , as well as all other cases where a person’s right to life has been
    violated, and to bring those responsible to justice before a competent, independent
    and impartial judiciary at the national or, where appropriate, international level, and
    to ensure that such killings, including those committed by security forces, police
    and law enforcement agents, paramilitary groups or private forces, are neither
    condoned nor sanctioned by State officials or personnel;
     
    E trist daca s-a scos „sexual orientation”. din pacate inca nu shtiu pozitia oficiala ONU. nu am citit documentul sedintei 65. E o problema delicata. Nu poti glumi cu tarile fundamentaliste. Sincer, dupa 8 ani de voluntariat umanitar, nu sunt optimist deloc daca e adevarat ceea ce sustine baiatul din imagine. E ca si cum 8 ani n-am facut decat sa tai frunze la caini si cam asa ma simt de cate ori am de a face cu extremisti.  Sa fie din nou problema religioasa sau am devenit eu obsedat de rutina?

  2. Aaa, deci exista totusi motive care sa justifice pedeapsa cu moartea. ONU pare-se ca n-are alta treaba decat sa decida, in mod arbitrar, dupa capul unei majoritati de conjunctura, care sunt motivele pentru care cineva n-ar trebui ucis de mana Legii. Exista, cu alte cuvinte, motive intemeiate pentru care oamenii pot fi trimisi pe lumea celalta. Totul e sa nu fie omorati pentru ce sunt ci, cel mult, pentru ce au facut. Dar ce te faci daca o tara isi permite sa defineasca ce sunt oamenii numai pe baza a ceea ce fac acestia ? Fundamentalistii nu impart sentinte capitale pentru ca doi barbati sunt gay; logica lor e alta – ii trimitem la moarte pentru ca au facut sex intre ei, iar acest lucru e criminal. In viziunea lor, sexul e un pacat de moarte. Mai mult, ei pot considera ca e chiar mai periculos pentru societate sa faci sex liber-consimtit cu cineva de acelasi sex decat sa violezi sau sa omori pe cineva. Cum poti sa ii convingi ca nu e asa, de vreme ce notiunea de „crima” la ei nu e neaparat sinonima cu omorul. Intr-o tara in care omorul e la ordinea zilei, aproape un fapt comun si perfect justificabil, notiunea de „crima” capata conotatii mult mai largi. Crima devine orice pune in pericol linistea si stabilitatea sociala. Or, daca omoruri se intampla zilnic, pentru motive foarte diverse, nu are nici un sens sa pedepsesti prea aspru omorul in sine – si atunci se pedepseste ceea ce reprezinta omorul in ochii oamenilor. Si e perfect de inteles ca unora homosexualitatea li se pare un capat de drum, ceva asemanator unui act de tradare inimaginabila si de neiertat. Intr-o tara de razboinici, pericolul social cel mai mare poate parea disparitia razboinicilor si atunci intelegem de ce homosexualitatea apare ca fiind atat de periculoasa – pentru ca intra in competitie cu natalitatea si pentru ca ii imblanzeste in mod nepermis pe razboinici. Iubirea insasi poate deveni un inamic, cu atat mai mult atunci cand ea nu se supune unor canoane sociale. Si atunci de ce sa ne mai miram ca exista motive „bune” si motive „rele” pentru care un om poate fi condamnat la moarte?

    Atata vreme cat pedeapsa capitala e in picioare, a te ingrijora despre considerentele care pot atrage o astfel de condamnare este inutil si chiar ridicol. Inutil, pentru ca motive vor exista intotdeauna pentru a dori moartea celor care incomodeaza cel mai tare. Ridicol, pentru ca excluzand anumte motive din panoplia acuzatilor „capitale” nu facem decat sa intarim–si nicdecum sa diminuam–forta ideii ca totusi, exista unii dintre noi care trebuie sa moara. Ideea ca, eliminand incetul cu incetul, unul cate unul, motivele condamnarilor la moarte, vom ajunge intr-o buna zi sa renuntam la pedeapsa cu moartea este o idee complet falsa. Nicunde in lume nu s-a renuntat la pedeapsa cu moartea printr-o intelegere din ce in ce mai profunda a faptului ca a omori pe cineva e un lucru rau. Intodeauna, moartea dictata din ratiuni de stat, adica prin lege, a fost inteleasa ca fiind un lucru bun si necesar. Nu se poate spune ca acum mii de ani puteai fi omorat, prin forta legii, din mai multe motive decat azi. Reducerea in timp – in decursul istoriei umanitatii – a numarului de executii s-a datorat nu unei reduceri a numarului de motive valabile pentru a fi executat ci, pur si simplu, din cauza reticentei de a mai omori oameni cu atata usurinta. Motivele sunt intotdeauna fabricate sau inventate pentru a se mula dupa pulsiuni si temeri adanc inradacinate in subconstientu colectiv. Daca exista dorinta de a omori oameni, motive se vor gasi intotdeauna.

    De asta mi se pare grotesc sa ne ingrijoram ca orientarea sexuala a fost scoasa de pe lista de prioritati a dreptului la viata. Aaaa, ne ingrijoram ca gay-ii nu vor mai avea dreptul sa traiasca mai mult decat criminalii… Bine, dar daca e vorba asa, mie mi-e mai antipatica prezenta gay-lor pe o asa-zisa „lista a salvarii” decat absenta lor de pe orice fel de lista. Orientarea sexuala, ca si rasa, genul, religia sau originea etnica nici nu ar trebui practic sa existe, daca tot ne consideram oameni. Iar daca aceste diferente formale totusi exista, ele exista nu pentru ca oamenii sunt diferiti intre ei, ci pentru ca au obiceiuri diferite, care ii „deranjeaza” pe cei din jur in moduri diferite. Noi vrem sa credem ca obiceiul unui criminal in serie de a-si ucide semenii din placere e diferit de alte obiceiuri general-umane (si mai ales de obiceiurile care definesc un grup de oameni – o rasa, o etnie, o religie, o orientare sexuala). Vrem sa credem ca exista obiceiuri acceptabile (bune) si obiceiuri inacceptabile (rele). Si, intr-adevar, exista obiceiuri pe care le trecem cu vederea, dar numai pentru ca nu ne ating in mod direct. Insa atata vreme cat acceptam ca cineva sa fie omorat pentru ca a ucis sau a violat pe cineva, nu ne putem astepta ca principiul luarii vietii cuiva, fie si pe baze legale, sa dispara din viata noastra. Pentru ca intotdeauna vor exista alti oameni pentur care propriile noastre obiceiuri, modul nostru de viata insusi, sa reprezinte o amenintare indeajuns de mare pentu a dori sa ne trimita la esafod.

    😎

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here