Acasă Internet I am lost

I am lost

139
11

The lady is dead, regia Roy Raz

Melodia: In This Shirt, album Mirror Mirror, The Irrepressibles

Memoria mea plapanda nu ma ajuta sa-mi amintesc daca am gasit scurtmetrajul asta aici pe blog sau pe un blog vecin, sau am dat peste el intamplator, ascultand albumul (care e si el bun). Dar am zis ca mai bine risc sa va plictisesc pe unii din voi cu lucruri vechi si de toti stiute, decat sa scape altii fara sa-l vada.

Analiza o s-o las in seama unora mai experimentati, cum ar fi Grid. Eu prefer sa raman cu respiratia taiata.

11 COMENTARII

  1. Am ascultat melodia de 1000 de ori si m-am uitat in gol la videoclip de inca 1000 de ori. Prezinta o descriere a homosexualitatii destul de directa si rece. Din cate am inteles eu, in conceptia celora care au facut partea video, se duce la ideea simpla ca homosexuali se auto-adora si isi traiesc viata experimentand dar in tot acest timp se auto-consuma si raman in final singuri si „traumatizati”.

  2. Multumesc pentru postare, acest videoclip imbina perfect frumusetea si de ce nu diversitatea, fragilitatea si complexitatea fiintei umane si reuseste sa faca asta chiar daca are ca baza doar comunitatea LGBT.

  3. Si eu stiu piesa si clipul de mult timp, dar inca nu m-am plictisit de ele. Sunt superbe, la fel si albumul.
    E genul de videoclip caruia ii e greu sa devina plictisitor.
    Pe asta o sti(ti)? ->

  4. Mda… nu cred că mă prinde postura de Oracol, dar fiind vorba de o melodie atât de tristă nu strică să aruncăm o privire dincolo de sunet și imagine…

    In This Shirt este o elegie care evocă destinul consumatorului de tinerețe. Departe de a fi o doar o meteahnă a celor bătrâni și bogați (deși videoclipul în principal pe asta pare că mizează), alergatul șleampăt după carne tânără e o ocupație care poate prinde pe oricine. Tinerețea îi atrage în mrejele ei pe toți cei care se simt bătrâni, indiferent de vârstă. Ce urmează acestei atracții fatale este intrarea într-o mașină de tocat carne.

    Cel sedus de mirajul tinereții nu se mai poate îndrăgosti decât dacă acest elixir este prezent. El devine, practic, un îndrăgostit de tinerețe – mai precis, un împătimit al tinereții care se înconjoară numai de imagini ale tinereții, consumă numai carne tânără și îmbracă mereu „cămașa” tinereții. Departe de a-i afecta doar pe bătrâni, impactul dorinței de a rămâne veșnic tânăr îi afectează în primul rând pe cei tineri, care se simt doriți nu pentru ce sunt ci pentru ceea ce pot oferi – respectiv, tributul propriei lor inocențe.

    Tinerețea este darul (totodată ieftin și neprețuit) pe care tânărul îl poate oferi, cu toate că nu este al său. Tinerii știu că tinerețea nu le aparține și atunci o speculează cum pot mai bine. Trăind încă din adolescență cu frica de a nu îmbătrâni, tinerii cuprinși de mirajul propriei lor vârste devin în curând mai obsedați de tinerețe decât acei bătrâni care îi doresc. Prin aceasta, îmbătrânind înainte de vreme, cu fiecare relație în care se îmbarcă fără a avea altceva de oferit în afară de tinerețea lor, acești puști își pierd destul de devreme aura seducătoare și ajung să fie refuzați din momentul în care încep să se simtă bătrâni. De atunci încolo, ciclul se reia și tânărul respectiv începe să fie interesat, la rândul său, numai de cei mai tineri decât el. Fiecare ajunge astfel să fie mânjit de compromisul pe care, odată, l-a făcut cu propria sa ființă.

    Pe post de „cămașă”, tinerețea își pierde farmecul. De aici infinita tristețe a melodiei. Realizând că din malaxorul de carne tânără nu iese tinerețe, așa cum se așteptau, ci doar carne tocată (respectiv, îmbătrânire prematură), oamenii sunt șocați și debusolați. Încep să se gândească cu nostalgie la atâtea relații consumate ca la un Paradis pierdut, fără a realiza că de fapt n-au cunoscut niciodată iubirea. Îndrăgostitul de tinerețe este aidoma îndrăgostitului de iubire – nu-i poate încăpea nimeni în brațe, pentru că niciun om nu poate întrupa dimensiunea abisului ființei. Iubind iubirea și alergând după tinerețe veșnică, omul rămâne mereu pe dinafară.

    😎

    —————————-

    I am lost, in our rainbow, now our rainbow has gone,
    Overcast, by your shadow, as our worlds move on,
    But in this shirt, I can be you, to be near you for a while,

    There’s a crane, knocking down all those things, that we were,
    I awake, in the night, to hear the engines purr,
    There’s a pain, it does ripple through my frame, makes me lame,
    There’s a thorn, in my side, it’s the shame, it’s the pride…
    Of you and me, ever changing, moving on now, moving fast,
    And his touch, must be wanted, must become, through your ask,
    But I need Jake to tell you, that I love you, it never rests,
    And I’ve bled every day now, for a year, for a year,

    I did send you a note on the wind for to read….
    … Our names there together must have fallen like a seed…
    … To the depths of the soil buried deep in the ground,
    On the wind, I could hear you, call my name, held the sounds,
    I am lost,

    I am lost, in our rainbow, now our rainbow has gone,
    I am lost, in our rainbow, now our rainbow has gone,
    I am lost.

    In This Shirt Lyrics on http://www.lyricsmania.com/  ]

  5. Este greu sa mai comentezi dupa GRID mai ales cand spune totul, insa aici a uitat un amanunt … frumusetea.
    NU este de ajuns sa fie tanar tanarul, ci sa fie frumos sau cel putin sa fie atragator intr-un anume fel al dorintei privitorului batran.
    Sunt destui tineri care sunt tineri ei si nu sunt doriti decat poate ca o umplutura a unui moment de plictiseala maxima, dupa care sunt aruncati mai repede decat te scobesti intre dinti.

    Tineretea atrage doar in masura in care este combinata cu Frumusetea fizica, iar cand este combinata si cu frumusetea interioara devine irezistibila.
    Pacat ca sistemul perverteste frumusetea interioara a multor tineri frumosi in tot.

  6. cristymaykei~

    N-am uitat de frumusețe, însă nu mi se pare că melodia deplânge frumusețea pierdută, ci mai degrabă trecerea timpului. Mai mult chiar, în videoclip frumusețea e… urâțită până la grotesc (asta dacă nu cumva e chiar absentă din peisaj), parcă pentru a-i sublinia inconsistența în raport cu tinerețea, care se profilează ca fiind singurul atractor veritabil.

    E adevărat că frumusețea apare ca un fel de „garant” al tinereții, sau ca o dovadă manifestă că timpul încă nu a trecut peste corpul acela și nu și-a făcut încă de cap cu el. Tineri urâți nu există, iar dacă totuși unii sunt neatrăgători asta se întâmplă numai pentru că defectele lor fizice (fie datorate unor boli, fie unor trăsături mai nereușite) evocă cu prea mare intensitate avatarurile proprii îndeobște unor vârste mai înaintate.

    Frumusețea e un atribut al tinereții (și nu invers), fiind aproape o marcă înregistrată a acesteia. Chiar și în rarele cazuri în care un om bătrân este perceput drept frumos, asta se întâmplă numai pentru că prin anumite trăsături ale sale încă mai transpare tinerețea (privirea fiind, de obicei, locul acelei neverosimile transparențe).

    Singura frumusețe nepieritoare (și care nu cunoaște bătrânețea) este cea a mașinilor. Spre meritul său, videoclipul face o trimitere subtilă la acest gen de frumusețe – și asta nu doar prin albul imaculat al mașinii din platou. Bărbații (trei la număr) care spală limuzina de lux (una singură) sugerează preocuparea absolut tehnică pe care o avem față de frumusețe și de menținerea ei indefinită. Acești bărbați (care în final își exhibă mușchii pe sub șiroaie de detergent auto) sunt ei înșiși niște mașini, aflați în serviciul mașinii și împrumutând din frumusețea ei.

    Împreună cu mașina pe care o deservesc, ei formează pachetul complet al accesoriilor de lux de care bătrâna doamnă are nevoie pentru a se simți din nou tânără. Însă, parcă în ciuda aportului tehnic de frumusețe, tinerețea mecanică a celor trei nu pare mai puțin blindată în fața trecerii timpului decât tinerețea deja consumată a celor trei băieți de la început. E adevărat că frumusețea bărbaților-mașină pare a rămâne neatinsă în final, însă frumusețea lor are un alt destin, fiind frumusețea unor… organe de mașini. Neputând îmbătrâni, ei se vor demoda, iar frumusețea lor perenă nu va mai atrage pe nimeni.

    😎

  7. @Grid
    Oracol?:)) Inca nu ti-am cerut sa intri in transa de la prea multe fumuri si sa-mi prevestesti ceea ce nu s-a petrecut. Motivul pentru care ti-am adresat provocarea in mod special este pentru subtilitatea observatiilor tale care nu m-a dezamagit nici de aceasta data. Si in plus ai si luciditatea si rabdarea necesare pentru a nu lasa observatiile la nivel de impresie cetoasa si a le expune coerent. Cand vine vorba de analizarea unei idei abstracte esti pur si simplu sclipitor.(stiu ca sunt gretos de lingusitor, dar asta e daca asa simt. trebuie sa-mi asum pozitia…)

    Ceea ce ma baga pe mine in ceata la videoclip sunt elementele feminine (ca sa vezi…). Daca mingea jucatoareleor de tenis este un ficat (eu asta disting) hai sa zicem ca ar putea fi o alegorie pentru uzura data de lupta interioara dintre principii contrare. Dar scena de cunnilingus cu perle… Ai spune ca reprezinta pasiunea si ai trece-o tot in seama tineretii? Poate iau eu imaginile prea direct dar scena nu-mi inspira nici pasiune nici tinerete.

    Multumesc tuturor pentru interpretarile pertinente. Mi-a placut mult sa va citesc. M-ati ajutat sa pun in cuvinte ceea ce era doar senzatie pana acum.

    Lingaul de serviciu va doreste o zi buna

  8. Multumesc pt adaugiri, itsfriday!
    Primul clip este din nou halucinant. Interesant remix al melodiei Heroes.
    Amuzanta reclama la clubul zizi

  9. Alex P~

    Spui foarte bine „elementele feminine”, pentru că toate prezențele feminine din montaj sunt lipsite de feminitate, aducând mai degrabă cu prezențe masculine contrafăcute. Feminitatea este un simbol al simțirii și sensibilității, iar alterarea acestei zone a umanului în videoclip vine să completeze imaginea abrutizării corporale la care duce vânătoarea de carne purtată pe seama cuceririi tinereții.

    După forma triunghiulară care i se dezvăluie în zbor, bucata de carne pasată (sau, mai degrabă „servită” – ca la tenis) pare să fie o inimă secționată transversal, pe grosimea sa. Jocul de pase cu inimi făcute bucăți face apel la aceeași îndemânare tehnică și rece pe care o cere folosirea corpului în scopuri care-i sunt improprii. Imaginea persoanei fără față (și aproape fără sex), care ține în poală – în echilibru precar – cofrajele de ouă sugerează joaca periculoasă cu potențialul corpului (oul fiind atât simbolul inocenței primare, cât și al potențialului reproductiv). Nu știm dacă fața acoperită a acelui corp androgin înveșmântat în negru e a unei femei sau a unui bărbat, doar mâinile încleștate pe cofraje părând a fi bărbătești (și, eventual forma coapselor sale epilate).

    De altfel, imaginea de final, cea a corpului care și-a devorat capul reprezintă autodistrugerea la care se ajunge prin ignorarea funcției sensibile a ființei, respectiv alterarea ireversibilă a gândirii și a procesului decizional în condițiile alegerilor făcute rațional, dar în detrimentul simțirii. Fața acoperită, care își reclamă dreptul la vizibilitate, ajunge treptat să se descompună în urma eforturilor de a îndepărta, bucată cu bucată, ideile preconcepute vizavi de propria imagine corporală, idei sudate aproape organic de corpul prins în vârtejul acestui joc dement.

    Cât despre „cunnilingus-ul cu perle”, cred că nu face altceva decât să transpună în imagine modul în care sexul este valorizat prin ceea ce pare, nu prin ceea ce este. Redus la organele sexuale, sexul capătă o valoare comercială care nu-i este proprie. Post-act, gustul sexului practicat de dragul senzațiilor corporale cantonate la nivelul zonelor erogene este asemănător gustului perlelor… Un gust al victoriei, fără doar și poate, însă un gust mental situat complet în afara corporalității gustului fizic. Un gust resimțit la nivel mental nu poate fi nici măcar descris ca searbăd sau insipid (mai ales că impresia mentală e întotdeauna mai sugestivă decât cea fizică). Această trădare a gustului, această metamorfoză a senzațiilor fizice în echivalentul lor psihic face parte din acel simulacru, organizat la nivel mental, care pune în scenă orgia corporalității de consum – finalul carnal al unei umanități ce-și instrumentează propriul carnagiu.

    😎

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here