In urma ultimelor confruntari de guerilla a activilor, pasivilor si versatililor mi-am asumat o noua particularitate sexuala astfel devenind CPC – care pe care.
Cum pot fi delimitate intrarile si iesirile intr-un cur act atat de frumos precum sexul? Ce e mai frumos decat sa gafai de placere si extaz la depozitare si sa ametesti uitand de tine la forare? Si mai mult – daca dragostea, iubirea sunt “combinate” cu sexul chiar mai conteaza cine fute, pe cine?
Nu o sa abordez sexul tip “pay per deposit” care implica un consens ferm respectat – pana la urma este un serviciu de satisfacere a “poftelor trupesti” si pune economia in miscare. Asta voiesti asta primesti – insa dragoste nu poti sa cumperi.
Vad societatea gay asa: este cel mai frumos lucru: barbati puternici, indepdendenti au gasit o cale sa ajute la evolutia dragostei, a artei, a tehnologiei si a societatii in general. Apara viziunile tuturor iar cauza lor nu este sa-si salveze doar drepturile proprii ci drepturile tuturor aflati sub asediu. Niste adevarati eroi, liberatori. Au reusit sa se iubeasca in cele mai simple si teribile timpuri pastrandu-si integritatea simultan demnitatea si umilinta. Sa sacrifice, sa sfarterece, orice pentru barbatul ales si rasa lor. Cot la cot oricum pot.
404… Sau asa as vrea sa fie.
Revenind: evolutia mea din versatil in CPC a ridicat un semn de intrebare asupra homosexualitatii: incotro se indreapta? Se poate mai superficial de atat?
Smog
Insomniac, to begin with.
Domnule Smog, eu cred ca astea sunt dileme existentiale mult prea mari in contextul comunitatii actuale. Domeniul CPC e prafuit de o marja de eroare cam mare si oricum majoritatea activilor, pasivilor, versatililor nu opereaza decat in functie de circumstante pe principiul: daca vrem neaparat placere, o luam si in anus, chit ca se dau mai activi decat Prigatu’.
Care pe care în sensul binecunoscut de competiţie? Hmm, asta numai superficial nu este! Dacă aş avea idee cum arăţi mi te-aş putea imagina între cearşafuri răvăşite, cu ochii strălucind de ambiţie, buzele muşcate (de tine însuţi) şi posedând triumfător amantul “pe care”. Sau în altă ocazie, dimpotrivă, umil, protejându-ţi lacrimile pe pernă şi aşteptându-l pe “care” să îşi revendice trofeul.
A, da şi apoi Gabriel traversând camera urmărit la mică distanţă de omu’ cu sticla…
Serios la chestiune acum, ai dreptate, ce rost are să declari una sau alta? Şi aşa nimeni nu te crede (“asta e mai femeie ca mama…” recunoaşteţi vorbele, nu?). Şi nici nu contează dacă e să ne referim la sexul din dragoste născut. Că dacă vorbim la sexul din plictiseală, cel din curiozitate sau la alte categorii, eşti ceea ce rezultă din negociere.
Eşti fericit că vezi gay-imea aşa cum o vezi, mă tot gândesc dacă să îţi stric bucuria sau să te mai las puţin să visezi. Mie îmi place Mozart mai mult decât Ceaikovsky, Robert Plant mai mult decât Freddie Mercury.
@ Panic nimic nu e prea important pentru a fi discutat. Tocmai renunţând la a dezbate dilemele mari şi ideile complicate ajunge un grup de oameni să tot coboare standardele. De vorbit oricum vorbim, dacă nu despre filozofie (aplicată la subiectele puse în arenă) o să clevetim despre pantofi, gel de păr şi cine şi-a tras-o cu cine.
@Smog – Cand DRAGOSTEA si IUBIREA sunt combinate cu SEXUL chiar nu mai conteaza CINE pe CINE fute …
Mai superficial de atat ? hmmmm Poate da, poate nu 😉
@Toti
Sa fi gay nu e roz.
Dar daca noi nu credem in ceea ce suntem cine dracu o sa creada?
Care pe care – nu e vba de competitie. Ci de pasiune. E ca si cand ai incerca sa desenezi intr-un singur sens de hasurare. Urat.. detaliu.. necesar si atat. Nimic “grandios”.
Niciodata nu am izolat viata transformand-o in viata gay. Nu cred ca este posibil asa. Insa incercand sa canalizez ideea asupra celorlalti barbati intrebandu-i de unde atata superficialitate, eu am iesit ca fiind cel naiv, superficial si increzator in rasa mea de futaciosi.
Pot sa traiesc cu asta. Insa nimeni nu mi-a raspuns defapt, la curiozitate.
@smog, vezi ca in loc de video-ul ala pe care vroiai sa il inserezi, ti-am pus poza asta superba cu cele doua buburuze versatile, pentru ca la video aparea ca e prohibited sa fie nush ce… si nu se vedea nimic. 😐
@robert – stai linistit. Nici nu am observat sincer sa fiu. 😉
@Smog – Da nu a zis nimeni ca viata gay este roz, acum depinde de fiecare cum stie sa procedeze si sa isi traiasca viata.
Am mentionat si mai sus ” Cand DRAGOSTEA si IUBIREA sunt combinate cu SEXUL chiar nu mai conteaza CINE pe CINE fute … ” important este ca ambii parteneri ( sau mai bine zis iubiti ) sa fie fericiti impreuna , deci nicidecum sa fie vorba de vreo competitie !!! Competitie la ce ? Nu crezi ca suna foarte urat ? Exact ! Este vorba de PASIUNE, ROMANTISM, TANDRETE … asta da! Dar competitie ? pfff suna urat ! Nu este o competitie sportiva, ca sa castigi vreo medalie sau vreun trofeu !!!
@Mary – nimeni nu stie cum sa isi traiasca viata. Asta ar insemna sa existe destin. Si nu, nu exista. Am verificat eu 😉
Ce poate sa faca un indvid este sa.. faca ce poate ma bine.
Cam atat. Sloppy and cheap.
@Smog – pai cam la asta ma refeream eu la viata roz de gay. Daca omu stie sa faca ce poate el mai bine atunci si viata de gay poate avea noantele ei de roz 🙂 Nu este usoara nu este roz dar poate gasi aceasta noanta !
😉
E frumos “care pe care” când te referi la pasiune, îţi mulţumesc pentru sugestie mi-a colorat viaţa deja nu în nuanţă roz (o detest) ci în tonuri de verde cald, ăla de la sfârşit de august.
Încotro se îndreaptă homosexualitatea? Cred că nu se îndreaptă (“nimic nu te mai poaate schimbaaa, o să rămâi de-acum aşaaa” Alexandru Andrieş). Au trecut milenii şi în mare nu s-a schimbat, nici de acum încolo nu o va face. Ne schimbăm noi doar, unul câte unul şi pe barba lui. Tu vei recidiva în versatilitate sau te vei activiza sau cine ştie? Iar locul tău în echipa din care ai plecat va fi luat de un alt tânăr frumos şi nerăbdător să guste miere din borcănelul care nici nu te-a uitat bine…
Pai pasiunea este moneda trairii. 😉
Intr-o relatie nu prea mai conteaza care pe care, sau cine pe cine. Ce e frumos este ca sa formezi un intreg alaturi de iubitu tau 🙂
Aici te contrazic.
Primul pas este SA AI un iubit 😆
In rest, mare dreptate.
Aici te contrazic si eu 😛
Am iubit 🙂
Aaa asta m-am cam prins.
Vorbeam in genere. Tu, aici e la psiholog. 😉
Hmmm… acum aproape 10 ani m-am combinat cu un tip. Pe vremea aceea nu prea stiam ce e cu pasiv, activ. Eram la inceputuri. Intre timp am mai invatat. 😉 De atunci suntem impreuna, el fiind activ, eu pasiv. Ideea e ca simtim ca ne completam firesc, eu nu vreau sa fiu activ, el pasiv nici atat. Si ne este foarte bine. Poate conteaza foarte mult lucrurile astea. Nu stiu. Noua ne este bine si nici nu ne dorim sa experimentam altceva. Cred ca in final ceea ce este esential e sa se simta fiecare bine cu ceea ce este si cum este.
Nu stiu daca am fost la subiect, daca am fost inteles. Eu sunt cititor si intr-ale scrisului sunt de-a dreptul penibil.
@Bite
La mai multe decenii! 😉
Cine intră într-o relație cu o idee preconcepută despre cine este sau ce vrea de la relația respectivă riscă fie o dezamăgire, fie întreținerea propriei iluzii despre sine.
Dacă acceptăm premiza că orice relație implică asumarea unor roluri, trebuie să admitem și ideea că un rol nu implică decât în mod aparent o limitare de sine. În realitate, orice rol reprezintă o sumă de posibile deschideri pentru cel care îl abordează. În general, acceptarea unui rol nu are prea mult de-a face cu cel care ești de fapt, ci cu ceea ce ai putea (sau ți-ai dori) să fii (sau să devii).
Identificarea cu un anumit rol implică în primul rând atașamentul față de o anumită imagine de sine, iar o imagine nu este nici falsă, nici adevărată. Imaginea e un produs de sinteză – o simulare a realității, însă nu în sensul falsificării realității. Aparența este o componentă esențială a lumii reale, însă nu în aparență rezidă esența lumii. Nu putem reproșa cuiva falsitatea pentru simplul fapt că poartă o mască sau pentru că joacă un rol, pentru toți suntem în aceeași situație – atâta doar că unii își poartă măștile cu mai multă sau mai puțină demnitate și abilitate decât alții. Fals apare doar cel care, pretinzând că recurge la un anumit „adevăr” despre sine, se dezice de masca sa.
Rolurile predominant sexuale adoptate în relațile gay (activ, pasiv, versatil), ca și cele caracteristice lumii mai mult sau mai puțin „hetero” (bărbat/femeie straight, bisexual, metrosexual, omnisexual etc.) nu sunt de fapt decât jocuri de putere sub mască erotică. Plăcerea derivată din adoptarea unui rol sexual nu e neapărat sexuală, iar atracția pentru un anumit partener nu e neapărat determinată de plăcerea pe care acesta poate s-o ofere (și s-o refuze). Erotizarea rolurilor partenerilor de cuplu e secundară poziției pe care fiecare din ei alege să și-o asume, din motive în general necunoscute lui însuși, însă care îi produc în primul rând un anume confort psihic, plăcerea fizică putând fi secundară (în funcție de cât de mult o ia mintea sa înaintea corpului, respectiv de gradul de autocontrol personal inconștient).
Trăim într-o lume a imaginilor, o lume în care imaginea ia pur și simplu locul realității, pe care o șterge ca și cum nici n-ar fi existat vreodată. Atunci când cineva spune despre sine „sunt activ”, „sunt pasiv”, „sunt gay”, „sunt straight” el se identifică de fapt cu una din imaginile de largă circulație. Ar fi nedrept să spunem că imaginea respectivă îl definește ca om, însă ne putem aștepta ca modul în care și-a ales imaginea aceea ca fiindu-i reprezentativă (mai exact, motivele care l-au determinat s-o aleagă) să se repete la nesfârșit în viața și relațiile lui, cel puțin până când va întâlni persoana (sau circumstanțele) care să-i permită să se vadă pe sine într-o cu totul altă lumină.
Acest trafic de imagini pare să fie un simplu joc de marketing al aparențelor, însă miza sa este cu mult mai mare – împlinirea personală, descoperirea de sine, dacă nu chiar depășirea propriilor idei despre ceea ce înseamnă performanță (chiar cu riscul de a părea contraperformant).
Așadar, sexul e prea important pentru a fi irosit și prea la îndemână pentru a fi neglijat sau subestimat. Nici măcar folosirea „cu moderație” nu poate fi recomandată, pentru că mai important decât cantitatea și frecvența utilizării corpurilor noastre este modul în care le folosim – cu alte cuvinte, dacă le folosim numai în felul în care corpul insuși ne poate fi de folos.
😎