Acasă Homosexualitate Tu ce-ai răspunde dacă maică-ta te-ar întreba…?

Tu ce-ai răspunde dacă maică-ta te-ar întreba…?

430
44

Salut,

Ştiu foarte bine ce m-a împins în a scrie această scrisorică. Calităţile mele de prozator lasă de dorit, dar încerc să pun pe hârtie experienţa ieşirii mele din „dulap”.

Curios din fire am dat o căutare pe DarkQ după cuvântul „Părinţi”: uau 131 (de) rezultate. Se pare ca nu sunt singurul care a avut probleme la dezvăluirea micului meu secret.

Dau să citesc prima postare „Mă copile mă, ia zi la mami, eşti homosexual?” scrisă de RobertG, îmi apare în faţă imaginea tatălui care la auzul veştii că fiul lui drag e poponar nu a avut prea multe cuvinte, acele cuvinte pe care le-a rostit au fost al naibii de … . Dacă vă întrebaţi de ce am pus cele 3 puncte, ei pentru ca ele pot fi foarte multe şi foarte dureroase prin urmare las la atitudinea voastră sa va alegeţi cuvântul potrivit.

Aceasta imagine a apărut imediat cum citesc „Ce răspunzi la întrebările: “Tu ești homosexual?”, “Mă copile, tu sugi pula la bărbați?” sau “Da’ ce faceți în pat, vă futeți în cur?”… că inevitabil sunt și din acestea…”, poate eu sunt norocos pe mine m-a întrebat cum mă “fut”. Asta avea tatăl meu de aflat.

Pentru a înţelege ceva mai bine povestea:

  •     Am 28 de ani;
  •     Nu am avut iubită/prietenă;
  •     Am iubit de aproape 7 ani;
  •     Părinţi l-au cunoscut pe iubitul meu după cinci luni de relaţie;
  •     Am petrecut sărbătorile împreună;
  •     Deci pentru ei, iubitul meu era un foarte bun prieten la care întâmplător şi stăteam.

Uimit de întrebare nu am avut răspuns, si nici în acest moment după 8 luni de la întâmplare nu ştiu ce trebuia să răspund, care erau cuvintele potrivite pe care să le rostesc.

44 COMENTARII

  1. Mama mea ma intrebat pe mine acesta intrebare odată, când tot ma bătea la cap sa imi caut prietenă si eu nu o faceam, eram in liceu.
    Si a zis cam asa:
    – Alexander sper ca nu iti plac bărbați??? iar eu am raspuns zâmbind
    -NU…. si incep să rad…

    Nici ea nu credea că eram, dar a intrebat asa. Dar punea toate intrebarile posibile.

    Si de atunci nu a mai intrebat, dar i-am spus eu anul acesta.

    A fost cel mai greu lucru pe care a trebuit să il fac, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit. M-am rugat Lui Seara și dimineața i-am spus.

    sunt multe de povestit aici dar cu altă ocazie dau detalii.

    Si a fost bine, norocul meu este că am o mamă extraordinară care mă iubeşte la nebunie. Și cu toate că ii este greu mă întelege și mă aceptă așa cum poate. Discutii taiuase avem si certuri – dar iubirea este mai mare si ne inpacam repede.

    Si am norocul că am o mama open mined cu care pot să vorbesc orice.
    Este un mare sprijin pentru mine.

    Porcesul aceptarii este unul lung si greu… Iar noi trebuie să fim lângă părinți.

    Majoritatea părintilor isi iubesc copii enorm de mult.Şi ii vor accepta mai devreme sau mai tarziu. Inceputul este mai greu.

    Dar sunt si cazuri in care părintii nu sunt părinti cu adevarati.

    Iar referitor la intrebari am raspuns si eu la ele, nu au fost la fel dar au fost asemanatoare. Intrebari de genul am primit la greu mai ales la inceput.

    Dar discutând zile la rand, a ajuns sa inteleaga , oricum procesul este lung ce dureaza.

    Trebuie explicat că find gay nu schimbă nimic,suntem tot aceeasi.

    Oricum este un pas greu, după care urmează momente grele – dar toate se risipesc deoarece Iubirea invinge de fiecare data. Glory to God! 🙂

    Alexander

    • Draga Alexander,

      Ai dreptate cand spui ca esti norocos. Pentru mine initial toata aceasta aventura mi-a dat un sentiment de usurare, dupa ce le-am spus au fost zile, saptamani de tacere intre noi.
      Cu regret in suflet iti/va spun ca chiar imi placea sentimentul de libertate proaspat capatat, dar spre norocul meu a fost persoana iubita, mai cu mintea la cap, a inceput sa-mi „sugereze” ca e timpul sa le fac o vizita( ei stau in provincie). Stiu ca distanta nu ajuta sa ne lamurim problemele, iar prin telefon chiar nu-i cazul si uite asa pt prima data in 28 de ani sarbatoriile de iarna le-am petrecut separat.
      Teoretic am fost invitati, dar intre iubitul meu si parinti inca nu s-a purtat vro discutie pe tema asta. Norocul este ca ei il cunosc de mult, stiu cum este deci trebuie sa se obisnuiasca cu rolul de ginere:)(na ca te-ai si insurat cu mine, iubi)

      Mama a vut doar o singura fraza cu care am fost deacord: „Mi-ai spus asta ca sa scapi de gura mea” – nu am putut s-o contrazic, iar cunoscutii stiu foarte bine ca am mereu ceva de comentat.

      Eram satul de minciuna; ii minteam , ma minteam si daca asta nu era suficient puneam si pe altii sa minta. Doamne cate nopti nu am dormit separat de iubit meu doar pentru ca erau parintii in vizita, doamne cate dimineti nu „aranjam” camera ca si cum s-ar dormi in ea.

      Acum trebuie s-o iau de la capat, sa-mi pun ordine in idei, sa incerc sa uit toate „mizeriile” auzite din gura oamenilor care mi-au dat viata, care m-au crescut, care m-au ocrotit, care ma iubesc (sper) si sa traiesc asa cum imi doresc, asa cum imi este drag , chiar daca am fost acuzat de egoism. Cazul fericit poate o sa fie si ei in viata mea daca isi doresc, daca nu stiu unde sa ma gaseasca usa sufletului meu este mereu deschisa…

      Habar nu am daca aceste randuri pot purta numele de Reply, dar cand e vorba de subiectul acesta, jur ca nu pot sa-l expun intr-o ordine, fie ea macar cronologica. Sorry

  2. E greu pentru un părinte. La noi, în România, majoritatea părinților 50+ știu cum era pe vremea lui Ceaușescu. În cazul meu, taică-mio când o aflat (acu fo 8-9 ani) o zis atât: „O să te bage la pușcărie dacă se află”.

    Mama e o persoană extrem de puternică dar a plâns pe ascuns zile în șir când o aflat. Indiferent de cine ce ar spune, pre puțini părinți sunt care te iau direct cu „Lasă mamă, tu să fii fericit, hai vrei acum să mergem împreună la coafor??”. E totuși o dramă pentru un părinte.

    Pe mine mama nu m-a întrebat niciodată. Aveam un jurnal când eram mic și prost (da, știu, de mic eram cu blogurile, hahaha) pe care ea l-a găsit. Eu în acea perioadă eram îndrăgostit lulea de Liviu, primul meu prieten și cum nu suportam să fiu departe de el nici măcar o zi, scriam în jurnalul respectiv despre dorul care mă mistuie, petale de trandafir care pică toate de-a valma și inimioare (bine, acum mi-a trecut, din fericire. M-a ajutat foarte mult a doua și ultima relație. Recomand cu căldură.).

    În fine, odată, când eram acasă (student fiind, mergeam acasă când și cum) mama mi-a găsit jurnalul și și-o bagat nasu’ în el. Nu mi-a zis nicio vorba, am văzut-o doar că în timp ce-mi făcea patul plângea.

    Am vorbit mult despre asta. Am vorbit despre sentimente, nu neaparat despre „lumea gay”, steaguri multicolore și futaiuri în darkroom-uri.

    Apele s-au liniștit rapid apoi dar sunt conștient că aceasta a venit ca urmare a capacității de procesare a lor, a iubirii pe care mi-o poarta. Poveștile cu datu’ afară din casă, dus la exorcizare, cotonogit bine… pe care le-am auzit la diverși gay, sunt rezultatul orgoliilor părinților și a minții înguste.

  3. Ai dreptate Robert pentru majoritatea părinţilor este o dramă.
    Pentru mama mea inca este, dar in timp totul trece și se vindecă.

  4. Si mie mi-a venit foarte greu sa-i spun mamei acelasi lucru. La primul contact cu prima persoana gay din viata mea, prima dragoste si… prima dezamagire pot spune ca m-am izolat de lume, de prieteni, cunoscuti si de parinti… vroiam doar sa fiu lasat in pace, astfel ca nu ieseam decat la munca, casa, sala, facultate… vorbeam foarte rar cu mama la telefon ceea ce a facut-o sa ma sune intr-o seara si sa ma intrebe ce e cu mine.

    Am tot incercat sa evit subiectul si sa ii spun ca nu am nimic dar ma cunostea prea bine (plus ca incepuse sa imi tremure vocea)… dupa o serie de intrebari am eliminat toate posibilitatile de asa zise „probleme” ale mele si mi-a raspuns:

    Mai mama…imi trec acum prin cap niste lucururi de mi-se face rau! Stai sa ma asez..
    De ce?(eu)
    Pai… daca bolnav nu esti, probleme nu ai etc etc… sa nu imi spui ca ai trecut de partea cealalta??!!

    Eu nu i-am rasp nimic… incepusem sa plang ,m-a linistit si mi a spus ca trebuie sa merg ba pe la biserica, ba pe la un psiholog.. am continuat discutia intr-o alta zi fata in fata… spre sfarsitul discutiei a venit momentul sa ma intrebe:

    Pai bine… dar… acum explica-mi cum pot face sex 2 barbati?
    :))))

    A fost unul dintre cele mai stanjenitoare momente din viata mea, dar am inteles ca trebuie sa o fac atata timp cat ea a facut eforturi sa ma inteleaga.

    A urmat o perioada in care plangea incontinuu si se invinuia. Acum cred ca i-a trecut… cel putin imi place sa cred.

    Oricum Mama, Te Iubesc! 🙂

    • @ToTo
      Orice om este diferit, iar ai mei sunt „speciali”. Jur ca in acest moment nu stiu ce sa cred cand imi spun ca ma iubesc, ca le este dor de mine… toate aceste cuvinte care imi fac sufletul sa planga sunt urmate de cate un repros: „de ce nu ne mai suni”, „de ce nu mai vrei sa ne vezi”, „de ce nu vii acasa”, „de ce ne-ai distrus” si lista e lunga.

      Imi pare extrem de rau pentru faptul ca nu pot, nu vor, le este rusine sa vorbeasca cu cineva despre faptul ca fiul lor iubeste un barbat. Au decis sa bage capul in nisip ca poate lumea nu vede, nu aude ce se intampla. Surpriza mai toate rudele apropiate stiu de mine si de iubit.

      La intrebarea cum ma fut am scapat de raspuns, a doua vizita la ei am constatat ca au aflat raspunsul, TATA a lamurit misterul, cum? nu stiu!
      Dar, sper ca stati pe scaun, a aparut alta dilema: Cum ma chiama?…
      Ce incercati sa intelegeti, va lamuresc eu, dorea sa afle daca mi-am schimbat numele dupa numele iubitului…Stiu ce o sa spuneti sunt batrani , crescuti in alt regim, odata cu penionarea s-au „ramolit”, dar pe mine m-a amuzat/ facut sa sufar de ce poate sa scoata din om tristetea, caci pentru ei momentan este un capat de tara.

  5. @Robert
    Eu pana in acest moment am scapat de preot sau de medic, dar stiu ca saracii deja au vorbit cu un preot(tanar si-l chiama ca pe mine, oare e si frumusel???).
    Stiu ca si pentru ei e o drama, dar sa nu uitam ca sunt si eu unul din actorii principali.

  6. LDD,
    esti pe salariul tau?
    Ai casa ta?
    La ce este asa de important sa stie ai tai ce faci in dormitor?
    Ai cumva nevoie de aprobarea lor?
    Tu iti cunosti parinti, fiecare reactioneaza altfel, nu exista un tipar anume cum sa te comporti sau sa vorbesti cu ei.
    Uite un amic de al meu, dupa comming-out, se intelege mult mai bine cu familia si stiu toti, de la nepot, vecini pina la bunici si nimeni nu are nimic impotriva.
    La mine, hmm, mama e indiferenta, iar fratii mei se fac ca nu exist sau mai bine spus si-ar dori sa nu ma cunoasca (asa tiptil pe la spate) pe fata nu are nimeni curajul sa zica ceva sau sa deschida subiectul asta.
    Altceva, mi se pare pervers sa povestesc cu parintii cum ma fut eu, care cum suge pula, sau cine cind cum sta capra..
    Cuiva ai ziceam odata asa:
    luni, miercuri si sambata il fut eu
    marti joi si duminica ma fute el
    si vineri?
    Ahhh vineri e post, fara carne,ne facem cite o laba.
    Crede nu a (re)deschis subiectul asta niciodata.
    Nici la o fata nu merg parinti sa o intrebe cind are gajiu, Fato te fute bine? Esti cuminte, sau o iei si la bot si in fund? Sau?
    Asta apartine de intimitatea ta si cred ca nu trebuie discutata in public.
    Cum te chiama?
    Ai facut schimbare de sex?NU? atunci tot mihai, ghita, vasile sau cum te cheama, tot asa te numesti nu?

  7. Eu refuz sa ma gandesc la asta. Dar daca tot povestiti care, ce si cum ati spus parintilor poate spuneti si cand ati factu-o, sa-mi fac si eu o idee cam pe la ce varsta voi prinde, probabil, curaj sa aduc subiectul asta in discutie cu mama. Eu inca nu-mi pot imagina cum as putea sa-i spun asa ceva mamei care nu este tocmai o persoana open minded.

  8. Salut/Buna dimineata foarte devreme …

    Era Craciunul 2008 si eram impreuna cu cineva de un an de zile, ne mutasem impreuna si dupa doi ani de capitala a mea mama ma viziteaza pentru prima data.

    Al meu iubit era plecat in vacanta cu mama lui (de Craciun pleca in vacanta cu mama lui, in timp ce de Revelion plecam noi) si stiind ca mama mea, care la aceea vreme nu stia de mine, vine in vizita am incercat sa ascundem cam tot ce m-ar fi putut da de gol. Si am ascuns cam tot, totul mai putin nite albume cu poze, albume in care apaream eu si iubitul meu, iar intr-una din zile cand m-am intors acasa mama, curioasa din fire, a venit cu o poza din album, poza in care apaream eu si iubitul meu si m-a intrebat cine este el. Ca o paranteza, acele poze nu erau deloc sexuale sau compromitatoare, erau poze „normale”, poze in care apaream singur sau alaturi de EL.

    Pe moment m-am gandit sa inventez ceva, nu eram pregatit sa ii raspund, insa pe de alta parte ma gandeam ca ar trebui sa ii zic, sa ii spun adevarul despre mine, de fapt era singurul secret, era ingurul lucru pe care EA nu il stia despre mine… si i-am zis:

    „-Este prietenul meu!
    -De fapt este iubitul meu … zic eu.
    -De cat timp esti cu el?
    -Baiatul meu nu poate fi asa, sigur faci asta doar ca sa atragi atentia, doar ca sa fii in centrul atentie, mereu ti-a placut sa sochezi … a zis mama”

    Au urmat ore de plans, ore in care eu ii explicam ca asta nu ma schimba cu nimic, ore in care am incercat sa imi pastrez calmul si sa ii dau exemple de gay mai mult sau mai putin celebri, de oameni pe care ea ii aprecia/apreciaza si care aveau/au aceeasi orientare ca si mine.

    A doua zi am plecat la job, iar a mea mama a facut supercuratenie in casa, revin acasa si imi zice ca nu stie daca v-a putea sa accepte asta, insa este hotararea mea – im readuce aminte cat de mult imi plac copii si ma intreaba ce voi face caci nu o sa am cum sa am copii, la care eu ii zic ca ori fac unul sau infiez – si datoria ei de parinte este sa ma sustina in orice hotaresc cu viata mea caci din pacate visele mele nu au cum sa fie si visele ei, si ma mai roaga sa „nu afle lumea ca sa nu rada de mine”

    A trecut si ziua asta si ma gandeam ca desi eu nu eram inca pregatit sa ii zic, ea nu era pregatita sa afle, asa a fost cel mai bine … intr-un fel sau altul a fost cadoul nostru de Craciun, cadoul perfect pentru ca relatia noastra de prietenie sa nu aibe de suferit …

    Mama a trebuit sa plece, iubitul meu a revenit din vacanta de Craciun, noi am plecat in vacanta de Revelion si dupa ce am revenit am tras o fuga pana la la ea. Bineintles ca nu era inca impacata cu gandul/ideea ca baiatul ei este „poponar”, de fapt EA nu a folosit niciodata acest cuvant, cred ca a folosit „gay” si da a mai incercat sa ma convinga ca nu este ok ceea ce am ales, ca societatea este reticenta la persoanele cu alta orientare decat ceea a majoritatii si m-a rugat ca oamenii sa nu afle ca sa nu ma judece… nu ar fi putut suporta ideea ca cineva sa rada de mine pe acest motiv stiind ca eu sunt mult decat ceea ce fac in pat.

    In vara am mers impreuna cu cei mai buni prieteni ai mei la ea acasa si a vazut ca ai mei prieteni str* nu au absolut nici o problema, intre timp m-am despartit de tipul cu care eram, am intalnit pe altcineva si pentru prima data am luat hotararea sa merg impreuna cu prietenul meu la ea. Eram emotionat insa stiam ca asa e cel mai bine si doar asa o voi putea linisti caci stiam ca mai avea o temere si aceea de a nu intalni pe cineva care sa isi bata joc de mine.

    L-a indragit foarte repede pe tipul cu care am mers impreuna la ea, chiar la un moment dat a zi ca din punctul ei de vedere are doi baieti, si ok recunosc ca e si meritul tipului ca s-a intamplat asa … si in aceea vara am mers impreuna cu iubitul meu si cu prietenii mei str8 destul de des in vizita la Constanta (caci a mea mama acolo locuieste) si s-a convins ca prietenii mei „sunt ceva mai inteligenti” si nu au o problema ca al lor amic se iubeste cu un barbat.

    Intre timp m-am despratit si de tipul cu care am mers la ea, si a incercat sa imi fie aproape, ma suna zilnic in aceea perioada si imi zicea ca cu siguranta va aparea cineva in viata mea si ca viata merge inainte, ca uneori povestile frumoase au si final fericit sau nefericit.

    O faza super tare a fot anul trecut cand am mers la mare cu cel mai bun prieten al meu, gay, si mama m-a sunat dupa ce am revenit in Bucuresti si mi-a zis „mama mie mi-a placut foarte mult de baiatul cu care ai venit, l-am simtit asa ca pe sufletul meu si cred ca este un baiat foarte educat si cu mult bun simt” si eu i-am zis „mama el este cel mai bun prieten al meu, nu suntem impreuna” la care EA a replicat imediat „pacat, este un baiat alaturi de care te-as fi stiut in siguranta”.

    Acum sunt in continuare singur si uneori cand mai vorbim ma intreaba daca am mai intalnit pe cineva, sau daca ma una si ii zic cateva zile la rand ca sunt in casa, in pat, imi recomanda sa ies, sa cunoc oameni.

    Da deci cam asta e povestea si atunci cand m-a intrebat cred ca am luat decizia corecta de ai zice adevarul, am avut nevoie de rabdare caci asemeni multor oameni pana sa vada cu adevarat cum sunt persoanele gay, avea o imagine deformata din media (stim cu ctotii la ce ne referim aici), insa in timp cu rabdare i-am arata adevarata fata, de fapt ma reusit sa o conving ca singul amanunt care face diferenta intre mine si restul este ca atunci cand ajung acasa eu „ma iubesc” tot cu un barbat …

    Asadar eu zic sa ai rabdare si cu timpul si ai tai vor reactioana destul de bine, nu ii cunosc si de aceea iti doresc/recomand sa ai rabdare cu ei si sa e gandesti ca nici lor nu le este foarte usor …

    Sunt parintii tai si in timp te vor sustine… de obicei asta fac parintii isi sustin copii… sau paote ca eu sunt un caz fericit…

    Multa bafta!

  9. @BenyBeny

    Foarte, foarte frumoasa povestea, îmi place tare mult cum scrii (bine, nu că aș fi io vreo autoritate în domeniu, dar nah, zic și io).

    Povestioara ta îmi amintește de părinții tipului cu care sunt de cca. 9-10 ani (nu mai știu exact). Părinții lui sunt ambii medici și el este unicul lor copil.

    Pe la începuturile relației noastre, când încă io mai tatonam terenul (eu mă îndrăgostesc de-adevăratelea extrem de greu, de 3-4 ori am apucat doar, și cred că și atât e prea mult), chestie care a durat vreo 6 luni, așa, el nu stia cum sa ii spuna la maica-sa ca vrea sa plece de acasa sa se mute cu un… băiat. Suntem de loc din orașe diferite și io nu pap relații la distanță.

    Le-a spus într-un final, eram și eu p-acolo, fază de toată jena. Socru’, un om extrem de dur și rece a început cu teorii, ne-a măsurat degetele (ffs, că n-o să uit ever) și alte chestii care acum mă gândesc că or fi firești pentru un prim șoc. Dar, cert e că niciodată nu mi-am imaginat că un medic poate gândi așa, care totuși, te aștepți să fie intelectuali.

    El a plecat de acasă, cu puțin peste bănuții pe care îi avea pentru biletul de tren. Așa l-au lăsat părinții. True story…

    Apoi, peste 2-3 ani, când au văzut că ne descurcăm și suntem bine, lucrurile s-au schimbat. Am fost cu ei la mare, ici-colo, ma-sa a vrut sa o cunoasca pe mama, s-au văzut, s-au prefăcut că se plac… și alte chestii ieftine. Însă eu, din toate acestea am învățat un singur lucru: Iubirea si puterea de intelegere, chestii necesare în asemenea situatii, n-au absolut nimic de-aface cu pregătirea profesională a unui părinte.

    Mă uit uneori cum unii părinți trăiesc pentru copiii lor, că uneori cresc copii handicapați etc… și alții fac ca locomotiva că fiul lor e homosexual.

    Ciudată e și viața asta, nu-i așa?

  10. INTRADEVAR Robert, tare ciudata.

    Asa m-a captivat postul acesta, asa m-au uns la suflet comentariile voastre, asa mult imi place cum povesteste BenyBeny, parca ma simt in vacanta de craciun cu totii linistiti langa brad in fata semineului unde arde vioi focul, care ne incalzeste trupurile, iar povestile noastre ne incalzesc si totodata linistesc inimile, facand sa simtim acea pace interioara, ajungand sa vibram toti la unison in acea armonie si bucurie molcoma atat de rara.

    Nu se poate ca aceste cuvinte sa nu faca sa vibreze orice mama care le citeste.
    Si poate asa vor intelege ca Nu doar lor le este greu, ci si noua, baietilor lor.

  11. Daca nu ma insel, Sergiu intreba daca chiar e nevoie ca parintii sa afle?
    Eu oscilez intre „da”si „nu”, in functie de starea de spirit (a mea) si semnalele pe care le primesc vizavi de acest subiect din cand in cand (de la ei). Sunt momente in care sunt foarte hotarat sa spun ce am pe suflet si momente in care ma gandesc ca nu as avea nimic de castigat.

    Ai mei sunt oameni de la tara crescuti si formati pe un anumit sistem. Cu taica-mio niciodata nu ma vut o relatie apropiata, nu vorbim chestiuni personale. El o tine una si buna cu „adu-ti si tu o miti piti pe aici?”. Lui chiar nu as avea de ce sa ii marturisesc ceva atat de intim si oricum nu ar intelege.

    Ca de obicei, cu mamele e mai diferit. Nu pot zice ca am avut o reltie foarte apropiata. De la 11 ani am fost dat pe la scoli la oras asa ca nu a apucat sa ma cunoasca asa bine, cum sunt eu de zi cu zi. Pe masura ce anii au trecut, ne-am indepartat si mai mult. Iar acum de cand am reunoscut cine sunt si ce simt, si faptul ca principiile noastre nu se intersecteaza deloc, prapastia dintre noi e si mai mare.
    Poate coming-out-ul ne va reuni sau poate ne-ar instraina de tot. Nu stiu!
    Cred ca m-ar accepta intrucat tine la mine destul de mult. Intotdeauna am fost pentru ea copilul favorit, perfect si intotdeauna am incercat sa o multumesc. Din pacate in chestiunea asta, e mai important sa fiu eu sincer si multumit de mine decat cei din jur.
    Sa afle ca sunt gay cred ca m-ar arunca definitv de pe piedestalul pe care m-a asezat si ar face-o sa sufere enorm. Si atunci as suferi si eu.
    Nu e o femeie inapoiata. Are un job care a scos-o destul in lume cat sa fie la curent cu diverse lucruri. Nu pot zice nici ca e open-minded. Daca as avea certitudinea ca ar intelege si ar accepta fara regrete, i-as spune. Dar nu o am! Si cel putin deocamdata am mai putine de castigat din coming-out, decat as putea pierde.

    Imi cunoaste partenerul, dar ca prieten bun. Nu ma feresc sa ii spun ca petrecem timp impreuna. Poate chiar are banuielile ei. Poate stie deja si asteapta sa imi fac eu curaj.

    Destul de multi de „poate”. Deocamdata e ok asa. Nu am un deadline pentru asta. Cand om fi pregatiti vom bifa si asta.

  12. Si eu am avut lupte cu ai mei.
    Mama e ok, tata e in negare.
    Destul de standard.

    Un singur lucru mi l-a spus mama „cu ala cu care te futi toata viata, pa-la sa mi-l arati. Restu, nu vreau sa stiu”.

    • Ai mei au decis să aibă următoarea stratagemă: pe tine te iubim căci eşti al nostru, dar in rest nu ne interesează, care pentru mine nu rezolvă nimic, tot nu pot vorbii cu ei despre mine sau despre viata mea de cuplu( nu mă apucam să le spun detalii, într-o limită a bunului simţ). Am senzaţia că vorbesc cu mine doar să bifeze că m-au sunat, că m-au întrebat ce mai fac şi cum o mai duc, dar nu vor şi răspuns.

      Cineva mai sus întreba când e potrivit să vorbească cu părinţii, eu mă întreb cât va dura tot acest „Război”?

  13. Si buna dimineata din nou,

    @Robert multumesc mult de tot, nu stiu cat de bine sau rau scriu si sincer nici eu nu ma consider un mare scriitor, insa de cate ori am ocazia sa povestesc despre momentul meu de coming-out o fac cu mare placere si,trebuie sa recunosc, cu putin egoism, caci eu ma bucur de sustinerea totala a parintilor mei. Mergand cu ai mei prieteni la ea in vizita, gay sau straight, mi-am dat seama ca doar asa voi putea schimba mentalitati, prin comportamentul meu sau al prietenilor mei, ii pot arata ca sunt „norma”(poveste lunga cu ce este normal si ce este anormal).

    Repet ma bucura ca iti place stilul meu de scris, nu imi iese mereu, si apropo la ultimul meu comentariu ai scri ceva(un comentariu la un post mai vechi) … nu ti-am raspuns atunci, ina iti zic acum ca nu mi-o trag cu nici unul dintre autorii vre-unui site sau ceva, cu siguranta atunci am exagerat si eu insa … ok hai sa iingropam „securea razboiului”( care culmea nu exista) si cu siguranta ca pe viitor ori de cate ori voi avea ceva interesant de zis/comentat la vre-un post o voi face … si voi astpeta aprecierea sau critica ta ( 😛 )

    @Cristymaykey multumesc si ma bucur daca comentariul meu ti-a placut.Uneori stau si ma gandesc ca desi avem organizatii care ar trebui sa se ocupe cu educarea societatii privind persoanele LGBT, ei bine din punctul meu acest fapt nu se intampla si e „nasol” rau de tot caci sunt constient ca nu toata lumea are norocul unor parinti open-mind si cu siguranta nu toti ne bucuram de sustinere neconditionata din partea alor nostri. Si de aceea incerc mereu sa schimb mentalitati, atat cat pot si reusesc, si uneorti imi iese, e culmea ca daca acum cativa ani teoreticv nimeni nu stia ceva de mine(cel puitn oficial), in acest moment am o gramada de prieteni str8 care stiu sau banuiesc, colegi care stiu sau banuiesc si pe nici unul dintre ei nu ii deranjeaza … repet totul tine pana la urma de noi si de faptul de cum stim sa ne alegem persoanele din jurul nostru … dar repetr poate ca eu sunt puitn mai norocos decat altii si vorba unui amic „In cazul meu exista doua solutii: Ori ma urasti, ori ma iubesti! Nu exita cale de mijloc”

    @Nick H totul tine de noi, de ei si de faptul ca trebuie sa ne gandim atat noi cat si ei ca ne e greu, nou ne este greu ca ne ascundem de ei, caci am vrea sa mergem cu iubitul in vizita, lor le este greu deoarece cei mai multi dintre ei se gandesc la ce spune societatea. La un moment dat cineva de pe strada pe care locuieste mama mea chiar a intrebat-o cine e baiatul cu care tot vin in vizita si a sfatuit-o sa aibe grija caci „la Bucuresti se pot intampla atat de multe”( la Constanta stau pe o strada in care toata lumea se stie cu toata lumea, caci sunt oameni care locuiesc acolo de o viata). Nu stiu ce a raspuns mama, insa stiu ca ea ma sustine si poate uneori ii este greu, incearca s anu imi arate.

    In concluzie nu stiu daca e bine sa le zicem sau nu, insa parerea mea este ca trebuie sa tinem seama si la ce ii expunem pe ei, pana la urma ei nu au nici o vina pentru alegerile noastre, si daca mi-a fost „frica” de ceva, atunci acel ceva a fost ca nu vroiam ca mama sa faca fata barfelor de pe strada pe care locuieste(repet la Constanta stau pe o strada unde oamenii au crescut si au impartit toate evenimentle importante cu vecinii de pe aceea strada,stau pe o strada unde oamenii locuiesc pe aceias strada de vreo 40 de ani), consider ca nu merita ca ea sa fie cea aratata cu degetul oentru ceva ce fac eu …
    Deci dragilor cheia este la noi si numai noi stim daca e bine sau nu sa le zicem alor nostri …
    Multa bafta tuturor indiferent de ce ati alege!

    • Benny, nu e stress, ma bucur ca esti un tip cu picioarele pe pamant. cya around.

      P.s. ce faci la sfarsitul lui martie? NU ai putea veni la munte cu noi (satra de pe darkq)?

    • Este adevărat că pt. ei situatia este mai complicată, căci trebe să suporte toate acele priviri ce sunt aţintite asupra lor atunci cănd raspund la întrebarea: „când se însoară feciorul?”
      Dar să am pardon nu merg prin oraş cu fuste pe mine, nu merg cu fard pe faţă, nu apar la TV cu pene si altele asemenea, nu îmi scrie pe frunte sunt GAY. Prin concluzie lor le e ruşine cu ce fac în pat.

      Îi iubesc, dar mă iubesc şi mai mult.

  14. @sergiu

    Este o minciună dacă spun că nu mă interesează părerea lor.
    Îmi doresc să-i am în viaţa mea, dar m-am decis că aceasta prezenţa se face după placul meu, nu o să-i las să mă „joace” cum vor ei. Dacă s-ar face după placul lor, eu trebuia să renunţ la viaţa mea, să mă întorc în provincie, să uit că iubesc un bărbat (pe SATANA) şi probabil să mă plimb la braţ cu ei prin mijlocul oraşului doar aşa că dă bine… exclus:)

    @boon
    Nu mă pot da cu părerea când este bine să vorbeşti cu părinţii, eu am făcut-o la 28 de ani, pentru unii târziu , pentru alţii prea devreme. Oricum să nu faci acest lucru doar pentru ca e COOL sau pentru a te lauda prin cercul tău de prieteni.

    @BenyBeny

    Nu ştiu ce să spun. Ai expus povestea ta destul de bine.
    Ca şi tine, eu mi-am povestit o întâmplare din viaţa mea, întâmplare pe care mulţi cu siguranţă au păţit-o. Nu ştiu din ce motiv, dar mi-a trecut prin minte că există persoane care ar putea să ne urmeze acţiunile fără să se gândească, doar că alţii au făcut-o şi nu au păţit nimic. RUMEGAŢI bine toate aspectele.
    O să spuneţi că sunt materialist, dar când eram la mâna lor nici măcar nu-mi trecea prin minte sa le spun ceva. Nu aveam de gând sa fiu dat afară din casă sau să-mi fac viaţa şi mai grea decât era in timpul facultăţii. Toate acestea nu m-au împiedicat să-mi trăiesc viaţa, am găsit o persoană care să mă iubească şi de dragul meu s-a prefăcut timp de 6 ani că este altcineva, iar pt. asta îi mulţumesc.
    Este important să ai pe cineva dispus să te asculte, să te ajute, să te sfătuiască atunci când ai de gând să ieşi din dulap. EU sunt norocos. Asta îmi doresc şi pentru voi!

  15. Aoleu cate discutii si drame au fost la inceput, evident ca si mama a avut curiozitatea referitoare la „si cum fa futeti?” Mi s-a parut penibila intrebarea dar tot i-am spus ” stai linistita ca nu ma fut in cur”. „Pai si atunci…?” „Oral!”

  16. @sergiu pai, in mod normal, nu ar trebui sa afle. Dar voi locui cu mama pana la 25 de ani, cel putin. 6 ani de medicina, nu am unde altundeva sa stau pentru ca nu am cum sa muncesc in timpul asta incat sa ma pot intretine singur. Iar pana la 25 de ani va fi dubios, cred, daca nu voi avea nicio iubita sau daca nu voi aduce pe cineva acasa pana la 25 ani. Sigur isi va pune intrebari nenumarate si sigur voi avea de dat niste explicatii…

  17. Ar functiona asta daca as fi o persoana foarte antisociabila, as sta inchis in casa si nu as folosi telefonul aproape deloc. Dar nu mi se potriveste descrierea asa ca nu merge scuza pentru ca va spune ‘Cum dar toata ziua vorbesti la telefon cu si timp pentru iesiri ai, cum de pentur o iubita nu?’ sau lucruri de genul. Trebuie sa ma gandesc serios la ce voi face, iar sa-mi fac o prietena numai ca sa o multumesc pe mama nici nu ma gandesc.

  18. NickH
    fiecare isi cunoaste parinti, simte daca se poate sau nu destainui lor.
    Nu are nici o legatura cit de “iesit in lume“ e cineva sa accepte ca copilul lor e gay.
    Eu cred chiar ca intelectualii, accepta asta mult mai greu decit cineva de la tara.
    Boon
    Cred ca ai alte stressuri pe cap acuma, decit sa iti faci griji cum va actiona mama-ta peste citiva ani ca nu duci nici o gajica acasa..
    Ldd
    Respectele mele, ma bucur ca gindesti asa, gindim la fel aici, imi iubesc familia, dar mai mult ma iubesc pe mine…Perfect.
    Chiar ma pus discutia asta pe ginduri, am sunat-o pe mama dar nu raspunde, sint curios, stie sigura ca sint gay?Doar banuieste? Ce parere are?

    • @sergiu
      Părinţii se pare ca aveau ceva bănuieli, mult mai pronunţate şi mai prezente în inima lor cam de 2 ani, dar atunci când i-am întrebat: Ok aveţi aceste dubii de ceva vreme, la ce soluţii aţi ajuns?
      Răspuns: Că nu este adevărat, ca nu putem păţii noi aşa necaz mare!
      Eu: Şi niciodată nu aţi luat în considerare şi posibilitatea asta, că sunt Gay?
      Răspuns: Nu! Mai bine murim!

  19. Oki-toky-doky Robert, in ceea ce priveste invitatia , ma onoreaza( vb. serios), insa sa vad cum rezolv cu mutatul caci trebuie sa ma mut in februarie de unde stau … asa ca pana atunci nu pot sa imi iau alte angajamente de gen …dar multumesc mult de invitatie 🙂

  20. In mare parte parinti accepta foarte greu:Copiii care sunt GAY,dar din cate am observat acum multe mame,spun:Acum trebuie sa ma conformez cu asta si nu ma pot pune-n „fata” fericiri tale.

    Eu cred ca la cati GAY sunt acum si cate LEZBIENCE parinti trebuie sa fie mai luminati la minte cand vine vorba de orientarea sexuala.

    :::”D-zeu cu mila cum se zice”:::(eu sunt ATEU,ptc Religia este modul in care sunt manipulati oamenii de catre niste „popi” drogati de minciuni)
    Sper ca n-am suparat pe nimeni,insa asta este parerea mea.

    • @Dellk
      Nu s-a supărat nimeni.
      Teoria ta pare Ok, dar sa nu uitam ca nu toata lumea gay este din capitală, nu toţi părinţii au ocazia să colinde prin lume, prin urmare este posibil ca universul lor să fie „restrans”. Din păcate părinţii mei se încadrează la aceasta categorie.

      Nr. persoanelor gay nu este relevant. Poate în oraşele mari s-au adunat mai mulţi, dar părinţii tot în târguşorul lor stau.
      EX: Eu sunt vâlcean, acum ceva vreme am fost la părinţi, curios de „populaţia locală” am intrat pe Grindr(o aplicaţie pt. telefoanele) persoana care era mai apropiata de locaţia mea era la 90km adică in Sibiu. Mirat de acest fapt am intrat şi pe Romeo la fel, nimeni, acum vreţi să-mi spuneţi că in oraşul RM. Vâlcea nu sunt gay. Aşa de „curat” sa fie acest oraş? Cu siguranţa nu, stau ascunşi, nu îşi permit să fie descoperiţi, nu vor sa fie arătaţi cu degetul sau mai rău.

      Lumea se teme de necunoscut, merg pe ideea „Nu văd nu există”

  21. Sincer … nu am fost pus niciodata in situatia de a fi intrebat de catre parinti, daca sunt sau nu gay … asa ca pe moment nu as sti ce sa raspund.

    Am avut de multe ori tendinta de a le spune adevarul. Dar simtindu-ma atat de natural, atat de lejer si de impacat cu ideea incat nu am dat niciodata nimic de banuit, am ales sa nu o fac si nici nu stiu daca o voi face vreodata.

    Cat despre celebra intrebare … cand imi voi intemeia o familie … Raspunsul a fost destuld e simplu: „Cand imi voi termina studiile voi fi pe picioarele mele fara sa mai depind de nimeni din punct de vedere financiar si voi avrea propria cariera poate atunci” Iar raspunsul a mers ca si uns … nici ca nu ma mai intrebat vreodata .

    La intrebarile:

    “Tu ești homosexual?”, “Mă copile, tu sugi pula la bărbați?” sau “Da’ ce faceți în pat, vă futeți în cur?”

    Nefiind pus in aceasta situatie, sau nefiind mama mea care ma intreaba, raspunsurile ar putea fi cam dure si totodata nesimtite aducand aminte ca la vremea lor si ei au facut aceleas lucruri si ca nu conteaza ce orientare sexuala ai, atata timp cat esti fericit alaturi de persoana cu care esti … Dar prefer sa nu raspund momentan, pentru ca nu as fi in totalitate sincer si nu imi place sa mint.

    • Pe teoria asta am mers şi eu, doar că vremea a trecut iar scuzele mele nu mai reprezentau realitatea. Am terminat studiile, lucram de 4 ani deja, deci trebuia să „inventez” alte scuze. Mult prea complicat

  22. Dupa parerea mea, intrebarile de genu “Tu ești homosexual?”, “Mă copile, tu sugi pula la bărbați?” sau “Da’ ce faceți în pat, vă futeți în cur?” sunt foarte nepoliticoase(chiar porcoase), adica ce te intereseaza pe tine ce fac eu in pat?, indiferent ca esti mama sau tata(sau dumnezo’) nu cred ca poti intreba asa ceva…poate niste intrebari mai delicate da, dar asa ceva este idnamisibil…si nu, inca nu mi-am facut „coming-out” si nu cred ca o sa fac asta(desii banuiesc ca ai mei stiu deja asta… prea multe dovezi… (am fost prea prost sa le ascund) poate asteapta… sau poate tot spera ca eu sa fiu „normal” ) totusi inca sunt la liceu :)) mai am muuuuult de trait, experimentat…etc…….Noapte buna…

  23. Eu cu parintii nu am discutat niciodata chestiuni intime (orice legat de sex, de pilda), la noi in casa asemenea subiecte au fost tabu. Ca sa deschid eu acum subiectul orientarii sexuale ar fi prea dificil. Insa am spus la multi amici/prieteni si, cu o exceptie, reactiile au fost OK. Si ca sa revin la parinti, probabil ca si-au dat seama. Acum vreo 4-5 ani vorbeam cu maica-mea despre Cartarescu si deodata ma intreaba daca am citit ¨De ce iubim femeile¨, eu zic ca nu iar ea imi raspunde ¨De ce, tu nu iubesti femeile?¨. M-am blocat iar ea a schimbat repede subiectul.

  24. Unu. In primul rand parintii mei cand vor afla (daca vor afla), nu va fi de la mine.
    Doi. Nu ma vad in situatia de a le spune deoarece consider ca e nenecesar.
    N, numar natural de la trei incolo. Mama deja stie ca ma indragostisem de un tip cu ceva timp in urma, oricum ea a luat-o ca pe o dragoste de prieteni (daca pot s-o numesc asa), nici acum nu stie ce era de fapt, pentru ca ea gandeste in felul ei. Ea spera sa-mi gasesc o fata frumoasa, desteapta si spera sa am un baiat si o fata astfel incat sa o fac bunica (slava Domnului ca soramea e hetero).
    Din toata lumea asta exista o singura persoana care stie cine sunt si CE sunt cu adevarat, si acela este chiar cel mentionat mai sus. Fatalitatea a fost ca acea marturisire ne-a ditrus prietenia, dupa cum mai povestisem in topicul anterior.
    Revenind…
    Stiu ca va trebui s-o dezamagesc pe mama mai devreme sau mai tarziu. Ce-i drept am avut cateva relatii cu fetele dar…va vine sa credeti sau nu imi era teama sa le sarut (pe gura). -_- Nu stiu, ma simteam pur si simplu de parca as fi fost prins intr-o capcana cu cineva pe care nu doream. Un corp total strain de care nu eram atras in niciun fel. Imi aduc aminte cum intr-o noapte, eram cazati un grup la un hotel (ca a doua zi dimineata aveam concurs la mate). Am stat in camera vreo 6 printre care si o prietena f buna de a mea (cu balcoane YMENSE!). A vrut sa faca un pic de „panarama”, cum a numit-o ea, si sa doarma in pat cu mine, imbratisandu-ne, giugiulindu-ne, etc. (nu, fara prostii caci nu eram singuri in camera si in + avea deja prieten). Teoretic, ar fi trebuit sa fie placut. Ii simteam dita-mai bilele de bowling moi si calde si in plus ma mai si lingea pe ceafa ori pe gat. Am stat…si am stat…si am stat….si nicio scanteie. WTF I’M MADE OF???
    Revenind…
    Recunosc ca am multe datorii fata de parinti. Recunosc ca uneori ma cam rastesc la ei si ca ar trebui sa le vorbesc pe un ton mult mai calm. Recunosc ca nu sunt chiar copilul ideal. Recunosc ca ar trebui sa petrec mai mult timp alaturi de ei. Recunosc ca ar trebui sa fiu mai deschis cu ei si sa-i ajut mai mult la treaba. Recunosc ca ar trebui sa le ofer afectiunea pe care mi-o arata si ei. (si credeti-ma sunt mai mult decat un rasfatat). Incerc sa incerc toate astea cat pot. Incerc sa incerc sa-mi impart timpul astfel incat sa-mi ramana si pentru ei. Gata, stop, nu ma mai repet.
    Revenind…
    Un lucru stiu sigur: nu am datoria sa iubesc pe cine vor ei sau ce vor ei, asta inseamna ca de asemenea nu am neaparat datoria de a le oferi niste nepoti. (hmmm, aici mai mult sau mai putin, ar fi de discutat). La urma urmei, trebuie sa-i pretuim cat inca ii mai avem.

  25. Multi oameni cred ca atunci cand zici ca o sa incerci sa faci ceva, te simti obligat, dar nu prea vrei. Oliver, ai dus incercatul la un nou nivel cu „incerc sa incerc”.

  26. Pe mine ma bate gandu’ urmator: Nu o sa le pot oferi niste nepoti(nepot)… si nu stiu de ce, ma tot macina gandu asta, ma simt un pic vinovat (poate si mai mult), si chiar nu stiu de ce, adica si daca as avea nepoti tot singuri o sa fie (nu tot timpu’, evident), ma poate ajuta careva sa scap de gandu asta?

  27. Dante, trebuie sa scapi singur de gandul asta. Depinde cum te definesti pe tine si care consideri ca-ti sunt scopurile. Parintii te considera un proiect de la care asteapta satisfactie (chiar daca nu o fac constient). Dupa mine, este o viziune paguboasa pentru ambele parti, de aceea incerc sa-mi amintesc din cand in cand ca de la aducerea pe lume incoace am devenit (si) propriul meu proiect, deci trebuie sa-mi aduc autosatisfactie (hehe 🙂 ).

  28. @Oliver
    Dorinţa de a avea nepoţi este până la urmă de înţeles, dar asta nu o face o datorie pusă în spinarea copiilor. Sunt multe alte cazuri în care un om nu poate oferii nepoţi părinţilor. Nu am auzit până acum cazuri în care „fetele bătrâne” să fie excluse din familie, părinţii să facă scandal că de ce nu s-au măritat si nu şi-au făcut familie.
    Nu ne cunoaştem, dar faptul că există numai o singură persoană care ştie totul şi aceea cu care nu mai vorbeşti este uşor grav şi greu de dus pentru tine. Singura explicaţie ar fi vârsta fragedă.
    Oricum încearcă să-ţi mai faci amici care să te cunoască aşa cum eşti, ajută foarte mult să ai persoane cu care să vorbeşti liber, natural. Internetul ajută, dar nu înlocuieşte interacţionarea directă, nu poţi sta doar în spatele monitorului.

    @Dante
    Decizia de a comunica sau nu, părinţilor că eşti gay iţi aparţine. Nu ştiu de ce, dar citind comentariul tău am avut senzaţia ca l-ai scris furios, supărat, pe cine nu ştiu. În aceste luni după ce le-am comunicat, am stat şi m-am gândit, de ce m-au întrebat ce fac în pat atât timp cât în toată viaţa noastră nu am vorbit despre sex…singurul răspuns decent pe care l-am găsit a fost acela că doreau să ştie dacă sunt în siguranţa(sper ca acesta era motivul:)).
    În momentul când o să te cunoşti mai bine , ca om, ca personalitate şi ţi-ai acceptat sexualitatea ai să vezi lucrurile cu alţi ochi, prin urmare RĂBDARE my friend! Exact cum a spus şi AlexP.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here