Acasă Homosexualitate Nu am curajul sa le spun adevarul!

Nu am curajul sa le spun adevarul!

307
21

Salutari tuturor celor care intra pe acest blog! Sunt foarte incântat, incep prin a spune in citeva rânduri ca, descrierile voastre despre viata personala privata sentimentala, le gasesc foarte interesante.

Am sa va marturisesc si eu putin despre viata mea, poate primesc niste sfaturi, mi-ar fi de mare ajutor! În prezent sunt in Germania am venit in urma cu trei ani, ma simt foarte singur aici fara prieteni.

Nici in Romania nu am avut foarte multi, iar cei pe care i-am avut nu stiau despre orientarea mea sexuala. Nici cei din familie nu stiu inca. In anul ce va veni mi-am propus sa schimb ceva, tot timpul când a venit vorba despre mine… „de ce nu am pe nimeni” etc, gaseam tot felul de scuze. Nu am curajul sa le spun adevarul!…

Astept cateva sfaturi de la voi, va multumesc!

21 COMENTARII

  1. Si eu primesc acelasi gen de intrebari…imi mai zicea si matusa-mea odata caaaaa:

    „In viata e cel mai important sa iubesti, blabla, nici nu stii cat e de bine sa ai un barbat langa tine”

    Iar eu in gandul meu „nuuuuuuuuuuuuuu, nuuuu stiu :))”

    Deocamdata ma multumesc sa le spun ca pur si simplu nu am gasit nicio fata care sa-mi placa + am niste „alibiuri” ;)) . In definitiv nu ma intereseaza ca ei sa stie, si chiar daca stiu ca o sa reactioneze bine…ar cauza numai si numai probleme…
    …Ma gandesc ca in cazul tau situatia este cat de cat similara.

    De curand am spus unor prietene de mine…nu pot sa spun ca am m-am simtit eliberat, sau ceva asemanator, pentru ca in primul rand chiar nu ma simteam inchis in mine. Iar relatia dintre noi nu s-a schimbat absolut deloc, nici in bine, nici in rau…avem doar mai multe subiecte de discutat 😛

    Sincer, cel mai bun moment sa le spui alor tai mi s-ar parea atunci cand ai avea o relatie stabila, cu un tip pe care il cunosc si ei catusi de putin…iar in loc de „stiti…eu sunt gay/pe invers/poponar/etc”, cred o sa pice mai bine „stiti…X este mai mult decat prietenul meu, blabla”…
    …Sau cel putin asa ma gandesc ca o sa se intample in cazul meu 🙂

  2. Salut
    nu cred ca e bine sa faci asa. Acuma depinde din ce clasa sociala fac parte parintii tai.
    Mai bine prima data testeaza-i, cand esti la tv impreuna cu ei si vezi un actor ori un cantaret gay poti sa le zici ca asta persoasa ii plac barbatii. Atunci vezi reactzia lor , si tu poti sa lungesti discutza. si vezi ca nu le place sa dicuti de astea oprestete, si incearca sai spui la o matusa sau unchi de tine pentru a pregati terenul in fata parintilor, atentie daca le spui tu direct e posibil sa intre mama ta in depresie, atentie mare,
    cu respect ovidiu

  3. Baiete, ai o varstisoara, norocul de a „cutreiera” lumi mai civilizate, traieste-ti viata si nu mai te stresa atat, parintii daca te accepta bine, daca nu, iar bine. Plus ca nu te forteaza nimeni sa le spui in viitorul apropiat. Daca simti ca sunt parinti fara deschidere la minte, nu le spune, candva tot si-or da seama dar nu vor avea ce face. Fa-ti prieten, iubit, prieteni, vezi si cum e lumea gay, si mai incolo ..”om trai si om vedea”.

  4. In primul rand, ideea cu autoportretul nu mi se pare prea buna. Cel putin mie imi distrage atentia de la problema rau de tot.
    Poate fi apasator sa nu stie chiar nimeni despre tine. O idee ar fi ca atunci cand iti faci noi prieteni in Germania sa fii tu insuti, sa nu ascunzi o parte din tine doar pentru a fi acceptat mai usor.
    In privinta familiei, tu iti cunosti cel mai bine interesul (si familia) si ar trebui sa gasesti singur care e cea mai buna abordare. Eu unul am avut cu ei cateva discutii detasate pe tema homosexualitatii si dupa ce am demontat repede argumentele cu impotriva lui D-zeu/ impotriva naturii, am ajuns la baza nemultumirii, aceea ca li se pare respingator sau ridicol. Si cum asta nu poate fi schimbata printr-o argumentare, m-am decis ca e mai bine sa nu le spun (mi-ar aduce multe dureri de cap si putine beneficii). Poate cand voi avea un prieten stabil voi incerca sa le spun. Momentan prefer sa ma intalnesc cu tipe fictive.
    Faptul ca te afli la distanta de parinti ar trebui totusi sa-ti usureze situatia, nefiind supus aceleiasi presiuni ca atunci cand stai cu ei.
    In orice caz, gandeste-te bine cum le spui si mai ales daca e cazul sa le spui.

  5. Eu as lua deciziile pe care le simt juste si as suporta consecintele. Incearca sa fii cat mai sigur si orice s-ar intampla, nu te demoraliza; cat despre prieteni … eu unul nu prea am … sfaturi 🙂

  6. Va multumesc mult pentru raspunsuri!tocmai de aceea am retineri mari in a marturisi ca sint gay, sint foarte demoralizat in jurul meu sau cladit ziduri imense peste care nu reusesc sa le darim sau sa trec peste ele cel putin! Din cauza singuratati ma-m izolat,iar acest fapt ma ucide, de multe ori ma intreb ce rost mai are sa traiesc!! astept in continuare raspunsuri de la voi,pentru a iesi din acesta situatie! cu stima eddy!

  7. Ps…daca tu esti cel din poza, habar n-ai ce ziduri de gay ti-ai face in jurul tau (amici, prieteni). Aproape toti ar tanji la tine. Asa, ca fapt divers ca tot vorbisei de ziduri.

  8. După cum spunea şi @Alex P, tatonarea terenului în prealabil este o soluţie foarte bună dacă eşti nesigur şi simţi că ai vrea să ai o bază după care să inuieşti reacţiile celor din jur. Este, într-adevăr, foarte greu să trăieşti doar tu cu tine tot ceea ce ţine de orientarea ta sexuală, fără să poţi vorbi deschis cu nimeni.

    Prietenii sunt de obicei cel mai uşor de abordat, iar în cazul meu anturajul a fost primul care a aflat de acest aspect. Cel puţin la început, cât am fost nesigur pe mine şi debusolat, m-am orientat către cei mai vechi şi mai apropiaţi pentru că ştiam că la ei voi găsi acceptare şi ştiam că ei sunt prieteni cu mine pentru omul care sunt eu, fără a ţine cont de orientare sexuală sau orice altceva. Acest imbold ajută mult şi dacă ai norocul să găseşti în preajma ta pe cineva care să îţi dea această siguranţă e un punct de pornire extraordinar.

    Părinţii sunt un subiect mai delicat. Deşi în teorie dragostea necondiţionată de părinte ar trebui să-i facă să te accepte aşa cum eşti şi să te susţină în continuare pe toate planurile, unii aleg să nu o facă. Fie că sunt oameni prea religioşi, fie că se lasă influenţaţi de viziunea societăţii şi pun problema la modul „ce ar spune oamenii”, fie că pur şi simplu au ei o fixaţie inoculată cum că homosexualitatea este ceva greşit, respingător, etc. Pe partea cealaltă a baricadei, există părinţi deschişi (iar aici am observat că, în mod uimitor, nivelul de educaţie nu are nicio relevanţă statistică sau de altă natură) care or să te iubească în continuare pentru că eşti copilul lor.

    Maică-mea mă susţine în continuare, se poartă cu mine aşa cum s-a purtat dintotdeauna şi chiar îmi cunoaşte prietenii (pe cei care merită menţionaţi, bineînţeles 🙂 ). Mamele, în general, am observat că acceptă acest lucru mult mai uşor. Cu taică-miu a fost mai complicat (având în vedere că nu i-am spus eu, a aflat el) şi s-a lăsat cu depresii şi tot tacâmul. Şi el ţine la mine în continuare, doar că acest subiect este „acolo”, nu vorbeşte nimeni despre el, când suntem împreună şi stăm de vorbă îl ignorăm într-o manieră cât se poate de nonşalantă.

    În concluzie, ca să poţi să capeţi curajul de a spune oamenilor acest lucru trebuie mai întâi să stai de vorbă. Siguranţa şi liniştea psihologică vin din discuţii aparent minore, dar din care extragi câte o rază de speranţă legată de deschiderea şi acceptarea interlocutorului. Sper să îţi găseşti curajul de a discuta aceste aspecte cu cineva (chiar şi o singură persoană poate face o diferenţă majoră) pentru că viaţa ta va fi mult mai uşoară fără povara sufletească de a fi singurul om care stie cum esti tu în realitate.

    @Ovidiu
    „Clasa socială” nu are nicio relevanţă în problema asta.

  9. Mamei mele nu am sa pot sa-i spun acest fapt cred ca o va ucide! si am sa va scriu si de ce, eu sint de fapt mezinul familiei adica cel mai mic din cei patru frati care am fost, spun am fost pentru ca doi din frati mei mai mari au decedat in urma cu patru ani, unul suferind de o boala nemiloasa – cancer, iar celalalt dupa un an si jumatate a decedat datorita unui atac de cord foarte puternic! si mai am o sora care e si ea in Germania! Imi iubesc mama foarte mult, desi am lasat-o singura, eu ma-m decis sa plec din tara datorita unui esec in dragoste, cel mai bun prieten asa l-am considerat eu, de fapt l-am iubit, el sa casatorit si ca sa-mi vindec ranile am plecat! Lui Adi ii spun ca nu sint cel din poza, nu ca as arata mai rau, sint pe aproape zi eu! va multumesc sinteti minunati! imi sinteti de mare ajutor!! EDDY

  10. Daca nu ai cercel in nas atunci ma bucur ca nu esti cel din poza.
    Cum zicea si Non_Lose, cred ca intai ar fi bine sa-ti gasesti pe cineva pentru ca o sa ai sustinerea necesara sa-i poti aborda pe ceilalti pe aceasta tema.

  11. Lui, RobertG am acont pe facce, dar din motive de confidentialitate!!am o retinere! nu stiu daca ma intelegi, daca gasesti o alta modalitate, m-as bucura foarte tare!

    • I-auzi. Pai pentru schimbatul a doua vorbe, nu vad ce-are a face cu confidentialitatea. Eu nu obisnuiesc sa stau de vorba cu nickname-uri despre ce muzica ascut si ce hobby-uri am, am cam trecut de perioada aceea.

      In primul rand TU trebuie sa accepti ca iti plac baietii si sa nu-ti pese de ce zic altii si eventual, mai apoi ai putea sa ii spui mamei.

      Dar asta vine cu timpul.

      Capu’ sus.

  12. @ eddy
    Dupa ce ai pus eticheta de autoportret nu ne spulbera iluziile acum.
    Parca spuneai ca prietenii tai din Romania nu stiau de orientarea ta. Daca asa e nu prea poti numi esec in dragoste faptul ca prietenul s-a casatorit. Ce era sa faca daca nici nu stia de sentimentele tale? Daca nu incerci nu poti spune ca ai esuat.
    Nu zic ca exista un mod corect de a proceda in situatia asta- cred ca asta e unul din cele mai dificile momente din viata unui gay, cand se indragosteste de cel mai bun prieten. Mi s-a intamplat si mie asta si am tinut-o secret vreo doi ani de zile. Din fericire, cand am cedat si i-am spus a avut o reactie foarte buna (nu cea mai buna:)) ). Asta m-a ajutat sa continuu prietenia cu el si sa nu transform sentimentul de dragoste in resentimente.
    Imi pare rau sa aud ca ai trecut prin atatea incercari, dar ma bucur ca (aparent) nu te-au facut sa devii un om mic.
    Multumesc ca ai impartasit cu noi crampeie de viata si sper sa mai revii.

  13. Constat cu durere ca sunt destui tineri foarte sentimentali care refuza sa invete sa zboare.
    Uni din ei au norocul cate unui prieten/ruda providential/a care ii ajuta sa treaca de frica zborului.
    Dar sunt destui care nu au acest noroc si atunci apar probleme care ii v-a influenta caracterul pentru toata viata.

    eddy, tie si celor ca tine va spun, iesiti din gaoace macar atat cat sa va auda cineva.
    E imposibil ca la tipatul vostru sa nu apara cineva care sa fie curios si apoi sa doresca sa ajute.
    Insa ATENTIE mare pe cine lasati sa intre in viata voastra, nu toti oamenii sunt corecti.

  14. „Va multumesc mult pentru raspunsuri!tocmai de aceea am retineri mari in a marturisi ca sint gay, sint foarte demoralizat in jurul meu sau cladit ziduri imense peste care nu reusesc sa le darim sau sa trec peste ele cel putin! Din cauza singuratati ma-m izolat,iar acest fapt ma ucide”…parca sunt ca o frantura din viata mea…am ajuns la punctul in care, i really don*t care! Nu am sa le spun niciodata ever never!Ceea ce nu stiu nu au cum sa-i raneasca. Don*t worry, be happy asa cum numai tu sti, restul vine de la sine. Prieteni nu prea ai? Nici eu, dar intotdeauna ii gasesti unde nu te gandesti. Vorbeste, socializeaza, impuneti ideile, fi spontan, nu te uita in gura lumii. Esti ce esti, si asta nu se va schimba. Nu ai incredere in lume? Nici eu…dar nu o respinge cu tot dinadinsul, selecteaza, cerceteaza, fi suspect, analizeaza…alege doar ce este bun si coincide cu spectrul tau de viata. Have a nice life and don*t cry for stupid people, cry only when you*re happy…happy tears makes life go round and round and round and round.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here