Acasă Homosexualitate Bună!

Bună!

365
28

Buna! Ma numesc Ovidiu si sunt straight! Desi nu sunt la fel ca voi, nu va discriminez. Am studiat despre homosexualitate 3 luni si sincer am fost impresionat cati gay si-au putut pierde viata pentru aceasta orientare sexuala!

Cand am descoperit acest site am inteles ca si voi aveti sentimente – la fel ca ale noastre, ale celor hetero.

Prin ceea ce scrieti aici oferiti heterosexualilor posibilitatea de a va descoperi, asa cum sunteti cu adevarat.

Asa ca va urez succes in toate!

Articolul precedentDe ce nu îmi mai place OTV-ul (televizorul)?
Articolul următorÎn căutarea unui om
Cand vrei s-o faci,o faci!Si totusi nu poti,caci lumea e asa de nedreapta cu oricine,dar nu si cu ea!Pentru ca avem prostul obicei de a judeca pe altii,dar nu si pe noi!Pentru ca nu ne-am intrebat niciodata cine am fost,cine suntem si cine vom fi!Pentru ca pur si simplu,noi nu suntem noi!Si nimic mai mult!

28 COMENTARII

  1. @OVIDIUM

    Felicitări pentru articol! Sunt convins că o să atragă foarte multe comentarii pozitive!
    Deci se pare că DarkQ influentează în bine și prin atragerea cititorilor heterosexuali facându-i să ne cunoască și aprecieze pentru statutul de ”oameni”.

    Bravo și tot respectul !

  2. Câți încă își pierd viața…

    Ha! Fain să vezi așa ceva 🙂 Mulțumim și mai dă pe-aici când ai timp să ne zici ce-ai studiat.

  3. Vă veți da seama în final că nu vă aflați pe un blog cu și despre gay, ci pe un blog cu și despre oameni. Încetați să puneți singuri barierele de care mai apoi vă plângeți. Acest heterosexual care ne-a scris este un OM care apreciază ce gândim, pe noi, ca OAMENI. Nu a intrat aici pentru vă spune că sunteți gay, diferiți. El tocmai a spus că suntem la fel ca toți oamenii.

  4. Subscriu cu Fireman acilea.

    Cred ca DarkQ a luminat mai multe minti decat toate actiunile intreprinse in acest sens de diversi aparatori ai neamului.

    Dar acest lucru naste o intrebare: daca admitem aceasta, si daca ar fi admis-o toti gay-ii, cum ar ma fi fost catalogati de societate cei care erau homosexuali? Ca tot „gheimea” s-a zbatut pentru ca homosexualii sa nu fie bagati la inchisoare, sa poata avea cate un club cata’ decent, sa se poata casatori samd.

    Asa ca, oare cum e mai bine? Sa ne fie frica sa postam o poza cu fata pe blog sau sa asteptam linistiti sa o faca altii?

  5. Pai da mă, fie că ne place sau nu, cu toții suntem sub aceeași umbrelă. Altfel nu voi înțelege niciodată de ce preferăm sa ne ascundem, că doar oameni suntem, nu?

    Adică da dom’le, îs homo. Și ce? Îți place – bine, iară de nu – tot așa.

    În SUA când s-or răsculat baieţii şi travestiţii au făcut-o pentru că poliţia vroia să îi aresteze şi să îi bage la bulău. Crezi că se schimbă vreodată ceva dacă nimeni, niciodată nu ar fi zis „da, sunt gay!”? Nu se schimbă.

    Aşa că e relativă chestiunea, chiar dacă, da, admit că nu am nevoie de reprezentanţi pentru că mă pot reprezenta şi singur. Suntem oameni printre oameni, dar să se respecte modul de a trăi al fiecăruia. Daca nu, mereu vor exista coase şi furci aruncate prin mulţime. Că aşa fu’ şi cu negrii, evreii, femeile. Că de nu erau acele schimbări de macaz, negrii şi acum erau sclavi, evreii şi acum poate că erau acuzaţi de relele lumii iar femeile nici acum n-aveau drept de vot.

  6. Mi-am descris motivele în alt post. Dacă pentru cineva nu sunt de ajuns, ei bine, pentru mine sunt de ajuns să nu particip la acel proiect. Îmi pare rău dacă cineva are așteptări mai mari de la mine, dar eu acționez după regulile mele.

    • Nu e vb de aia, nu e relevant. Ziceam asa in general, ca daca toti gay-ii ar avea un singur tip de mentalitate, homosexualitatea ori ar fi universal acceptata (desi ma indoiesc din cauza bisericii) ori ar fi peste tot condamnata.

      Uite, chiar si blogul acesta, are un rol pozitiv asupra unui lucru, chiar daca admitem ca acel lucru e o simpla eticheta. Daca nu ar fi o relatie cauza-efect, nu ar exista oameni ca Ovidiu.

  7. Apreciez ceea ce a scriu Ovidiu si sustinerea lui in calitate de str8 dude!

    Pe de alta parte afirmatia lui „Cand am descoperit acest site am inteles ca si voi aveti sentimente – la fel ca ale noastre, ale celor hetero.” ma face sa zambesc intr-un sens cam sarcastic. De ce ai crede ca non-heterosexualii nu au sentimente? Sentimentul este uman, nu apartine orientarii sexuale si nici nu cred ca trebuie sa citesti un blog ca sa-ti dai seama de asta. Doh…

  8. Dar eu nu mă ascund, omule. Cine dorește să mă cunoască, să mă cunoască. Dar a-mi pune aici poze cu ceea ce fac eu în fiecare zi ca să demonstrez cine știe ce cine știe cui mi se pare cam la fel cu a-mi scrie numărul de telefon printr-o baie publică sub forma „Eu sunt FireMan, un autor pe Darkq. Dacă vrei să vezi cât de normal sunt, intră pe DarkQ și ai să vezi ce normal sunt.” Nu, frate, de ce? Nu am de ce… Nu caut să demonstrez nimic, nu caut să sug pula, nu caut să îmi fac noi amici. Sunt ca și cu niște prieteni buni la un vin și-o vorbă. Cine dorește să intre în vorbă aici, e binevenit. Cine dorește să lungim vorba la cafea, e binevenit să spună ce vrea. Mi se pare destul de fair. Lasă pe ei să vină dacă sunt curioși să vadă cât de normali sau anormali suntem. Și, precum Ovidius, unii se prind că nu mușcăm. Ăia mai ageri la minte puțin, că ceilalți nici nu ne interesează. Ceilalți vor doar să facă rating.

  9. Eh, nu-i adevărat, gândești tu prea mult și se pare că cu toate astea tot nu reușim să ne înțelegem. Deja încep să-mi pun întrebări serioase vis-a-vis de natura docomentarelor online pe care le vizionezi.

    Hai să o luăm altfel că văd că tu tot pe-a ta o ții, ca de obicei. Hai să vorbim despre dreptul la vot al femeilor și să încercăm să folosim analogia.

    La începuturi votul putea fi exercitat numai de către bărbați, dar și aceia care aveau o anumite condiție socială (proprietăți). Primul stat care a acordat sufragiu complet femeilor (dreptul de a vota si de a candida la orice functie publica) a fost Finlanda in 1906.

    Lupta femeilor pentru a obține acest drept a început pe la începutul epocii moderne (cam o dată cu Revoluția Franceză). Treptat, militantele pentru dreptul de a alege au apărut în toate statele dezvoltate din vestul Europei. În aproape toate aceste țări dreptul a fost obținut în preajma primului război mondial, extinzându-se o țâră și în perioada interbelică. În Romania, femeile au căpătat dreptul la vot în anul 1938.

    Asta încercam să îți zic, Mon cher.

    Adicătelea, dacă nu existau acele militante, care să dea și ele din coate între două scutece murdare și o oală de zupă, muierile și azi at fi fost incubatoare de copii și gospodine desăvârșite FĂRĂ CONT DI FEISBOOK.

    Noah, și-așa stă treaba și cu noi, gay-ii. Ți-am zis, îți înțeleg punctul de vedere, ba mai mult – sunt și de acord cu el (rar se întâmplă, ce-i drept) dar nu trebuie să uităm nici că acțiunile altora au făcut posibilă existența din punct de vedere legal până și al acestui blog (că dacă era Internet în urmă cu 40 de ani, sugeam pula – și din nefericire la figurat).

    Așadar asta spuneam. Că dacă toată lumea ar fi gândit ca tine (și nu zic că-i o gândire proastă că doar sunt de acord cu ea) homosexualitatea ar fi fost considerată și acum un delict la fel cum e considerată și pedofilia. Înțelegi? Iar faptul că tu și eu ne putem vedea la o cafea, putem vorbi acili șa nestingheriți, că putem merge la un chef de bulangii – e un efect al acțiunii de poșetat al altor gay care au dat din coate pentru ca alții ca ei să nu fie întemnițați doar pentru că se simt atrași de același sex.

    Libertatea e dulce dar nu se câștigă așteptând pe alții să facă ceva sau să ni se ofere.

  10. Intodeauna am spus ca nimic nu se castiga fara lupta, insa tot asa de bine spun ca lupta nu este pentru toti.
    Si este mai bine asa.
    Decat sa ai un „soldat” pe care nu te poti baza, mai bine lasi acel „soldat” la vatra unde poate face altceva care sa ajute soldatul in lupta lui.
    Oare nu trebuie si soldatul sa manance?
    Si apoi daca vrei sa luptam toti cu arma in mana, cine ne mai ingrijeste? Cine mai are grija de nevoile noastre?
    Cineva trebuie sa faca acele treburi de care soldatul are nevoie ca sa lupte.
    Si chiar daca soldatul ia toata gloria, acea glorie nu s-ar fi putut obtine fara munca celorlati din spatele ei.

  11. @Robert

    Am mai explicat cu alte ocazii de ce mp aflu eu pe blog. Și părerea mea cu privire la „comunitate” și „unitate” și „mișcări de emancipare ale gay-lor”. Nu cred că e nevoie să împrospătez o dată pe lună (cel puțin) aceste idei, pentru că nu doresc să „corup” pe nimeni și nici măcar să îmi ațișez empatia față de anumite „grupuri”, cum nu simt nevoia de a predica pentru o anumită religie sau a face lobby în favoarea vreunui partid politic.

    NU MILITEZ pentru nici o grupare constituită pe criterii de sexualitate tocmai pentru că sunt de părere că „trezirea” fiecărui individ se poate face plecând dinspre interior către exterior, iar nu invers. Ca să schimbăm ceva în jurul nostru nu cred că e nevoie de Marșul Gay, ci este nevoie de a deveni noi înșine cei care vrem să devină cei din jurul nostru. Personal nu am resimțit discriminare (decât din partea unui fost șef din capitală) în viața personală și astfel nu am motive să mă declar nemulțumit pentru ceva anume. Și nu lupt niciodată pentru o cauză străină doar din plăcerea de a lupta pentru ceva.

    Un alt motiv pentru care nu mă înham la „luptă”, pe lângă motivația care nu există, este acela că există generali ca tine, care oricât de hotărâți ar fi cu privire la „planul de atac” al bătăliei, totuși îi suspectez de imparțialitate. Determinarea unui om de a duce o luptă poate izvorî din cu totul alte motive decât acela de a înfăptui ceva măreț „pentru comunitatea” din care se ridică. Iar acele motive trebuiesc înțelese și rumegate mai întâi de către el însuși. Declarația de „război” cu o idee (discriminarea în cazul nostru) sau cu o anumită masă de oameni (cei strânși sub ideea „Heterosexualitatea este singura normalitate”) poate porni din motive interioare. Pe când mie îmi lipsesc acele motive interioare.

    Cât despre credibilitatea surselor din care îmi culeg eu informațiile, este alegerea ta și a celor care au răbdare să citească ceea ce scriu să aleagă ceea ce este valid sau nu, sănătos sau nu. Pentru mine sunt valide deocamdată.

  12. Fireman, văd că nu reușim să rezonăm nicicum așa că o las baltă., io una zic, tu alta înțelegi, apoi invers… și tot așa.

    Vorbim live, poate reușesc atunci să îți transmit ce vroiam. Dacă nu uit. 🙂

  13. Poi da, frecvența rezonanței diferă :). Eu cred că am înțeles foarte bine ce vroiai să spui. Și iarăși foarte bine știi cum gândesc , în mare, din convorbirile particulare.

    Citind din nou comentariul tău am observat o mare greșeală pe care o faci. Dreptul la liberă exprimare și abrogarea celebrului „articol 200” au venit ca și consecințe ale schimbării regimului comunist. Aaa, că au fost acolo „pe baricade” nește indivizi care și-au asumat rolul de petent, da. Dar asta nu îi face câștigătorii libertății mele de exprimare, sau a internetului. Sistemul democratic de tip occidental a avut avantajele și dezavantajele lui. Unul dintre avantaje a fost libertatea de exprimare, iar lupta pentru libertatea de expimare a oricărui individ a adus cu sine consecințe precum emanciparea femeii sau drepturile minorităților sexuale. Deci dacă ar fi să mulțumesc cuiva pentru libertățile de care dispun, ar însemna să mulțumesc strămoilor neamului românesc pentru că au luptat pentru independența noastră, ar trebui să mulțumesc regimului comunist pentru că a demonstrat cât de prost se poate aplica o ideologie populistă, trebuie să mulțumesc tendințelor expansioniste ale sistemului capitalist occidental pentru că a înglobat România în sfera sa imperialistă, etc. DACĂ aș fi simțit nevoia de a ieși în stradă datorită unei nemulțumiri, aș fi ieșit împreună cu cei care cochetează cu aceeași nemulțumire.

    Ok. Lămurim lucrurile la o eventuală viitoare întâlnire la Sinaia. 🙂

    O întrebare: De ce marii noștri militanți nu au ieșit în stradă (să facă un Marș Gay) înainte de 1989? 🙂 OARE?

  14. Vin si eu cu o intrebare nelegata de topic: stie cineva daca a existat pana acum vreo incercare de a propune un candidat gay (independent) la alegerile generale/locale? Prezenta unei asemenea persoane in mediul politic ar schimba macar un pic mentalitatile si ar stimula toleranta (cum a facut-o, de pilda, prezenta lui Michael Guest). Chiar daca nu ar castiga in alegeri, simpla prezenta in campanie ar fi benefica prin simpla vizibilitate. Un astfel de candidat cred ar putea obtine destul de usor 5% din voturi in Bucuresti, si poate chiar mai mult; sunt convins ca ar fi votat si de multi heterosexuali, ca Ovidiu de pilda. Gresesc?

  15. Pai ma gandeam si eu ca ar fi un proiect cu substanta, din care s-ar invata ceva indiferent daca reuseste sau nu.

    Michael Guest nu a fost primul ambasador gay declarat al SUA, a mai fostul unul inainte, propus de Clinton (in Luxemburg).

  16. In legatura cu comentariul lui Voyager_3, ma refeream la sentimentele de iubire si ca si voi iubiti, dar nu chiar ce iubeste un str8! Acum ai inteles???
    Apropo, sunt Ovidiu, desi nu ma pot loga ca autor! Cum ma loghez, nestiind parola?

  17. Foarte frumos articolul ma bucur sa vad ca mai sunt si oamenii luminati daca pot spune asa,care ne vad pe noi si din alta perspectiva si cum a zis si @Gabriel :-)) multi inca isi pierd viata din cauza aceasta

  18. si eu sunt heterosexual, am avut zic eu placerea sa cunosc persoane cu aceasta orientare. uni s-au dat a mine dupa un refuz sau maimulte :-)) politicoase si orecatie sa fiu sincer cam asa ?:-) am cunoascut pe cineva care culmea mi-a dovedit ca poate fi un amic redutabil (a fost langa mine si m-a sprijinit moral intr-un moment greu al vietii mele 🙂 si acest lucru ma facut sa privesc situatia cu alti ochi. ce pot sa zic nu va lasati mai prejos, odata si odata veti fi acceptati ca normalitate chiar daca mai dureaza ceva 🙂 .
    Asadar felicitrai lui ovidiu, adtorita lui ma prins „curajul” sa adaug si eu un mic comentariu.

    din partea mea un big hugg :yes:

  19. str8, da’ credeai că noi, „ăștia’, prindem noaptea oameni și-i băgăm la rotisat? Hehe.

    În plus, am așa o vagă impresie, că cel puțin 3 sferturi din cei care citesc acest blog sunt…. str8, ca și tine. Ceea ce spune multe.

    Nu mai oferi „big hug”-uri așa ușor că d’aia se dau băieții la tine. :laugh:

    Sănătate.

  20. :laugh: Cine stie poate ii si place sa se dea baietii la el si el sa se lase greu ;).

    Tine de Orgoliul ala de Mascul Feroce :P.

    Da mai Robert ai dreptate :P! Prindem oameni seara, ii bagam direct legati la ochi la noi in apartament, ii legam de pat, jos textila, ne facem treaba si pe urma ii lasam de unde i-am luat. Hahahahahaha

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here