Acasă Homosexualitate Dumnezeu, religia şi homosexualii

Dumnezeu, religia şi homosexualii

455
39

646x404

Că tot se discută pe tema asta în această perioadă, am zis să scriu şi eu câteva rânduri.

Ar trebui să reţineţi că treburile astea pe care le spun sunt trecute prin prisma gândirii şi credinţelor mele, credinţe ce mi-au fost inoculate din copilărie de către bunica paternă care mă lua cu ea peste tot şi mai cu seamă la biserică. Nimic rău în toate astea până la urmă. Eu cred că puţină educaţie religoasă nu strică nimănui în viaţă deşi cred că ateii nu vor fi de acord cu acest aspect.

Pentru mine Dumnezeu înseamnă lumea, noi oamenii, natura, universul…orice. Dumnezeu este forţa şi spiritul care guvernează totul. Se spune că Dumnezeu trăieşte în toţi şi în toate şi atunci nu pot să cred decât că eu ca gay nu sunt decât o mică părticică din El şi cum i-a creat pe toţi ceilalţi care se consideră  normali, la fel m-a creat şi pe mine fără a considera că există vreun defect din fabricaţie. Pentru mine etalonul de normalitate sunt eu fără a abera în vreun fel. Cum toate lucrurile sunt relative şi le judecăm prin prisma gândirii şi sentimentelor noastre, aşa raportez şi eu restul lumii, fie gay sau heterosexuali, la propria-mi persoană.

Nu mă consider nici vreun mare păcătos dar nici cea mai mare uşă de biserică. Sunt un om cu bune şi cu rele. La fel nu pun pe seama faptului că sunt gay anumite evenimente negative din viaţa mea pentru a spune că eventual sunt pedepsit că sunt gay. Sunt gay pentru că aşa sunt şi nimic mai mult. Nici uşa la biserică nu are vreun dispozitiv să filtreze pe homosexualii care vor să intre aşa că de câte ori am simţit că am nevoie să mă duc acolo, am făcut-o fără să mă gândesc la orientarea mea sexuală şi fără să mă gândesc la opiniile celor care slujesc în biserică despre homosexuali. Preoţimea e liberă să gândească cum doreşte aşa cum şi cei din Noua Dreaptă au aceleaşi drepturi. Consider că este loc pentru toată lumea pe acest pământ, şi pentru noi şi pentru ei.

Poate că gândesc aşa pentru că niciodată nu am considerat că am nevoie de vreo recunoaştere publică a ceea ce sunt. Eu mi-am asumat acest lucru în faţa familiei mele şi a prietenilor şi pentru mine este suficient. Nu consider că am nevoie să îmi ţin iubitul de mână pe stradă sau să ne sărutăm în vreo intersecţie în mijlocul oraşului ca să arăt eu că am iubit. Când a fost cazul şi am avut pe cineva, ieşeam fără probleme în oraş alături de prietenii hetero, veneau la noi în vizite sau ne duceam noi la ei.

Biserica este doar o instituţie la fel cum este şi Parlamentul care încearcă să îşi câştige adepţi. Cum politicienii încearcă să se denigreze unii pe alţii şi ajung să se împroaşte cu noroi în campaniile electorale, aşa şi Biserica caută să câştige susţinători şi atunci atrag şi ei pe cine pot şi cum pot.  Trăim totuşi în România unde educaţia şi spiritul liber în gândire nu sunt tocmai la ele acasă. Suntem un popor de oameni limitaţi în gândire pentru că asta e una din trăsăturile acestui popor. Am prieteni hetero care merg şi la biserică şi au şi ei anumite credinţe legate de Dumnzeu şi care acceptă homosexualitatea ca pe un fapt, care m-au acceptat pe mine dupa ce le-am spus despre mine şi cu care am relaţii de prietenie de aproape 20 de ani. Deci se poate. Nu ţine de religie, nu ţine de Biserică, ţine de fiecare individ dacă acceptă în final. Depinde de educaţia lor, de nivelul de toleranţă, de cunoaşterea lor a fenomenului gay.

Am observat de asemenea ca mulţi gay se declară atei doar pentru au o mică răfuială personală cu Biserica şi cu preoţimea. Însă la fel i-am vazut pe aceştia serbându-şi ziua onomastică ei purtând anumite nume de sfinţi. Dacă eşti ateu convins nu ar mai trebui să serbezi acele zile pentru că se presupune că nu crezi în aşa ceva. Asta a fost aşa ca un mic PS.

În final eu sunt eu, credinţa mea rămâne aceiaşi şi viaţa merge mai departe fie ca vor preoţii sau nu.

39 COMENTARII

  1. Nu cred că cineva se poate opune unei afirmaţii de genul ” puţină educaţie religioasă nu strică în viaţă”. Dacă vine din partea bunicii e ideal. Dacă vine din partea şcolii, însă, sunt multe de dezbătut.
    Faptul că Biserica nu acceptă homosexualii nu mi se pare un abuz, e treaba lor(a preoţimii), ei să se justifice în faţa instanţelor lor şi cu argumentele credinţei lor dacă fac bine. Accept că alegând să urmez instinctul meu „defect” mă situez în afara Bisericii, motiv pentru care nu o să trag de poala popii să mă ierte (la mine, după cum vezi, nu e o răfuială personală).
    Cât de consecventă este Biserica cu principiile pe care le afişează? Aici văd eu o anumită obligaţie a preoţimii de a opera mai degrabă cu conceptul de iubire creştinească decât cu cel de pedeapsă. Şi mai ales (cu greu mă abţin să folosesc majuscule boldate şi de culoare roşie) vâd important ca Biserica să rămână departe de politică şi de administraţie. În 2013 n-are ce căuta Biserica în Constituţie. Măcar din motivul statistic, sunt în ţara asta mulţi cetăţeni neafiliaţi ortodoxiei. Sau cumva Ortodocşii plătesc taxe suplimentare având astfel drepturi suplimentare?

  2. Cât despre onomastică, sunt convins că ateii nu dau doi bani pe dimensiunea religioasă a zilei lor de nume. Profită de o zi dedicată numelui lor. Dealtfel şi credincioşii leagă mai mult Crăciunul de moşul cu acelaşi nume decât de importanta sa conotaţie religioasă, de exemplu. Şi dacă aşa stau lucrurile cu cel mai important item din creştinism, sunt sigur că majoritatea Ionilor, de 7 ianuarie se gândesc mai mult la vin şi sarmale decât la sfântul lor patron.

  3. Ce nu pot eu înţelege e: De ce să te complici? De ce să-ţi pierzi timpul adaptând un Dumnezeu propovăduit a fi “defect” în ceva ce, de fapt, nu e?

    Ai scris despre ceva care pe mine mă interesează foarte mult în ultima perioadă. Şi simt un ton oarecum “supărat” când vorbeşti de atei. Înainte de toate, să facem un lucru clar: dacă mergi la biserică, dacă încă crezi – atunci ţi-o datorezi ţie să crezi totul, cu bune şi rele. Altfel, eşti un creştin ipocrit. Eu unul m-am săturat să aud tot felul de pseudo-creştini care cred doar ce vor, cum vor, fiindcă aşa le pare lor mai decent, mai bine. Nu. Crezi în imaginea unui Dumnezeu? Atunci trebuie să accepţi şi pânza pe care această imagine ţi-a fost prezentată (creştinismul, în orice formă a sa). Altfel, nu eşti creştin şi nu faci decât să-ţi manipulezi credinţa în scopul propriilor interese.

    Ţin de asemenea să te anunţ că, ateu fiind, am să-mi sărbătoresc onomastica şi restul sărbătorilor creştine de prin an. N-au să aibă nicio legătură cu vreun aspect religios, dar le voi folosi drept pretexte de a mă îmbuiba şi a bea până la refuz, în general alături de o companie plăcută (prieteni). Sărbătoarea n-a fost ceva inventat de creştinism. De exemplu, de Crăciun serbez un gras îmbrăcat în roşu care intră prin efracţie în casele tuturor. De Paşti, iepuraşul care a murit pentru păcatele noastre în accidentul ăla de elicopter, dar nu înainte să producă nişte ouă roşii. De frică, evident.

  4. @CM
    Tin sa specific ca nu sunt nici pupator de icoane si nici de moaste ale vreunui sfant. Si de asemenea nu cred ca preotul are vreo putere in a-mi ierta mie pacatele sau vreun drept in a judecat. Judecata e in mainile Altcuiva.

    @Roy Cohn
    Cred ca ai inteles anumite aspecte gresit. Fiecare e liber sa aleaga in cine crede sau daca crede in ceva. Nu am nimic cu nimeni si nici nu sunt suparat. In cine cred eu si cum cred eu este strict problema mea. Relatia mea cu Dumnezeul in care am ales eu sa cred este stric personala. Si atat.
    Iar daca cineva este ateu este tot o alegere fix personala. Este fix problema ta cand alegi sa te imbuibi pana la refuz si cu cine.
    Iar daca Mos Craciun, Iepurasul de Paste si alte simboluri nu au fost inventate de crestinism, au fost inventate de alte culturi si forme de credinta si atunci daca le serbam intr-o forma sau alta iarasi nu ne putem chema atei pentru ca totusi credem in ceva sau cineva si il serbam sub o forma sau alta. 😉

  5. Mersul la biserica nu te face credincios, asa cum statul intr-un garaj nu te face masina.
    Credinta e la indemana oricui. Si n-ai nimic de pierdut daca ai credinta.
    As zice ca ar fi mai mare haosul in lume daca n-ar fi frica de Dumnezeu. Ateii nu-s oameni rai. Am prieteni atei care-s oameni buni si bine intentionati. Am prieteni credinciosi, care merg la biserica pentru ca „trebuie”, care isi fac cruce in fata Casei Domnului din obisnuinta, care tin postul catolic, desi sunt ortodocsi, doar pentru ca e mai permisiv. Am prieteni pocaiti care-s mai rai decat orice credincios ipocrit sau ateu. Asa ca nu-i credinta cel mai just criteriu pentru a imparti lumea in buni si rai, toleranti si intoleranti, gay-friendly sau homofobi.

  6. Nikos, şi dacă ai fi, ai avea tot dreptul.
    Preotul are dreptul de a mijloci iertarea păcatelor celor care se duc şi se închină la zeul pe care îl slujeşte acesta. Celorlalţi le este indiferent. Problema apare când preotului i se permite să îi atace pe „necredincioşi” sau pe „neconformi”. sau să îi „aducă pe calea cea bună”. Istoria e plină de astfel de abuzuri, de aceea când vine vorba de rolul civilizator al Bisericii, sau de contribuţia credinţei la cuminţirea omenirii, cred că socotelile nu sunt corecte dacă nu numărăm victimele cruciadelor, ale inchiziţiei ca debite ale Bisericii. NU am rezultatul, dar sunt sigur că nu e chiar aşa de pe plus cum vrea Preafericitul să credem…

  7. Cred că omul este o fiinţă sensibilă şi prin caracterul ei religioasă, cum susţine şi Eliade. Cred în homo religiosus, chiar dacă nu mă determină mereu să fac o cruce sau să spun o rugă. Am trăit câţiva ani în ritm liturgic, numai de curând m-am detaşat de acesta. Oricum, nu mi-a slăbit spiritul critic şi oarecum refractar. Încă încerc să sintetizez o opinie unitară, nu ştiu dacă am reuşit…
    Religia, cultul are nevoie de disciplină, de aceea impune reguli, norme, adică canoane. Acestea sunt prezente chiar dintru început (Fapte 15)şi sunt legitimate de împrejurări şi tradiţie. Unele canoane sunt inovatoare şi îngăduitoare. O religie universalistă este accesibilă tuturor, adică toţi cei care vor să i se alăture sunt primiţi dacă se supun normelor; nimeni nu este respins pentru ceea ce este în sine. Iar creştinismul este la origine religia, ideologia, curentul spiritual cel mai universalist al emisferei occidentale.
    Oare a fost atinsă limita înţelegerii şi distincţiei între natural şi nenatural, în creştinism? Normativ, trebuie să se pretindă evitarea decăderii, a promiscuităţii şi frivolului, acestea sunt supuse voinţei. Dar, cum în mod absolut nu te învaţă nimeni să fii atras de o fată sau un băiat, neglijând influenţele, iar castitatea este o opţiune, înseamnă că nu există un motiv de respingere de plano a homosexualităţii. Menţin un gram de optimism, istoria ne exemplifică!

  8. Interesante ganduri, totuşi, dacă esti ateu, nu trebuie să ritualizeei ateismul tău, în sensul că: dacă mă cheamă Andrei, de Sf. Andrei din calendarul ortidix nu ar trbui să îmi organizez o petrecere. Până la urmă este un prilej de a te vedea cu cei dragi ţie. Nimeni nu te opreşte ca de Sf. X, Y, sau Z să faci o glumă de genul: „Mmmm, l-ai văzut pe Sf. Petru/Ştefan/Ioan/Etc_erius de la 3, ce l-aş mai *sfinţi*” ( joke 🙂 ). Până la urmă, a fi ateu nu înseamnă să fii un fel de militant, ci să gândeşti diferit.

    • Daca luam cuvantul „ateu” din dictionar ii vedem sensurile acolo. Eu cred ca a fi ateu inseamna a nu crede in nimic si in nimeni, poate doar in tine insuti. 😀
      Cat despre serbarile onomastice, asa faceau si diverse culturi/triburi ritualuri si serbari de slavire pentru diversi zei, asa ca indiferent ca scopul serbarii
      onomasticii este doar de a te distra cu prietenii, este tot o serbare in acea zi care celebreaza pe cineva…asa ca nu mai te poti declara ateu convins. 🙂

  9. Da, chiar așa, Roy Cohn, de ce mâhnești băietul? Ateu rău ce ești 😛 Doar el a zis clar din start că buni i l-a inoculat pe Doamne-Doamne…

  10. @NikOS

    Am zis ca n-am sa mai spun nimic, dat fiind ca mi-era clar ca n-am cu cine de la bun inceput, dar vad ca stii prea multe si ma simt onorat sa vin sa-ti completez, respectiv indrept convingerile.

    Nu, am inteles totul prea bine. Am inteles bine ce vroiai sa spui si cu atat mai bine in ceea ce pretinzi a crede. Dumitale iti permiti sa imi spui mie ca, daca indraznesc sa beau ceva de ziua onomastica a mea sau a lui cutarica, inseamna ca nu ma pot declara ateu fiindca sarbatoresc inevitabil „ceva”, si prin asta automat cred in „ceva”. Reciteste de vreo 2-3 ori fraza si vezi daca mai are vreun sens.

    Mergand totusi pe acelasi fir logic (si e un fir atat de subtire in cazul de fata), nici tu nu poti pretinde sa spui ca ai o credinta in ceva. E doar o iluzie, dat fiind ca, in ceea ce crezi tu cred si altii de mai mult timp, cu mai multa convingere si cel putin cu un spirit al retoricii bine dezvoltat, astfel incat sa se poata convinge ori convinge pe altii de aceste fapte (nici in cazul tau, nici in cazul lor nu se pot gasi dovezi palpabile a acestei deitati). Dar tu nici macar in ceea ce cred ei nu crezi, fiindca nu-ti convin partile aiurea. Iei ce-ti place si faci un fel de ghivechi religios in care o deitate chiar poate fi perceputa ca fiind OK. Ceea ce e absurd, lipsit de logica si de prisos. Mai bine ai spune „Cred in ceva. Nu stiu inca in ce”.

    Diferenta dintre noi e ca eu, spre deosebire de tine, n-am nevoie de frica de-o divinitate care sa ma impinga inspre a face bine. N-am nevoie sa stiu ca e o zi onomastica pentru a putea bea. Ieri, de exemplu, am sarbatorit faptul ca a fost Marti Seara. Acum sarbatoresc Cafeaua de Dimineata. E atat de frumos in religia mea ateista plina de serbari spontane. Nu te bagi si tu? Avem prajituri.

     

    Am mintit. N-avem.

  11. I. „Ne putem face partasi si de pacatele altora?
    Da, si iata cum:
    5) Cand tacem si nu infruntam pe cel ce pacatuieste […];
    6) Cand trecem cu vederea si nu pedepsim pe pacatosi;”

    Poate ghici cineva de unde am citat? Să ghicească nu să caute pe net textul. Nu-i din cine ştie ce predică ţinută de vreun imam. Imami care ţin astfel de predici sunt consideraţi pericol public în Occident.

    Remarcaţi faptul că textul nu distinge nici după tipul păcatului şi nici după calitatea cititorului (este judecător sau nu).

    Textul citat, esenţă a extremismului religios şi a intoleranţei religioase, se găseşte în Catehismul Bisericii Ortodeoxe Române.

     
    II. Ieri seară un preot ortodox, într-o emisiune TV, a calificat drept eretice bisericile care binecuvântează căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Şi-a menţinut şi repetat susţinerea chiar şi după ce au fost enumerate câteva dintre aceste biserici.

    Intoleranţa religioasă nu-i de ignorat. O nebună, Luminiţa Ruxandra Solcan, a mers în anul 2005 de la Iaşi până în Franţa şi a înjunghiat mortal acolo un foarte respectat pastor protestant, Frere Roger, în vârstă de 90 ani, care îşi dedicase viaţa mişcării ecumenice. Nebuna noastră auzise predici în care erau diabolizate celelalte religii creştine şi mişcarea ecumenică.

    Cu propaganda deşănţată făcută împotriva homosexualilor în această perioadă de către oamenii bisericii n-avem de unde şti ce nebun se pregăteşte undeva să omoare homosexuali.

     
    III. Am considerat utilă învăţarea religiei în şcoală. Practic, nimeni nu poate înţelege o mare parte din marile capodopere ale artei şi culturii fără a cunoaşte faptele biblice la care se referă.

    Sunt siderat însă de turnura pe care o dau preoţii orelor de religie. Sunt ore de îndoctrinare religioasă nu de religie.

    Astăzi n-aş mai susţine sub nici un motiv învăţarea religiei în şcoală.

     
    IV. Creştinii fundamentalişti vorbesc cu mândrie despre absolutul moralei creştine, ca fiind dictată de însuşi Dumnezeu şi care nu se poate schimba. Arareori se vorbeşte, şi cred că nu există printre cititorii blogului mulţi care ştiu adevărul, când şi cum s-a definit această morală creştină.

    În Vechiul Testament, în special în Levitic, sunt o sumă de precepte religioase, cunoscute sub numele de Legea lui Moise. Ele cuprind, printre altele, morala iudaică. Despre acele texte în Biblie se spune că au fost scrise sub dictarea lui Dumnezeu.

    Isus însuşi a respectat Legea lui Moise şi a spus explicit că nu a venit să strice Legea (Legea lui Moise).

    Cam prin anii 48-50 a avut loc Conciliul Apostolic de la Ierusalim, cum este numit acum, în care situaţia s-a schimbat dramatic. Atunci câţiva ucenici ai lui Isus au aruncat la gunoi aproape întreaga Lege a lui Moise, scrisă după dictarea lui Dumnezeu, şi au hotărât: creştinii „să se ferească de întinările idolilor şi de desfrâu şi de (animale) sugrumate şi de sânge” (Fapte 15:20), fără obligaţia respectării restului Legii lui Moise. Tot atunci s-a decis renunţarea la circumcizie, stabilită ca legământul între Dumnezeu şi Avraam (Facerea 17:10-14).

    Astfel, morala creştină alături de alte câteva lucruri care ţin de creştinism, au fost stabilite nu de către Dumnezeu ci de către acel conciliu. Participanţii nu au avut vreun respect faţă de Legea lui Moise. De ce ar trebui acordat atunci un mai mare respect restului credinţei creştine?

     
     
    Deja am scris mult prea mult!

  12. Angel,”Suntem toti oameni Domnului deci si noi suntem oameni” eu as crede ca toti suntem oamenii lu mama si tata nu lu dumnezeu ca nu el te-a tinut in burta 9 luni si te-a nascut.Cel mai „aiurea” subiect posibil „dumnezeu” fara suparare pentru cei credinciosi,dar pe bune cata minte iti trebuie sa crezi in asa ceva?Parerea mea personala,inafara de manipulare in masa pentru a face bani sau a incerca sa controleze o mare majoritate din populatie prin „a avea frica de ceva” pentru ca daca nimeni nu ar crede in nimica ar ajunge sa fie haos.E ok ca sunt care cred in Dumnezeu,au alti mai mult loc la furat,violat,omorat si la ce o mai fi pacat.Ar trebuii sa construim si biserici pentru Superman ca are puteri si salveaza lumea,face miracole!!!!Dar stai ca Superman cunoastem ca e personaj fictiv,insa Dumnezeu nu e personaj fictiv ca doar exista biblie si eu stiu ce alte chesti scrise in care crede lumea.O tampenie mai mare decat globul.Dar asta e fiecare are dreptul sa creda in ce vrea el,pacat totusi de cei care toata ziua buna ziua,religie,dumnezeu,rugaciuni,pacate si asa mai departe,o pierdere de timp 😐

  13. „I regard the brain as a computer which will stop working when its components fail. There is no heaven or afterlife for broken down computers; that is a fairy story for people afraid of the dark,” Stephen Hawking

    si traducerea:

    „Eu vad creierul ca pe un computer care va inceta sa functioneze cand componentele sale cedeaza. Nu exista rai sau viata dupa moarte pentru computerele stricate; este doar un basm pentru cei carora le este frica de intuneric”

    Nu ma deranjeazaa credinciosii, ma deranjeaza doar fanatismul dus la extrem sau pretinsii credinciosi..este libertatea fiecaruia sa creada orice, pana la proba contrarie (sper sa nu depasesc cu mult 60 ani :P)nu am vazut dovezi ale existentei unei fiinte superioare !

  14. Trevor,unii chiar pierd,bani,pun sanatatea in pericol pentru nu stiu ce rahat de post sau eu stiu ce rahat de pelerinaj sau ce mai fac credinciosii…multi sunt trasi pe sfoara mai ales de preoti care isi baga banu in buzunar care il ia de la om si isi cumpara bmw sau eu stiu ce mertzan.Deci sa fim seriosi e bataie de joc chiestia asta si de castigat nu este nimica…Dar repet fiecare face ce vrea 🙂

  15. @SoulEater
    Poate ar trebui sa faci o distinctie clara intre Dumnezeu/credinta proprie in El si Biserica/preotime. Una e una, alta e alta.
    God’s speed! 😉

  16. Eu unul am renuntat de mult la religie. Credinta mea nu mai poate fi influentata de religie. Religia e o institutie care vinde franturi sau nimicuri din spiritualitate. Religia si spiritualitatea mai au foarte putin deaface.
    Va pot face o lista mare cu carti de filosofie pe tema asta dar ma indoiesc ca o sa le citeasca careva.

    Incercati sa nu mai faceti confuzia asta idioata intre biserica si Dumnezeu. Intre ce face preotul si credinta. Sunt doua lucrui total diferite ba chiar opuse in anumite cazuri.

    Sunt de parere ca valorile proprii sunt cea mai buna legatura intre om si Dumnezeu. (nu am sa intru in detalii, e prea mult de povestit)

    Il sustin pe NikOS, nu prea mai exista atei, nu cred ca au existat vreodata. E doar o forma de negare/transformare a divinitatii/credintei. Din moment ce esti un om bun nu poti fi ateu, e doar o negare a sinelui – o iluzie. Oricum, bun sau rau tot esti o parte din creatie, una cu Dumnezeu. Cred ca e o directie prost definita cea pe care ateii sustin ca o urmeaza.
    Din punctul meu de vedere doar negarea sinelui poate fi o negare a divinitatii, depresia fiind o boala a credintei.(ca sa spun asa)

    Ma rog, details and theories hard to explain( or not, but it takes time)

    Ps: dupa cum a spus Fireman intr-un articol de-al sau: iubirea cea mai suprema este cea de sine, una narcisista, egoista. ( a nu se lua ad literam)

  17. Pentru mine, Dumnezeu a făcut multe minuni, chiar și atunci când nu meritam. Nu merg des la biserică, și câteodată mai uit să-mi spun rugăciunile. Și-atunci, El, mă mai atenționează. :p
    Mi-a plăcut mult articolul tău! 😉

  18. Nu stiu cum se face, dar intotdeauna ura si intoleranta provenite din religii sunt toate pe gustul majoritatii dintr-o populatie data. Pentru ca aia e religia ADEVARATA. Ce coincidenta!

  19. @0*0, dar cand te uiti seara la porno si faci laba, nu te mai miri de ce acele materiale exista pe internet?
    Eu cred ca esti un homosexual care nu se accepta, unul trecut de prima tinerete care nu mai are sanse la ceva „actiune”, ca sa-i spun asa.
    Mi-e lene sa imi pierd timpul in a-ti explica ce si cum, e clar ca nu am cu cine, orice ti s-ar spune, indiferent de argumente, tu ai deja ideile tale.
    Ps- religia e un lucru personal. Daca cineva nu crede in Dumnezeu, nu e din cauza ca e homosexual sau heterosexual ci pentru ca si-a pus intrebari despre religie, a avut nesimtirea de a pune intrebari, de a gandi.

  20. @0*0 Stai linistit, in adolescenta eram foarte religios, si eu ma intrebam de ce homosexualii trebuie sa se afiseze in public, de ce vor parteneriate civile sau casatorii, de ce sa se tina de mana/sarute pe strada. Si nici eu nu aveam nimic cu ei. O sa-ti treaca si tie faza asta, nu te stresa prea tare.

  21. Cat de greu este pentru fiecare din noi, oamenii, a admite/in speta, a recunoaste diverse si felurite aspecte! Am citit si eu articolul; nu stiu ce sa scriu, adica, nu stiu prea bine ce sa scriu/spun, doar ca exista un tragism al intelegerilor. Fii fericit si bucura-te! Exista un singur sens al vietii: tot inainte!

  22. Fuck! Nu se autosesizeaza nimeni sa ii ia piuitul astuia care isi spune 0x0??? Nu de alta dar am alergie la prostie si nu vreau sa ajung la urgente :))))

  23. @Nikos, pe tine nu te distreaza catusi de putin astfel de comentarii?

    Pentru ca Loc de Joaca e inchis: Smog baiete, unde ai disparut? Tu stii ca gandindu-ma la tine, in loc sa cobor din metrou la Basarab, am coborat la Gara de Nord? (Bine, cred ca era si obisnuinta, de obicei la GN cobor). Acum stii! Am realizat cand am coborat si mi-a fost rusine sa intru din nou, ce-ar fi gandit lumea din metrou?! 😛

  24. @Adi
    Tocmai ca ma distreaza am si facut gluma respectiva.
    Asta nu e decat nu amarastean care habar nu are de viata lui, un batut de soarta.
    Oare de ce si-a spus 0x0? Pentru ca stie ca e o nulitate? :)))))

  25. @ Adi – Hahaha. Eu odata mi-am pierdut firul in metrou si m-am trezit in Pantelimon. Apoi m-am intros si m-am trezit la Dristor 2. Tinteam sa ajung la Stefan Cel Mare. Have no shame in public transportation lol. 🙂

  26. @0*0,
    Daca homosexualitatea e asa gresita cum pretinzi tu, atunci de ce am mai fi existat? Cam multe greseli face Dumnezeu asta al tau, nu?
    Da bre, nu sunt hinduist ci spiritual. Nici nu pot sa o numesc religie pentru ca nu e. Nu am nevoie de o institutie sa se dea cu parerea despre ce si cum sa cred eu ca doar ei le stiu pe toate ca le-o zis ceva bade acuma 2000 de ani (by the way, ma intreb daca in biblie mai exista o propozitie intreaga scrisa asa cum era ea la inceput)
    Oricum, am ajuns la concluzia ca fie ca exista ceva superior, fie ca nu, ar trebui sa fim totusi oameni si sa ne facem viata mai buna fara sa afectam viata altora prea mult 😉
    My advice? Vezi-ti de treaba.

    ( http://tinypic.com/r/2iw3f5f/5 )

  27. Cred ca aici intervine frecventa confuzie dintre credinta si Biserica.Multa lume o face,si este facuta intr-un mod abuziv,si grotesc mai ales la scoala,unde se pune mai mare accentul pe regulile stricte care trebuie urmate,sarbatori si ritualuri,eticheta unui om care o sa ajunga in Rai,sau mai stiu eu ce aberatii care te impiedica sa-ti dezvolti propria mentalitate cu privire la acest fenomen.
    Biserica e mai mult decat o institutie,a ajuns un fel de firma de marchendising,interesata mai mult de propria bunastare decat de sufletele enoriasilor.Cred ca deja sunt ultrapopulare ,,greselile” si etica slujitorilor acestei institutii.Adica,hai sa fim seriosi,cred ca au savarsit mai multe pacate decat am putea noi sa ne gandim ca ar fi posibil intr-o viata de om.Dar trecem peste.Ideea e ca,fiecare individ isi dezvolta propria relatie cu Dumnezeu.Mai mult decat atat,eu o vad ca pe ceva intim,si personal,nu ca pe un curs didactic.Acest lucru nu se invata,si nu exista un mod ,,à la carte” de a-l face.Se simte,se traieste.Cred ca este mai mult un mod de a te cunoaste mai bine pe tine insuti,si de a avea un sprijin.
    Dumnezeun nu te va parasi niciodata,si cu siguranta te va primi in Rai;iti ofera mai degraba un standard de lucruri morale,care ar trebui respectate.Cu Dumnezeu poti comunica oriunde,insa exista anumite lacase de cult care iti ofera intr-adevar pacea si linistea ce reflecta cu adevarat credinta.In general sunt acele mici bisericute,din satele cu cativa oameni,iar acolo,simti cu adevarat ca parasesti lumea asta,si ca intri intr-un spatiu atemporal in care poti comunica in voie cu divinitatea.Ar trebui sa ne facem timp sa ajungem in astfel de locuri macar de cateva ori pe ani,deoarece chiar te incarca cu energie pozitiva.
    Cat despre religia in relatie cu homosexualitatea…ei bine,Dumnezeu stie cine esti cu adevarat,si nu trebuie sa iti ascunzi sentimentele si personalitatea de El,de alti oameni,sau de tine.Important este sa te iubesti tu asa cum esti,pentru ca El sigur te iubeste,si cu siguranta si cei din jur o fac,pentru motive cat se poate de diferite,dar semnificative.Nu trebuie sa ne mai etichetam unii pe altii…stiu ca e greu,dar ar trebui sa incercam cu totii sa facem acest exercitiu,cine stie cati oameni minunati vom descoperi asa.
    Si inca un lucru:nimeni nu este normal,credeti-ma.Pentru simplul motiv ca ,,normal” nu exista.De aceea cu totii suntem unici.

  28. In sfarsit citesc si eu cu placere un blog a unui homosexual ,felicitari!!Restul numai comentez pentru ca, nu vreau sa se simta cineva jignit ,dar cert este ca ,daca toti ar gandi precum tu ,cu siguranta lumea isi va schimba mentalitatea fata de homosexuali …

  29. Nu stiu ce sa zic, povestea ta e cam dramatica. Si eu am crescut alaturi de biserica de dumnezeu, dar bro, e cam ciudat 1 sa fii gay altul sa pacatuiesti apoi sa te inchini la altar sa saruti sfintele icoane. E greu, ca toti gresim eu nu te judec cred ca nimeni de aici nu-ti vrea raul, dar daca esti preot si esti gay atunci e greu. Toti avem credinta in dumnezeu, dar trebuie sa ai frica. Nu stiu, postarea ta e cam cam, nu amesteca viata personala cu cele de credinta

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here