No menu items!

Dicţionar LGBT, partea I (A-L)

Acelasi autor

Tu mergi la Bucharest Pride?

Astăzi începe a 10-a ediţie a paradei LGBT Bucharest Pride şi încă sunt indecis dacă voi participa sâmbăta viitoare la evenimentul culminant al acestei...

Reacţii la declaraţiile Mihaelei Rădulescu

A durat ceva, dar am strâns cele mai importante ştiri, postări de pe bloguri şi postări de pe Facebook sau Twitter apărute în legătură...

Dezbatere naţională! Your host tonight: Răduleasca

   Cred că deja ştiţi despre declaraţiile recente ale Mihaelei Rădulescu despre comunitatea LGTB, dacă nu, oricum, le analizăm puţin mai jos şi discutăm şi...

Nu mai asculta radio, omule!

Există muzică şi după TOP 40 Kiss FM! Gusturile mele muzicale n-aş zice că sunt foarte comune, dovadă că am găsit de-a lungul timpului puţine...

3(trei) gânduri despre bisexualitate

Prietena mea cea mai bună mă sună într-o seară să-mi spună că un prieten de-al ei tocmai i-a spus că e asexual! Fata asta...
Tudor
Tudor
Age: 23 Status: Out and Proud (...and NOT single) Hobbies: reading quality journalism, modern art and old music, positivity and urban exploration

Aveţi mai jos prima parte a unei postări cu definiţii de interes pentru membrii comunităţii LGBT. Cred că toţi trebuie să le cunoaştem pentru că folosim aceşti termeni în postările de pe acest blog, dar şi în viaţa de zi cu zi. Aceste definiţii sunt elaborate de specialiştii de la Asociaţia Accept şi ECPI (Centrul Euroregional pentru Initiative Publice) şi apar într-o broşură adresată persoanelor transgender din România. Broşura poate fi consultată la acest link: Broşura “Trans în România” (feb. 2014 – document PDF, 57 pag.)

În zilele următoare voi posta partea a doua cu termenii din rubrica “Glosar” a broşurii amintite.

Bifobie –  Se referă la teama irațională și aversiunea față de bisexualitate și/sau față de persoanele bisexuale. Bifobia se poate manifesta prin limbaj jignitor sau infracțiuni motivate de ură, prin hărțuirea persoanelor bisexuale, etc. Bifobia există atât printre heterosexuali, cât și printre homosexuali și este adesea bazată pe susținerea ideii că bisexualitatea nu există cu adevărat („este doar o fază”) și pe stereotipuri care asociază persoanele bisexuale cu infidelitatea și promiscuitatea.

Bisexual/ă – O persoană care este atrasă fizic, romantic și/sau emoțional atât de bărbați, cât și de femei.

Bisexualitate – Capacitatea unei persoane de a simți atracție fizică, romantică și emoțională față de și de a avea relații sexuale atât cu bărbați, cât și cu femei.

Bullying – Bullying-ul poate fi tradus în limba română prin intimidare sau hărţuire. Totuşi bullyingul nu este complet sinonim cu aceşti termeni. Bullying-ul se referă la folosirea forţei, ameninţării, constrângerii, intimidării, sau impunerea agresivă a dominaţiei asupra cuiva. Acest comportament este de multe ori repetat vizând aceeaşi persoană sau grup de persoane şi devine o obişnuinţă pentru agresor. Termenul se foloseşte de cele mai multe ori, dar nu exclusiv, pentru hărţuirea şi intimidarea care apar în mediul şcolar.

Cisgender – E un termen care se referă la toți oamenii care nu sunt transgender sau transsexuali. O persoană care se simte confortabil cu genul la care a fost încadrată la naştere este o persoană cisgender. Un exemplu de persoană cisgender este o femeie căreia i s-a atribuit la naştere sexul femeiesc, are corp femeiesc şi se identifică drept femeie. A fi o persoană cisgender nu are legătură cu orientarea sexuală. Persoanele cisgender pot avea orice orientare sexuală.

Coming out – (în limba engleză în original, dar folosit ca atare şi în limba română) Procesul unei persoane de a-şi conştientiza, a-şi asuma şi de a dezvălui altora propria identitate de gen (pentru persoane trans) sau orientare sexuală. Este un termen folosit de lesbiene, gay, bisexuali și persoane trans pentru a descrie experiența lor de auto-descoperire şi auto-acceptare a orientării lor sexuale/ identităţii lor de gen și decizia lor de a împărtăși acest lucru și altor persoane.

Discriminare – Conform legii, discriminarea se referă la orice acţiune de excludere, restricţie sau preferinţă bazată pe un criteriu protejat de lege (rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap,boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu) şi care are drept scop sau efect înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice. Discriminarea este un comportament interzis de lege şi sancţionat contravenţional prin O.G. 137/2000 republicată.

Discriminare multiplă – Se referă la discriminarea care are la bază cel puţin două criterii protejate de lege. Conceptul de discriminare multiplă recunoaște faptul că persoana poate fi discriminată în funcţie de mai multe aspecte ale identității sale, iar acest lucru este privit ca un factor agravant al faptei de discriminare, fiind sancţionat în mod expres de lege (O.G. 137/2000, art. 2, al. (6)). De exemplu, o femeie aparţinând unei minorităţi etnice poate să fie discriminată atât pe baza genului, cât și pe baza originii sale etnice.

Discriminarea directă – În cazul discriminării directe, persoanele tratate diferit se află în situaţii identice sau comparabile. De exemplu, o femeie primeşte un salariu mai mic, deşi are atribuţii identice cu un bărbat care lucrează în aceeaşi companie. Criteriul protejat este „sexul”, iar situaţia comparabilă este dată de identitatea atribuţiilor. Acel “celălalt” aflat într-o situaţie similară care a fost sau ar fi fost tratat mai favorabil decât persoana discriminată se numeşte “termen de comparaţie”.

Discriminarea indirectă – Legea prevede că discriminarea indirectă priveşte acele prevederi, criterii sau practici aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor protejate, faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare. (O.G. 137/2000 republicată, art. 2, al. (3). Discriminarea indirectă este, aşadar, efectul unei reguli, criteriu sau practici care are o aparenţă de neutralitate. Cu alte cuvinte, din formularea acestora nu reiese în mod expres un tratament nefavorabil în comparaţie cu alte persoane. Efectul regulii este cel care creează discriminarea – excluderea unei categorii de persoane de la beneficiul unui drept.

Discurs motivat de ură – Discursul motivat de ură sau hate speech reprezintă toate formele de exprimare care răspândesc, incită, promovează sau justifică ura rasială, xenofobia, antisemitismul sau alte forme de ură bazată pe intoleranță: naționalism agresiv și etnocentrism, discriminare și ostilitate față de minorități sau imigranți (definiția Consiliului Europei, Recomandarea 97(20)). În cuvintele Curții Europene a Drepturilor Omului, „toleranța și respectul față de demnitatea egală a tuturor ființelor umane reprezintă fundația unei societăți democratice și pluraliste” și, în consecință, ”este necesar ca în societățile democratice să se sancționeze și chiar să se prevină toate formele de exprimare care răspândesc, incită, promovează sau justifică ura bazată pe intoleranță”, cu condiția ca măsurile care se adoptă să fie proporționale față de scopul urmărit (cauza Gündüz v. Turkey, 1997). Nu există vreo definiție general obligatorie a termenului „hate speech” iar fiecare țară îl reglementează diferit. În România, discursul motivat de ură este abordat în contextul mai larg al atingerii dreptului la demnitate personală (O.G. 137/2000 republicată, art. 15), legea sancţionând “orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-şovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități şi legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.” De asemenea, discursul motivat de ură se poate sancţiona penal ca Incitare la ură sau discriminare (art.369 din Codul penal) (vezi mai jos).

Dispoziţia de a discrimina – Reprezintă un ordin dat unei persoane aflate într-o poziție inferioară de autoritate(de exemplu, angajat sau subaltern) cu indicaţia de a discrimina o altă persoană. Articolul 2, alineatul 2 din OG 137/2000 sancţionează dispoziţia de a discrimina.

Drepturile omului –  Un set de drepturi esenţiale, recunoscute internațional, inerente persoanelor pe baza statutului lor de fiinţe umane. Drepturile omului sunt universale, inalienabile, indivizibile și interdependente și sunt consacrate atât la nivel internaţional, prin tratate şi convenţii, cât şi la nivel naţional prin legi şi constituţii. Statele îşi iau angajamente la nivel internaţional pentru protejarea drepturilor omului şi se obligă, pe de o parte să se abţină de la încălcarea acestor drepturi şi pe de altă parte să ia măsuri pozitive pentru promovarea şi respectarea drepturilor omului. În anumite situaţii, guvernele trebuie să apere cetăţenii nu doar de propriile instituţii (protecţie verticală), ci şi de încălcări ale drepturilor care provin de la alţi indivizi (protecţie orizontală). Prin convenţii internaţionale s-au instituit mecanisme de protecţie a drepturilor omului cu caracter universal (ONU) sau regional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului).

Egalitate de gen – Apare atunci când oamenii, indiferent de genul lor, sunt tratați egal și au drepturi, obligații și oportunități egale indiferent de genul lor.

Expresie de gen – Modul în care oamenii își exprimă identitatea de gen și sunt recunoscuți de ceilalți ca având un anumit gen. Expresia de gen se referă adesea la unele trăsături vizibile (haine, coafură, gestică, maniere, etc.), care sunt atribuite unui anumit gen în societate. Conexiunea dintre trăsăturile fizice și gen deseori depinde de contextul social, istoric și cultural al societății, și este, în mod tradițional, gândită în termeni de ”masculin” sau ”feminin”.

Gay – O persoană care este atrasă romantic, emoțional și/sau sexual de persoane de același sex. Deși termenul se poate referi atât la bărbați, cât și la femei, de cele mai multe ori el este folosit pentru a descrie bărbații.

Gen – Spre deosebire de „sex”, care ţine de biologie (biologic vorbind, corpul unei persoane va fi de sex femeiesc, bărbătesc sau intersex), „genul” este un construct social, bazat pe un ansamblu de caracteristici emoționale, comportamentale şi culturale pe care societatea le ”atașează” sexului biologic al unei persoane. Constructul de gen împarte persoanele în „femei” şi „bărbați”. Genul poate avea mai multe componente, inclusiv identitatea de gen, expresia de gen, rolurile de gen etc. Există persoane care, ca gen, nu se recunosc în categorisirea bărbat/femeie (persoanele queer, androginii, etc).

Hărțuire – Hărţuirea este o formă specifică de discriminare şi reprezintă un comportament reprobabil bazat pe un criteriu protejat de lege (rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu) care are ca efect crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. Hărțuirea poate consta într-un singur incident sau în mai multe incidente petrecute de-a lungul unei perioade de timp şi poate veni atât din partea celor aflaţi pe o treaptă superioară de putere, cât şi din partea colectivului în care o persoană desfăşoară o anumită activitate. Poate lua multe forme, ca de exemplu amenințări, intimidare, abuz verbal, remarci sau glume despre orientarea sexuală, expresia sau identitatea de gen etc., și de cele mai multe ori are ca urmare crearea unui mediu intimidant, degradant sau ostil. Hărţuirea reprezintă contravenţie şi este sancţionată de legea română prin O.G. 137/2000 republicată, art. 2, al. (5). Manifestată prin anumite acţiuni, hărţuirea poate lua forma unei fapte sau unor fapte penale cărora ar trebui să li se aplice circumstanţa agravantă de la art.77 lit. h din Codul penal. Există şi o infracţiune în noul Cod penal denumită „Hărţuire”(art.208): „(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă. (2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.”

Heteronormativitate – Se referă la aşteptarea ca toţi oamenii să se împartă în bărbaţi şi femei şi să fie atraşi de persoane de sex opus. Heteronormativitatea sugerează că heterosexualitatea și polaritatea de gen sunt singurele moduri adecvate de a înțelege sexualitatea și identitatea de gen.

Heterosexualitate – Capacitatea unei persoane de a simți atracție fizică, romantică și emoțională față de și de a avea relații sexuale cu persoane de sex diferit față de al său.

Homofobie – Frica irațională sau alte atitudini și emoții negative față de homosexualitate și/sau față de persoanele gay. Oamenii îşi pot exprima homofobia prin fapte și discursuri motivate de ură sau prin alte practici discriminatorii, cum ar fi hărțuirea persoanelor gay. Homofobia este adesea considerată ca fiind acelaşi lucru cu bifobia sau transfobia, însă în realitate aceşti trei termeni nu se suprapun întotdeauna (cineva care nu este homofob, poate fi transfob, etc).

Homosexualitate – Capacitatea unei persoane de a simți atracție fizică, romantică și emoțională față de și de a avea relații sexuale cu persoane de același sex.

Identitate de gen – Se referă la experiența conștientizată individual și profund psihologică a genului, care poate să corespundă sau nu cu sexul atribuit la naștere și include un simț personal al propriului corp și al altor expresii de gen, cum ar fi: hainele, discursul, gesturile etc. Pentru a înțelege pe deplin conceptul identității de gen, este important de subliniat diferența care există între sex și gen. În timp ce “sex” se referă la diferența biologică dintre bărbat și femeie, “gen” include de asemenea diferențele sociale dintre bărbaţi şi femei. Felul în care oamenii definesc genul feminin sau masculin s-a schimbat de-a lungul timpului şi chiar pentru acelaşi moment diferă de la o cultură la alta.

„In the closet” – („în dulap”; în engleză, folosit uneori ca atare şi în română) Este o expresie folosită pentru a descrie persoanele lesbiene, gay, bisexuale şi trans care nu îşi fac cunoscută orientarea sexuală, respectiv identitatea de gen.

Incitarea la ură sau discriminare – În România, incitarea la ură sau discriminare este considerată infracţiune şi este prevăzută în Noul Cod Penal (art.369): „Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Infracțiuni motivate de ură – Se referă la situaţia în care motivul sau mobilul care stă la baza comiterii unei infracţiuni este legătura reală sau percepută a persoanei vătămate cu unul/unele dintre criteriile protejate de lege (rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA) sau afilierea, reală ori aparentă a persoanei vătămate cu un anumit grup identificat prin criteriile menţionate. În legislaţia penală din România, săvârşirea unei infracţiuni pe temeiul unuia dintre criteriile protejate de lege „ori pentru alte împrejurări de acelaşi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorităţii unei persoane în raport cu celelalte” reprezintă o circumstanţă agravantă legală care poate viza oricare dintre infracţiunile prevăzute de Noul Codul Penal (Art. 77, lit. h). Efectul acestei circumstanţe este înăsprirea pedepsei pentru infracţiunea pe care instanţa o constată ca fiind motivată de ură.

Intersex – Persoane care au trăsături genetice, fizice și psihice care nu sunt nici exclusiv masculine, nici exclusiv feminine, care sunt tipice pentru ambele genuri în același timp sau nu sunt clar definite pentru niciunul. Acest termen a înlocuit termenul “hermafrodit”, care a fost folosit în mod extensiv în secolele XVIII și XIX. În prezent, termenul „hermafrodit”, în anumite medii, este considerat peiorativ. În alte medii nu are conotaţii peiorative însă acoperă doar persoanele al căror corp se află exact la mijlocul distanţei dintre un corp femeiesc şi unul bărbătesc.

Lesbiană – O femeie care este atrasă emoțional, romantic și/sau sexual de femei. Unele lesbiene preferă să fie numite lesbiene mai degrabă decât queer, gay sau homosexuale, pentru a reflecta faptul că există diferenţe importante între experienţele femeilor şi experienţele bărbaţilor queer/gay.

Previous article
Next article

1 COMMENT

Comments are closed.

Vezi si...

Metamorfoza!

Un aspect interesant pe care am putut sa il observ la multi tipi este faptul ca in momentul in care ajung intr-un oras mai mare, cu o ‘comunitate’, ei tind sa treaca printr-o serie de schimbari profounde: incepe sa primeze viata de cluburi, intalniri cat mai dese (cu sau...

Articole din aceeasi categorie