Presa…

Mai jos interviul pe care l-am dat unui trust din mass-media românească. Voi reveni cu link-ul când va fi publicat.

1. Să o luăm cu începutul… cum a fost mediul în care ai crescut?

Copilăria mea a fost ca oricare alta. Aveam 8 ani când a venit Revoluția, țin minte că mama pusese perne umplute cu puf de gâscă în geam. Ce am văzut la părinții mei a fost un model de cuplu cum rar se mai poate întâlni în ziua de azi… loiali unul altuia, devotați, grijulii. Sunt extrem de recunoscător soartei din acest punct de vedere.

2. Care a fost momentul în care ai realizat că da, eşti gay?

Oh, probabil în fazele timpurii ale adolescenței. În general societatea e formată după niște reguli stricte. Colegii la scoală fluierau după fete, le cărau gențile sau cei mai curajoși culegeau câte o floare din curtea școlii pentru a le sensibiliza. Ei bine, eu nu am avut o pornire către așa ceva. Dar mi se păreau foarte drăguțe toate aceste “abordări”, din perspectiva privitorului.

Nu cred că se poate vorbi de un anumit moment, fix, în care realizezi că ești gay. Totul e un proces de autocunoaștere. Avusesem și câteva prietene dar nu m-am simțit niciodată împlinit sentimental. Am avut parte la un moment dat, pe la 20 de ani, de o poveste mai stufoasă când am realizat că nu pot să mă mint în continuare. Cred că acel moment a fost crucial. Cred că atunci, în acea perioadă, am acceptat faptul ca oamenii nu “trebuie” să fie toți într-un anumit fel și că de fapt e dreptul nostru, al fiecăruia, să iubească suflete… și nu sexe.

3. Cum au reacţionat părinţii tăi când le-ai spus că eşti gay?

Părinții mei sunt oameni destul de conservatori însă spre uimirea mea nu a fost chiar prăpădul care mă așteptam să fie. Ca și oricare alt părinte, evident că și-au pus întrebarea cheie “Unde am greșit?”, însă le-am explicat că lucrurile stau puțin altfel.

Tata a fost ceva mai reticient, mi-a zis că voi face închiseoare dacă se află. El nu știa ca faimosul Articol 200 fusese abrogat deja, dar peste ani am realizat substratul vorbelor sale. Cu siguranță că și în perioada de dinainte de ’89 erau homosexuali care din păcate au fost închiși și maltratați ca niște animale.

Deci, reacția părinților mei a fost una cât se poate de normală. Ideea principală pe care au înțeles-o ai mei a fost că fericirea unui om nu este o pasăre măiastră a cărei zbor să fie direcționat de societatea în care trăim.

4. Au fost prietenii pe care le-ai pierdut după ce ţi-ai dezvăluit orientarea?

Nu. Orientarea mea sexuală a fost mereu un mic artificiu. E ceva intim. Nu avea de ce să-mi afecteze relațiile sociale. Bine, acum nici nu mi-am pus o emblemă în piept cu “Eu sunt gay!”. Nu văd de ce aș face reclamă la o latură a vieții mele. Nici heterosexualii nu au embleme pe piept pe care să scrie “Eu sunt heterosexual!”. Până a urmă, toate acestea sunt simple etichete.

5. Cu ce te ocupi?

Lucrez la o firmă ca și marketing manager.

6. Trăim într-o Românie deloc îngăduitoare, încă urmărită de ideile preconcepute. Cum este Robert de la locul de muncă?

Da, așa este. România din păcate este un mediu propice pentru ca ideile preconcepute să dăinuiască. Dar nu e de condamnat… am avut trecutul aspru pe care l-am avut, Biserica este o componentă marcantă a societății românești, și-apoi miracole nu se întâmplă peste noapte.

Robert de la locul de muncă este ca orice alt angajat. Îmi fac treaba, am satisfacții când sunt felicitat, ieșim din când în când, râdem, glumim… deci… ca orice alt Robert la locul de muncă.

7. Au fost job-uri la care ai renunţat din cauza faptului că ai tăi colegi de muncă te priveau urât?

Nu, nici poveste. După cum spuneam mai sus, nu m-am simțit niciodată discriminat. Vezi tu, întrebarea ta este o idee preconcepută. Atât de mediatizată e povestea asta cu discriminarea încât oamenii au impresia că un homosexual este vreo ciudățenie a naturii pe care lumea o privește cu răutate. Ei, nu e chiar așa. Doar pentru că televiziunile preferă să invite în diverse emisiuni ciudați care se întâmplă să fie homosexuali, nu înseamnă că toți sunt la fel.

8. Te-ai afişat vreodată cu cineva în public?

Nu înțeleg pe deplin întrebarea dar intuiesc unde bați. Da, am ieșit cu prietenul meu, avem o relație de aproape 10 ani, e ceva normal să ieși cu un alt om în spațiul public, nu?

9. Ai încercat să ai o relaţie cu o femeie?

După cum spuneam mai sus, da, bineînțeles. Dar nu trebuie interpretat aceasta ca pe un lucru pe care oricine trebuie să îl încerce. Sentimentele între oameni se nasc sau nu. E foarte simplu. Omul iubește frumosul și știi cum e… sufletele nu au sexe.

10. Cum este acceptată homosexualitatea în România?

Aceasta e o întrebare foarte grea. Homosexualitatea este în continuare privită ca o boală de foarte multă lume. Ceea ce mă întristează este ca până și unii psihologi sunt de părere că homosexualitatea este o boală care, spun ei, se poate trata. Subconștientul unui om nu este background-ul telefonului mobil, pe care îl ștergi și pui altceva în loc.

Apoi, mai e și Biserica, care condamnă homosexualitatea în condițiile în care e de-ajuns să răsfoim mass-media și putem vedea diverse scandaluri la manastiri, diverse fețe bisericești care sunt homosexuali… așa e lumea asta făcută. Masele se pot conduce foarte ușor prin propagandă, după cum ne-a demonstrat istoria de câteva ori până acum. Dar, dacă avem puterea, lucrurile se văd altfel se sus.

Acestă acceptare de care vorbește toată lumea, este mai mult un apel la egalitate. Nu mai putem discrimina pe cineva că e evreu, negru, femeie, stângaci, musulman sau… homosexual. Totuși, trăim într-o societate în care viața privată a unei vedete constituie cap de afiș… așa că, de ce nu ar fi un subiect fierbinte faptul că cineva e homosexual. Prea puțini pot vedea în afara clișeului căsătorie, carieră, copil, casă în rate, mers la Biserică Duminică, pensie, moarte. Înțelegi la ce mă refer, presupun.

11. Te-ai muta într-o ţară deschisă orientării sexuale?

Da, m-aș muta într-o altă țară, dar nu pentru că este deschisă orientării sexuale ci pentru că gradul de civilizație este mai ridicat și pentru că nu ar trebui să dau socoteală administratorului de bloc că am făcut duș noaptea la 3 și nuș’ ce bătrânică s-a trezit din somn că ea a auzit cum curge apa (da, mi s-a întâmplat).

12. Crezi că-i diferit privit lesbianismul faţă de homosexualitate?

Da, cred că da. Cei care au studiat fenomenul, spun că bărbații se gândesc la sex de mult mai multe ori comparativ cu femeile. Apoi, femeile, prin natura lor sunt mai submisive. Lumea e condusă de barbati, barbatii consideră în general că a ține la un alt bărbat este o slăbiciune… așa că… femeile nu sunt judecate foarte dur cand vine vorba de sexualitate… dar baietii da.

13. Şi apropo de lesbi vs. gay, sunt persoane incitate de ideea de tandreţe dintre două femei, dar în acelaşi timp dezgustate de sărutul dintre doi bărbaţi. Ce părere ai despre asta?

Nu știu exact, sunt cărți de psihologie sexuală care pot explica fenomenu. Însă, presupun că ține de imaginea sexuală proiectată asupra femeii și respectiv bărbatului.

14. Foarte puţini oameni fac diferenţa dintre un gay şi un transexual; pentru ei, toţi gay-ii se îmbracă în fete. Ce anume le-ar schimba gândirea?

E bine de știut că, transsexual se referă la un individ care nu se identifică cu sexul biologic. Transsexualitatea nu trebuie confundată cu homosexualitatea.

Legat de îmbrăcatul în femei… homosexualii, sunt și ei oameni, așadar nu se aplică acun tipar universal. Însăși termenul ne spune de atracție sexuală între aceleași sexe. Adică un bărbat este atras de un alt bărbat și o femeie de o altă femeie. Majoritatea homosexualilor nu au absolut nimic ieșit din comun dacă ne referim la aspectul fizic. Sunt bărbați în toată firea. Ei bine, aceștia sunt homosexualii adevărați, din al meu punct de vedere.

Bun. Nevoia unora de a se îmbrăca în femei, cred eu că ia naștere din nesiguranța acestora vis-a-vis de calitățile lor ca și bărbat. Nu? Că daca a fi homosexual se referă la un bărbat căruia îi plac bărbații, nu văd de ce cineva s-ar simți mai atrăgător într-o fustiță.

Părerea mea este mass-media ar trebui să promoveze și imaginea reală a homosexualilor. Sunt foarte mulți artiști, scriitori, pictori – oameni de valoare, totuși – care au o greutate în ceea ce spun… dar probabil că ei nu sunt la fel se senzaționali ca unii care au fost tunși, bătuți… etc.

15. Câţi ani crezi că trebuie să mai treacă pentru ca România să spună DA! orientării sexuale?

România spune deja DA! homosexualității din punct de vedere legal. Că nea’ Vasile nu poate percepe niște lucruri asta e altă poveste care ține de… sociologie.

16. Prietenia dintre o femeie si un barbat homosexual a devenit deja clişeu. E adevărat ca se nasc prietenii frumoase si complete intre o femeie si un homosexual?

Da, așa se pare. Nu știu de ce, nu mi-am pus problema niciodată. Probabil că femeile se simt atrase de barbații care nu constituie un pericol de “vanator”, adică se simt mai în siguranta langa un gay, care le place pentru ceea ce sunt ele ca oameni, si nu ca pe o posibila prada de dormitor.

17. În România, comunitatea gay este cunoscută doar pentru parada anuală. Dar ceea ce foarte puţini oameni ştiu este că parada este punctul final; sunt o grămadă de acţiuni culturale, educative, proiecţii de film, expoziţii de fotografie, pictură. Ai avut contact cu toate astea? Povesteşte-mi puţin despre tot ce înseamnă Gay Fest.

În calitate de administrator al celui mai influent blog gay românesc (http://www.DarkQ.net) am fost invitat ca lider de opinie la mai toate evenimentele, așa că da, am avut contact cu ele. Da, ACCEPT-ul, organizează GayFest-ul an de an. Rolul primordial al GayFest-ului este acela de a face lumea conștientă că și noi, homosexualii existăm. Cel puțin mie așa îmi place să privesc acest eveniment. Personal, nu am înțeles niciodată de ce unii trebuie să se îmbrace la GayFest in femei dat fiind faptul ca aceasta nu este un comportament definitoriu al homosexualitatii. Bunăoară, ar putea exista un marș al travesti-ului, unde orice om ar putea să se îmbrace în ce poftește.

În afară de ACCEPT, în România mai există și PSI-ul, care merge mai multe pe educație sexuală dar și combaterea homofobiei prin diverse activități destul de ample.

18. Religiile lumii sunt foarte puţin înţelegătoare atunci când vine vorba de comunitatea gay. În aceste condiţii, cât de mult contează Dumnezeu pentru tine?

De mic copil am fost învățat că Dumnezeu e în toate lucrurile din jurul nostru și că Dumnezeu înseamnă iubirea absolută, fiindca a fost capabil să își sacrifice unicul Fiu pentru a spăla păcatele omenirii. Dumnezeu e Credința, cel puțin pentru mine. Îmi ajunge să mă retrag undeva și să mă rog, în gând, Lui. Mă simt astfel mult mai aproape de El decât dacă ar trebui să sărut o cruce pe care au sărutat-o alte sute de oameni înaintea mea.

19. Homosexualii sunt discriminaţi în foarte multe aspecte ale vieţii: căsătoria, locul de muncă, serviciul militar şi adopţia. Ce părere ai despre toate aceste restricţii?

Serviciul militar este opțional și la fel ca și în cazul unui loc de muncă, ar trebui să primeze calitățile umane și nu preferințele sexuale.

La capitolul adopție lucrurile sunt ceva mai complicate. Dorința de a avea un copil înseamna de fapt o dorință de a fi împlinit, iar un copil nu trebuie să fie decât rezultatul iubirii dintre doi oameni, nu e o joacă, nu e o investiție, nu e un mod de a continua numele de familie și a deveni nemuritori, nici macar de a deveni fericiți, iar a aduce te juca cu o viață de om nu este un subiect foarte simplu mai ales în vremurile grele pe care le traim.

Da, în România din punct de vedere legal nu te poți căsători cu persoana pe care o iubești decât dacă este de sex opus. Nu știu ce să cred, probabil un sistem de parteneriat civil ar fi binevenit. Un cuplu de homosexuali plătește aceleași dări la stat, aceleași asigurări si așa mai departe. Nu văd de ce nu ar profita de agoniseala de-o viața partenerul meu, dacă eu aș muri într-un accident. Doar pentru că nu e femeie?

Totuși, noi oamenii, tindem să uităm că viața acesta, cu bune și rele, nu ne-a fost dată în scopul de a o controla pe a altora. Poate aceasta ar fi o temă potrivită la care am putea reflecta cu toții.

Vă mulțumesc!