No menu items!

Confuz…

Acelasi autor
Vladut
Vladut
Sunt un om obişnuit cu gânduri obişnuite, ştiu că nu voi putea schimba această lume după gândirea mea. Dar nu voi lăsa nici pe alţii să mă facă să imi trăiesc viaţa după gândirea lor.

 

Cine s-ar fi gândit că de la o simplă navigare pe site-ul albastru, avea să însemne începutul unei povești? Eu cu siguranță nu, știind ce tipologii umane sunt pe acolo. Emoțiile m-au cuprins în momentul în care primisem mesaj de la el. Un băiat apropiat de vârsta mea, frumos, brunet( îmi plac bruneții mult, deci avea un plus, deși nu știa asta încă :-D) , înalt, ai cărui ochi mă făceau să-i privesc poza minute în șir. Băiat care scrie corect gramatical, și care nu te-ntreabă din prima ce poziție ocupi in pat… Ei bine, genul ăsta de băiat mă atrage pe mine. Nu știu cum dar am început să vorbim, să discutăm diverse lucruri, de genul ce fac eu după ce termin liceul( eram în clasa a 12-a, pe atunci), ce facultate-ți vei alege etc.

La acel moment, tindeam să cred că plăcerea era reciprocă, că altfel nu-și mai pierdea timpul vorbind cu mine. Am ținut legătura de atunci, ne sunam, mai povesteam una alta. Fiind totuşi o distanță între noi, nu mi-a zburat gândul la o relație, mai ales că eu urma să dau bacalaureatul, admiterea la facultate, niște lucruri de care trebuia să mă ocup, pentru că nu suportam gândul de a nu fi student, să mă mulțumesc doar cu liceul, nici gând.

Timpul a trecut și, ce-i drept, nu am mai vorbit la fel de des și de mult. Fiind student, eram foarte curios cu privire la multe chestii, la cum o fi la facultate, ce materii voi studia, ce colegi voi avea. Eu fiind un tip timid și nu prea sociabil.

După puțin timp de la începerea cursurilor, mi-a zis că nu-l mai bag în seamă, că nu prezint interes față de el. Și vorbeam când și când până în primăvara anului acesta, când el s-a intors în țară, a fost plecat la ai lui o vreme. Lucrurile au început să fie ca la început, să vorbim cu orele pe skype, când ne priveam și râdeam, mă rog, el mă făcea să râd. Nu prea zâmbesc și din cauza asta par supărat, dar nu e așa.

N-o mai lungesc mult. Spre un final de săptămână m-a întrebat ce-ar fi dacă ar veni la mine în oraș să ne vedem, că vorbim de atâta vreme pe net. Eu m-am bucurat auzind asta, mai ales că îmi doream să se întâmple, dar parcă n-aveam curajul să-i mărturisesc.

Prima noastră întâlnire. Panică, cu ce naiba mă îmbrac, cum îmi fac freza, ce să-i zic cand îl văd… :))

Era duminică, o zi superbă, însorită! Ce-mi puteam dori mai mult? M-am apropiat de locul în care mă aștepta, și tremuram tot de emoție, și-am început să schimbăm câteva vorbe, am ales un local să stăm la taclale, apoi am mers la plimbare intr-un loc ales de mine, mai retras, pe naiba retras, că era plin de oameni 🙂

Noi tot mergeam, în speranța că găsim un loc fără oameni, dorindu-mi să-l îmbrățisez, să-l iau de mână, chiar și el mărturisindu-mi că i-a părut rău că nu am putut face lucrurile astea.

Timpul s-a scurs pe nesimțite, și trebuia să plece spre casă. M-a condus pe mine, rămânând pe loc, privindu-l cum se îndepărtează. Eram atât de fericit!

Știu că ultimele lui cuvinte din acea zi au fost cu privire la faptul că-i plac și că ar vrea să mai revină în oraș.

Totul bine până când observ că după acea zi nu-mi mai scria la fel de des, așa cum obișnuia, mai mult eu îi scriam, și răspundea scurt, dar nu imediat. După câteva zile îi las un mesaj, și regret acum, eu mă îndrăgostisem de el, voiam să vorbim, să mă caute, să-mi arate că-i pasă și lui la fel de mult, așa cum o făceam eu. De atunci nu mi-a mai scris nimic, și au trecut 2 luni.. Nedumerit, îi arăt unei bune prietene, ceea ce i-am scris, și-am intrebat-o dacă l-am jignit cu ceva, ori supărat, încât să fie indiferent. Ea-mi spune doar că dacă-i păsa de mine, dacă însemnam ceva pentru el, vorbea cu mine, nu mă ignora. Nu știu ce să mai cred, nu trece zi să nu mă gândesc la el, i-am și scris intr-un mesaj de ce am trimis acele cuvinte, să-i explic, dar nu s-a întâmplat nimic.

Acum, vă întreb pe voi, cu ce am greșit, de s-a ajuns aici? Că de la el nu am primit niciun răspuns, preferam să-mi zică, băi băiatule nu-mi place moaca ta, sau ce i-a displăcut, și nu să mă ignore. Nu m-a eliminat din lista de prieteni de pe facebook, nici pe whatsapp…

Îmi cer scuze dacă nu am fost foarte clar, am emoții scriind toate astea, mai ales că-i prima dată când postez un articol, până acum doar am citit publicațiile celorlalți, și mi-am făcut curaj să vă spun ceea ce mă nelinișteste…

Aștept opiniile, sfaturile voastre, m-ar ajuta mult!

6 COMMENTS

  1. Prima dragoste nu se uită niciodată. Nu fi trist, o să ai parte de lucruri și mai frumoase, de oameni și mai frumoși în viață. Știu că la vârsta ta există tendința de a dramatiza o situație de genul celei în care te afli, însă aș dori să îți transmit, ca un fel de „tu cu experiență în plus”, că viața este prea frumoasă ca să îți îngădui să fii trist doar pentru că un om alege să nu te aibă în preajmă.
    În plus, mi-aș dori să înțelegi că anii studenției sunt cei mai importanți și poate cei mai frumoși din viață. Dacă studiezi ceea ce îți place (sau chiar dacă nu), este important să te dedici educației mai mult decât sentimentalismelor. Este mult mai importantă facultatea decât relațiile amoroase, deși poate ți s-ar părea altfel acum.
    Cel mai probabil este că tipului nu i-ai plăcut la fel de mult cum ți-a plăcut el ție și ar fi bine să fii sincer cu tine și să accepți lucrul ăsta, pentru că altfel îți vei face singur rău. În plus, după ceva timp vei uita (da, știu că nu crezi asta) sau cel puțin va fi doar o scurtă amintire. Nici nu se merită să acorzi prea mare importanță unei relații la distanță, pentru că de cele mai multe ori este sintetică. Abia după ce petreci timp lângă cel pentru care ai simțăminte și vă întrepătrundeți împreună gândurile, obiceiurile, sentimentele și nefericirea, abia atunci vei înțelege cât de efemere sau de importante sunt legăturile dintre oameni pentru tine.
    Vlăduț, nu e nici o tragedie dacă un om nu te place sau pare că te place, apoi nu o mai face. Fii conștient de faptul că fiecare om trăiește în propriul univers, în care are libertatea de a gândi, simți și face ceea ce îi poftește inimioara, spre a fi fericit.
    Descoperă-ți propria persoană, găsește lucrurile, oamenii și activitățile care îți plac și vei vedea că astfel de amorezări fără succes nu vor mai părea la fel de importante precum îți par acum. Fii sincer cu tine în primul rând, apoi cu cei din jur! Nu căuta să fii iubit, ci caută să te iubești și să te prețuiești singur, pentru că nimeni, niciodată, nu va putea face asta mai bine decât tine sau mai devreme ca tine. Asta nu înseamnă că trebuie să devii un egoist, nu, nicidecum. Dar înseamnă că, descoperindu-te pe tine cu toate plăcerile, durerile, imperfecțiunile și calitățile tale, vei reuși să te bucuri de viață fără a avea musai nevoie de cineva care să îți confirme faptul că ești demn de iubire. Pe de altă parte, gândește-te că poate, în locul celui de care te-ai îndrăgostit, poate că ai fi procedat la fel. Nu trebuie să te chinui să înțelegi, nu trebuie să forțezi lucrurile, nu trebuie nici măcar să te preocupe atâta vreme cât e evident că el nu dorește neapărat să păstrați legătura. Acceptă asta și mergi înainte! Ai toată viața înainte, abia ai început să realizezi că nu există feți frumoși pe cai albi și că viața nu este chiar ca în filme. 🙂
    După cum spuneam, experiența asta nu va mai fi atât de importantă precum îți pare acum. Vor fi altele, unele infinit mai triste, altele fericite, altele banale poate, care își vor lăsa amprenta mult mai profund asupra ta. De asta să fii sigur! Dacă alegi să te lași întristat de ele, vei fi un trist incurabil. Dacă alegi să le privești doar ca pe lecții și să te arunci curajos pe mai departe cu inima și mintea deschise, vei deveni un om frumos și la propriu și la figurat.
    Îți doresc o frunte senină și o foame insațiabilă de viață!

  2. In primul rand ai spus ca v-ati vazut ore intregi pe Skype. Nu cred ca la lumina lumanarii, cel putin cred ca figura ti-a vazut-o suficient de clar. Asa ca eu sincer cred ca ar fi absurd sa fi fost vorba de ceva legat de fizic.

    Mi-ar placea de asemenea sa stiu ce gandesc astfel de persoane. Vezi, vorba ta, omul ore intregi pe sype, vorbiti, aveati amandoi o idee despre felul celuilalt de a fi.

    Si brusc dupa o intalnire el se raceste. S-o fi asteptat la mai mult…nu stiu.

    Imi pare rau sa-ti spun ca observ din ce in ce mai mult ca si grozav de multi reprezentati ai generatiei tinere de gay sunt poate mai rau decat cei cu varste mai mari de 30 de ani.

    Dupa cum vezi faptul ca cineva vorbeste corect gramatical si nu te intreaba din prima ce pozitie ai in pat nu e nici un avantaj. Eu am cunoscut un tip foarte simplu in gandire si emotii, destul de chipes si trupes dupa parerea mea fara a fi vreun detinator de corp de fitness si fiindca nu s-a putut mai mult, a fost doar distractie ani de zile. Inchipuie-ti ca dupa ani de zile a gasit momentul potrivit sa inceapa sa ma evite si sa ma minta cand n-avea nici cea mai mica obligatie. Putea spune foarte bine ca nu mai vrea sa ne vedem. Ca sa aflu ca isi gasise pe cineva cu care a incercat sa porneasca o relatie.

    Daca dupa mai bine de 6 ani de zile in care ce-i drept ca nu ne-am intalnit foarte des, un om gaseste de cuviinta sa se poarte asa, ce sa mai zic de cazuri ca al tau cand distantele in timp sunt cu mult mai mici?

    Eu iti spun ca tot comportamentul asta duplicitar are mare legatura cu felul in care homosexualitatea e vazuta in Romania. Homofobia societatii noastre transforma pe majoritatea in oameni care cauta doar placere fizica si care nu sunt in stare sa relationeze cu ceilalti asa cum ar trebui.

  3. Unii nu sunt suficient de barbati sa spuna lucrurilor pe nume, sa fie sinceri, onesti. Multi apreciaza sinceritatea, onestitatea. Unii nu. Asta e.. daca te-a ignorat, inseamna ca nu e el persoana potrivita. Sunt sigur ca in viata ta va aparea cineva fain, de incredere, serios, asa cum iti doresti. Pana atunci (dar si dupa), concentreaza-te pe scoala, munca, cariera ! Sanatate sa ai si mult noroc !

  4. *uite ce zicea Seneca despre corectitudinea exprimării:
    “Nu voiesc, dragul meu Prieten, să te îngrijeşti prea tare de cuvinte şi de felul cum sînt ele aşezate: am lucruri mai însemnate de care să te îngrijeşti. Cercetează ce anume scrii, nu forma în care o faci; şi nu atît de scris să te preocupi, ci de a simţi ceea ce scrii, aşa fel încît să te apleci asupra ta ca şi cum ţi-ai imprima în spirit ceea ce scrii. Cînd vezi pe unul exprimîndu-se într-un limbaj căutat şi elegant, să ştii că spiritul lui este tot atît de mult cuprins de meschinării. Un om măreţ vorbeşte într-un fel împăcat şi liniştit. Toate cuvintele lui dezvăluie mai degrabă siguranţă decît grija pentru formă. Ştii şi tu nişte tinerei cu barba şi părul netezite, scoşi ca din cutie: nu te poţi aştepta la nimic puternic din partea lor, la nimic consistent. Limbajul este podoaba spiritului: dacă este căutat, artificial şi muncit, este un semn că şi spiritul este lipsit de o bună stare de sănătate şi că are slăbiciuni.
    Dacă am putea privi în spiritul unui om cu valoare morală, ce frumuseţe plină de splendoare am vedea, ce sfinţenie, ce lucire de măreţie şi ce seninătate! Acolo ar străluci dreptatea, forţa, cumpătarea şi înţelepciunea. Şi, în afară de toate acestea, moderaţia şi înfrînarea şi răbdarea şi generozitatea şi bunăvoinţa şi omenia – o însuşire ce arareori se găseşte (cine ar fi crezut?) la un om – îşi vor revărsa lumina asupra lui. Apoi prudenţa laolaltă cu eleganţa şi cu măreţia, cea mai de seamă dintre aceste virtuţi – cîtă frumuseţe, zei prea-buni, cîtă greutate le vor adăuga, cîtă autoritate şi credibilitate! Toţi îl vor recunoaşte ca fiind demn de iubire şi, deopotrivă, de veneraţie. Ramîi cu bine.”
    **să nu pui niciodată semnul egal între interacțiunea virtuală și cea reală. În sensul ăsta, ieși, cutreieră munții și văile, potecile și mahalalele cu seninătate și curaj în fața necunoscutului. Dacă nu vei găsi o relație, vei rămâne cu o aventură frumoasă, dacă nu vei găsi o relație, poate vei rămâne cu o prietenie luminoasă, dacă nu vei găsi nimic, poate îți va plăcea drumul…

  5. nu esti singurul care a patit asa ceva, am mai multe amagiri de genul asta decat degete la maini, cu unii m-am vazut si la fel de mult doream sa ne stragem in brate, cu altii nu m-am vazut face to face. degeaba petrecem ore si ore pe skype sau ma rog… primul contact spune totul zic eu acum. daca nu e chimie nu e nimic.

    cand m-am intanit cu prietenul meu actual cu care am o relatie frumoasa am vomat de emotii, iar el credea ca sunt beat. ne-am vazut o seara in care am povestit si atat, si dupa inca cativa ani buni in care eu nu mai stiam de el nimic si el de mine nimic, ne-am reintalnit pe site-ul albastru si suntem impreuna. nu te panica, vor mai fii situatii de genul si ai sa le uiti. te asigur

Comments are closed.

Vezi si...

Ostenite de-atâtea nebune, zadarnice ploi, magnoliile își nesocotesc uneori menirea și învață să înflorească pentru o vreme, disperat, înspre înăuntru

Mi-era teama sa nu se piarda. De putin timp am inteles... Ostenite de-atatea nebune, zadarnice ploi, magnoliile isi nesocotesc uneori menirea si invata sa infloreasca pentru o vreme, disperat, inspre inauntru... In spatiul strivit intre petale, asemeni unui firicel de suflet captiv in temnita trupului, se isca vremelnic freamat de primavara......

Articole din aceeasi categorie