Acasă Homosexualitate Coming out

Coming out

455
22

Nu a fost ceva planificat (si anume sa ii spun mamei ca sunt gay, ca asta e subiectul ce ma framanta), ba chiar credeam ca ii voi destainui peste multi ani, poate chiar niciodata daca se putea. Nici nu m-am prezentat … ma numesc George , sunt un provincial de 19 ani (proaspat impliniti), citesc articolele de pe acest blog de aproximativ un an si ma chinui de doua zile sa scriu ce mi s-a intamplat, poate … poate imi va fi mai usor.

Deci sa o iau cu inceputul. Mereu am stiut, ca multi altii de aici, ca ceva e in “neregula ” cu mine; cand eram mai mic tot timpul ajungeam de ma jucam cu fetele, cu mingea nu prea am avut contact, caci na eram slab la fotbal , si tot timpul am privit baietii mai special decat ar fi trebuit sa o fac. Pe la 13-14 ani, banuind ca sunt gay, a inceput o vreme in care negam cu desarvarsire ceea ce sunt, imi spuneam ca e imposibil asa ceva, si deja imi pregateam scenariile de viitor in care aparea si cate o sotie, ba chiar copii … ce sa mai, utopie 😯 . Observand ca a ma minti singur nu e o solutie, am inceput sa caut informatii pe internet, articole, poze, orice ce ar putea sa ma scape de dezgustul pe care il purtam fata de mine. Si printre multe altele am dat si peste acest site, am fost …numai un cititor, caci experienta mea in lumea aceasta isi spune cuvantul cateodata.

Mediul in care am trait e oarecum ok, familia “normala” … Pe tata, ce-i drept, nu il simt ca o …figura paterna”; nu s-a implicat cine stie ce in cresterea mea, nu a venit cu sfaturi, sau ce ar mai fi trebuit sa faca un tata … cea mai mare influenta asupra mea avandu-o mama. De la ea am invatat tot ce se putea invata, drept pentru care sunt extraordinar de atasat de ea. Tot timpul m-a calauzit, m-a ajutat cand am dat de o greutate, orice facea ca mie sa imi fie mai usor si sa nu sufar.

In perioada in care am intrat pe darkq, am ajuns de am cunoscut pe cineva (aici 😀 ) si dupa cateva zile de vorbareala continua simteam cum il iubesc, iar sentimentul a fost reciproc. Un impediment in aceasta relatie fusese, si este distanta. Acum suntem prieteni buni, cateodata cred ca este singurul meu prieten si i-am multumit de multe ori ca exista pentru are un talent de a te face sa te simti bine, ridicandu-ti moralul si prin o vorba buna. Eu de felul meu, desi zic ca sunt un baiat buuun, sunt orgolios ce-i drept, cateodata superficial, egoist, infometat de atentie iar lauda pe care o primeam deseori mi s-a urcat la cap 🙄 … insa toate astea nu m-au scapat de temerea mea cea mai mare si anume … sa nu ajung sa fiu singur in viata, cred ca din acest motiv am si facut … ce am facut, in speranta ca cineva ma va sprijini.

Toate bune si frumoase in viata mea pana … weekend-ul trecut, care a fost oarecum mai incarcat decat puteam suporta, avusesem un examen pentru care pusesem mult suflet, venind acasa incarcat cu oboseala si ceva nervi, si avand parte si de o mica … sau mai mare divergenta “prieteno-amoroasa”, am intrat intr-o stare de usoara depresie, nu mai mancam, eram bosumflat mai mereu si mai ales nu suportam pe absolut nimeni. Luni imi era mai rau, mama se agita incontinuu ca slabisem, ca sunt palid, si ma intreba mereu ce am, caci se observa de la o posta ca nu sunt in apele mele. Oricat incercam sa ii explic ca nu e ceva ce ar intelege cu una cu doua, ea insista si insista (Doamne ..nu vreti sa stiti in ce hal face cand vrea sa afle ceva). Seara ea venise la mine in camera si isi relua “insistentele” iar eu in vulnerabilitatea mea cu inima batand ca nebuna i-am zis, dupa niste fraze de genul “stiu ca nu vei intelege, ca vei fi dezgustata de mine, poate nu ma vei iubi etc. etc.”….dar “Mama, sunt gay!”.Ma rugam sa crape pamantul sub mine si sa ma inghita, dar din pacate nu a urmat decat o tacere crunta.

Apoi ea a spart linistea “Tu esti prost?”. 😯

Si incepuse sa imi spuna ca nu conteaza, ca ma iubeste oricum, ca nu ii venea sa creada ca eu m-am putut gandi la asa ceva, ca ea sa ma mai alunge sau sa ma urasca etc. iar eu oricat m-am abtinut, am inceput sa plang si sa ii explic ca nu am vrut niciodata sa o dezamagesc si ca nu e ceva ce pot alege. Si desi a parut bine la inceput … nu a continuat la fel. Ii spusesem de prietenul pe care il cunoscusem pe acest site, cum ca m-am indragostit de el, si ca trebuia sa ne vedem in iarna, iar ea din tot ce ii zisesem intelesese ca fusesem … manipulat de catre dansul, in mod indirect. Ea considera ca in cazul homosexualitatii, oamenii sunt manipulate in proportie de 75% de catre societate, si ca avand in vedere ca eu nu avusesem nici o relatie cu vreo fata sau nu m-am culcat cu una, aceasta decizie radicala prin care eu afirm ca sunt gay … este oarecum luata precoce. Ca nu pot , ca la experienta mea de viata sa spun ce si cum legat de acest subiect. Imi zisese ca indiferent ce as alege ea va fi ok, numai sa fiu sigur ca asta sunt, si daca mi se va ivi ocazia sa ma culc cu vreo fata sa nu ma feresc. Toata viata mea mi-am creat ca prostul o masca falsa pe fata, dand impresia ca nimic nu ma doboara sufleteste, că nu am sa pun la suflet nimic, ca la randul meu sa nu fiu ranit … insa din acel moment am devenit o epava, nu mai aveam puterea sa ii explic nimic.

Mi-a fost atat de greu si de rusine ca nu am tacut in continuare, incat imi venea sa plang. A doua zi dimineata cum am avut amandoi acelasi traseu , eu spre scoala ea spre locul de munca,dupa ce ma imbratisase si ma sarutase pe frunte, m-a intrebat incet “Vrei sa mergi la un psiholog?” si in speranta ca poate ii va trece din starea aceasta pe care i-am indus-o, am zis ca da. Pe parcursul zile imi repetase la telefon ca ma iubeste in continuare, ca desi a fi gay poate fi un impediment in viata ea ma sustine, si m-a rugase enorm de tare ca sa am grija si sa fiu sanatos. Inteleg ca ii este greu, desi cand i-am zis rezistase oarecum la socanta veste am vazut cum se schimbase. I-am spus ca la psiholog merg doar ca sa imi pun ordine in ganduri si in suflet, dar nu ca sa ma schimb ca nu e posibil, si fusese de acord … insa mai nou traieste cu impresia ca ea gresise undeva in educatia mea, de am ajuns eu la concluzia ca sunt gay.

Ideea e ca momentan regret ca i-am spus, nu stiu la ce mi-a fost capul, pentru ca ea nu avea sa fie pregatita pentru o asemenea veste niciodata. Si nu stiu cum sa ma comport caci efectiv … toata relatia dintre noi s-a schimbat. Stiu ca ma iubeste si vad asta, dar simt ca am dezamagit-o foarte tare; si oricat de normal incerc sa ma port ca sa ii arat ca am ramas acelasi baiat, o vad si o simt ca e trista. Si mai rau e ca, acum din cauza zbuciumului meu sufletesc singurul lucru la mare ma gandesc e situatia asta tensionata, si nu ma preocupa cat de greu o sa imi fie mie in viata ca sunt gay, ci ma preocupa cat de dificil ii este ei …

22 COMENTARII

    • nu inteleg de ce se posteaza numere de telefon. ce fel de persoana poate fi aceea care isi posteaza numarul de telefon, asemeni unei tarfe, pe orice site unde are ocazia?

  1. Ale vietii valuri, e mai corect sa fi sincer fata de cei care te iubesc, chiR daca asta inseamna suferinta si oricum lucrurile se aseaza intr-un fel, iar odata lamurite niste aspecte fiecare stie ceea ce are de facut iar asta e cel mai important, deoarece poti lua decizii corecte pe informmatii corecte, altfel se poate intampla sa strici sau distrugi viata altui om. Iar asta nu mai e corect.

  2. dan, sper ca nu te asteptai sa te sun ..

    Robert, dupa mine ti-ai raspuns singur la intrebare 🙂 („like a whore”)

    cristymaykei, in secundele dinainte de a-i zice m-am gandit si la acest aspect incercand sa ma incurajez. Probabil ar fi fost mai rau sa o mint o viata intreaga … oricum ma consumam mult ascunzandu-ma de persoana pe care o iubesc cel mai mult.

  3. Fii fericitca e dispusa sa te accepte asa cum esti, sunt cazuri mai grave – unele detaliate chiar aici pe blog. O sa treaca si perioada asta si totul o sa fie bine. Ai grija de tine si incearca sa te imprietenesti si mai tare cu maica-ta. Evita subiecte gay dar pune accent pe relatia ta cu ea… Cand o sa vada ca o privesti ca o prietena o sa uite de tot ce are pe suflet.

  4. Salut George!

    Te admir pentru curajul de care d-ai dovada. Am citit cu sufletul la gura articolul tau in care spui adevarul 100%.

    Desi la inceput ii va veni greu mama are nevoie de timp pentru a se obisnui cu planurile ei pentru tine.

    Nu stiu cat se va schimba relatia voastra, insa cred ca acum te va intelege mai mult si mai bine.

  5. A-i spune mamei adevarul e un pas important dar nu neaparat si unul bun, depinde de mentalitatea fiecaruia. Cred ca povestea mea ar fi una similara daca nu chiar identica de i-as spune dar pana acum nu am avut curajul si nici nu am simtit ca e momentul potrivit desi sunt putin mai mare decat tine.
    Legat de a fi singur, desi spui ca iti este teama de acest lucru din articol nu reiese deloc ca ai fi singur.

  6. Trebuia odata si odata sa ii zic … Oricum, citind si altele mi-am dat seama ca sunt un caz fericit.
    Cand ma refer la singuratate, mi-e ca nu voi gasi baiatul potrivit, avand in vedere ca viziunea mea asupra lumii gay e una cam … sumbra :|. Ca de vorbit si sa plang de umarul cuiva am, s-a oferit chiar mama (desi nici nu stiu cum e sa plangi), dar Doamne iarta-ma peste 3 luni imi iau bagajelul si UMF scrie pe mine, ori eu ca orice om am nevoie de prieteni, like me.

  7. Poate ca ceea ce tu percepi ca fiind tristete la mama ta ca a esuat ca mama in educatia ta sau ca-i pare rau ca esti gay, e doar o preocupare a ei ca tu sa fii bine si sa-ti fie ok asa cum esti intr-o societate ostila.
    Personal cred ca faci o greseala gandindu-te la ceea ce ea simte, pentru ca ea la randul ei se gandeste la ceea ce simti tu si cum sa-ti fie tie mai bine, iar in felul asta tu gandindu-te la ea, ea la tine, o sa iasa o varza. Cred ca amandoi ar trebui sa va focusati pe o singura persoana si anume TU. Mamele si parintii in general dpdv al structurii psihice si sufletesi suporta mai multe comparativ cu copiii lor.
    Iar toata tevatura asta cu psihologul si cu accentuarea iubirii ei fata de tine, mi se pare un pic exagerata, in sensul ca nu face bine. Atitudinea ei trebuia sa fie una calma in genul ”ok! so what? nimic nu s-a schimbat…” si sa nu faca un ceva special din asta tocmai ca sa-ti dovedeasca ca nimic nu s-a schimbat, dar ea se gandeste ca face bine intorcandu-te pe toate partile posibile pentru ca iti vrea binele pana la urma…
    Deci eu asa cred, din ceea ce am citit, ca ceea ce tu vezi ca fiind schimbat la ea din cauza faptului ca ii pare rau ca esti gay sau ca a gresit in educatia ta e mai degraba o preocupare ca tu sa fii ok.
    Unde dai la UMF? Si eu tot la UMF sunt, in Bucuresti.

  8. Nici nu am cum sa nu ma gandesc la ea, si la ce simte. Cum am zis sunt foarte atasat de ea si ea de mine, e foarte protectoare. Ce-i drept acum s-au mai calmat apele, adica inainte ma rugam sa mai fie cineva in preajma noastra ca sa nu inceapa discutiile pe aceasta tema. Insa acum orice discutie decurge calm, intelept, si fara sa imi taie pofta de mancare :))
    Cat de faza cu psihologul, nu mai pot da inapoi, chiar sunt curios maine cum va decurge prima sedinta, si ma rog ca respectiva persoana la care ma duc sa aiba o gandire de genul „Homosexualii se nasc, nu se formeaza”.

    Nu, din pacate nu merg in capitala ci in Ardeal, mai exact in Mures. Oricum mersi ca ti-ai expus parerea.

  9. Nu ai de ce sa te temi de singuratate, cat timp poti sa mai ai incredere in tine si in cei din jur se va gasi mereu o cale 🙂
    Din punctul meu de vedere e necesara „accentuarea iubirii”, din experienta cu mama mea (pe alte teme, desigur nu coming out) atunci cand exprima o oarecare nemultumire/neintelegere fata de ceva ce e personal la odrasla sa inseamna ca deja sufletul ii este zdruncinat si poate chiar plange noaptea singura fara a-i lasa pe altii sa-si dea seama de acest lucru.

  10. Hey! Trebuie sa incep prin a spune ca sunt heterosexuala. Mi-a trebuit ceva curaj sa-mi iau inima in dinti sa postez un reply la un articol din cele multele cu care ma delectez de ceva vreme; si cum n-am vazut pe nicaieri pe site ca cei streight n-au voie sa comenteze ceva in legatura cu activitatea voastra aici, am decis sa scriu ceva. Poate o sa ma credeti ciudata, dar mie pur si simplu imi place blogul si-mi place de voi toti, cei ce scrieti aici. Imi plac istetimea, umorul, replicile acide cu care va presarati scrierile…

    Motivul pt care am decis sa scriu aici, la acest articol este pt a-i spune ceva lui George (pt ca la dat sfaturi toti suntem buni, indiferent de orientare..cu practica stam mai prost:) ) Reactia mamei tale este normala, if u ask me, defapt este chiar buna intr-un fel.

    Din ce am citit pe aici, nu toti au fost asa de norocosi ca si tine. Cred ca este normal prin prisma modului in care parintii nostri percep lumea si cum au fost ei crescuti; pt orice parinte, momentul in care copilul lui ii spune „sunt gay/ lesbi” este un soc. Majoritatea parintilor se tem de „ce va spune lumea”,se tem de imaginea pe care media o raspandeste in legatura cu persoanele gay, se tem de SIDA si mai stiu eu de ce alti gargauni le circula lor prin cap (sigur in capul lor Freddy Mercury si-a cautat-o cu lumanarea, si nici nu mai conteaza ca a fost un super solist, tot ce conteaza e ca a fost homosexual si ca a murit de SIDA!). Asta nu inseamna ca mama ta nu te iubeste.

    orice parinte ca lumea la un moment dat, intr-un fel sau altul o sa se obisnuiasca cu ideea si o sa realizeze ca tot copilul ei iubit esti si n-o sa vrea sa te piarda doar pentru ca tu preferi baietii si nu fetele. Inca un barbat la casa omului niciodata nu strica! 😉 Nu fii trist! Bucura-te ca nu trebuie sa te mai ascunzi fata de ea si mult succes cu baietii! 🙂 Voi, toti cei cu testosteron prin vene sunteti ai naibii de dificili uneori! :p

    p.s.: Succes si cu facultatea. si eu sunt la UMF in Bucuresti, deci nu vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba! 😉
    p.p.s.: Sper sa nu mi stergeti commentul sau sa ma injurati prea tare ca „mi-am bagat nasul unde nu-mi fierbe oala”

  11. Oh Helen_of_Troy, esti o adevarata Elena a Troiei, prin frumusetea radurilor scrise (cu siguranta si fizic esti una 😉 ). N-am nici un motiv sa sterg comentariul tau, avand in vedere ca mi-a tresaltat inima, si cu siguranta nimeni nu te va crede o ciudata, ba chiar ii vei bucura pe multi prin faptul ca vezi lucrurile in acest mod. Cum am mai spus, dupa o usoara analiza mi-am dat seama cat imi e de bine, si ce binecuvantat sunt cu o asemenea mama. Ca vazusem atunci lucrurile in cel mai intunecat mod posibil , ei acest lucru s-a datorat socului, dar apele clar s-au limpezit si mi-am continuat viata la fel ca inainte. Oricum o mama tot mama ramane, cand vine vorba de acest subiect, intai se asigura ca imi tine predica cu „sa ai grija, caci sanatatea e cea mai importanta!!!” si apoi spune ce are de spus.

    Si nu cred ca toti cei cu testosteron sunt dificili :)) ci doar eu:P.

  12. Ma bucur sa aud ca ti-ai revenit si sper ca si mamica ta s-a mai acomodat cu ideea 🙂 Ma bucur si ca mi-am luat inima-n dinti si am scos capul la lumina, ca un prospat ghem de puf iesit din gaoce (bine, defapt cam ca un pui de cuc in cuibul altei specii de pasari :)) ). Nu prea comentez pe bloguri; defapt nu prea urmaresc multe bloguri, dar acesta chiar m-a atras(este de altfel si singurul blog pe care il am la favourite). Nu stiu exact ce a fost exact; daca a fost faptul ca m-am simtit foarte apropiata de voi, ca am experimentat multe dintre gandurile impartasite de unii autori ai articolelor, sau pur si simplu sunt eu mai nebuna si „teribilista”, cum m-a numit cineva drag („siiigur, acum vrei prieteni gay! fetele nu-ti mai ajung! 😛 ). Recunosc, mi-ar placea sa ajung sa va cunosc mai bine. Imi place sa am prieteni si sunt intr-o continua cautare de prieteni cu adevarat buni. Mi-am luat-o de prea multe ori in freza cu asa zise „cele mai bune prietene”; plus ca mereu am crezut ca o relatie baiat-fata este mult mai buna si lipsita de conflicte fara sens decat o relatie de prietenie fata-fata (evident acest lucru e posibil mai ales daca este exclusa atractia fizica; invariabil, de regula, unul dintre prieteni se amorezeaza de celalalt and therefore se duce naibii toata prietenia…). Asa ca, banuiesc ca incerc sa ma reprofilez 🙂 so (si acum ne intoarcem la clasa a 4-a..) vrei sa fii/fiti prieten(i) cu mine? 🙂

  13. @Helen_of_Troy la UMF Bucuresti esti inconjurata de mai multi gay decat crezi, trust me :)). I’m one of them. Si mai sunt. Multi.

  14. Si eu de ce naiba nu stiam??? oh, frateee, tre’ sa-mi mai scot nasul din cartile alea si sa ma mai uit in jurul meu (mi-am adus aminte de ceva ce ne-a zis un prof; „La medicina se invata mult, intens si fara sens! ” :)) ). Desi, e normal sa nu vad..doar nu m-astept sa straluciti in lumina soarelui ca-n Twilight! 😛 suuper! si cam in ce ani sunteti? (ma gandeam daca am vreo sansa sa dau peste voi prin facultate/spital 😀 )

  15. Salut george

    Te felicit pentru taria si curajul de care ai dat dovada spunandui mamai tale ca esti gay. Nu de mult am trecut prin aceeasi situatie ca si a ta( chiar foarte asemanatoare).Este adevarat ca amandoi facem parte din. cazurile fericite in care mamele ne accepta asa cum suntem. Ca sa fiu mai expliicit si eu acum trei saptamani iam marturisit mamei mele ca sunt gay,pentru ca nu mai suportam stresul care ma apasa zi de zi,eram agitat si la fal ca si tine nu suportam p nimeni in preajma mea. Si spre surprinderea mea ea a reactionat bine.
    Cu lacrimi in ochii mi.a zis ca oricum as fii sunt copilul ei si ma iubeste asa cum sunt si niciodata nu ma va renega….in momentul acela am simtit ca mi-am luat de pe suflet ceea mai mare piatra . Si ii multumesc de fiecare data cand o vad ca mi.a dat viata si ca este langa mine.

    Iti urez mult succes incontinuare si ai sa vezi ca lucrurile se vor remedia…iar urmarile vor fi bune pt ca va vet fi mai apropiati ca inainte: ).Totul e sa nu iti oierzi increderea in proprile tale forte.
    Cu drag Mihai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here