Vedem la vecinii noștrii heterosexuali că se adună în haite și urlă în fața unei halbe de bere pe câte o terasă (mai ales acum că e campionatul lu’ pește*) sau merg la shopping de rochițe, gentuțe, zorzoane, etc. Aș putea presupune că sunt prieteni, amici sau cunoștințe.
Cert este faptul că legăturile sociale se leagă pe criterii destul de primitive, simple și straight.
În tabăra noastră, cea multicoloră, lucrurile stau puțin diferit. Pe baza experienței avute am dedus că relații de genul celor descrise mai sus sunt greu de avut.
Îmi spunea cineva la un moment dat că e foarte greu să îți faci prieteni simplii în lumea gay dacă ești atrăgător însă e mai simplu dacă ești mai puțin atrăgător. Adevărul e că lucrurile cam așa stau.
De atâtea ori mi s-a întâmplat să fiu întrebat “de ce ieși cu alte persoane la cafea dacă ai prieten?”. Am tot stat și m-am întrebat și singurul răspuns cât de cât rațional pe care l-am putut da de fiecare dată a fost “Păi bărbații sau femeile hetero ies numai cu jumătatea conjugală?”.
Vrem sau nu să recunoaștem, atracția sexuală, în cazul homosexualilor este oarecum, cel puțin până se așează lucrurile, liantul “prieteniilor”. Am pus glilimele deoarece nu prea cred că relațiile de prietenie bazate pe componenta sexuală sunt relații adevărate de prietenie. Nici măcar sexul biologic sau orientarea sexuală a persoanelor în cauză nu prea ar trebui să conteze, cu mici excepții.
Dar ce se întâmplă atunci când, să zicem, ai pe cineva și vrei să ai și două, trei persoane mai apropiate cu care să vezi un film, bei o bere s.a.m.d.? Ce faci? Iei de mânuță mereu și jumătatea conjugală ca să nu crape aceasta de gelozie? Îi ceri să aibă încredere în tine? Îți faci doar prietene (că am văzut că nu e așa mare tragedie dacă zici iubitului că ieși la un suc cu o colegă de servici comparativ cu varianta ieșitului cu un coleg de servici…)?
Pe de altă parte, cu toții știm că e greu să te întâlnești cu cineva, să îl găsești atrăgător, recipoca să fie valabilă, și să discuți (doar) despre vreme, viață și politică. Câți ar putea jura cu mâna pe inimă că nu ar călca strâmb? Dar dacă nu există atracție bilaterală sau deloc, lucrurile au toate șansele să evolueze în direcția scontată. De exemplu, două sau mai multe persoane… comune din punct de vedere fizic se înțeleg mult mai lin decât varianta acelorași persoane super sexy, hot și mai cum vreți. Oare de ce? Apoi, cât de mult e “prea mult” într-o relație de prietenie?
Dacă ar fi să faceți o socoată legată de prieteniile pe care le aveți cu persoane gay, cu câți dintre aceștia ați avut, măcar o dată, ceva din punct de vedere sexual? Eu nu vreau să fiu ipocrit și da, părinte, recunosc, am păcătuit o dată sau de două ori.
Dacă ar fi să extrapolăm situația descrisă mai sus spre heterosexuali, e ca și cum un tip s-ar întâlni cu o tipă (“hot” sau nu) la “o bere” sau o tipă sau întâlni cu un tip (“hot” sau nu) la “un citro”. Ce partener ar accepta așa ceva fără să “fie convins” că e vorba de trădare, înșelat, mințit, etc.?
Poate reușim împreună să găsim un răspuns la toate aceste întrebări, așa că let the show begin!
*Chiar am zis ca acum, cand e vreun meci, pe terasele care nu au binevoit sa le transmita, sunt doar femei si gay.
Pai vecinilor hetero, de care zici ca se aduna in haite, le lipseste atractia sexuala. Omoloaga unei interactiuni intre doi homosexuali ar fi o relatie intre un tip si o tipa, in care exista premisa unei atractii sexuale ca in cazul interactiunii dintre doi homosexuali.
Instinctul sexual si nevoia de satisfacere a acestuia intotdeauna va prima pentru ca e un instinct primar, care umbreste un gand rational si contemplatoriu de analizare a unei perspective de prietenie.
Rationalul isi face din nou aparitia dupa consumarea si implicita disparitie a atractiei sexuale. Cineva nu poate sa fie prieten cu altcineva pe care l-ar fute ori de cate ori il vede sau iese cu el la o bere si are pula sculata gandindu-se la pozitiile in care si-ar trage-o cu el, in timp ce celalat vorbeste de nu stiu ce examen are. Asa ceva nu merge. De-aia cand poti sa gandesti rational atunci poti sa te gandesti si la prietenii…
A.S., păi, luând lucrurile așa, înseamnă că e normal ca (să zicem) prietenul meu să fie gelos pe cineva care arată (să zicem) bine și cu care ies la bere? Care ar fi soluția:
a. Să se văicărească că ies și prin urmare eu să nu mai ies (sau să mi se rupă și să ies)
b. Să aibă încredere în mine
c. Să îmi caut prieteni nașpeți
Sau… chiar am văzut că unele cupluri mai tinerele, ies de mânuță ca nu carecumva să fie vreunul din ei futut de “prieten”-ul cu care tre’ să se vază.
Într-un alt post, în care am tatonat puțin problematica luării deciziilor, majoritatea a spus că trebuie să NU gândim rațional că cică nu-i ‘a bună. Atunci, merge și în acest caz să luăm lucrurile… instinctual?
Haha, super ideea cu terasele care nu difuzeaza meciuri! Pot compensa lipsa gaydarului asa 🙂
Mda, dificil cu prieteniile intre gay. Nu am prieteni gay chiar apropiati (si cu unul din ei recunosc ca “m-am impiedicat”), deci nu am cine stie ce experienta de impartasit.
Insa mi se pare perfect normal sa fie asa. Parca intre un barbat hetero si o fatuca focoasa n-ar exista tensiune sexuala?.. Lasa-ma(ine o sa-mi treaca)! Si intre acestia prieteniile se infiripa dupa mult timp sau dupa alte evenimente care au facut sa se mai imprastie din tensiune.
In putina mea experienta cu relatiile, am avut noroc de parteneri intelegatori si neparanoici, deci nu s-au pus probleme cand ieseam la bere cu baietii. Daca stau sa ma gandesc, cand ieseam cu baietii veseli era intr-adevar mai complicat…
Alex P., prin urmare trebuie să avem doar prietene de shopping, cum altfel? Sau dacă e gay, să fie și el 100% activ dacă iubitorul de ieșiri e activ, sau 100% pasiv dacă iubitorul de “limo, fată” e… pasiv.
Deja văd scenariul.
“Iubiiii, uite, aș vrea să ies la o bere cu Ion.”
“Îi activ sau pasiv?”
“Pasiv… hai tăuraș că-i sorămea, Ionela, ce tot atâta că acu’ fac scădere de magneziu…”
“Bine, du-te atunci…”
Acu’ lăsâng gluma la o parte, de ce crezi că sexul este, în general, considerat “păcat originar” când nu este făcut în interiorul “cuplului”? De ce totul e permis, până la sex. O fi chestia asta, la care A.S. îi zie instinctuală, distrugătoare de iubiri (adevărate)?
@RobertG
Nu, nu e normal si ar trebui sa aiba incredere in tine e evident. Ce relatie e aia in care unul din cei care o compun e un permanent suspect? O astfel de relatie (ipotetica) nu e una serioasa.
Pai in lumea noastra daca esti prieten (nu amic) si te si futi constant cu o persoana cred ca se cheama ca esti intr-o oarecare relatie cu omul respectiv (nu in sensul ala mult uzat).
Mi se pare ridicola separarea, decantarea asta a prietenilor pe criterii sexuale, adica…e straight sau pasiv/activ, ok, te poti intalni cu el, daca nu…nu. Exista o gramada de prietenii intre gay care ar putea oricand sa si-o traga, dar nu o fac 😛
A.S., pai da, dar te contrazici… adică, tu zici ca componenta sxuală e instinctuală, dar că prietenul ar trebui sa aiba incredere in tine. Sa aiba incredere in ce? Ca nu vei da ascultare instinctelor? 🙂
Nu mi-o lua in nume de rau, dar nah, intelegi unde bat, sper.
@RobertG
Nu ma contrazic. Pentru ca instinctul sexual al unuia care se afla intr-o relatie se presupuna a fi satisfacut. Altfel nu e o relatie serioasa, e una in care obisnuinta dormitului impreuna, sculatului impreuna, etc., isi spune cuvantul nu atractia sexuala a unui fata de celalat, atractie care apare in cazul altor persoane…
Discursurile astea despre instincte, urmarea lor si vai bietii bisexuali care nu pot sa se abtina ca mor ma fac sa ma indoiesc ca oamenii au dezvoltat si neocortex… Ok, omul are multe instincte, destule distructive, dar nu le urmeaza pe toate. Cred ca trebuie sa mai si filtram din impulsuri. Voi nu?
[Ma simt nitel ambivalent deoarece intr-o alta discutie in timpul asta sustin urmarea anumitor instincte. E greu de precizat unde se trage linia.]
Se poate să nu fi înțeles exact mesajul postului. Dar sunt câteva lucruri care mi-au sărit puțin în atenție. În toată interacțiunea pe care eu am avut-o cu persoanele hetero mult prea rar am întâlnit caz în care să nu existe o tensiune sexuală între un tip și o tipă (mai ales dacă acuma s-au cunoscut), și asta indiferent dacă unul din ei (sau amândoi) era(u) sau nu în relație cu cineva. Tind tot mai mult să cred că același lucru se întamplă și în lumea gay.
Acelși lucru se întâmplă și în partea cu prieteniile. Ținând cont de tensiunile sexuale nu degeaba între hetero prieteniile, să le zicem rezistente, se leagă între persoanele de același sex. Exact cum pentru persoanele homosexuale prieteniile calumea se leagă între persoanele de sex opus. Pe deoparte, totul e la nivel psihologic. Vei tinde să te împrietenești cu acele persoane care consideri că te v-or înțelege mai bine.
Acuma un alt aspect pe care îl văd interesant e faptul că sunt persoane gay care evită să facă diferite acțiuni (precum banalul uitat la un meci de fotbal) pe principiu că asta fac aia hetero; cum să facă ei așa ceva? Cum adică eu ca gay să ies la o bere cu persoanele hetero pe o terasă la un meci de fotbal? Și acesta este un banal exemplu. Mi se pare că de multe ori orientarea sexuală determină acțiunile unei persoane, pe principiul: “aia e activitate hetero și nu o fac”, “cum să fac așs o activitate gay?!” și etc.
…
Acum că am terminat de vizionat meciul, la o terasă pentru hetero – evident, pot să-mi exprim și eu părerea. Înainte de toate, nu înțeleg de ce gay-ii au o așa alergie la fotbal. Nu-i chiar un sport de retardați, chiar dacă 22 de oameni aleargă după o minge și-alți doi urlă și înjură de pe banca tehnică. Merită să vezi măcar pentru un alde Fabregas, Pique, di Natale sau Snejder (îi căutați și voi pe FB). Și RobertG, nu-mi zice că ai ratat vreun meci de-ale Portugaliei.:P
Revenind la topic, cred că prieteniile între homosexuali pot exista și fără derapaje. E mai dificil, ce-i drept. Poate că între doi activi sau doi pasivi lucrurile pot merge într-o direcție în care sexul nu își are locul. Unde există tensiune sexuală e destul de greu să fie ceva ”inocent” și de multe ori se întâmplă ca unul dintre cei doi să înceapă un fel de joc al seducției. Dar cum relațiile interumane sunt de o mie de feluri, închipuite și neînchipuite, e greu să ne dăm cu presupusul, putem doar să discutăm despre modelele statistic mai des întâlnite.
AlexP(#9), perfect de acord, chiar și cu paranteza aia. Poate că nu ar trebui să confundăm instinctul primar, impulsul, cu dorințele care vin din interiorul nostru.
Rediam, pssssss, taci, nu zi nimic. Cu Ronaldo as putea fi doar prieten… 🙂
@rediam
Si care ar fi diferenta intre ”instinctul primar, impulsul” si ”dorintele care vin din interiorul nostru”?
Instinctul sexual, ca despre asta e vorba in cazul de fata, tot din interiorul nostru vine si se manifesta sub forma unei dorinte, sau nu?!
A.S., nu mă pricep așa de tare la cuvinte, nu îs Grid.:P
Imaginându-mi o scară, plasez impulsul pe o treaptă inferioară dorinței lăuntrice (ce bisericesc sună). Aș putea spune că impulsul e caracteristic animalului, iar dorința îi e caracteristică omului. Pentru mine, dorința e un fel de upgrade al instinctului.
RobertG, păi Ronaldo o să te învețe să-ți schimbi frizura în mai puțin de 5 minute, nimic sexual deci.
Lăsând gluma la o parte, eu zic că omul e gay: mamă surogat, atenție uneori excesivă la felul în care arată+ videoul ăsta:http://www.youtube.com/watch?v=0jpl7mLj4bk
Bun. În primul rând să lămurim treaba cu fotbalul. Nu îmi place ideea în sine a jocului. Nu mă atrage absolut deloc. Mai degrabă înțeleg bowlingul, biliardul sau patinajul. Sunt mulți gay care nu sunt atrași de fotbal de aceea mi-am permis să fac gluma cu terasele. 🙂
Oricum Ronaldo e cel mai bun fotbalist. Doamne, câte goluri a dat! 🙂
Așa. Acum că am terminat cu ce era mai important, treaba stă așa, repet, cel puțin din experiența avută:
Nu știu cât instinct [în care personal nu cred, cred că putem mai mult decât animalele… oamenii pot ține și post negru, bunăoară…, sorry A.S.] e implicat în dorința de a fute tot ce e futabil.
Faza, Asp.pet, stă în felul următor:
1. Majoritatea cuplurilor văd o prietenie mai strânsă, a unuia dintre cei doi, cu un altcineva (de exemplu un prieten, gay si el), o amenințare apocaliptică. O fi normal sau nu?
2. Este adevărat că persoanele care arată bine, pot lega orice fel de relații sociale mult mai ușor. E demonstrată chestie. Singura explicație viabilă este că mintea noastră face o selecție fără ca noi să ne dăm seama. Dacă lucrurile stau așa, înseamna că ce am zis la punctul 1. are totuși un temei.
După cum sugera și rediam, da, între doi gay pot exista relații frumoase de prietenie. Dar e greu. Să explic… 🙂
Eu printr-o prietenie înțeleg o legătură între doi oameni, legătură care poate implica multe. Pentru mine un prieten e acela pe care îl pot suna și la 3 noaptea și poate fi lângă mine dacă e cazul, ne împărțim bucuriile și tristețile, ne ajutăm unul pe altul, etc. Așa se face că o relație de prietenie poate fi cu ușurință superioară chiar și vieții de cuplu (unul din marile handicapuri ale multor cupluri este exact lipsa prieteniei dintre cei doi, chestie super vizibilă în cazurile în care “cuplajul” s-a produs doar pe considerente fizice si nimic altceva).
În articol exact asta vroiam să subliniez. Că la gay, fiind vorba de un grup de fete și băieți, metaforic vorbind desigur, relațiile dintre doi tipi între care se manifestă o atractie reciprocă, sunt cumva sortite eșecului în cazul în care unul din cei doi are (să zicem) o relație. E o limită fină, care dacă se depășește, totul se duce de râpă. Nu vi s-a întâmplat niciodata sa vi se zica “nu mai vreau sa ma intalnesc cu tine ca mi-e frica ca ma indragostesc de tine si-o sa sufar” sau să se îndepărteze cineva de voi dacă nu v-ați lăsat sedus. Mie mi s-au întâmplat din astea. E greu pentru cineva să înțeleagă că de fapt, uneori, vrem o relație de prietenie, nu măritiș. Lumea pune prea sus ideea de “cuplu” nerealizănd că doi oameni se pot simți foarte bine împreună și fără a “oficializa” legătura.
Non_Lose, păi exact, se pare că futaiul e piesa puzzle lipsă dintre diferențierea prieteniei de relație.
Prin urmare, exact pentru că legăturile interumane implică doi sau mai mulți “participanți” care pot gândi, arăta, simți diferit, lucrurile pot evolua în direcții care pot fi diferite de la caz la caz. Dacă adăugam componenta ATRACTIE în ecuație, lucrurile se complică rău (sau bine) de tot.
Însă, din punctul meu de vedere, un lucru e cert: foarte greu îți va deveni prieten cineva care iese cu tine doar pentru că se simte atras de tine.
Hai să nu încurcăm lucrurile.
În primul rând, n-aș încadra automat amicițiile astea de-o bere-două la terasă, sau de câte-o ieșire la stadion la capitolul “prietenie”. Ies împreună și colegii de serviciu, și vecinii de bloc, dar de fiecare dată cu un alt scop, anturajul fiind ales în funcție de context. Scopul este cel care reunește gașca unor astfel de “prieteni” conjuncturali, nu invers. În schimb, prietenii (mă feresc să spun “adevărați” sau “buni”, dar mă refer la prieteniile de durată) nu se adună cu un scop anume, ci ies împreună întotdeauna atunci când au timp liber și când vor să se simtă bine, definindu-și scopul mereu altfel, în funcție de cum au chef.
În al doilea rând, gay-ii nu ies împreună atât de des (și, mai ales, nu în gașcă prea numeroasă) nu pentru că n-ar putea fi buni amici unii cu alții, sau pentru că prietenia între gay s-ar exclude. Motivul pentru care terasele nu-s pline de gay este că gay-ii pur și simplu nu vor să se afișeze în felul acesta. Sunt convins că, de pildă, un hetero~ care ar ateriza într-un club gay ar putea fi la fel de invidios pe cât de “prieteni” sunt gay-ii între ei, când de fapt simplul fapt că e mare veselie într-un grup nu spune mare lucru despre relațiile dintre membrii grupului respectiv.
Cât privește impedimentul atracției sexuale în legarea unei prietenii, asta ține de cu totul altceva și nu poate fi amestecat în aceeași oală cu ieșitul în comun la distracție, unde nu de prietenie e nevoie ci de un motiv suficient de bun care să se adune oamenii.
Nu-mi place ideea că atracția sexuală e buturuga mică din ograda gay, însă e adevărat că ori de câte ori apare o față nouă printre gay, aceasta va fi scanată și apreciată în funcție de potențialul sexual pe care-l reprezintă. Ceea ce nu înțeleg este de ce acest lucru nu-i ușor de acceptat, fiind mai degrabă de dorit un comportament indiferent față de bărbații nou-veniți, de parcă nu ar fi normal ca gay-ii să fie interesați sexual de bărbați. De unde tendința asta conformistă de a măsura comportamentul gay cu instrumentul de măsură heterosexual? Există vreo normă care să spună că bărbații gay ar trebui să fie indiferenți sexual la apariția altor bărbați, așa cum ar face heterosexualii?
Sunt două probleme de discutat aici. Una privește faptul că bărbatul gay va privi întotdeauna la orice alt bărbat așa cum un bărbat heterosexual ar privi o femeie, adică prin prisma interesului sexual. Asta nu reprezintă în niciun fel o jignire pentru bărbații gay, neînsemnând deloc un comportament anormal sau o plasare a noului venit în poziția femeii (de pradă sexuală), ci este doar expresia faptului că pentru bărbatul gay alteritatea sexuală e reprezentată de sexul masculin. Cealaltă problemă vizează rolul cât se poate de sâcâitor pe care normativul heterosexual continuă să-l joace în viața populației gay. Atâta vreme cât dimorfismul sexual bărbat-femeie va continua să fie obsesia princeps a cuplurilor gay, rezultatul va fi invariabil identificarea unuia sau altuia dintre parteneri cu poziția și rolul de femeie în cuplu.
La prima problemă se poate răspunde relativ simplu. Da, orice bărbat apărut la orizont va stârni priviri și aprecieri cu tentă sexuală. Care-i problema? Nu mai putem fi beer-buddies? Dar de ce rămâne acest gen de male-bonding atât de important? Nu cumva pentru că ne e teamă de implicația ascunsă a acestui fapt, anume că dacă nu socializăm cu bărbații (ca între bărbați) asta înseamnă automat că ar trebui – în mod ciudat – să socializăm cu femeile de pe picior de egalitate? Acest mod de gândire ne arată cât de departe merge tendința de neacceptare a propriei orientări sexuale, dincolo chiar de afișarea fățișă a acesteia. Chiar dacă la nivel declarativ există o împăcare cu sine însuși, simpla raportare la modul de viață heterosexual demonstrează că nu poate fi vorba de o veritabilă împăcare cu sine atâta vreme cât propriile noastre comportamente încă ne mai nemulțumesc (raportat sau nu la norma heterosexuală).
Celei de-a doua probleme nu i se poate da un răspuns mulțumitor, pentru că natura aparențelor este un subiect încă prea sensibil pentru a fi atins. Dacă începem să vorbim despre ce înseamnă a fi bărbat sau femeie, față de ce anume înseamnă să fii om, s-ar putea să nu ajungem prea departe cu discuția pentru că ne vom împotmoli la argumente de genul: “aparențele nu pot fi negate” (cu extensia binecunoscută: “faptele rămân”). Ar fi totuși de ajutor să precizăm că deși aparențele nu pot fi negate, simpla lor permanență nu constituie o bază suficient de solidă pentru a ne sprijini pe ele.
Faptul că bărbații și femeile sunt specii percepute în general ca fiind opuse nu exclude posibilitatea fundamentală ca această opoziție să fie de fapt cu mult mai profundă – extinsă spre interiorul fiecărui bărbat și al fiecărei femei. Asta nu înseamnă neapărat că orice bărbat lasă în urmă umbra unei femei (și invers), ci doar că tocmai certitudinea bipolară a manifestării reprezintă un indiciu asupra incompletei manifestări a fiecărui pol în parte. Din această cauză, ar trebui să vedem bărbatul ca fiind mai mult decât un bărbat (și în niciun caz mai puțin decât bărbatul care este), același lucru fiind valabil și pentru femei. Însă până când bărbații vor fi mai mult decât bărbați (adică oameni), nu vom înceta să ne temem de faptul că ar putea deveni mai puțin decât bărbați (adică femei).
Am sa spun catvea lucruri dupa o noapte de Heaven:
Apreciez grid ca le cam judeca profund, desi uneori recunosc ca nu il inteleg, insa ma stradui sa-i fiu la acelasi nivel… Apreciez Non_Lose ca e mic, prost versatila activ/pasiva dar le zice direct fara perdea cu riscul de a ofensa pe altii.. Apreciez RobertG ca e mega fuc***g diplomat si din diplomatie te fute de iti sar fugii fara doar si poate (eventual prost sa fi sa nu-ti dai seama ca nu te-a futut bine)… si inca cativa!!!
Despre prietenia intre Homosexuali, eu personal am trei prieteni, restul sunt cunostinte amici… sunt pe punctul de a-mi face un al patrulea pt ca si-a luat bicicleta si nu mai e dependent de masina! Cat de fiabile sunt? Habar n-am, cei trei nu prea asculta gura lumii… nu sunt o persoana tolerata cum de altfel nici nu vreau sa fiu … Nici pupincurista, sunt cu bune si cu rele apreciat pt ceea ce ofer si poate, pt ceea ce fac!
Dand un exemplu clar unui “ultilizator facebook”, prieten comun cu cel putin doi din prietenii mei… ii explicam cat de jalnic si ce parere proasta am despre el… anyhow, asta e mai putin important!
Fiabile? Pai nush daca cineva intelege termenul, adica bro imi esti prieteni sunt capabil sa te astept in dimineata Pastelui la ora 6 in Gara Timisoara, ca tu sa vii de la Deva… asta dupa o noapte de clubbin`! Prieten sunt si atunci cand iti fac un cacat de abonament de telefonie mobila iar tu platesti doua luni ca restul de trei sa ti le platesc eu, lasandu-ma cu un MINUS suficient de mare pt un salariu de Romania. Prieten iti sunt atunci cand iti spun, da; nu ai un job… nu parasesti apartamentul insa am rugamintea sa iti platesti datoria fata de mine cand si cum poti.. Fara sort de izbanda pana in momentul de fata! Prieten sunt si cu mama fostului meu cand inca o ajut financiar si ma intreaba cum ma simt, cum sunt, ce face maica-mea, de parca ei i-ar pasa mai mult decat lu fiisu`!
Prieten sunt cu toata lumea, tocmai din aceasta cauza nu am sa invat sa fiu diplomat vreodata, pt ca in ziua de astazi nu se merita! Poate, cand cineva din curiozitate va spune… da, ai facut asta si apreciez acest lucru, atunci ma voi straduii sa fiu diplomat!
Concluzia va ramane voua, daca sunt sau nu fiabile aceste prietenii intre homosexuali!
În primul rând o să îmi permit să îl citez pe Rediam: “nu mă pricep așa de tare la cuvinte, nu îs Grid”.
În al doilea rând, Grid a reușit mult mai bine să exprime exact ideeile care le aveam aseară în cap apropo de subiectul discutat (mersi Grid 😀 ).
@Gabriel
da, ai facut asta si apreciez acest lucru
🙂
Gata, l-am îmblânzit.
Probabil nu spun o noutate, nu cred că prieteniile dintre homosexuali sunt altfel decât cele dintre heterosexuali. Aş putea cu greu defini ca prietenie atmosfera de pe o terasă în timpul unui meci. I-aş spune atmosferă de haită isterică. În timpul şi mai ales după meci( şi din ce îmi dau eu seama fără prea mare legătură cu sportul) acolo se manifestă mai mult comportamente de dominare decât de prietenie.
E destul de greu pentru orcine să dobândească şi să păstreze un prieten, orientarea sexuală este cea mai mică dintre dificultăţi. Ai prieteni dacă eşti dispus să fii la rândul tău un prieten şi îi alegi după alte compatibilităţi decât cele sexuale şi după alte standarde decât cele estetice. Recunosc, dacă ai un prieten care ţi se pare sexy ai o problemă în plus.
Când eşti în cuplu cred că înţelept ar fi să reuşeşti să încorporezi prietenii personali. Ai mei să devină ai noştri. Şi aşa ai puţin timp de petrecut cu partenerul (din cauza serviciuluia altor obligaţii familiale, somn) dacă mai rupi şi pentru prietenii doar ai tăi rămâne şi mai puţin, de acolo frustrări, înstrăinare= probleme.
Gabriel si eu apreciez ceea ce faci!
@RobertG
Dar eu nu am spus ca oamenii nu pot tine post negru. Pot. Sunt si oameni care sunt abstinenti, unii carora religia le-o impune, altii care ei insisi iau aceasta decizie, etc.
grid, nu a fost în intenția mea să compar calitatea a ceea ce numesc eu “prietenie” cu văzutul unui meci de fotbal în grup. Mă gândeam doar la capacitatea aia de aglutinizare pe care heterosexualii o au, fără a face vreun efort supraomenesc (si nici nu au un blog care sa-i adune). 🙂
Toată ideea mea se referea la faptul că, homosexuali fiind, prieteniile dintre noi (și chiar și amicitiile de stadion de care ziceam mai sus) îs mai greoaie că intervine și posibila componentă sexuală care uneori dă peste nas rațiunii.
Scurt pe doi, altfel iese cineva cu tine la bere daca vrea sa te fută, comparativ cu cazul in care nu vrea. Și îi nașpa chestia asta, că e obositoare.
Eu merg strict pe ce am văzut, cunoscut, poate nu am cunoscut ce trebuie. 🙂
Tot felul de faze… de exemplu mi s-a întâmplat de mai multe ori ca un prieten (gay) să fie gelos și să desființeze orice tip de care îmi place (că-i prost, că-i naspa, că-i taran, că n-are bani, că pute, că si-o pus o tona de parfum pe el…), altii care se “imprietenesc” cu tine ca sa descoperi mai apoi ca saliveaza dupa iubitu’ tău de fapt, iesi cu cineva la o cafea si ala se uita la tine cu zambetul ala tâmp si clipeste ca si cum ar avea ceva in ochi… etc.
Nu stiu, io unul am avut intotdeauna dificultati in a lega prietenii cu gay-ii exact de aia cele mai apropiate prietenii le-am avut cu fetele si heterosexualii.
Și-n ziua de azi, dacă spui unui gay “hai să bem o cafea!” (și daca e prima data) trebuie sa ii trimiti vreo tona de poze, se intereseaza daca esti activ sau pasiv, cat o ai, ce-ti place sa faci in pat, iti spune ca are 3 masini, 5 apartamente si ca poate sa-ti puna la dispozitie nush ce porche (jur, mi s-a intamplat). Ce ii asa de ciudat in a bea un suc cu cineva? Efectiv sa cunosti omul, sa schimbi două vorbe…?
Si daca lucrurile stau așa, normal că depasirea stadiului ăstuia e dificil cu majoritatea. Noi, aici pe blog, suntem totusi un pic altfel si vedem lucrurile diferit, nu degeaba am fost numiti cu totii “filozofi” care isi pierd vremea (in loc sa se fută, presupun…).
Ha ha! cine a spus asta? Vreau să-i dau o bere ( sau mojito sau suc natural de ylang ylang)
CM, ohoooo, de-atatea ori am auzit… incat tre sa spargi ceva banuti si nu cred ca se merita.
Ei atunci ar fi o idee bună să urmăm sugestia poetului, să schimbăm porecla în renume
tare faza cu filozofii : )).
Faza e că în princiu, ce ai descris tu Robert e pur și simplu un tip de comportament care e mai predominant în societate. Poate fi și obositor și foarte enervant. Tot ce poți face (din punctul meu de vedere) e să clarifici aspectul ieșirii/întâlnirii din primele minute.
asp.pet, pai exact asta e faza, ca in proportie de 90% n-ai cu cine.
CM: tu nu vrei un credit in banca? 😀
Pe scurt nu sunt chestii de apreciat si vai ce a facut Gabriel, e vb de fiabilitatea acestor relatii de prietenie, ca in fond si la urma urmei tot popnari sunt!!!
Intrebare pentru Robert- cu persoane care activau (sau inca mai activeaza) pe blog, de cand l-ai infiintat, ai fost in situatii precum cele prezentate mai sus? Dar sincer 🙂
Gabriel, nu, mulţumesc , aş prefera un depozit în bancă…
🙂
@Adi, în 5 ani de când a apărut acest blog, am cunoscut multe persoane prin intermediul său, insa nu, n-am avut surprize cu nimeni, ba din contră, chiar mă înțeleg super fain cu toti cei care i-am cunoscut: Fireman, grid, Firstline, non_lose, Gabriel, misfit si altii.
Dar pe noi, ăștia de pe blog, ne leagă altceva, adică, prin tot ce scriem, comentam etc… se creează intre noi niste legături mai de… respect, așa. 🙂
Eu zic ca depinde de personalitatea si firea fiecaruia. Dar ce-i drept este greu.
Eu am putini prieteni gay dar cu toti ma inteleg foarte bine poate am avut noroc 🙂 Ii multumesc lui Dumnezeu că mi-a dat sansa sa ii intanesc.
Iti multumesc Robert pentru tot ce faci 🙂 daca tu nu creai blogul eu nu avem cum sa conosc prietenii pe care ii am acum 🙂
Alexander
Noah…eu unul pot spune ca am ceva prieteni homosexuali…al mai vechi il cunosc de prin ’97… si inca nu s-au petrecut “prostioare”.:)
RobertG (#24): eu unul rezolv simplu….:
Hai sa bem o cafea… Da’ cafea, nu… “cafea”!
Daca sunt prea subtil… e o vorba veche din popor: “Next!”
Chestie la care recurg de fiecare data cand cineva tinde sa…o ia pe aratura, intr-un fel sau altul… :))
RobertG ~ (re: #24)
E adevărat ce spui despre interpunerea dorinței sexuale în legarea prieteniilor, numai că e de așteptat (și perfect normal) să se întâmple așa.
Ceea ce voiam eu să scot în evidență este o anumită ipocrizie care trece de multe ori neobservată. Față de heterosexuali, homosexualii nu-și doresc prietenii cu bărbații din aceleași motive. Aglutinarea masculilor heterosexuali nu are aceleași explicații pe care le presupune aglutinarea bărbaților homosexuali. De pildă, heterosexualii nu-și propun să dezvolte prietenii cu femeile, adică nu-și aleg prietenii de bârfă și de distracție non-sexuală tocmai din categoria care îi interesează din punct de vedere sexual. Ei se reunesc “ca-ntre bărbați” tocmai pentru ca să excludă femeile din ecuație și să-și amplifice influența asupra lor prin ticluirea de strategii tipic masculine.
Lumea gay este, din păcate, tentată să amplifice stereotipul diferenței sexuale, uneori până la grotesc. A dori să socializezi cu bărbații ca și cum bărbații n-ar reprezenta un pol sexual de interes, deși tocmai despre așa ceva e vorba, presupune a alerga după doi iepuri deodată și a dori să fii și-n căruță și pe jos în același timp.
Ipocrizia despre care vorbeam este cea a normalității, pe care vrem să ne-o atribuim, deși în mod fundamental urâm această idee. Ar fi mult mai cinstit, zic, să susținem “Noi nu suntem normali!” în virtutea faptului că heterosexualitatea însăși e anormală. Numai în această privință ne asemănăm cu heterosexualii – pentru că suntem la fel de anormali. (Asta nu revine la a spune că, toată lumea fiind anormală, aceasta e normalitatea. Nu, normalitatea e o afacere internă a ființei vizavi de ea însăși; ca afacere externă ființei, “normalitatea” e cu atât mai inautentică – mai anormală – cu cât reprezintă mai mult un standard de comportament, disociat față de nevoile ființei.)
Bărbatul homosexual se află, într-adevăr, în fața unei dileme atunci când e să-și facă prieteni, numai că dilema e mai mult teoretică. Pe de o parte, trebuie să-i excludă pe bărbații față de care e interesat sexual, la fel ca și pe cei care sunt interesați sexual de el; pe de alta, nici cu femeile nu poate fi prieten, având în vedere că femeile sunt interesate sexual de bărbați (chiar și în cazul lesbienelor). Evident că, teoretic, nu-i rămân prea multe opțiuni. Dar cineva dezinteresat sexual tot s-o găsi în lumea asta largă. Spun că dilema e mai mult teoretică pentru că în practică e foarte ușor să percepi avansurile sexuale și să refuzi compania care nu-ți face plăcere, evitând să legi o prietenie cu cineva care se așteaptă la mai mult, sau față de care aștepți tu mai mult. Nu are niciun rost să ne speriem de implicațiile sexuale ale unei relații de prietenie, atâta vreme cât ne putem retrage oricând din fața lor.
Ei, dacă nu ne putem retrage și dacă ne enervează implicațiile subtile existente la mijloc, atunci chiar că avem o problemă, pentru că în momentul în care ni-l dorim “un pic altfel” (mai dezinteresat sexual) pe cel din fața noastră, atunci se cheamă că deși nu-l respectăm totuși ni-l dorim prieten, ceea ce revine la ipocrizia menționată anterior.
Nu are niciun rost să ne dorim ca gay-ii să fie mai masculini, mai hetero-like, astfel încât să nu fie interesați (măcar pe durata unei cafele) de bărbatul din fața lor. Eu sunt de acord că nu orice întâlnire face-to-face e o prospecțiune sexuală, însă una e scopul întâlnirii și altul e mijlocul de realizare. O cafea cu un necunoscut e întotdeauna mai mult decât o cafea – e o întâlnire, iar dintr-o întâlnire nu pot lipsi (într-o primă fază, cel puțin) măsurătorile și aprecierile reciproce. Pentru gay, acestea vor fi în primul rând de natură sexuală, ceea ce nu mi se pare deplasat. Până la urmă, felul cum fiecare dintre cei care se întâlnesc poate (sau nu) trece peste așteptările pe care le are față de celălalt e o problemă strict individuală. Uneori, cu toate că un substrat sexual există, prietenia tot se leagă, așa că nu implicația sexuală e problema, ci dorința ca ea să nu existe.
Prietenii între gay?:))
Asta cred că este cea mai bună glumă pe care am auzit-o astăzi. Nu există așa ceva. Doi(sau mai mulți) gay, nu au nicio șansă să fie prieteni. La un moment dat tot se întâmplă ceva. Unul dintre ei are iubit, ”amicul” lui se dă la el, sau se bârfesc între ei, sau puii mei, tot se întâmplă ceva.
Încă nu am cunoscut un gay, care să fie capabil să aibe o relație NORMALĂ de prietenie, cu un altul de aceași speță ca și el. E părerea mea, do not judge me! Când încerci să ai o relație amicală cu un tip hot, iar tu ești mai puțin hot, involunar vei ajunge să ai some feelings for this dude, el nu te vrea că tu nu ești de nasul lui, tu decizi că îți este mai bine fără. Și invers, tu un tip hot, el mai puțin hot, el se amorezează de tine, tu nu îl vrei, și uite așa să fute și relația asta.
Citind tot de p-aci, cred că e mai bine să încercăm să ne împrietenim doar cu fete (lesbi sau hetero) si tipi urati. Ma insel?
Aceasta e concluzia finala, subscriu la ea cu un singur amendament, adaugarea baietilor hetero. Tostusi exista si exceptii, dar rare, iar asta nu schimba cu nimic concluzia finala.
“Încă nu am cunoscut un gay, care să fie capabil să aibe o relație NORMALĂ de prietenie, cu un altul de aceași speță ca și el. E părerea mea, do not judge me!”
Daca nu ai cunoscut tu un astfel de caz inseamna ca nu exista? Mai mult, afirma asta pe baza unei pareri? Eu personal am cativa PRIETENI gay, cum poti veni sa-mi spui ca asa ceva nu exista?
[like] @NonLose (40) & +1!
(pentru explicatii vezi #35)
Si eu am un prieten gay ramas constant, un alt prieten care simt ca se departeaza, prieteni hetero, amici gay nu mai servesc pentru simplul motiv ca timpul liber e scurt si de abia imi ajunge pentru familia mea. Familia include si prietenii.
Raman totusi convins de concluzia #39, pentru ca asa observ ca se intampla lucrurile si de ce sa nu fim sinceri cu noi insine? Chiar niciodata nu ai trecut prin situaita sa te apropii de cineva pe care il gasesti atragator cu gandul sa te culci cu el? Dar pana sa ajungi acolo ti-l faci imediat prieten?
Poate doar a fost intentia, nu ai trecut niciodata la fapte din varii motive, dar gandul deja a pacatuit, chiar daca intentia nu e transpusa in fapte.
Ca sa nu mai zic de gesturi pe care le ai fata de prieten si care daca nu ar exista incredere intre partenerii de viata ar putea duce la banuiala, gelozie, poate despartire.
Viata astazi e destul de lipsita de repere morale si cred ca unul dintre reperele pe cale de disparitie, e cel al prieteniei.
Asa ca cei ce ii au sa se bucure de ei asa cum si ei se bucura la randul lor de noi.
Personal conssider ca viata fara prieteni este o viata stearpa, mai ales pentru cei gay.
“Personal conssider ca viata fara prieteni este o viata stearpa, mai ales pentru cei gay.”
🙁
Viata este ceea ce alegi sa faci cu ea…
Rzv scuze daca am zis ceva deplasat sau am atins o coarda sensibila.
Am spus … personal, pentru ca eu sunt un animal care se simte bine in haita si asa vreau sa traiesc pana mor.
Dar in egala masura sunt constient ca exista si animale care se simt bine altfel decat mine, tocmai de aceea am folosit cuvantul, personal.
:))
nu, n-ai atins o coarda sensibila… doar ca eu *personal* consider usor depresiv gandul ca gheii is predispusi la singuratate…
Rzv ai ramas un sensibil sentimetal romantic.
…si habar nu ai cat s-au chinuit unii sau altii sa imi schimbe felul de-a fi… 😉
Depinde. Capacitatea unor poponari de a lega relații de amiciție ține de abilitatea lor de a considera homosexualul de lângă a fi doar un amic, sau dacă are „skill”-ul de a-l trata ca fiind hetero.
Dacă îi sticlesc ochii în cap când îl vede venind de la paișpe kilometri, mi se pare destul de evidentă că vrea să-l vadă gol.
Concluzia ar fi că depinde de fiecare, de interes, de nivelul de echilibru la care se află. Mă rog, în ecuație mai intră și variabila vieții sexuale – dacă este satisfăcut sau nu (am ținut să scot asta în evidență, deși tot pe la echilibru intră).
Rzv. : d
Cand nu il am pe cel drag, nimic nu mai conteaza. Cand el doar si numai de exista acolo undeva, toate au sens: prieteni , amicitie, munca , etc. Dar si de prieteni tot impreuna imi doresc sa ne bucuram . Imi place sa gustam din lucrurile care ni se intampla , impreuna.
Probabil ca gay, suntem mult mai dornici si avem o sensibilitate mult mai mare decat ceilalti si categoric nevoie mult mai mare si de dragoste. Si de asta tanjim dupa afectiune atunci cand avem un amic care ne place mai mult decat ca un simplu amic.Dar ar fi bine doar sa tanjim in sinea noastra.
Daca pe celalalt nu il dorim langa noi decat ca amic si el isi doreste la fel, inseamna ca e perfect si ne putem vedea ca amici , fara sa existe vreo probabilitate sa stricam amicitia din motivul asta.
Daca exista autostapanire si putem sa punem bariere in calea inimii care are tendinta sa intinda coarda amicitiei cand ne dorim mai mult decat o amicitie si el nu isi doreste, atunci intradevar iubim oamenii si pe amicul nostru si nu il coplesim cu ceea ce ne dorim ca sa ne atingem scopul . Dar nici sa il neglijem :)si sa nu luam initiativa de frica atunci cand e de dorit sa luam initiativa .
Daca intr-un cuplu exista incredere si iubire , nu are cum sa apara altcineva pt vreunul dintre cei doi . Doar probabil ca o astfel de iubire e mai rar intalnita .Alta “varianta de iubire” nici nu prea inteleg.
salut.sunt nou pe aici,care ma bagati si pa mn in seama ca ma confrunt cu homosexualitatea nu o inteleg si de ce tocmai eu .multumesc
De ce te „confrunți” cu ea? Nu e ca și când ar fi o luptă sau o boală.
Da_Vero:
ba daaa…. e o boala care cere pastile 😛
sa vina zanacsuuuuuuuuu!
Barman, hai cu Prozacu’! Bumți, bumți, bumți…