Acasă Homosexualitate Am auzit bine?!?

Am auzit bine?!?

385
11

Vă salut cu stimă și respect dragi darkq-iști. Subiectul acestei noi postări a fost oferit spre discuții interminabile și în alte materiale și cu siguranță în creații precedente de-ale mele: părinții și homosexualitatea. Cât de dispuși ar fi ei să accepte aceasta noutate la copilul lor. Sau cum îi influențează mass-media în înțelegerea anumitor aspecte ale homosexualității și cum îi „ajută” aceasta în luarea unor decizii personale.

Unde vreu totuși să ajung. Zilele acestea am avut o discuție mai directă, mai indirectă cu mama mea despre… homosexualitate. Nu, nu a fost de genul: ești cumva homosexual? N-a fost vorba despre asta. Avusese mama mea niște contre verbale cu o persoană. Nu știu din ce motive i se cășunase aceleia pe mama. O.K. Totul a decurs bine (dacă se poate spune așa) până când am devenit, EU, sămânța scandalului.

Acea persoană i-a „fluturat” prin față ideea dacă o sa vin eu la ușă la ea într-o zi cu un băiat în loc de o fată ? [bineînțeles că remarca a fost peiorativă, de genul să aibă probabil (nu știu ce a fost în mintea interlocutorului) un impact negativ asupra mamei mele]. Buuuuun ! Iar mama mea răspunde cum nu m-aș fi așteptat vreodată: și ce, asta este, doar tot copilul meu va rămâne (fac mențiunea că nu este o redare fidelă a spuselor mamei, ci ideea esențială și de bază). A spus-o în cel mai matern mod posibil. Ceea ce vă spun acum mi-a povestit mama mea.

Bineînțeles că pentru o persoană care ar fi auzit, neimplicat în vreun fel – mai ales emoțional, ideea cu și ce dacă… e posibil să fi putut să treacă fără un impact de amploare asupra sa. Pentru mine a fost însă un șoc nemanifestat. Replica cu și ce dacă… a trecut foarte rapid, ca nefiind aparent nucleul povestirii. Îmi amintesc că șocul a fost cu destul de mare dar am intervenit repede cu niște cuvinte pentru a-mi ascunde acea trăire de moment. Și m-am întrebat: e posibil ca mama, totuși, accepte situația mea specială ?

Am descoperit că ea este oarecum și de modă veche ca să spun așa: în sensul în care ea vede vârsta de peste 20 ani pentru a te concentra efectiv pe partea de amor și sex. Și asta m-a surprins. Acest concept al ei îmi mușamalizează în fața ei orientarea. Cred…

Deși amintindu-mi de un material emoționant citit mai de mult pe darkq: o mamă a unui băiat homosexual care-i știa de mult orientarea. Mă gândeam zilele astea – să fie o coincidență ciudată a modurilor de gândire (a nu se înțelege că aș crede faptul că mama este creatoarea acelui material de pe site -am motive să cred asta pentru că nu mânuiește bine nici tastatura nici mouse-ul cand vine vorba de net).

Când am auzit acele cuvinte oarecum de acceptare a unei posibile situații în ceea ce mă privește, am avut pentru o fracțiune de secundă dorința de a mă destăinui în fața ei. Să scap de povara asta ce mă macină.

În aceeași zi ne-am uitat împreună la un material video cu Mircea Solcanu vorbind despre violența în familia sa. Iar mama a replicat pe parcursul vizionării ceva de genul: cred că de asta a și devenit homosexual (adică violența tatălui său asupra mamei i-ar fi schimbat atitudinea din multe puncte de vedere). I-am remarcat tonul oarecum cald, de acceptare, în glas. Îl înțelegea…

Oricum, de mai multe ori, mama mi-a spus că totul se termină la momentul în care cineva se ia de mine. Pur și simplu NU concepe așa ceva. O apreciez enorm pentru asta deși nu sunt cel mai specialist în a-i arăta acest fapt  :struggle: .

Se vede că nu știm ce este dragostea de părinți, ce trăiesc ai noștrii cu adevărat în sufletul lor, luptele inegale dintre convingerile personale și dragostea nemăsurată pentru copilul / ii lor.

[pro-player width=’600′ height=’400′ type=’video’]http://www.youtube.com/watch?v=q8O-ZI_KJJ0[/pro-player]

 

11 COMENTARII

  1. Mamele simt, stiu in adancul sufletului dinainte de a-ti da tu seama ca baiat gay ce si cum. Dar ignora aceste senzatii , pana la urma ce poate face, sa te traga la varsta de 12-13 ani deoparte si sa te intrebe? Nu. Asa si mama mea, mereu a fost protectoare si gata sa faca orice pentru copiii ei. Sar vestea nu-i cade bine oricarui parinte, partea buna e ca se calmeaza situatia de la sine cu timpul.
    Poate fi mult de vorbit pe tema „sa-i spun ca sunt gay?”. Depinde de caracterul persoanei, mama a fost de cand o stiu o justitiara, si a avut grija ca de mic copil sa imi arate in jurul meu ce e bine si ce e rau, mereu a fost autodidacta si a stiut sa se faca placuta fata de cei din jur, pentru ea a contat mereu o prietenie cu cineva si se simntea dezamagita de fiecare data cand observa ca prietenia ii este calcata pe coada, o durea faptul asta si povestea in casa, a existat mereu o comunicare intensa in familie si incredere, de aceea am avut curajul sa ii spun mamei ca sunt gay.

    Ps- am vazut si eu emisiunea cu Solcanu si m-a impresionat , recunosc.
    Ps2- am stat si eu si m-am gandit , oare copiii fara tata sunt mult mai predispusi in a fi gay? Cred ca nu, exista familii complete, copii care au avut o copilarie normala si fericita si sunt gay, deci cade argumentul conforma caruia lipsa paterna in viata unui copil si nevoia acestuia de un atta se transforma in adolescenta in sentimente , atractie fizica si morala fata de barbati.
    Exista totusi o teorie pe care o agreez- un copil abuzat sexual e un barbat este marcat moral si e mare posibilitatea ca acesta sa devina gay.

  2. Mama ta probabil si-a dat seama de mult. Sa observi un copil timp de 20 de ani (sau cati ai tu) si sa nu vezi ca n-are nici cel mai mic interes pentru fete, asta e greu de crezut. Afara daca esti extrem de timid si nu te exteriorizezi in nici o imprejurare. Daca te hotarasti totusi sa-i spui, e bine probabil sa astepti pana nu mai locuiesti impreuna cu parintii, si nu mai depinzi de ei foarte mult.

  3. Am 22 de ani; nu am avut nicio prietena pana acum, doar un singur prieten foarte bun! Mama se intelege foarte bine cu acest prieten al meu! Banuieste ca sunt gay … probabil ca da! Nu sint ca trebuie sa impartasesc lucrul acesta cu cei apropiati! Timid si aiurea de retras (asta’s eu) … nu cred ca e cea mai buna perioada emotionala pentru a face „coming out”.

    Cred ca ar fi interesant sa se faca un fel de sondaj in materie de violenta in familie, in timpul copilariei, si homosexualitatea! Din cate stiu, nu e dovedit acest lucru! Sunt homosexuali care au avut parinti, tati violenti, insa exista o multime de „straights” care au avut aceeasi experineta si asta nu le-a schimbat sexualitatea.

    Uneori ma dispera cat de greu e sa fii homo in ziua de azi! De ce asa multa ignoranta … anyway

    Ma gandesc la cei care nu au mame protective si dispuse sa iubeasca un copil gay(chiar si straight) … Sprijinul neconditionat din partea familiei este minunat, insa asta (pentru mine) nu inseamna ca: homosexual fiind, sunt mai implinit; inseamna ca persoana care te-a facut si crescut stie sa-si faca datoria de parinte pana la capat.

    Numai bine! :chic:

  4. haha, interesant. in cazul meu ai mei nu stiu de mine, cu tata nu prea am tangente si mama nu mai zice decat din cand in cand: te-oi insura si tu , tre’ sa faci un copil, doi! dar asta dupa ce in clasa a 10a cand ma intorceam cu ea din oras m-a intrebat daca am vreo fata si i-am zis ca nu, sa nu ma mai intrebe vreodata si nu m-a mai intrebat. sunt sigur ca in sufletul ei isi da seama de ceva mai ales ca eu sunt mereu in legatura cu ea, fratele meu e in alta parte, nu are treaba dar ea mereu la mine vine/suna/intreaba pentru orice prostie cat de mica. mereu ii zic, mama eu sunt un delicat! ia-ma usor :))
    in fine, sunt de aceeasi parere cu voi, sunt sigur ca mamele stiu, mai ales cele care au si avut grija de copiii danselor 🙂

  5. Nu cred ca mamele simt ca fiii lor sunt gay. Cred ca o mama poate sa simta cand ceva e in neregula. Dar sunt putine mamele care se gandesc la posibilitatea astea, majoritatea sunt mame ‘de moda veche’ care nu au avut tangete cu oamenii ‘ca noi’ in tineretea lor, astfel ca nici prin cap nu le trece ca ai lor fii ar putea fi gay. Cel putin asta se intampla in cazul meu. Desi o iubesc extrem de mult si stiu ca si ea ma iubeste la fel de mult, nu vreau sa ma gandesc la ziua in care voi fi nevoit sa-i spun adevarul despre mine. As vrea sa nu afle niciodata, am fi amandoi mai fericiti daca ea nu ar stii. Nu mi-e frica de faptul ca m-ar putea uri. Nu. Sunt sigur ca nu ar face asta, m-ar iubi in continuare, doar sunt fiul ei mult iubit, dar asta nu m-ar opri sa nu-i vad acea ‘modificare’ din privirea ei. Si as fi nevoit sa-i raspund la foarte multe intrebari incomode probabil…

    Sunt sigur ca orice mama isi va accepta copilul gay oricand, desi multe vor avea nevoie de timp, probabil. Oricum, sunt convins ca nicio mama nu ii va spune vreodata fiului ei ‘te urasc si te reneg’. Sau daca asta se va intampla, sunt convins ca nu ar fi adevarat si ca in cel mai scurt timp posibil si-ar cere scuze si le-ar spune fiilor lor cat de mult ii iubesc defapt. Mamele stiu cel mai bine sa daruiasca iubire.

    Eu o iubesc prea mult pe a mea, d-asta as prefera sa nu-i spun adevarul despre mine.

  6. Eu m-am asigurat de mult ca ai mei nu vor banui niciodata… „uitand” sa sterg istoricul cu niste filme porno strategic plasate, spundandu-le de fiecare data cand ieseam cu vreo fata prin oras, etc…n-am nevoie sa stie.

  7. Astazi tot citind stirile, una mi-a atras atentia in mod deosebit. Un tanar de doar 14 ani datorita insultelor din partea colegilor din cauza orientari sexuale hotaraste sa-si ia viata. Am intrat pe Youtube si am vazut mai multe imagini cu simpaticul baiat.

    Jamey Rodemeyer

    Cuvintele sunt atat de dure incat te pot determina sa iei o decizie atat de radicala. Mi s-a parut un pic comic sa plangi in fata webcam-lui si sa postezi acest lucru pe youtube. Nu pot sa va ascund faptul ca mi-au dat lacrimile. Cred ca moartea acestui pusti ar trebui sa de-a de gandit multor parinti, elevi, profesori…….

    Si cuvintele ucid

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here