Acasă Frumusete Protest importriva inchizitiei artei

Protest importriva inchizitiei artei

459
4

Unii oameni, deloc sau prea putin sensibili, deloc sau prea putin deschisi la placerea estetica, la forta launtrica pe care opoate genera literatura – arta, in general – doresc si, fac tot posibilul, sa anihileze aceasta valoare, sa o incarcereze sub semnul inchizitorialului, sa o transforme – in cel mai bun caz!, intr-un studiu practic, profitabil. Cateodata, acest deziderat poluant, aceasta dorinta patologica se manifesta direct si naiv; alteori, se mascheaza, se deghizeaza si se travesteste – urmand cai oculte si nesincere – afirmand si sustinand ca efectele artei literare sunt inevitabil si necesar tendentioase.

Aceasta afirmatie este, in functie de individ si context social, ori un sofism al unei politici literare, ori o fatala necunostinta de cauza. Adica, ori eutelehie, ori ipocrizie.

Arta nu poate fi tendentioasa! Operele, in schimb, dac le consideran in afara existentei lor ca si opere manifest-declarate, pot si se preteaza a fi tendentioase. Acest lucru este posibil – si, chiar se instrumenteaza in mod deliberat, se face intr-o maniera curenta si facila, pentru ca majoritatea oamenilor nu iau in seama – nu dau doi bani!!! – ppe ceea ce inseamna un real izvor artistic si estetic. Si pentru ca, aceeasi „majoritate” a oamenilor, atunci cand este vorba de un lucru atat de complex – cum este arta _ militeaza pentru idei si definitii preconcepute, pentru idei atat de impregnate de nulitatea lor existentiala, pentru definitii atat de gratuite si „comode” incomoditatii lor intelectuale, incat se face apel la „discretie”.

Apelandu-se la aceleasi instrumente patetice, la aceleasi proceduri declarativ-fariseice, se spune ca numai artistii „majoritatii”, cei care propaga idealul social si moral „bine si sanatos afisat” al majoritatii pot „produce” sau emana arta. Pentru a „consolida” aceasta falsa teorie vine in sprijin o afirmatie platonica : nu este permis a declara pe fata ca valoarea artei vine tocmai din sinele placerii care a generat-o !!! Desigur, placerea – in solitudinea si libertatea ei, nu poate fi un „ceva” serios pentru majoritate, ba chiar, daca este sincer afisata, poate aduce atingere si rusine imaginii „majoritatii”.

Goethe a spus, nu stiu exact unde, ca „…viata nu are rost decat daca ne-o inchipuim facuta dinadins pentru poezie dramatica; caci la ce alceva ar fi bun moftul acesta…?” ( „…zu was sollte denn sonst das Zeug taugen…?” ). Se poate afirma despre mine orice : ca sunt un romantic, un exponent al spiritului dostoievskian privind libertatea non-libertatii, un adept bergsonian in ceea ce priveste critica teoriei traditionale despre asociatia starilor de constiinta, un idol camusian al sinuciderii non-suicidare. Pot fi acuzat de orice! Dar nu mi se poate nega dreptul, de fiinta vie, de a ma cataloga, crampona si incapatana de a ma declara orice altceva decat un perpetuu si rigid ostas, intepenit pe veci intr-o solemnitate comica si stupid ipocrita. Eu sunt o fiinta cu n e v o i, d o r i n t e s i t r e b u i n t e, si, prin urmare, un ins cu scopuri diverse si multiple care, in fata inteligentei libere, nu se poate unifica si ierarhiza – asa cum isi inchipuie simplicitatea sau pateticismul rudimentar al reprezentantilor debutanti in ale idealurilor (naiv si expeditiv) sistematizate ale „majoritatii !!!

„Artistii” care se supun uniformizarii ierarhiei dictate de asa-numitele idealuri obligatorii-impuse-de-majoritate sunt demni de toata compasiunea. Aceasta forma sasie ( eu spun una, tu intelegi alta, dar o fac tot asa, invers convingerii mele! ), cu dublu sens este o siretenie puerila, fiind rezultatul unei filosofii pe care nu stiu cum sa imi permit sa o numesc : primitiva sau/si mitocaneasca. Pot insa sa incerc o vizualizare a acestei stari dihotomice, afisand desenele lui Goya cu gozaviile razboiului, pentru a face propaganda pacifista; dar trebuie sa intelegi ca, in viata specifica a artei, nu acest aspect este cel care explica sau cuantifica valoarea „operei de arta” respective.

Exista, asadar, in ciuda vointei „majoritatii”, exponentii unei arte care este arta pentru sine. Nici macar nu incearca sa devina propaganda pentru altceva decat ceea ce exprima, ceea ce este. Explicatia este mai mult decat facila: e x i s t a d e l a n a t u r a a r t i s t i. Mi s-ar parea logic, ca acest artisti – si cei care-i inteleg – sa fie lasati in libertatea creatiei lor. Dar, asa ca si alte dorinte ale mele, o asemenea cerinta este, desigur, sortita judecatii „majoritatii”. Mai mult ca sigur, purtan dstigmatul ghinionului. Ne-norocului.

De aceea, oamenii ca mine, oameni ca noi, oameni cu idealuri (altele decat cele normative!) nu vor fi intelesi niciodata. Dar, pana la acelasi termen – al lui niciodata – vom ramane indiscreti si pretentiosi. Adevarata drama este declansata in momentul in care, cineva ca mine, cineva ca noi, razbeste dincolo de filtrul „majoritatii” si, trecand peste iritatii, constienti fiind ca judecata „majoritatii” este cea iremediabil sumara, incearca in zadar sa demonstreze faptul ca „cei care nu vor deschide ochii in fata diversitatii umane”, vor ramane solitari, orbi, pe dinafara. Pentru totdeauna.

Avem avantajul cuvantului. Al creatiei. Al artei. Al lacrimii. Al imaginii. Al curcubeului. Se impune sa apelam la arta. Justificandu-ne astfel bunele noastre intentii si dreptul la non-tacere.

Adrian Vantiu

Articolul precedentValentin’s Day in Sauvage, Timisoara
Articolul următorDeloc amintiri, deloc copilarie
Ady Vantiu, 30 ani, personalitate predominent extrovert afisata, dar melancolic introverta, ego instrainat, Abel care tanjeste dupa sinceritate si caldura umana neconditionata. Refuza sa accepte orice gen de compromisuri, actionand intr-o maniera metodica, organizata si ordonata. Vrea sa se implice emotional si sa obtina satisfactii pe plan afectiv, gasind posibilitatea esecului dezagreabila, insa foarte tolerant si empatic.

4 COMENTARII

  1. Glacialul meu hibernal LUPU’, nu shtiu daca ai intzeles mesajul meu – de simplu muritor fiind – insa, apreciez mult efortul tau de a-mi darui cateva secinde din pretziosul tu imp…poate ne vedem – desigur, virtual, pe YM…ady69de

  2. Transmiti si mesaje? in ce cod? Morse? 😀
    Tocmai asta e: ca deja pui bariera… „muritor-nemuritor” nu conteaza daca se lasa in jos din partea stanga sau din partea dreapta… si daca chiar vrei sa transmiti un mesaj, sa stii ca primul care ajunge la cititor(drepturile de autor asupra ideii le am eu si numai eu, si nu le vand mai departe ca sa nu ma acuze cinva de plagiat sau imfluenta maselor)… este acela ca esti un om caruia chiar ii plac barierele… pe cand aici, pe la noi („p’acas’ pi glob”), nu prea agream bariere, indiferent de partea de care ne aflam noi… muritor, nemuritor, personal chiar nu imi pun problema…si nimeni nu si-o pune (problema)… din cei ce scriem pe aici…
    chiar daca uneori imi place sa ma tavalesc in noroi ca un porcushor mic si apoi sa ma distrez zambind cu burtica la soare… sau sa ma mangai pe timpan cu vorbe sofisticate, dar PE INTELESUL TUTUROR, ale fiecaruia din dacushorii de pe aici

  3. P.S. YM-ul meu e virusat: e in relatie directa (virusul) cu nivelul meu de culturalizare (apropiat de 0) si cu zvacnirile muribunde ale lui Ionel („my only, last and standind”neuron) astfel ca imi face spam cu pagina dex.ro, deranjandu-ma la ochi (sifoneaza celofanul)… deci nu pot vorbi cu tine in liniste.
    la revedere !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here