Acasă Frumusete Povestea bradului

Povestea bradului

207
6

In timp ce mancam imi venise in minte o povestioara, una scurta de tot. O citisem acum cateva zile, undeva pe un perete de beton acoperit cu multa iedera, intr-un loc ceva mai ferit.

Este vorba despre o samanta de brad care luata de vant a ajuns pe un camp acoperit cu flori minunate si multa iarba. Dupa ce s-a uitat imprejur, samanta stia ca trebuie sa gaseasca un bulgare de pamant pentru a creste mare. Aceasta era menirea lui. Instinctual parca, a cautat toata ziua si spre seara, obosit fiind, s-a strecurat intr-o gaura facuta de un greiere mititel (nu L-a cunoscut niciodata desi si-ar fi dorit foarte mult). Cand s-a trezit si-a dat seama ca e intr-o alta lume, o lume ciudata, unde toate erau extrem de mici. De fapt, crescuse si din mica samanta ajunsese, fara sa isi dea seama, un brad inalt.

Era ciudat pentru ca putea vedea cum firele de iarba tremura in bataia fiecarei adireri, cum florile isi pierd petalele sub soarele de tomnatic si alte lucruri (aparent normale) care se desfasurau sub el. A incercat o perioada sa isi alungeasca crengile pentru a ajunge si el acolo, insa in zadar. Structura sa nu ii permitea acest lucru.

Odata cu trecerea timpului bradul nostru s-a inaltat din ce in ce mai mult, a crescut si prin urmare putea vedea o intindere mai mare. An de an, mai mult si mai mult. Intr-o zi a venit o furtuna puternica. Fiecare fir de iarba, fiecare tulpina firava se indoia in bataia vantului. Bradul insa nu se putea clinti de pe loc, avand deja un trunchi mult prea gros. In acelasi timp numarul mare de crengi si lungimea lor (a reusit sa le intinda putin, in incercarea disperata de a „gusta” cealalta viata – cea de la etajul inferior) facea ca forta vantului sa fie din ce in ce mai puternica.

In urmatoarea clipa, fara sa realizeze a auzit o bufnitura si o durere ascutita. A deschis ochii si a zarit extrem de multe ambarcatiuni: de la barcute de salvare pana la iahturi. De fapt… bradul se rupsese insa nu si-a dat seama. A cazut pe pamantul mult ravnit si ceea ce vedea erau acele fire verzi, flexibile, bucati de petale zdrobite si pamant. Esenta bradului vedea lucrurile altfel decat scoarta cea dura, de aceea acum firele de iarba erau doar niste barcute ratacite pe un oceam imens.

Furtuna a trecut, soarele si-a facut loc printre urmele de nori.

Au trecut multi ani de atunci si campia este la fel de vie. Poate chiar mai vie ca atunci. Bradul datorita intemperiilor s-a descompus si cu timpul a ajuns sa serveasca drept hrana pentru ca firele se iarba sa fie mai verzi si mai multe. Jumatatea de trunchi care a ramas, a fost taiata si slefuita de un padurar pentru ca strica aspectul campiei inverzite. Acum din bucata de trunchi a mai ramas cam o jumatate de metru si este un scaun rotund pe care se aseaza (de obicei) in cerc grupurile de oameni care mai trec pe acolo din cand in cand.

Mi s-a parut draguta povestioara, de aceea simteam nevoie sa scriu despre ea. 🙂

Articolul precedentRomarg.ro considera darkq.net ca fiind site pornografic
Articolul următormp3
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

6 COMENTARII

  1. dragutza povestioara.
    pentru mine ce am putut lua din ea este ca e important in viata sa te accepti , sa traiesti si sa te dezvolti ca cine esti ….brad , fir de iarba , floare , camp , soare , raza, hrana pentru alte fire de iarba … pt cine esti …
    si acum ajung la zona calda : cine sunt ?
    multzam pentru impartasire.
    dragutz unghiul temporar copilaresc al tau …
    un tip m-a sfatuit sa fiu cat mai mult in starea de copil cu toate atributele pozitive …sa simt , sa traiesc mai bine .
    societatea ma agatza deseori.

  2. Buna,
    Este prima data cand vizitez un asemenea site. Nu sunt gay. Va inteleg frustrarile pentru ca si eu traiesc frustrari asemanatoare. Vreau sa va spun povestea mea. Poate unii dintre voi se vor simti mai bine cand vor afla ca sunt si altfel de suferinte care au acelasi efect, te izoleaza social, sau te fac sa-ti doresti asta. Care iti distrug perspectiva, planurile, viata pe care o visai cand erai mic, viata pentru care te-ai pregatit 26 de ani, viata pe care parintii si-o doresc pentru tine si care acum nu inteleg de ce nu o ai.
    Pe scurt, dupa o viata aparent perfecta, (asa o consideram atunci) cu tot ce presupune ea, sanatate, iubit, facultate, bursa, apoi un job de succes cu multe satisfactii profesionale, viata mea s-a schimbat radical. Sanatatea s-a transformat intr-o boala crunta, iubitul s-a considerat prea bun sa ramana langa mine, mi-a ramas doar viata profesionala. A fost o perioada foarte grea, pe care a trebuit sa o trec singura. Credeam atunci ca nu mai am de ce sa traiesc pentru ca nu mai puteam sa am viata „perfecta” pe care am avut-o. Sufeream enorm ca nu mai eram „normala”, ca nu ma mai puteam identifica cu ceilalti, ca nu mai puteam trai aceeasi viata pe care am trait-o pana atunci. De 7 luni am schimbat totul, orasul, casa, cunostintele si job-ul si … l-am cunoscut pe barbatul vietii mele, de fapt barbatul visurilor mele care m-a facut sa-mi schimb sistemul de valori, sa vad viata altfel, sa traiesc altfel sa gasesc implinirea in lucruri la care nu m-am gandit niciodata. Acest barbat este un fost gay, are o sotie si va avea in curand un copil. Traim o poveste de dragoste cum nu-mi imaginam ca exista, e dragoste pura, dragostea care nu mai tine cont de boli si conventii sociale Am descoperit lucruri minunate impreuna si dupa fiecare intalnire ma simt mai plina de viata desi cu fiecare zi care trece boala devine mai puternica.
    Pana sa-l cunosc nu credeam ca dragostea poate fi atat de dezarmanta.
    Gandindu-ma la situatia in care este, am considerat ca trebuie sa ne despartim. A fost cea mai grea decizie pe care am luat-o in viata mea.
    Acum sunt din nou singura. Ne iubim la fel. Imi resimt toate celelalte suferinte mai mult decat le simteam cand eram impreuna, dar nu mai am sentimentul de inutiliate a vietii mele, desi anii mei se numara in luni, lunile in zile si zilele in ore. Am invatat sa traiesc altfel. El m-a invatat sa traiesc. Desi am sufletul trist sunt mai fericita ca niciodata… chiar si asa singura. Pot sa mor oricand, fara sa-mi para rau.

  3. sisi,

    Nu trebuie sa fii gay ca sa simti si sa vezi niste lucruri. Frumos ce poavestesti. Nu stiu daca gay-ii pot iubi altfel… poate doar i se da o alta valoare, o alta nuanta.

    Toate cele bune si ma bucur (sa stii) ca esti happy. 🙂

  4. catre SISI
    intrebare : chiar crezi ca exista fost gay ?
    in urma cu ceva ani am fost si eu atras de persoane complicate si complexe cu o viata bogataaveau un magnetism irezistibil eram fascinat de …curbele si spiralele vietii si personalitatii lor…dar m-am ars tare ! experienta mea a fost ca astfel de persoane sunt mai egoiste ca mine si …cu fiecare zi ce trecea in compania lor cu fiecare mi se complica si complexa si mie viatza ……
    din durerea aceea si din intrebarile puse si raspunsurile gasite sau primite am gasit ceea ce imi facea mie bine .
    imi plac persoanele transparente ( spun ce simt si fac ce spun ) respectuoase ( si in cele mai puternice furtuni psihice tot nu urla sau injura ) responsabile ( le pasa si ajuta daca li se cere sau daca pot ) si flexibile (care sunt dispuse sa vada , auda , adopte si alte puncte de vedere decat al lor)…..
    depeche mode au un cantec care incepe cam asha :
    is simplicity best
    or simply the easiest…

  5. Cu adevarat draguta povestea , imi aduce aminte de o alta din vremea copilariei „Stejarul si trestia ” scrisa de La Fontaine , spre deosebire de fabula care am citit- o eu ( in care stejarul se credea superior trestiei fiindca si cel mai mic firicel de vant o facea pe aceasta sa se aplece fata de el care putea sa tina peipt oricarei furtuni fara sa se sclinteasca… Desigur are un sfarsit moralizator pana la urma stejarul cel neclintit este doborat de o furtuna in timp ce trestia firava nu are nimic:))….)….
    Povestioara ta e diferita: aici nu e vorba de superioritate pur si simplu bradul si ar fi dorit sa fie mai aproape de locul de unde a plecat…Nice 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here