Acasă Frumusete Joc, frumusete, suflet si viata

Joc, frumusete, suflet si viata

297
8

Aceste patru cuvinte atât de diferite, dar cu o încarcatura emotionala atât de profunda care pentru unii sunt atât de edificatoare încât pot sa le schimbe viata.

Se tot spune ca viata e o mare loterie, dar aici nu vreau sa ma refer la asta pentru ca deja sunt multi care au trecut prin viata si si-au dat seama daca au tras lozul câstigator sau nu. În schimb multora le place sa se joace cu focul si ce se întâmpla când se ard ?…. sau pur si simplu le place sa se joace si fiind un joc initiat de ei sunt siguri ca nu au cum sa piarda pentru ca regulile sunt stabilite sa fie în avantajul propriu.


Dar se poate întâmpla sa întâlnesti un jucator care e mai bun ca tine si poate sa te bata la propriul tau joc. Atunci situatia se schimba radical si e posibil sa fii în cadere libera, asta daca adversarul te va lasa sa te prabusesti. De acum înainte esti la mâna adversarului si el va decide daca te va elimina complet din joc, sau se va alia cu tine pentru a iesi la egalitate. Sunt slabe sanse sa se alieze, depinde doar de tine sa fii destul de convingator ca e in interesul amândurora sa fiti de aceeasi parte a baricadei, dar cum poti sa faci asta, cum poti sa iesi din încurcatura, cum poti supravietui situatiei?!
Depinde de la om la om, dar sunt convinsa ca sunt foarte putine variante si nu-ti ramâne decât sa te prabusesti încet, zi de zi, pâna când va veni ziua în care te vei ruga sa ajungi cât mai repede jos, pentru ca aceasta cadere lina te omoara mai repede decât prabusirea în sine. Îti mai ramâne un singur lucru de care sa te agati si anume speranta ca va exista cineva acolo care te va salva, sa fie omul de lânga tine, sa fie cel care te-a aruncat în necunoscut, sau … cine poate fi? Doamne ai grija de cei care au facut imprudenta de a se juca si de a pierde, pentru ca nimeni nu stie ce e în sufletul lor, nimeni nu-si imagineaza cum e sa umbli prin lume ca o umbra cu atâtia oameni dragi în jur, nimeni nu îti sare în ajutor pentru ca nu stiu ce te apasa, esti singur si trebuie sa te descurci astfel încât sa nu ranesti pe nimeni. Ti-ai dori doar sa fii liber ……

De ce frumusete?! Hmmm, daca ati sti cât e de grea povara aceasta, multi spun daca arati bine si iesi în evidenta ti se vor deschide toate usile, dar nimeni nu banuie ca în spatele acestora stau mari provocari pe care persoana în cauza trebuie sa le faca fata, trebuie sa dovedeasca ca este o persoana puternica si nu cade în plasa necunoscutului si nimeni nu-si imagineaza ca aceasta este mereu în fata si asupra ei se rasfrâng toate si de multe ori cele mai negative aspecte se rasfrâng asupra celorlalte, dar frumusetea le ascunde si lasi mereu impresia ca ai situatia sub control. De aici si riscul pe care ti-l asumi când initiezi jocul pentru ca ai foarte multe sanse sa ai cât mai multi participanti si nu stii peste cine dai, desi pleci de la premiza ca nu poti iesi decât învingator.

Toate astea îti manânca sufletul, este acel gol pe care îl resimti si nu stiu cum sa-l astupi, ai impresia ca pamântul îti fuge de sub picioare si încerci sa te agati de rutina zilnica, dar nici asta nu te ajuta. Nu ai stare, nu te simti bine în pielea ta, e ca si cum nu-ti mai gasesti locul. Ce poti face, cum poti sa revii la situatia dinaintea jocului, cum poti sa-i privesti pe cei din jur asa cum îi priveai înainte, cum faci sa treci peste, cum ….. ?

Pâna la urma toate astea fac parte din viata si acum se vede cât de bine stii sa-i faci fata si doar cei puternici vor reusi. Întrebarea care trebuie sa ti-o pui este daca esti puternic sau te lasi dus de val? Cine si-ar fi imaginat ca viata e atât de dura si oricât ai încerca sa o pacalesti nu-ti da voie, trebuie sa-i urmezi regulile stricte ca sa-ti fie si tie bine, dar oare monotonia nu te plafoneaza mai tare?! Ar fi mii de întrebari la care nu ai raspunsuri, dar ai speranta ca într-o zi sa gasesti solutia salvatoare si speranta ca îti va fi edificator rezultatul nefavorabil al ocului pentru a nu-l mai initia si alta data….dar cine poate sti, cine poate ghici viitorul?

Ramâne doar un strigat de ajutor …….

8 COMENTARII

  1. Dragule, iti pui prea multe probleme acu la sfarsit de an. Dar daca promiti ca la anul nu mai esti asa de pesimist, promit sa iti arunc „plasa necunoscutului” de care te temi asa de tare si sa iti dovedesc ca nu este chiar asa „de speriat”. Si fac asta pentru ca esti frumos 🙂 si suferind. Nici un frumos nu trebuie sa fie nefericit.

    acum… fugi la joaca… aaa pardon, la distractie 🙂

    P.S. Joaca este frumusetea si sufletul (esenta) vietii.

  2. ţaţule~

    ce bine stii tu sa prinzi suptilitaţile 🙂 . unde mai pui ca esti si frumos ca un drac, lucru de care Paul ar face bine sa se convinga cat mai curand… ca de nu, chiar o sa ma cutremur.

    8)

  3. grid (~)
    consider ca ai pe ochi plasa necunoscutului si ma fac ca nu observ ce spui. [pushlamaua draq, vezi u pe draq acasa… ce am vb? sa nu stie lumea asta barfitoare si rea… aa? aa?]

  4. FireMan,
    De plecat nu plec niciunde… e prea frig afara ca sa ies din casa. Mai ales ca pentru mine noaptea asta e ca oricare alta. Legat de „plasa necunoscutului”, niciodata nu cad prins in ea. Am abilitatea de a ma asigura ce se afla in jurul meu, tot timpul, si sa folosesc totul pentru a ma ridica „in varful picioarelor” ca sa nu ma impiedic de nici un latz al plasei.

    grid,
    Chiar nu am cum sa te tin in loc de cazatura pe care o sa o ai dupa cutremurele prin care o sa treci, pentru ca nu am de ce sa ma conving.

    😉

  5. Paul,
    orice vedeta care ajunge in lumina reflectoarelor ar trebui sa se astepte mereu la fel de fel de „atacuri” venite din partea a fel de fel de parliti de carcotashi care isi fac si ei la randul lor modesta datorie, fara a fi neaparat necesara o legatura personala sau directa intre interpretii rolurilor respective. dar sa stii ca in final dragostea de meserie invinge.
    ce? ai vazut-o vreodata pe Esca sa se planga?

  6. oamenii nu sunt doriti pentru ca sunt frumosi, ci pentru ca ne amintesc de frumusete.

    paradoxul lui Narcis era ca, desi era dorit de toate nimfele, el nu era frumos, ci doar o ilustrare a frumusetii – perfectiunea, idealul, detaliul fara profunzime.

    frumusetea, o povara? deloc – doar atunci cand esti tu insuti prea prins in mrejele ei. povara incepe sa te apese abia atunci cand tu insuti te crezi frumos, absorbind cu nesat aprecierile altora la adresa ta.

    problema lui narcis era ca el credea prea mult in „frumusetea” lui, si asta din cauza ca se vazuse reflectat in apa lacului. imaginea e suprafata pura, o lucire indaratul careia nu se afla nimic. or, frumusetea pura tine de imagine. cine nu poate trece dincolo de imaginea sa va fi un etern nefericit, chiar daca imaginea lui este una „pozitiva” („de larga circulatie”, ca sa zic asa).

    dar care anume e „vocea” imaginii? pastreaza imaginea vreo urma de adevar despre persoana in cauza? poate frumusetea fi o reflectare, de pilda, a bunatatii sau a dreptatii cuiva? metaforic, reflectia lui Narcis in apa lacului inseamna ca Narcis, privindu-se pe sine insusi, ajunge sa vada despre el doar ceea ce toti ceilalti vedeau – adica o simpla imagine. Narcis devine convins ca el insusi nu e mai mult decat un cliseu. un cliseu fotografic devenind, prin circulatie intensa, cliseu pur si simplu. Narcis absoarbe cu nesat tot ce se spune despre el, si cu atat ramane – el pierde contactul cu cine este el de fapt, si isi imagineaza ca oamenii il plac pentru ca-i vad imaginea frumoasa. in fapt, singurul care nu poate trece de bariera propriei imagini este doar el insusi. e prizonierul propriei imagini, adica prizonierul a ceea ce altii gandesc despre el (de pilda – si in special – ca e frumos). in fapt, nimfele care se straduiau sa-i intre in gratii erau, intr-adevar seduse de imaginea lui, dar jocul lor nu se oprea acolo. imaginea, atata vreme cat e doar o poarta de intrare, si in nici un caz un punct de stationare, nu are nici o vina.

    e adevarat ca Narcis suferea povara faptului ca imaginea lui avea mare trecere. nu stim exact ce anume face un om „frumos” sau o imagine vandabila, dar nici nu e prea important. mai importanta mi se pare presiunea atractiilor multiple. Narcis era un om incoltit de dorinta multor lupi flamanzi de el (in cazul legendei, ma rog, lupoaice, daca e sa consideram ca mitul sau e construit pe model heterosexual, dar in fine, nu conteaza). chestia e ca daca Narcis nu cadea in plasa „cunoscutului” (de fapt, a unei false autocunoasteri – cea provenita din imagini colectate din ochii altora), adica daca nu se credea frumos, cu alte cuvinte daca putea face abstractie de multimea ochilor atintiti asupra lui, ar fi avut libertatea sa aleaga pe cineva care chiar i-ar fi placut. dar asa, prins in plasa imaginii de sine, s-a inecat in ea. un fel de suicid accidental, am putea spune, pentru ca Narcis nu a vrut sa se arunce in lac, dar nu a mai rezistat presiunii care venea nu din afara (caci acesteia ii facuse fata cu succes, refuzand pe toata lumea), ci din interiorul său, care il chema – in mod fatalmente irezistibil – spre Sinele adevarat pe care el il neglijase, in favoarea unei imagini de sine comerciale.

    povara frumusetii (sau a atractivitatii, pentru ca asta inseamna frumusetea cuiva in ochii altcuiva) nu este altceva decat inabilitatea de a te rupe de tentatia de a te privi in permanenta prin ochii altora. daca sunt frumos si atrag toate privirile, acest lucru ma poate agresa si deranja numai in masura in care pun un pret pe felul in care arat, vanzandu-ma automat (ca imagine pura, sterila si fara adancime) celor care ma vor. asta doare in primul rand – ca te oferi privirilor care masoara (si pretuiesc) totul cu ochi instrumentali. a nu te „oferi” privirilor indiscrete nu inseamna, asa cum s-ar putea crede, a putea face abstractie de ele, ci a nu te lasa subjugat de niciuna dintre ele. corbul care multumeste vulpii pentru frumoasele sale aprecieri va scapa, in mod inevitabil, bucata de branza tinuta in plisc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here