No menu items!

In the mood for love – Wong Kar Wai

Acelasi autor

Cum Sunt?

Chestionarele completate vor fi postate pe website-ul în curs de dezvoltare, pe măsura completării lor: www.cumsunt.ro! Scopul poveștilor comunității LGBT este să ofere informații heterosexualilor cu...

Excesul de prea mult curcubeu dauneaza grav sanatatii (mintale)!

Frate, ce aveti toti cu cacatu' ala de rainbow!? Plm, zici ca DarkQ a devenit brad de Craciun. Bine, ideea e ca am observat...

Bunul gospodar isi face vara sanie si iarna car. Uneori.

Rasfoind Internetul, acum cateva zile, am dat peste un articol din publicatia online Ring, un alt tabloid specific romanesc unde fiecare titlu contine macar...

Gelozia, bat-o vina

Am fost un om extrem de gelos si posesiv, m-am mai domolit deoarece pe de-oparte experienta m-a invatat ca nu poti inchide un partener...

Cel mai mare regret din viata mea…

... este ca sunt gay. Pe masura ce trece timpul regret din ce in ce mai mult acest lucru. Ideea de ca lumea gay...
RobertG
RobertGhttps://darkq.net
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

El este un simplu jurnalist care viseaza sa publice si ea este secretara. Atat Chow Mo-Wan cat si Su Li-zhen sunt casatoriti. Wong Kar Wai, inca de la inceput arata relatiile in aparenta solide insa in esenta distruse ale celor doi: mutarea (intamplatoare… [nimic nu este intamplator?]) in apartamente alaturate a celor doi. Atata sotia lui Chow Mo-Wan cat si sotul Su Li-zhen-nei lipsesc din acest tablou. In fapt, apar de forate putine ori, auzim doar vocile lor, fetele niciodata, acest fapt avand o insemnatate marcanta (ce identitate are o persoana mascata?).

Actiunea se petrece in Hong-Kong-ul anilor ’60. Decorul seamana cu un plic cu miros de hartie veche care “imbraca” cele doua personaje care se pot asemui cu doua file vechi, scrise cu pana. In oglinda, sotii, fara fata. Pe parcurs, un alt fel de “plic” (valorile morale, sociale) limiteaza miscarea si sentimentul.

Intre cei doi se naste o poveste de iubire, mult mai adevarata decat consumul sexual ce aveau sa descopere ca ii leaga pe sotii lor.

Chow Mo-wan: That handbag I saw you with this evening… Where did you buy it?
Su Li-zhen Chan: Why do you ask?
Chow Mo-wan: It looked so elegant. I want to get one for my wife.
Su Li-zhen Chan: Mr. Chow, you’re so good to your wife!
Chow Mo-wan: Not really! My wife is so fussy. Her birthday is some days away. I don’t know what to get her. Could you buy one for me to give her?
Su Li-zhen Chan: Maybe she wouldn’t want one just exactly the same.
Chow Mo-wan: You’re right, I didn’t think of that.
Su Li-zhen Chan: A woman would mind.
Chow Mo-wan: Yes, especially since we’re neighbors. Do they come in other colors?
Su Li-zhen Chan: I’d have to ask my husband.
Chow Mo-wan: Why?
Su Li-zhen Chan: He bought it for me on a business trip abroad. They aren’t on sale here.
Chow Mo-wan: Then never mind.
Su Li-zhen Chan: Actually… I want to ask you something too. Where did you buy your tie?
Chow Mo-wan: I don’t know where it came from. My wife buys all my ties.
Su Li-zhen Chan: Really?
Chow Mo-wan: She bought this one on a business trip abroad. It’s not on sale here.
Su Li-zhen Chan: What a coincidence!
Chow Mo-wan: Yes.
Su Li-zhen Chan: Actually… My husband has one just like it. He said it was a gift from his boss. So he wears it every day.
Chow Mo-wan: And my wife has a bag just like yours.
Su Li-zhen Chan: I know, I’ve seen it.

In timpul acestor replici camera prinde viteza, se plimba in forta, ca si cum ar scutura capetele celor doi.

Kar-Wai accentueaza fundalul, detaliile (desi unele actiuni par sa se desfasoare continuu, rochia ei este schimbata in fiecare cadru), miscarile camerei (aici mi-a placut mult: cadrele nu arata exteriorul ci doar interiorul. Singurele elemente exterioare sunt forme ovale, blurate si bare simbolice – ceea ce accentueaza impresia de animale captive) pentru a crea o tensiune emotionala imensa intre cei doi. Aceasta tensiune este atat fascinanta cat si frustranta deoarece valorile morale cat si “noi nu vom ajunge niciodata ca ei” vor fi bariere in calea implinirii unei iubiri autentice.

Su Li-zhen Chan: Why did you call me at the office today?
Chow Mo-wan: I had nothing to do. I wanted to hear your voice.

Intre cei doi in aparenta are loc un joc prin care incercau sa intre in pielea sotilor. Jocul in sine este lasat sa fie fals pentru a evidentia prezenta sentimentului de iubire peste sentimentul de atractie.

Chow Mo-wan: I wasn’t expecting he would admit it so easily.
Su Li-zhen Chan: I didn’t expect it to hurt so much.

Tot filmul e un adevar si un paradox in acelasi timp: poate ca uneori norocul trece pe langa noi si refuzam sa il vedem avand ochii prea acoperiti cu ceea ce credem ca este miere si lumina… poate ca uneori SANSA sta cu mana intinsa si noi nu o vedem, trecem pe langa ea fiindu-ne mai comod sa ne hranim cu iluzii. In acelasi timp, a fi victima nu e o scuza.

Peste ani, iubirea persista dar de data aceasta destinul nu mai e atat de darnic precum fusese candva: Su Li-zhen merge in vizita la proprietara in casa careia in urma cu cativa ani l-a intalnit pe Chow. Cum proprietara intentioneaza sa inchirieze casa, Su Li-zhen pare interesata. nu stim daca inchirieaza casa sau nu. Cert este insa faptul ca la un moment dat vine in vizita si Chow Mo-wan. I se spune ca proprietarii au plecat si ca “Hong-Kong-ul” se schimba (praful se duce, piatra ramane…). El pleaca, nestiind cine este noul proprietar al casei. Totul se deruleaza pe “Perhaps, Perhaps, Perhaps”. Erau pregatiti amandoi sa calce regulile societatii, sa isi sacrifice demnitatea… sa renunte la tot… pentru ei. Insa de data aceasta DESTINUL nu a mai fost de partea lor.

Un dar pe care il primesti candva si nu esti pregatit sa privesti mai adanc decat folia colorata cara acopera cutia de carton. Daca… a doua oara nu mai e nimic sub folia frumos colorata?

La final Chow, Mo-wan aplica ceva ce ii spunea unui amic: cand ai un secret si nu vreai ca cineva sa il afle, trebuie sa te cateri pe un munte, sa faci o gaura intr-un copac, sa iti spui secretul acelei gauri si-apoi sa astupi gaura cu noroi. Simbolul acestui act se poate sa fie procesul de impacare si acceptare a unor lucruri. Numai atunci cad ascensiunea spirituala atinge un anumit nivel, OMUL reuseste sa atinga echilibrul cu sine. In schimb aceasta lume este una care aduce cu sine povara sentimentului de insingurare.

He remembers those vanished years. As though looking throusth a dusty window pane, the past is something he could see, but not touch. And everything he sees is blurred and indistinct.

5 COMMENTS

  1. Salut baieti,

    Din pacate eu nu prea cunosc pe nimeni care sa ma inteleaga.
    Daca exista cineva care crede ca poate sa ma ajute sa-mi depasesc conditia va rog sa dea un telefon la 0765707550.

    Va rog sa nu faceti glume proaste.

    Bafta,
    Nicu

Comments are closed.

Vezi si...

You’ll call it “a moment”. I call it “life”.

Mă gândeam într-o zi la firul vieţii, în general. Cum plecăm din punctul A, atunci când păşim pentru prima dată, şi ajungem în punctul B, atunci când oprim motoarele. Când ne oprim din fugă, când nu mai cucerim niciun orizont, când nu mai iubim, când nu mai agonisim, când...

Articole din aceeasi categorie