Frumusetea este un termen abstract, a carui aspecte sunt legate de gusturile omului. Cu definirea mai completa a acestui termen se ocupa „estetica” o disciplina din cadrul filozofiei. Ca si orice apreciere emotionala, stabilirea frumosului este de natura subiectiva. Aprecierea frumosului este influentat fundamental de un complex de simtaminte, generate de mediul inconjurator, social ca si de psihicul individului.
E straniu (cel putin) cu multi spun ca nu sunt interesati de cum arata cineva si totusi se intorc capete pe strada dupa indivizi frumosi, draguti.
Conceptul de frumusete, dupa cum spuneam, difera de la om la om. Frumusetea feminina a suferit schimbari majore de-alungul timpului dar cea masculina s-a pastrat oarecum pe aceeasi linie. Din cate am observat, contrastele se atrag dar acesta nu este o regula de baza. Din punct de vedere biologic exista o explicatie: femeile intorc capul si sunt atrase de barbatii mai inalti decat media, cu caractere masculine bine conturate, corp atletic, voce groasa (efctul testosteronului). Toate aceste caractere “soptesc” mintii uname ca acel subiect este un exemplar sanatos. Nu se poate compara cu un barbat mic, cu chelie si burta si o voce care sgarie cortexul. Si in lumea animala se face o selectie in perioada de imperechiere, uneori chiar au loc lupte intre indivizii aceleiasi populatii pentru suprematie in diferite scopuri.
Frumusetea este un concept dificil de definit. Aceasta definire se poate face prin analiza filozofica a conceptului de frumusete sau prin analiza proportiilor ideale prin masuratori. Analiza esteticii faciale are la baza unele reguli. Conceptele generale care stau la baza acestei analize sunt simetria, egalitatea partilor si proportiile repetitive. Inainte de toate trebuie stiut ca fata umana similar intregului corp nu este simetrica, asimetriile mari fiind vizibile si atragand atentia asupra lor. In al doilea rand echilibrul estetica al fetei necesita egalitate si proportionalitate intre componentele fetei. In al treilea rand simetria si egalitatea nu sunt suficiente pentru a putea vorbi despre frumusete. In al patrulea rand proprtionalitate componentelor fetei este cea care influenteaza in cea mai mare masura, mintea umana fiind cea care influenteaza decizia atunci cand se vorbeste despre frumusete. Din vremea Grecilor antici a fost cunoscut un concept referitor la proportionalitate. Acest concept este cunoscut ca “Proportia Divina” sau “Conceptul de Aur”. Aceste aspecte, proprtii si egalitati dar in special dizarmonia lor, sunt cele care ne creaza deseori pareri pe care nu le putem explica referitoare la ceva anume sau la fata cuiva despre care spunem ”este OK, dar ceva nu imi place”.
Din pacate niciodata nu a venit cineva la mine sa imi spuna ca mi-a vazut aura sufletului si vrea sa stam la o poveste. Altceva e ceea ce ne determina sa facem uneori un prim pas.
hmmmm.
Pentru mine frumuseţea ca şi concept după care mi se ghidează instinctele (primare sau nu) nu cred ca rezidă în proporţii şi calitate estetică pur fizică. Mi-am pus multe întrebări când constatam de exemplu că ceva sau cineva care mie mi se părea frumos, pentru una sau mai multe persoane nu avea aceeaşi însemnătate.
Am ajuns astfel la concluzia că mă atrage mult mai mult un chip simplu, banal, dar care afişează un zâmbet generos emanator de bucurie de a trăi, decât un chip general acceptat a fi “frumos”, dar care nu exprimă nimic.
Nu poate nega nimeni că frumuseţea poate fi ignorată, dar pentru mine nu este relevantă (ma refer strict la fizică), ci mai degrabă o consider ca pe o esenţă a calităţilor omeneşti.
O intrebare interesanta ar fi ce genereaza atractia (sexuala) intre barbati. Asta hormon-dependenta dintre barbati si femei e clara: “femela” cauta un mascul feroce sa-i protejeze puii, si “masculul” cauta o “femela” fertila ca sa-i faca multi pui sanatosi. Si caracteristicile de ferocitate si respectiv fertilitate sunt puternic influentate de hormoni. Dar intre doi barbati? Care e substratul atractiei? Si presupun ca suntem cu totii de acord ca ne plac astia care inspira “masculinitate” (sau ii zice virilitate?).
Simetria – da orisicui impresia de siguranta; nu doar simetria fetzelor, ci si simetria spatiilor, a obiectelor, etc. Si e bine sa te simti in siguranta – e frumos sa te simti in siguranta – deci cel care-ti da impresia asta va fi frumos. Plus mintea noastra e invatata cu simetria – de exemplu creierul care suprapune (partial) imaginile pe care le primeste de la cei doi ochi: daca cele doua nu se potrivesc, e de rau.
paul: foarte adevarat ce spui despre subiectul frumusete insa am doua obiectii:
1. Nu la toti gay-ii place masculinitatea.
2. Cand vorbeam de simetrie, ma refeream la simetria corpului uman (fata, trunchi, picioare)… si nu la cum se vede imaginea in creier prin ochi. Ar fi muuult prea misto sa pot inchide un ochi si sa vad totul frumos. Cred ca oamenii ar umbla pe strada asa ca ciclopii, cu cate un singur ochi. 😛
peste filosofie domnesc trei monstri sacri: Adevarul, Binele si Frumosul.
parerea mea personala e ca Binele si Frumosul sunt alter-ego-uri ale Adevarului. Binele e reprezentarea utilitatii Adevarului, pe cand Frumosul ne aduce aminte de inutilitatea fundamentala a acestei utilitati, datorate efemeritatii si atractivitatii mirobolante a Adevarului ca principiu. 🙄
de ce spun asta? seductia pe care Adevarul o exercita asupra noastra se numeste frumusete. Frumosul e mana stanga a Adevarului; Binele e mana sa dreapta (ma rog, stangacii sunt liberi sa faca inversiunea de rigoare). frumosul si binele sunt antitetice, precum pacatul e antiteza unei atitudini morale.
se spune ca frumusetea e in ochiul privitorului. corolar: daca frumosul are, in general, cam acelasi chip pentru toti (i.e., proportionat, simetric, etc), e pentru ca toti avem cam acelasi tip de privire asupra realitatii. adica o privire calculata, analitica, superficiala (orientata spre evidente, nu spre secrete) si, nu in ultimul rand, interesata (in sensul ca nu privim nimic cu detasare, doar pentru a admira, ci cu implicare, pentru a folosi / a atinge / a profita). daca am privi lucrurile altfel, ni s-ar parea frumoasa si o banala punga de plastic luata de vant – vezi secventa din “American Beauty”. nota bene, nu militez neaparat pentru un alt fel de privire; spun doar ca ea exista, macar ca posibilitate.
ne pare frumos orice lucru care exprima (sau ne evoca) una din acele ipostaze ale Adevarului din care reiese faptul ca acesta este in mod esential nemanipulabil. frumos e ceea ce incita la Adevar, nu la descoperirea Adevarului. si daca vi se pare ca bat campii, o sa spun ca insasi ideea de perfectiune doar simbolizeaza Adevarul, fara a-l emula. Afrodita (sau ma rog, Adonis) e un exemplu de frumusete in masura in care corpul sau e virtualmente i n t a n g i b i l. cand iubim, atrasi fiind de Frumos, o facem cu frica de a nu fi raniti de o eventuala violare a acestei intangibilitati.
poate ca de aceea frumusetea e efemera–pentru ca strangand-o la piept prea tare, o distrugem. o data atinsa, frumusetea dispare, spre a se recompune subit, in departare, intr-un alt colt al orizontului, ca o fata morgana.
indiferent de filozofie , fiecare cautam frumusetea …
Frumusete poate fi de doua feluri, exterioare shi interioare. Cea exterioare este frumusetea trupeasca, ce putem vedea cu ochii. Iar cea interioara o vedem prin actiuni, prin gesturi.
Dupa parerea mea ambele sint importante , dar au valori diferite!
Da asa este … ambele sunt importante! dar in ziua de azi frumusetea exterioara guverneaza. Intai judeci omu dupa exterior pe urma te gandesti sa il judeci si din interior. Si defoarte multe ori se intampla ca MARUL care e frumos la exterior, in interior sa fie stricat si putred, inselator si manipulator si lista ar putea continua :).
Foarte rari sunt cei frumosi atat in interior cat si in exterior. Si foarte multi sunt marginalizati din cauza ca la exterior sunt urati, dar tocmai acele persoane au un suflet de aur 🙂 😉
@Mary, intr-o masura e normal sa judeci omul dupa “exterior”. Ambalajul iti poate da cateva detalii despre omul pe care il ai in fata, in special legat de aspectele pe care acesta le poate corecta/imbunatati. Un aspect neingrijit te duce cu gandul de la lene pana la lipsa de respect fata de sine si de ceilalti. Pentru mine, prima impresie/exteriorul conteaza destul de mult.
Eu cred ca frumusetea interioara se transpune partial si in latura fizica. De cate ori nu spunem ca “ala are fata de infractor”, “aluia i se citeste prostia pe fata”, “el are o fata de om bun” si altele? Ne putem face o idee despre o persoana, dar ce-i drept, nu o vom cunoaste in totalitate. Sunt norocosi cei care pot citi pe chipul unui om trasaturi din interior.
Sunt de parere ca frumusetea e in ochii privitorului. Fiecare are standardul lui de frumusete. Spre exemplu, mie nu-mi plac oamenii care au o frumusete de plastic. Prin frumusete de plastic inteleg o ingrijire excesiva, o preocupare exagerata pentru exterior care nu mai lasa nicio emotie sa ti se citeasca pe fata, un fel de mort frumos dar neatractiv. Altii prefera poate aceasta frumusete fabricata…
In alta ordine de idei, imi plac oamenii frumosi dar care nu fac din frumusete un scop in sine.