De ceva vreme sunt singur. De fapt dintotdeauna sunt singur, am avut doua incercari pana acum sa am o relatie iar ambele au esuat lamentabil, nu ca nu mi-as fi dorit eu sau ca nu mi-as fi dat interesul cat am putut doar ca, in ambele situatii eu eram cel care isi dorea foarte mult o relatie. Imi doream pe cineva al meu… nu al tuturor, imi doream pe cineva care sa se topeasca de dorul meu pana ajung acasa de la munca… imi doream… imi doream..
In timp am avut ocazia sa cunosc si persoane care erau de acord doar cu termenul de ,,singur” pe ideea ca trebuie sa cunosti cat mai multe persoane, sa ,,experimentezi” cat mai mult si sa nu pui suflet pentru ca vei suferi. Le raspund cu: bine, bine… dar unde e farmecul acela? Unde sunt privirile? Unde sunt sufletele noastre, where is the love?
Oricum, strainii sunt mai mult pe ideea de fuck buddy si foarte putini dintre ei pe ideea de relatie, ceea ce ma face sa cred ca si la noi incepe, daca nu a inceput deja moda cu: ,,iesim la un suc, dar dupa ne f…em”.
Singuratatea iti ofera independenta, mobilitate, viteza de reactie, multa experimentare dar, deasemenea si tristete, anxietate, nevoia de cineva… si pur si simplu aduce singuratate. Majoritatea persoanelor cu care am dezbatut subiectul m-au facut sa ma indrept spre ideea ca ne dorim sa fim singuri si renuntam aproape complet la dorinta de ,,a fi cu cineva” doar din dorinta de a ne proteja, de a nu mai suferi sau unii dintre noi pur si simplu din faptul ca… sunt prea valoros ca sa apartin unei singure persoane”.
O relatie cred ca se construieste in timp, necesita rabdare si devotament din partea amandurora si contrar multora nu o facem la telefon sau stabilim ca azi ne-am cunoscut si de Luni 13 intram in relatie. Eu personal credeam ca relatia (la ce experienta am…) se manifesta in primul rand si in principal prin devotamentul pe care il avem fata de persoana de langa noi, prin loialitate, prin respect, prin nevoia de a face lucruri impreuna, chimia care exista intre noi, un sex bun, dar si in aceasta situatie am auzit tot felul de teorii de genul:
Teoria nr 1: ,,Noi suntem impreuna de 10 ani dar avem o relatie deschisa pentru ca dupa atatia ani apare plictiseala”… bun… pai si?… daca apare plictiseala de ce nu ne despartim de fapt ce facem?… impartim un camin si povestim unul altuia cu cine si cat de tare ne-am tras’o cu X?
Teoria nr 2: Ei sunt intr-o relatie dar x nu stie ca y, persoana cu care are o relatie, in speta omul pe care il iubeste si pentru care nu doarme noptile gandindu-se cum sa faca sa il faca fericit e de fapt “taurul comunal”
T3: Viceversa…
T4: Cei doi au o relatie dar nici unul dintre ei nu stie ca fiecare la randul sau calca in strachini aproape seara de seara
T5: O raritate, o situatie din ce in ce mai rar intalnita…aproape deloc…cand amandoi se iubesc si amandoi sunt dor ei… 2… atat. 🙂
Concluzionand ne dam seama ca pierdem ,,cate ceva” si castigam ,,cate ceva” in ambele situatii facem compromisuri.
Acum va intreb in circumstantele date cum e mai ok?…. Singur-pe ideea ca lumea e o mare curvasareala 🙂 , nu are rost sa ma chinui sau pe ideea de relatie, desi nu stii ce va fi, cand va fi, sau daca dupa 5 ani a meritat….
Tin sa va salut si sa va multumesc voua, celor care prin articole si subiecte cat mai interesante m-ati convins sa scriu si eu primul meu articol.
Cu respect, eu. 🙂
Dragă Toto, bun venit!
E o întrebare bună, şi am meditat şi eu în sinea mea asupra acestui gând… oare ce înseamnă o relaţie?
Pot să îţi spun că am “experimentat” cum spui tu, de unul singur. Şi asta, încă, preţ de ani buni de zile. 😉
Am început la un moment dat să îmi doresc cu disperare o relaţie. Cât am căutat, am cunoscut cei mai interesanţi fuck buddies din viaţa mea. Ironic, nu?
Am pornit apoi într-o seara să mă văd cu cineva cu care mai povestisem pe internet: nu aveam nicio speranţă, nu mă convinsese în niciun fel. Ba chiar ma gândeam pe drum că n-ar strica să iasă de o “tăvăleală”.
Spre surpriza mea, am bântuit prin diferite cafenele şi baruri până spre 5 dimineaţa – şi nu am simţit timpul trecând.
A venit şi tăvăleala la un moment dat… după vreo câteva zile bune. După ce a rămas peste noapte la mine de mai multe ori!
După vreo săptămână, s-a mutat cu mine.
Toate astea, se întâmplau acum aproape 7 ani; de atunci, aplicăm cu sfinţenie teorema ta T5… 🙂
Nu cred ca exista o alegere clara, fiecare decide singur cum crede ca ii va fi mai bine. Daca iti doresti o relatie poate nu dorinta e problema ta, ci doar nu ai cautat in locul potrivit. Ori ai o infatisare ce instiga la corupere :))
Daca esti singur nu inseamna ca stii ce si cand va fi iar dupa o vreme iti vei pune intrebari aproape la fel ca intr-o relatie care nu merge prea bine.
Ramâi fidel idealului tău indiferent de părerea altora. Relația perfectă nu există. Persoanele care și-ar putea da cu părerea sunt cele care au deja o experiența.
Toto bine-ai venit. Chiar îmi spuneam: ooooops un nou articol și un nou autor! Modul tău de a cântării lucrurile e destul de realist.
Ceea ce avem noi la indemâna sunt doar rețete, doarece suntem unici nu toate rețetele ni se potrivesc. Râman la concluzia că iubirea (persoana) nu poate fi împărțită.
Ai absoluta dreptate cand spui ca lume-i o mare curvasareala, nu se mai apreciaza fidelitatea I
ntr-o relatie chiar asa mult (sau deloc).
Este foarte greu sa gasesti un prieten sincer, devotat cu care sa te-ntelegi doar din priviri si alaturi de care sa te simti apreciat si ascultat.
Eu merg ferm convins pe ideea ca cine se aseamana (cu adevarat) se aduna, singura problema este ca cei care se aseamana (cu adevarat) pot sa nu se intalneasca niciodata!
Iti doresc noroc!
Fat frumos iti sare in cale cind vrei mai putin sau nu te astepti deloc.
Dupa vreo 5 “relatii“ esuate am devenit adoptul singuratatii, m-am obisnuit asa si dupa un timp nici nu am mai fost interesat de nimeni..
Decit singuratatea, recomand un esec in plus decit a nu incerca deloc..
NU e bine deloc singur..
Eu sunt obisnuit sa stau singur. Insa, bineinteles ca mai am si eu momentele mele de anxietate. Ce am invatat pana acum e ca nu trebuie sa iau pe cineva langa mine doar pentru ca m-am speriat de singuratate.
In rest fiecare isi face relatia dupa placere, dupa posibilitati… si cum isi asterne asa doarme (sau ma rog, ce-o face el in pat)
Omul ideal nu apare atunci când stai cu mâna în sân şi îl aştepţi, dar nici nu apare atunci când vrei tu să apară. Legăturile se nasc, se întreţin şi, eventual, cresc, uneori în direcţia care trebuie, alteori pe o pantă descendentă. Viaţa este un lanţ de experimente pe care dacă nu le facem nici nu avem cum să progresăm. Fiecare om, un nou nivel, o nouă perspectivă, o nouă lecţie şi, poate, într-un final şi o nouă fundaţie pentru ceva trainic.
A ne închide în noi descumpăniţi că după 2, 3, 4, 5 încercări nu ne-au ieşit pasenţele înseamnă a ne condamna la singurătate. Şi nu există om căruia să îi priască acest context. Oricât de mult s-ar bate cu pumnul în piept că pentru el nu contează şi că nu are nevoie de nimeni, nopţile acelea reci şi singuratice tot îl vor ajunge din urmă.
@Alex P
Într-adevăr nu trebuie să încerci să clădeşti o relaţie bazată pe anxietatea nevoii momentane de a avea pe cineva lângă, pentru că atunci când teama de singurătate se risipeşte şi relaţia clădită pe acest fundament îşi pierde sensul.
ToTo stim cum este, si eu am de multe ori astfel de ganduri.
Nici mie nu imi place sa stau singur dar nici nu mă multumesc cu putin.
Dacă nu găsesc pe cineva care să merite și să vrea o relație adevarata atunci mai bine stau singur ca este mai bine. Chiar daca nu imi place deloc.
Dar eu fuck buddies nu vreau si nici open relationships.
Pentru că eu pun foarte mult in orice relatie și nu am chef să isi bata unul si altul joc de mine.
Eu incerc strategia urmatoare:
Ma rog lui Dumnezeu să imi gasească El un partener. Deoarce el stie ce am nevoie cu adevarat.
Sper din totata inima ca Dumnezeu să ma ajute.
Eu zic să nu te stresez foarte tare că o sa gasesti.
Hugs,
Alexander
O da. Stiu ce sinti. Aceste lucruri mi le-am dorit si eu dar nu mai sunt sigur ca mi le mai doresc. Am avut si eu doua incercari. Prima cu o relatie la distanta care hai sa fim seriosi nu e relatie. Relatie inseamna sa-ti petreci timpul cu persoana iubita sa aveti activitati impreuna.
A doua incercare s-a terminat dupa 10 luni din pacate. Aceasta a fost locala sa-i zic asa. Am simtit ca am inceput sa traiesc. Am simtit ca iubesc. Am inceput sa nu mai fiu egoist sa nu mai fiu eu pe primul plan. Am inceput sa daruiesc si incercam sa fac ca totul sa fie ok. Imi doream sa mearga sa fie ok.
Am 32 de ani si am zis ca e timpul sa am curajul sa ma maturizez si sa ma implic. Acum nu stiu ce sa zic. Doare foarte tare. Doare pentru ca cineva se poate speria cand i se ofera dragoste neconditionata si nu se implica. Nu acuz pe nimeni. Vina e a ambelor persoane. Dar dupa experienta aceasta ajung la concluzia ca singur mi-a fost cel mai ok. Nu cred ca voi avea curajul sa mai investesc in cineva atatea sentimente. Iar de aventuri de o noapte nici nu vreau sa aud. Mi se intoarce stomacul pe dos. Am avut parte de asa ceva ca oricine dar dupa ma simt ieftin si murdar.
Asta e. Nu le putem avea pe toate. Insa ma gandesc de multe ori am un job am o casa am masina si la ce bune toate astea? Pentru ce ma trezesc de fapt dimineata? Pentru ce sa ma lupt in continuare? Ce rost are sa trag tare daca bucuriile vietii nu le pot imparti cu cineva si nu am pe cineva care sa ma sustina cand sunt in impas sau sunt trist.
Adevarul e ca inca il mai iubesc enorm de tare si mi-as dori o minune. Insa sunt constient ca minunea pe care o vreau nu e posibila. Tot ce-mi ramane e sa fiu optimist si sa sper ca o sa fie cineva candva peste ani care sa ma faca iar sa simt fiorii dragostei fluturasi in stomac cand ma suna si sa pot face totul din suflet si neconditionat ca in relatia ce tocmai s-a terminat.
Intr-o relatie in primul rand se pune suflet,si se bazeaza pe incredere si respect,daca aceste 2 lucruri exista inseamna ca poate continua si poate fi o eventuala relatie,depinde de parteneri.
“A-ti fi frica de dragoste inseamna a-ti fi frica de viata,iar cand iti este frica de viata esti pe trei sferturi MORT”..Sper ca ai inteles ceea ce am vrut sa-ti transmit..
TOTO, mereu te vei lovi de oameni ce au aceeas mentalitate cu cea exprimata de tine in articol, insa cred ca tu stii ceea ce iti doresti si niciodata sa nu te lasi influentat de oameni si de experienta pe care o impartasesc ei cu tine.
Aceia te vor sexual si gata te-au aruncat la gunoi cum se spune … Next please !
De multe ori persoana pe care o doresti sa apara in viata ta, apare fix cand nici nu te astepti, exact atunci cand crezi ca nu mai este speranta, atunci apare o raza de soare ce te impinge mai departe sa incerci.
Trebuie sa ai multa rabdare si pana gasesti persoana potrivita si dupa ce ai gasit-o … si NICIODATA dar repet NICIODATA sa nu iti doresti ceva mai mult decat ai si sa nu ai asteptari prea mari, pentru ca nu faci nimic altceva decat sa strici ceea ce ai reusit sa construiesti pana in momentul respectiv. Trebuie sa te bucuri de ceea ce ai, atat cat ai. Nu cere mai mult, vei primi daca partenerul se simte fericit alaturi de tine si el lafel de la tine daca te simti bine alaturi de el …
Ai sa intelegi tu atunci cand vei fi pus in acea situatie !
Eu nu știu de unde moda asta cu purtatul plancartei „Vreau relație luuungă”. Mă prăpădesc de râs când văd asta mai ales pe binecunoscutul Romică. Adică cum cauți o relație, fie ea lungă sau scurtă? Adică de unde moda asta cu lista în care bifezi la calități și defecte până transpiri, fără măcar să cunoști „live” persoana pe care o evaluezi?
Azi, ca și în alte ocazii, am rămas blocat când mi s-a adresat întrebarea „ce cauți?”. Dar blocat. Pur și simplu nu știu, uneori, ce să răspund. Aș spune că nimic, dar persoana întrebătoare mi se pare puțin interesantă. Aș spune sex, pentru că am intrat pe Romică azi dornic a-mi potoli testosteronul, dar nici așa nu e bine, pentru că dacă vreau asta, trebuie să îmi placă mult persoana respectivă și dacă îmi place mult, atunci sunt curios dincolo de marginile patului. Să spun că eu caut „friends”? Nu, pentru că din toți cei pe care i-am cunoscut pe Romeo nu știu dacă am vreun „friend”, deși nu duc lipsă de prieteni buni. Deci nu caut nici prieteni. Să spun că sunt în căutare de relație ? Și aia serioasă? Ar fi cea mai mare tâmpenie pe care aș putea s-o spun… De ce?
Relația este o noțiune denaturată prin însăși denumirea sa, care presupune un fel de legătură mecanică între două universuri. Ceea ce nu se poate realiza nicicum, decât în aparențe. Îmi derulez filmul amoros și observ că toate „relațiile” (vreo 5 la număr) marcante ale vieții mele s-au înfiripat atunci când nu vroiam în ruptul capului să îmi fac un prieten, ba chiar în momente în care nu m-aș fi așteptat să fie vorba de mai mult de o noapte. Ei, bine, această „relație” a fost de fapt o conviețuire cu un alt fel de univers. Din fiecare am învățat câte ceva, chiar dacă pe moment aveam uneori impresia ba că zbor, ba că se prăbușește cerul spre mine. În final am rămas cu amintiri frumoase, cu lecții învățate despre mine însumi și cu o parte din inimă pusă deoparte pentru persoana respectivă. Și pot trage concluzia că „relația” este tot un fel de singurătate, uneori supărătoare, alteori mai plăcută decât singurătatea get-beget.
Sunt de părere că abia atunci când un om este împăcat în mare parte cu sine însuși, în singurătatea lui, se poate considera pregătit pentru interferența (schimbul de experiență) cu un alt univers (constituit de o potențială persoană iubită). Altfel riscăm să ne pierdem, să ne abandonăm sinele în favoarea celuilalt, cu repercursiuni mai mult decât dramatice. Ne punem speranțele în celălalt, ne punem visele pe seama celuilalt, ne punem sentimentele pe seama celuilalt și uităm să ne iubim pe noi înșine. Din această cauză cred că persoanele cărora le place singurătatea merită a avea acces la universul altei persoane. Altfel este o luptă continuă cu sinele, în care ne batem joc de celălalt, cu toate că noi credem că îl iubim, în care anulăm toate experiențele și învățăturile noastre anterioare, abandonându-ne în mâinile celuilalt și cerându-i apoi acestuia să ne facă fericiți. Nu cred că este corect, mai cu seamă față de noi înșine.
„Relația” la care visează atât de multă lume („bună”) nu este altceva decât o întâmplare fericită. Cu atât mai fericită cu cât ea rămâne o întâmplare. Și cu atât mai durabilă cu cât ambele persoane implicate sunt stăpâne pe sine, cu cât ei/ele sunt împacați mai mult cu sine înșiși și trec cu brio testul singurătății.
Restul e căutare frenetică, teamă de singurătate, teamă de egoism, teamă de sine.
„Cele mai frumoase lucruri se întâmplă atunci când te aștepți cel mai puțin să se întâmple.” (Gabriel Garcia Marquez)
@Gabriel Garcia Marquez: +1 😛
Pentru ce bun a avea o relatie, daca dupa 3 ani te simti un strain in ea?
@sun.of.gun,
Ce a dus la acestă înstrăinare?
Mai TOTO sa-nteleg ca-n 7 ani de relatie nici unul din voi doi n-a exersat la cimpoiul altei orchestre?
Eu nu prea inteleg chestia asta cu strainatatea in relatie.
Inteleg farfurii sparte si altele, dar in nici un caz instrainare.
Daca tu nu-ti cunosti… gaura atunci cine ?
D-le cristymaykei…..nu iti pot raspunde concret la intrebare pentru ca nu a existat o relatie…nu au fost nici macar 2 luni,nu am avut o relatie….am spus ca au existat 2 franturi de tentativa:))
Asadar…in 23 de ani de relatie niciunul din mine nu a exersat la cimpoiul altei orchestre…eventual pe rand..
Mai tot nu ma domnii atat ca mi se urca la creier si ajung sa cred ca sunt un boier scpatat.
Si apoi in 23 de ani de relatie dublat sau dedublat ori nedublat e imposibil sa nu asculti muzica altei orchestre cel putin, daca nu si proba cimpoiul, oboiul, flautul sau saxofonul.
AAA ai vrut probabl sa scri ca ai 23 de ani ca varsta, nu 23 de ani in relatie si atunci e normal sa nu cunosti inca canta la atatea instrumente muzicale.
Dar nu dispera, ai toata viata in inainte.
Maykey, poate c-o face ca vorbesti asa de intelept, si omu se gandeste ca numai un om matur ar putea sa o faca.
Io zic sa nu mai incerci sa urci la etaj, la grid. 🙂
Robert si GRID are nevoie de-o femeie de serviciu, ca doar nu s-o apuca el sa spele gresia si faianta sau sa dea cu mopul. Asa ca nu este o rusine sa inveti mereu ceva, chiar dand cu matura si pamatuful de praf.
Si apoi nu vad unde vezi tu ca vorbesc “intelept”, ca daca te referi la comentariile de mai sus, acelea sunt doar niste baliverne sau ceva de genul ” sunt o Doamna, ce pula mea”, dar ma rog poate ma suspectezi mereu de intelepciune, cand eu saracul sunt doar un ucenic chitit pe brasoave distractive.
Mai ești si modest pe deasupra. Lasă mă, ar trebui să te bucure faptul că ești în măsură să dialoghezi cu grid. Nu mai fi modest, ce-i al tău, e al tău… Of of, măi măi…
Robert din tot comentul tau cel care mi-a incalzit inima si a facut sa te simt aproape, iar daca erai langa mine nu scapai fara un popic si-o imbratisare, e acel “Of of, măi măi…”
GRIDU este Yoda, TU Luke Skywalker si zapacitul acela de FireMan e Han Solo, desi cateodata cred ca este Chewbacca.
Voi sunteti personajele principale pentru mine, iar de curand a devenit si Tom CruZ.
Nu mă. Cum adică Skywalker? Eu vreau să fiu un roboțel din ăla rău.
P.S. Iulian e han Soho. :))
Maykei, nu toată lumea are în loc de neuroni … gonade. Și nu toată lumea aprobă ceea ce spui, chiar dacă nu comentează ceea ce spui.
In sfarsit ma bagi in seama pompierule, trebuie ca rau te-am suparat de trebuisi sa scri 2 articole pentru destinderea mentala.
Dar sti cum se spune, decat o linguseala-n cur, mai bine un sut, cel putin sutul de propulseaza inainte.
Cristy, nu scriu pentru cineva anume, niciodată. Dacă am ceva de spus cuiva, spun în particular.
Iar dacă tu crezi că mă poți supăra așa ușor, ești copil. Tu nu poți decât să mă amuzi. 🙂
@Robert
Han Solohohohooooo.
FireMan no coment. Acum.