Acasă Cupluri Că de n-ar fi, nu s-ar povesti…

Că de n-ar fi, nu s-ar povesti…

206
6

Am fost cumva într-un gând cu Robert care a scris articolul Ne despărţim: nu mai simt pentru tine ce simţeam la început.

De ceva vreme mă frământă ideea de relaţie. Întâi pentru că îmi doresc una, apoi pentru că aş fi putut avea una, dar n-am vrut-o cu persoana(ele) respective, şi apoi pentru că… pentru că am început să mă (re)descopăr şi să aflu lucruri surprinzătoare despre mine. Dar! nu despre mine vreu să povestesc neapărat, ci despre un cuplu despre care mi-a fost dat să citesc recent şi care ne poate fi un exemplu.

Tom Ford şi Richard Buckley sunt un cuplu gay care sunt împreună de 25 de ani. Eh, cum este posibilă o aşa longevivă relaţie? Povestea lor o puteţi citi aici. Sunt sigur că, exceptând povestea plină de romantism etc, au avut şi ei urcuşurile şi coborâşurile lor. Şi atunci – într-o lume în care fiecare putea avea pe oricine – ce i-a ţinut împreună. Da, au fost şi vremurile de aşa natură, cu SIDA etc. Dar sigur a fost mai multe de atât.

Relaţia: o simbioză între două persoane în care se combină focul pasiunii de început, curiozitatea informaţiilor noi despre celălalt, prospeţimea şi gustul nou, dar apoi acceptarea, îngăduinţa, compromisul, motivaţia, şi într-un final se rezumă la a alege. După ce tot alaiul începutului (care poate varia între luni şi ani, sau zile şi luni, depinde!) trece rămâne un lucru: alegerea. Pentru că nu ne ţine „legați” o hârtie, niște copii, și mai suntem și sfidători față de familie și/sau comunitate (adica nu ne pasă) este foarte ușor să încerci un nou fel de mâncare. Simt că există un lucru care este esența, care face ca o relație să dureze (sau să nu dureze), lucru pe care încă nu l-am descoperit. Dar, cred eu, că dacă motivația noastră pentru o relație nu este doar sexul și/sau pasiunea, dacă privim dincolo de aceste elemente trecătoare, atunci s-ar putea să ne concentrăm pe o relație care da, intră într-o rutină, lucrurile se schimbă, dar într-un final ajung să aleg: rămân ori ba? Aleg să continui să clădesc cu El, continui să îl doresc chiar dacă nu mai e același bărbat înfocat de la început etc.

Lumea, noi, ne uităm la ce se duce, ce se schimbă, ce trece, însă nu ne uităm la ce s-a clădit împreună, la momentele frumoase experimentate; într-un timp oarecare între două persoane au loc atâtea lucruri incitante, se leagă atâtea – trebuie doar redescoperite -, și nu doar se stinge, se diminuează, se răcește.

Its a matter of choice.

Articolul precedentAztăzi am alergat spre Soare!
Articolul următorSunt un bucătar bun!
Sunt unul dintre cei mulţi, dar totuşi unic; cu o poveste personală de spus şi altele pe lângă. Trenul vieţii m-a tot dus prin tot felul de staţii care m-au făcut să cred că nu mai există gay care să gândească cu capul superior, nu cel infierior; care să aibă ceva mai mult de spus decât nişte răspunsuri monosilabice şi alea prescurtate; gay prin care viaţa să le curgă prin vine, dar nu sub o formă de viaţă destrăbălată şi lipsită de maturitate şi responsabilitate, ci acea viaţă care e molipsitoare, care stâreneşte şi în alţii dorinţa de a trăi şi a trăi cu adevărat. Astfel că în straiţa mea de călător am adunat multe lucruri pe care aş dori să le împărtăşesc cu alţii, sperând ca undeva, cândva să am şi eu un impact (oricât de mic) în comunitatea asta de Gay de România, pentru ca la un moment dat şi această comunitate gay să aibă un impact -pozitiv- asupra mea.

6 COMENTARII

  1. Hmm…eu cred ca pentru a putea rezista relatia atat de mult e nevoie de maturitate si incredere. Degeaba unul din parteneri are incredere in el,in partener si in relatie daca celalalt nu simte la fel. E greu sa mentii o relatie,un nivel de incredere si maturitate. Oricum sper ca sa nu ma considerati bagacioasa. Pur si simplu imi face placere sa cunosc gay si sa vorbesc despre orice.

  2. Buna, nu am mai scris niciodata pe acest blog, chiar daca il citesc de mult timp, tocmai pentru ca stau extrem de prost cu scrisul. Nu sunt asa de bun ca voi. Si sper ca ma pot face cat de cat inteles.

    Eu cu iubitul meu suntem impreuna de aproape 10 ani si sper sa ne prinda si pe noi 25 de ani, ca pe cei de mai sus. La cum ne intelegem acum, eu tind sa cred ca da. Am 29 de ani, sunt intr-o relatie monogama de aproape 10 ani si vad pe pielea mea ca se poate. Da, a fost greu, a fost frumos, dar se poate. Il iubesc si acum si stiu ca ma iubeste, mi-o demonstreaza in fiecare zi. E drept, e altfel de iubire, nu ca la inceput, dar pot spune ca acum, cand „e coapta” e mult mai frumoasa. Ideea e sa iti doresti din suflet si sa lupti pentru iubire. Eu asa am facut, el asa a facut…

    Sunt convins ca sunt multe relatii de lunga durata, dar majoritatea prefera cuibul lor, pentru ca atunci cand si noi faceam parte din lumea gay ( cu ani in urma ), mergeam prin club, aveam duzini de amici se iveau tot felul de probleme, discutii, barfe, comentarii si astfel am ales sa fim noi si cativa amici.

    Cand vad ce am scris, observ ca nu am reusit sa astern pe „foaie” ce am in minte, deci sunt varza la scris, cum spuneam mai sus. 😥

  3. Bite,

    Ce ai scris tu valorează enorm și de nșpe mii de ori mai mult decât ce am scris eu pentru că dai un exemplu viu și clar că este posibil. Superb! Mulțumim. Și din exemplul tău mi s-a demolat ideea cum că cei foarte tineri nu ar fi în stare de ceva durabil, ci că doresc să zboare din floare în floare înainte să se așeze la „casa lor.” Toată stima și… îmi doresc și mie același lucru 😀

    cristymaykei,

    Băi dom’le, să știi că așa este 😉

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here