Acasă Cupluri Gelozia, invidia si posesivitatea in cuplurile gay

Gelozia, invidia si posesivitatea in cuplurile gay

187
9

Gelozia este un sentiment chinuitor care poate exista atat in cuplurile homosexualilor, ci si in randul heterosexualilor. In lumea gay o aventura sau un „one night stand” este ca si cafeaua de dimineata.

Problema este, precum si Proust a subliniat-o, faptul ca „gelozia, legata la ochi, e in stare sa caute prin intuneric ceva cu care sa se hraneasca”.

Proust sugereaza ca gelozia nu va descoperi niciodata adevarul despre infidelitate, si nici nu va fi in stare sa traga vreo concluzie. Gelozia este un sentiment atat de coplesitor incat pare sa fie naturala si imposibil de starpit.

Gelozia se bazata pe „posibilitatea stirbirii” legaturii sexuale. Recunoaste, nu esti gelos daca iubitul tau petrece cateva ore cu colegii de servici dar esti gelos daca iubitul tau petrece cateva ore cu un tip despre care banuiesti ca e gay. Gelozia este frica, neincredere in fortele proprii. Gelosului ii este teama ca isi va pierde partenerul. De asemenea, gelosul mereu va cauta motive, va reprosa, se va autoinvinovati, etc. Pana la urma, care este diferenta intre petrecerea unui timp de doua ore (sa zicem) intr-un mod placut prin oras sau a doua ore intr-o camera de hotel? Sexul.

In alte cazuri, gelozia e doar o proiectie a fricii si a vinei unei persoane. Sunt gay care desi sunt angajati intr-o relatie, simt ca sexualitatea este ceva ce tine de tinerete si astfel ca o „partida” nu trebuie refuzata. Dar cand ajunge acasa, tot el e cel care intra la banuieli, acuza, cauta desfasuratorul telefonului mobil, mail-uri, posibile profile, mesaje etc.

Alti barbati gay nu simt gelozia deloc pentru ca isicunosc atuurile, au o stapanire de sine mai puternica.

In alte cazuri, gelozia e doar un paravan pentru invidie. Uneori, daca ai fi 100% sincer cu tine, ai recunoaste ca nu te macina gelozia, ci mai degraba invidia pe succesul iubitului tau. Daca ai simti ca esti in stare sa atragi barbati la fel de usor, cu siguranta nu ai mai juca rolul „iubitului gelos”. Chiar daca poate nu esti constient, esti intr-o competitie secreta cu iubitul tau care e mai atractiv, si iti e frica sa nu iesi pe locul doi. Din pacate, lipsa ta de incredere in sine va tine invidia la nivelul subconstientului, ceea ce poate duce la destramarea relatiei.

Gelozia este de cele mai multe ori construita pe posesivitate. Un barbat crede si se comporta ca si cum iubitul sau e proprietatea lui, ceva ce el detine, (vezi de ex. familiile tiganilor unde femeia e clar mai putin valoroasa decat un ghiul de aur) si de fiecare data cand iubitul flirteaza cu cei din exterior, cel posesiv se simte „jefuit”. In majoritatea cazurilor, furia simtita in acel moment este brusca si puternica, si se asociaza cu ideea cum ca cel jefuit nu mai are nicio valoare. Dar un om nu este un obiect asa ca nu este o posesie. Asadar, chiar daca iubitul tau opteaza pentru altcineva in defavoarea ta, trebuie sa te resemnezi si daca il iubesti cu adevarat vei intelege ca el asa este mai fericit. Ce folos sa „fortezi” (santaj sentimental, financiar etc) pe cineva sa ramana langa tine cand probabil ca neconditionat nu ar face-o?

Daca suferi de gelozie si te chinui sa treci peste asta, primul pas e sa constientizezi ca gelozia nu este un sentiment pozitiv. Gelozia este un sentiment distructiv, unul care iti distruge increderea in sine si probabil si relatiile pe care le vei avea in viitor. Cat timp crezi ca gelozia e normala si justificata, nu o vei invinge niciodata. Nu-ti mai interoga iubitul, nu mai incerca sa-l prinzi cu diferite „minciuni” care in acceptiunea ta dovedesc ca „nu te iubeste” si astfel te dai cu capu’ de pereti si mai bagi manuta din cand in cand in cutia de Xanax. Nu-i mai citi jurnalul, scrisorile sau desfasuratorul de la telefonul mobil. Nu-i mai deschide laptop-ul cand pleaca la cumparaturi. De fiecare data cand te simti gelos, nu mai tine cont de actiunile iubitului, concentreaza-te pe propriile tale sentimente. Nu uita, daca iubitul tau are o farama de creier si vrea sa te insele, o poate face. De asemenea, daca iubitul tau te iubeste cu adevarat nu te va insela, sau daca o va face nu va insemna mai nimic pentru el decat o reconfirmare a puterii sale de seductie, a masculinitatii… chestii care invart motorul unui anumit tip de „frumusete”.

De asemenea, gelozia poate duce uneori si la abuz fizic. Daca nu reusesti sa constientizezi gravitatea problemei, e posibil sa ai/aveti nevoie de consiliere sau psihoterapie. Daca nici asta nu merge, probabil vei fi nevoit sa pui capat relatiei inainte sa devina periculoasa pentru tine sau pentru partenerul tau. Au existat crime (paradoxal, mai multe in cazurile cuplurilor homosexuale) ale caror motiv a fost gelozia.

9 COMENTARII

  1. Pun pariu ca 99% dintre cei care vor citi acest post vor spune: „ce prostie !!! nu exista iubire fara gelozie. Daca sunt gelos, inseamna ca iubesc.”

    Din pacate cele scrise mai sus reprezinta principala mea slabiciune in unele momente din viata. Tot ce trebuie sa facem e sa constientizam toate lucrurile pe care le-ai expus mai sus si mai ales sa ne concentram pe ceea ce simtim noi, fara a tine cont de actiunile celuilalt, pe care poate, le-am infaptui aflandu-ne in aceleasi conditii.
    As pune postul tau pe post de „manual de relationare pentru clasele primare”.

    • O anumita doza extrem de mica este necesara, zic eu. Exact la fel ca in lozinca paradoxala „progresul omenesc este datorat lenei – lenea de a spala: inventam masina de spalat; lenea de a ne deplasa – inventam masini, avioane, etc. si le perfectionam”. Doar ca este foarte, foarte fina si usor de trecut limia intre unde este ok si unde este patologic sau enervant sau ambele.

  2. Gelozia nu e semnul iubirii, ci al pasiunii. Gurile rele vor spune că, de vreme ce iubire fără pasiune nu există, rezultă implicit că gelozia e și atributul iubirii, dacă nu chiar stigmatul pe care iubirea trebuie să-l poarte.

    Însă relația iubirii cu pasiunea nu e tocmai simplă. Pasiunea e – am putea spune – o iubire brută, primară, degrevată de balastul afectiv. Dar nimeni nu poate spune cu certitudine dacă într-adevăr primară e pasiunea sau iubirea. E vocea corpului mai puternică decât vocea simțirii? Tot ce-i posibil. Nimic nu ne e mai la-ndemână decât fizica propriului corp. Dezlănțuirea simțurilor ne face să simțim că trăim. Sau, mai precis, ne amintește doar că trăim, pentru că în fapt nu simțurile ne țin în viață ci viața dă simțurilor simțire. Și atunci nu vine oare strigătul simțurilor – cel care aprinde focul pasiunii – din teama de a nu cădea victime propriei noastre vieți? Asemenea cailor scăpați pe miriște, sau bătăilor nebune din aripi care nu reușesc să te înalțe, pasiunea e o formă de disperare în fața vieții, disperare care se cere strunită de către viața însăși.     

    Așa se face că frâul pasiunii e iubirea. Iubirea e biciul care chinuie pasiunea pentru a o supune legilor nescrise ale vieții, legi pe care pasiunea le-ar vrea înfrânte. Există însă și o anumită perfidie a iubirii, un exces de zel în felul în care își exercită menirea, care face ca iubirea să devină din frână a pasiunii un fel de anestezic sau drog al acesteia, scoțând-o astfel din uz. Iubirile se îmbolnăvesc și ele, iar gelozia e boala care le răpune. O iubire adevărată aspiră nu numai la simpla satisfacere a unor dorințe, ci la depășirea granițelor satisfacției înspre cucerirea resorturilor intime ale plăcerii. Iubirea nu ucide plăcerea, ci vine în întâmpinarea ei pentru a o ajuta să-și găsească menirea și calea pe care zbaterea pasiunii să nu fie una zadarnică. Din iubire, pasiunea învață să cânte, ca să nu mai aibă nevoie să urle în pustiu. Și totuși, atracția sălbăticiei va rămâne, căci toate lucrurile au rostul lor. Nu e vorba de a domestici animalul din om, pentru că omul e deja un animal care s-a domesticit pe sine. Problema e că, tocmai din această pricină, omul nu se simte bine în sălbăticia sa și aspiră mereu la mai mult, la ceva mai înalt care îi pare fie al său de drept, fie o țintă la îndemână de atins.   

    Gelozia face să moară iubirea prin faptul că hrănește în mod continuu și necondiționat pasiunea. Într-un fel, putem spune că asta e ceea ce contrapune gelozia și iubirea – faptul că, pentru pasiune, gelozia face același lucru ca și iubirea, dar cu alte mijloace. Ceea ce iubirea face cu forță și determinare (modulând pasiunea cu frâul sau cu biciul), gelozia împlinește mai simplu și mai repede – dar, evident, mai prost – prin recursul la mijloace mai subtile, cum ar fi minciunea, lamentația, șantajul sentimental, simularea unor afecte sau implicarea în jocuri de imagine. 

    Ca orice boală, gelozia nu apare fără o cauză, chiar dacă de multe ori aceasta rămâne necunoscută. Putem însă specula că gelozia se naște din disparități evidente dar neglijate între parteneri, din idealizări (sau, dimpotrivă, minimalizări) ale partenerului urmărite cu obstinație, sau pur și simplu din lipsa iubirii. Pentru că, dacă gelozia nu are un concurent la controlul pasiunii, ea proliferează până ce distruge totul în jur și nu moare decât odată cu relația însăși. Leac pentru gelozie nu există – ea dispare numai atunci când condițiile care i-au dat viață au dispărut.

    😎

    • Splendid pus in cuvinte. Total de acord, elimina cauzele ca sa elimini efectele. Orice lucru nu evolueaza decit intr-un mediu favorabil. Dar cita lume oare e constienta de dedesubturile propriilor simtiri si de subconstientul propriu ca sa poata anticipa si preveni, in loc sa trebuiasca sa trateze?

  3. nu stiu ce simtiti voi da eu unul simt nevoia sa incerc si altceva(adica sa o fac si cu un alt partener, asta doar ca sa vad cum e…, bunicul imi spunea sa nu ma insor cu o femeie virgina ca aia o sa se futa cu altul doar ca sa vada cum e , nu ca ar vrea sa ma insele,,//……, bine el nustia ca eu sunt gay) iar sa fiu sincer incep sa cred tot mai mult ca treaba asta cu iubirea este cam relativa…., si ca de la un anumit moment apre respectul fata de partener si acel ceva ce nu te lasa sa o faci cu altu….. dar la noi cam totul e relativ….

  4. Adevarat, gelozia asta poate termina cu o relatie 🙂
    Adica, normal ca toata lumea e geloasa, dar gelozia are si ea o limita.
    Daca exista incredere si normal, iubire atunci gelozia nu e asa un mare obstacol 😆

  5. Am si eu o mare dilema! Curand eu si prietenul meu facem 9 luni de cand suntem impreuna. Ne vedem la 2-3 saptamani pentru ca lucreaza non-stop, dar indata ce am avut primul contact si i-am descoperit calitatile am sters imediat contul de pe PR. Dar dupa atata timp la sters pe cel unde ne-am cunoscut dar nu si cel unde converseaza cu un prieten cu care nu cred ca m-ar insela. Insa intr-un weekend am intrat in cont si am citit cateva conversatii care m-au lasat gura casca la propriu,i-am zis iar el a spus ca in lipsa mea converseaza cu asemene pt ca se masturbeaza. Am mai avut odata discutia asta si s-a enervat spunandu-mi ca daca ar vrea sa ma insele ar face-o pedant si nu as afla niciodata. Si sunt foarte gelos nush de ce… poate nu ma inseala, dar de ce am aseamenea ganduri. Mi-e frica sa nu ne despartim pt ca il iubesc foarte mult. Ma poate ajuta cineva sa trec peste chestia asta?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here