Ma gandeam intr-una din zile la fidelitate. Am o relatie, insa am intalnit intamplator un tip si nu m-am putut abtine, am calcat strab. Stiu ca nu e ceva specific numai pentru lumea gay, vecinul meu, tip casatorit si cu copil, mereu imi povesteste de amantele lui cand mai bem cate o bere cu diverse ocazii.
Subiect destul de controversat si fidelitatea nu e aceeasi cu monogamia. Monogamia, din cate stiu, se refera la un singur partener pe tot timpul vietii, in timp ce fidelitatea inseamna ca doi oameni implicati intr-o relatie, refuza posibilitatea unei aventuri din diverse motive. Eu nu cred ca fidelitatea vine ca urmare a fricii de a contacta vreo boala… ci mai degraba ca urmare a respectului pentru relatia avuta. Dar… daca totusi unul din parteneri, candva, pe parcursul relatiei… face o gafa, cum am facut eu?
Nu in mod surprinzator, unele cupluri, mai ales de cand s-a raspandit toata frica legata de HIV/SIDA, insista sa ramana fidele si sa nu faca sex cu altii dar cred ca daca se foloseste prezervativul nu-i stress.
Certurile legate de fidelitate sunt cea mai comuna cauza a despartirilor. Barbatii gay simt aceleasi lucruri ca cei hetero, ceea ce inseamna ca deseori se intampla sa greseasca si sa-si considere partenerul un bun pe care il poseda, exact ca in casatoriile unde femeia este uneori vazuta drept proprietatea barbatului. Filme, carti si poezii ilustreaza faptul ca dragostea e uneori echivalentul posesivitatii, iar aceasta confuzie de termeni deseori cauzeaza dispute legate de infidelitate.
Stau si ma intreb… oare chiar asa sa fie? Daca iubirea adevarata e ceea care leaga doi oameni… de ce se inseala? Sau daca unul a facut un pas gresit… merita acesta sa fie condamnat?
Daca iti suspectezi iubitul de infidelitate, fa-ti ordine in sentimente. Gelozia poate fi o urmare nu doar a posesivitatii, dar si a lipsei de incredere in sine. Ti-e frica de faptul ca daca partenerul tau face sex cu altii, e posibil sa ii gaseasca mai atractivi decat pe tine. Am dreptate? Ti-ai pus intrebarea ca nu esti suficient de bun pentru prietenul tau? Gelozia poate fi o masca pentru invidie, probabil, crezi ca el e mai atractiv decat tine, si asta ii atrage dupa sine mai mult succes la barbati.
Relatiile trec inevitabil prin perioade de schimbare, de-a lungul anilor. Cea mai problematica perioada pentru tipii gay este cuprinsa intre primii 2-7 ani de relatie. Asa am citit pe undeva. N-am trait inca asa de mult intr-o relatie, nu ma pot pronunta. In general, daca treceti peste perioada asta, puteti avea o relatie pana la sfarsitul vietii. Asa sa fie?
Unii barbati gay, in special cei care au avut putine relatii anterioare sau chiar deloc, pot deveni plictisiti cu un singur partener sexual, sau cu un singur “meniu sexual”. Drept urmare, pot pune problema unei relatii deschise. Asa cum multi heterosexuali europeni si americani au descoperit, de cele mai multe ori cele mai lungi si bune relatii sunt cele in care s-a cazut de acord la a face sex cu alti parteneri, dar cu anumite conditii. Daca vrei sa le urmezi exemplul, trebuie sa fii explicit cu regulile respective in asa fel incat sa se muleze pe placul si nevoile fiecaruia. Asta presupune o discutie sincera si destul de lunga. Intr-o relatie bazata pe iubire, sunt si responsabilitati dar si oportunitati.
Este intotdeauna complicat pentru parteneri sa stabileasca un set de reguli cu privire la sexul cu alti tipi, din moment ce fiecare se teme de despartire. Tocmai, un motiv in plus pentru care sa stabileasca regulile. Uneori, un cuplu poate cadea de acord asupra faptului ca, daca ies amandoi seara, sa se intoarca amandoi inapoi acasa. Daca unul din ei intalneste pe cineva pe care il place, ii poate cere adresa de mail sau nr. de tel ca sa se intalneasca, dar nu trebuie sa-si paraseasca iubitul in timpul noptii. Unii parteneri au o regula ce include menage-a-trois : ei doi, si inca unul. Alte cupluri sunt de acord sa aibe sex cu altii doar cand unul din ei este plecat din oras.
Unele cupluri stabilesc nopti cand sa se “destrabaleze” (lunar, o data la doua saptamani, etc). Asa-i ca nu stiati? Astfel de reguli pot si ar trebui sa se schimbe pe masura ce relatia evolueaza. De asemenea, trebuie tinut cont si de faptul ca unele cupluri gay au insistat tot timpul pe monogamie si fidelitate, excluzand sexul cu multipli parteneri.
Asadar, ce e de fapt cu fidelitatea asta? De ce suntem infideli daca… iubim? Sau… iubim daca suntem infideli?
Daca suntem infideli, nu iubim… ne facem ca iubim… un om care iubeste cu adevarat nu poate sa fie infidel decat, sa zicem, in conditii extreme, cum ar fi ca partenerul e plecat peste 6 luni undeva si e normal sa aiba dorinte sexuale, insa, in mod normal, cel care nu e fidel, nu iubeste!
In ziua de azi, cand “te iubesc” a devenit egal cu “salut” sau “buna ziua” putem sa adresam intrebarea de la sfarsitul textului, altfel, acea intrebare e un nonsens! Nu poti insela daca iubesti! Dragostea, prin ea insasi, e cel mai sublim sentiment care poate exista in universul acesta atat de anost, in dragostea adevarata, tu traiesti pentru el si el traieste pentru tine, tu trebuie sa fi in mintea lui si el intr-a ta, trebuie sa respiri gandindu-te la el, sa simti ca lumea ta incepe si se termina cu el, k daca ar disparea el, tu nu ai mai avea nici un rost!
Dragostea trebuie sa te indemne sa ai mereu grija de celalalt, sa incerci sa-l faci sa se simta bine, sa te gandesti cand nu esti langa el daca nu cumva i s-a intamplat ceva? Nu cumva n-a mancat la timp? Nu cumva il doare ceva? Daca iubesti cu adevarat, trebuie sa nu mai traiesti pentru tine, ci pentru el! Dragostea te indeamna sa te arunci in fata glontului, doar sa-l salvezi pe el, sa te pui in fata masinii, sa faci scut din trupul tau sa nu l doara pe el, sa ti scoti inima din piept si sa i-o pui lui!
Apoi, daca nu esti gelos, din nou nu iubesti, pentru ca nu poate exista dragoste fara gelozie, nu exista posibilitatea de a-l sti pe omul pe care-l iubesti cu altcineva fara sa suferi, fara sa te doara profund, doar daca nu ti pasa poti fi indiferent-aici imi aduc aminte ceea ce zice sir Henry in paginile de inceput ale cartii “Dorian Gray” de oscar wilde si anume, parafrazez “nu stiu unde este nevasta-mea, ne intalnim rar, ea, spre deosebire de mine, nu incurca intalnirile, iar daca ma vede cu vreuna, rade… si ma doare ca rade, as vrea sa zica ceva, sa ma certe”, cu alte cuvinte, sa-i pese! Daca daca nu simti toate astea, nu iubesti, te minti singur, il minti si pe el, va mintiti ca aveti o relatie bazata pe iubire, cand ea e bazata pe sex si atunci e logic sa inseli!
Deci raspunsul la postul tau suna cam asa: daca iubesti cu adevarat nu esti infidel! Daca in schimb confunzi “dragostea” pentru o chestie buna si mare cu iubirea adevarata, o sa inseli mereu (am fost socat cand un amic mi a povestit cum a fost refuzat de un posibil partener: “daca aveai vreo 22 de cm, ma indragosteam de tine instant, asa, sorry, nu simt nimic pt tine”)
L-as ruga pe D-l Ortis sa-mi aduca aminte ce inseamna “iubire”, personal nu cunosc si nici nu stiu intelesul acestui cuvant.
1) Iubesc atunci cand sunt rugat sa fiu lasat in pace si eu nu inteleg si insist?
2) Iubesc cand nu mi se raspunde sentimentului si fac crize degeaba?
3) Iubesc si cercetez persoana la fiecare pas chiar cand merge pe wc?
4) Iubesc o relatie monogama, MIT in comunitatea noastra, dar eu o iubesc pt ca in constientul meu asta imi doresc desi nu pot?
5) Iubesc momentul cand ii f** nervii partenerului, pentru ca altceva mai bun nu am de facut?
Is doar cateva exemple in care pot sa mentionez ca da, relatia monogama nu exista, cel putin in LGBT. Ce nu e inca clar pt fiecare e faptul ca da ne dorim insa nu se poate, pt ca sunt circumstantele de asa natura. Bafta celor care au gasit relatia monogama.
1) iubesti si atunci cand stresezi o persoana, mai ales daca incerci s-o faci constienta ca nu face ceea ce trebuie si s-ar putea sa aiba urmari destul de grave asupra sanatatii, din cauza unor nervi aiurea!
2) mai ales atunci iubesc, pentru ca atunci simti k persoana pt care tu respiri, pentru care traiesti, la care te gandesti de 1000 de ori pe minut nu e langa tine cum ai vrea tu si atunci te crizezi, te “dai de ceasul mortii” vezi cum lumea ta se naruie si incepi sa nu mai reactionezi normal, nu mai ai putere sa te mentii in echilibru, dar asta e pur si simplu din cauza k iubesti
3) asta cu cercetatul paote avea doua sensuri:
a) poate fi pur si simplu din cauza faptului ca omul respectiv n ar vrea sa traiasca nici un moment fara sa te vada, mai ales daca cumva e o relatie la distanta, atunci omul ala nu vrea sa piarda nimic din timpul in care sta cu tine
b) poate ca nu e o chestie voluntara, daca omul ala a fost mintit mult in relatiile anterioare, probabil ca o face involuntar, din reflex, pt a nu mai suferi. eu personal am avut o astfel de relatie, in care ma punea sa lucrez in locul lui k il doare capul, pana, intamplator, vedeam cum el sta pe terasa bine mersi si da telefoane, cu sucu-n fata si eu ii faceam munca, apoi m-a tinut sa dorm afara in momentul in care i-a venit amantul, mintindu-ma nush ce. . . daca eu nu eram atent la detalii si nu le vedeam, ce era cu mine? imi explici? oricata incredere am intr-un om, tot atunci cand el omite sa mi zica anumite lucruri, in mintea mea se creaza un scenariu ciudat, si asta e perfect involuntar, e ca-n povestea aia: “cine se frige cu zeama, sufla si-n zar” dragostea nu e oarba, tre sa cunoasca persoana, sa nteleaga si sa fie convinsa!deci si-n situatia asta poti iubi!
4) iubesc relatia monogama pt ca nu pot fi altfel, de exemplu. la fel, iti destainui din experienta mea:am fost vreo 2 sapt cu cineva prin toamna si orice faceam, ii povesteam de prietenul meu pe care l iubeam, se saturase si ala saracu sa i auda numele:P eu ma imaginam acolo, langa el, desi fizic eram langa celalalt. . . nu ti spun ce ai iesit. . . nimic:P
5) ii futi nervii din diverse motive, nu suntem masinarii, mai dam din cand in cand si bad-uri, mai ales in situatii-limita, in care nervii ne sunt la pamant, dar asta nu inseamna ca nu iubim!
‘PATIENCE and COMMUNICATION brings you always TRUST and HAPPINESS.’
– Candva, Cineva mi-a spus. N-am inteles prea multe la acea vreme. Ani au trecut si dupa incercari/ dezamagiri/ incercari/ dezamagiri, am gasit ceea ce mi-am dorit. Suntem de 6 ani impreuna, intr-o relatie monogama. Am trecut prin extrem de multe, de la perioade de luni intregi petrecute departe unul de celalalt si pana la certuri (aparent) catastrofale, insa, intotdeauna, la final de zi, eu am fost al lui, el a fost al meu, in inima, in gand – impreuna, doar noi doi. Primesc nenumarate ‘complimente’ pe stilul ‘impossible is nothing’. Majoritatea gandesc ca e destul de indemonstrabil ce mi se intampla si recunosc ca deseori ceea ce afirm, despre relatia in care ma aflu, suna fantasmagoric pentru cei din jur. Uneori mi se cere sa fac sesiuni de comunicare pe teme de ‘relatia/iubirea perfecta’. Nu detin ecuatia perfecta, dar cred din tot sufletul ca, atat timp cat tu si cel de langa tine vibrati pe aceleasi frecvente, restul… vine mereu de la sine. Cunosc discutiile din jurul acestui subiect si faptul ca procente suficiente din sfera LGBT refuza sa creada ca o relatie poate exista in parametri monogami. Si totusi…
Exista pe lumea aceasta oameni care se iubesc. Exista pe lumea aceasta oameni care nu se lasa (in)direct) prada fricii (indiferent de formele ei). Exista pe lumea aceasta oameni care pot dar nu vreau. Exista pe lumea aceasta oameni care stiu ce vor de la ei si de la ceilalti si oameni care au o vaga impresie asupra a ce-si doresc cu adevarat de la ei si de la cei din jurul lor. Exista oameni care nu au rabdarea si nici dorinta/vointa inclinata spre o legatura stabila. Exista oameni care pot, care isi doresc, care au vointa, care detin rabdarea necesara si care in final isi deschid inima. Exista si lor li se intampla intocmai. Il poti numi noroc chior, dragoste la prima vedere, intamplare prosteasca, o sansa la un milion sau relatia perfecta. O poti numi cum vrei. E ta. E a lui. E a voastra. Voi, impreuna, construiti la ea. Voi o faceti (sau nu) perfecta.
Important e, vorba aia, sa ai cu cine. Atat timp cat tu stii din si cu toata inima & mintea ce si cum vrei, nimic nu e imposibil. Stiu, suna a dracu’ de siropos si colorat. Si totusi… Candva, Cumva, Cineva poate sa apara in viata ta,… Si atunci…
Erata: pot dar nu vreau/ pot dar nu vor. 😯
Imi cer scuze pentru (orice alta) greseala gramatico – lexicala! 😛
Infidelitatea este o urmare a tradarii de sine. Este un handicap – incapacitatea de functionare optim mintal si/sau fizic (simultan rational).
Monogamia nu este un blestem sexual ci o binecuvantare. Privita corect, aceasta decizie (evident mutuala) construieste. Un barbat care inseala nu prea stie ce vrea de la viata, nu are planuri, speranta sau respect.
Traiese cum s-ar spune “de pe o zi pe alta”. Indiferent de circumstante, acesta se identifica cu un “singuratic”. Vesnic cercetas devotat, isi dedica traiul pentru ceva inexistent. Aparent adaptabil, este incapabil sa adapteze viziunea sinelui asupra sinceritatii si a realismului.
Intrat in falsa minciuna a vietii fara sfarsit, prefera sa traiasca in minciuna decat sa confrunte adevarul.
Infidelitatea nu este doar sexuala. O entitate incapabila sa o practice, are dificultati in orice domeniu aplicat, incapacitate ce il bantuie mare parte din viata daca nu o confrunta.
Monogamia este o stare a mintii, nu un stimul sexual. Intareste conceptul de control, adica pe scurt – defineste barbatul.
Nu este nimic demn, absolut nimic demn in tradare. Asta este defapt si, infidelitatea.
poti iubi si sa nu fi fidel/a
un exemplu:
iupesti pe cineva iar aceea persoana dupa o relatie de 1 an 2 se poarta diferir, rece uneori respingator/e.
1 devi infidel/a cautand apreciere in alta parte
2 devi infidel/a deoarece crezi ca cel/cea iubit/a a gasit alta persoana
3 o faci pentru ca persoana iubita sa creada ca oricand te poate pierde si poate o/il aduci cu picioarele pe pamant.
Motive se gasesc tot timpul.
Si sunt fel si fel de situatii cand barbatii/femeile sunt infideli/e.
Printre multe opinii citite pe marginea acestui subiect, am ajuns la concluzia ca fiecare percepe foarte diferit iubirea, diferit ca intensitate. Fiecare vede iubirea ca fiind libertatea de a-si exprima sentimentele fata de o (sau mai multe) persoane fara constrangeri, nu as putea sa generalizez nimic in acest sens, insa pentru mine iubirea este ceva sublim. Sunt intr-o relatie de 3 ani cu un baiat de aceeasi varsta cu mine,cand ne-am cunoscut eram amandoi copii, naivi, saracuti, dezorientati (fara sa stim prea bine in ce ape se scalda homosexualitatea in Romania), pe atunci iubirea era acel sentiment care ne provoca fluturasi in stomac si ne piteam dupa niste pomi mai grosi ca sa ne sarutam (desi am fost de multe ori prinsi), apoi prima noapte de dragoste in timp ce parintii mei erau plecati, dupa care am vrut mai multe asemenea nopti insa nu prea se putea, din acel moment am inceput sa simt dorul, faptul ca nu puteam sa il am tot timpul langa mine a aprins in mine motivatia: mi-am terminat facultatea ca sa ne putem permite mai departe cat de cat o viata decenta, am stat la 60 km departare, au intervenit mii de certuri, probleme cu familia, perioade lungi in care am stat despartiti, momentul in care au aflat de noi si parintii nostrii dupa care au urmat depresii, traume, saracie, supunere, durere, dor,tristete,rabdare, frustrare, pierdere…
Iata cate sentimente trebuie sa experimentezi ca sa poti zice in final ca iubesti, de aceea pt mine iubirea e un lucru sublim.
In ciuda tuturor greutatilor, astazi eu si cu iubitul(sotul) meu avem casa noastra, nu mai avem probleme cu parintii, avem planurile noastre si ne iubim ca si in prima zi, ca doi copii. Cum as putea eu sa ii fiu infidel lui, sau el mie ? Nu as putea concepe asta.
Incercarile prin care am trecut amandoi nu au fost intamplatoare. Respectul ar fi ceva putin spus daca am vrea sa mentinem iubirea,pentru mine iubirea s-a transformat intr-o nevoie, mai presus de orice atractie trupeasca. Cand suntem plecati la servici si ne vedem abia seara, simt ca sunt exact ca un suflet ratacit care nu-si gaseste linistea. Pentru mine momentul in care il vad pe usa intrand este sarbatoare.
Pentru unii e prea dificil sa inteleaga asta fara sa fi trait cu adevarat chinul si pasiunea in acelasi timp.
@Alex – Bravo, tot respectul meu.
@ Alex
as avea si eu cateva intrebari 😉
tu cati ani ai acum?
si iubitul cati ani are?
si cam cata vreme ai spune ca ati stat despartiti in cei trei ani?
si…cum ati ajuns sa rezolvati problemele cu parintii si sa ajungeti sa locuiti impreuna?
si…a fost primul? 😀
si…tu ai fost primul lui? 😀
mersi 😉
@Danu
Avem amandoi 23 de ani, ne-am cunoscut cand eu aveam 19 si el 20 de ani(diferenta e de cateva luni),am preferat sa ne zicem copii pentru ca pana atunci amandoi eram “flacai” . Pe vremea cand nu locuiam impreuna reuseam sa ne vedem cel mai mult in weekend-uri si in vacante/concedii.
Treaba cu parintii a fost pe departe cea mai grea misiune prin care am putut sa trecem: mama lui a plecat din tara la aflarea vestii ca e gay, o citez:”Nu mai ma anima nimic, nu mai am pt ce sa lupt!” si a ramas sa aiba el singur grija de bunica si fratele lui, tata nu are. Iar eu sunt singurul copil care i-a ramas lui tata pt a avea grija de el la batranete, s-a resemnat si dupa multi nervi tociti si drame am reusit sa impartim un apartament in doua mini-garsoniere, una a noastra si cealalta a lui taicamiu.
Ne-am intalnit prima data in parcul Herastrau, eram amandoi la prima experienta , acolo a avut loc primul nostru sarut, tot acolo ne-am luat prima amenda ca ne sarutam in public, ce vremuri… 😆