Acasă Cupluri De ce se termina o relatie?

De ce se termina o relatie?

316
11

Ni se intampla tuturor sa ne pice cineva cu tronc, unora ni se mai intampla sa ajungem cu acel cineva pana la stadiul de relatie, iar foarte putini emigreaza impreuna si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.

Despre cei din a treia grupa nu am mare lucru de zis, asa ca dezvolt problema celor cu relatie. Ce ma intereseaza e momentul despartirii.

Nu am sa incerc sa clasific cantitatea de durere sau regret cand doi oameni o iau pe drumuri diferite… ce ma intereseaza insa e perioada ce duce la acest deznodamant.

In cazul meu au existat mereu semne ca treaba e pe duca; nu ma refer la mesaje pe telefon sau barfe ci la o schimbare in atitudine. Cred ca de cele mai multe ori simtim din timp cand o relatie sta sa moara insa din frica/comoditate refuzam sa vedem ce e evident… pana cand un lucru sau altul ne determina sa facem pasul decisiv.

E adevarat ca majoritatea relatiilor se termina pentru ca inselam… dar as fi curios sa stiu si ce alte motive ar putea fi… ce cantareste destul de mult cat sa vrei sa spui ‘Destul!’ ?

Articolul precedentAmericanii se decid cu privire la casatoriile gay
Articolul următorVarianta pesimistă
Cel mai greu lucru din lume e sa scrii despre tine intr'un mod care sa placa si cititorului si autorului... sincer cred mai mult in fapte decat in vorbe(fie ele spuse sau scrise) dar independent de ce cred eu compunerile noastre au toate valoare cand sunt citite de persoana potrivita la momentul potrivit.Deviez!...Despre mine nu e mult de zis: Roman? Da. Absolvent? Da. Un viitor sigur, stabil, clar? Nup. Ceva vise? Inca mai sunt. Cred in minuni? Da. Imi place inghetata? Nu. Am ceva de zis? Pai nu stiu...

11 COMENTARII

  1. …nu e regula ca din cauza unei aventuri se incheie o relatie…eu am avut una de 11 ani…si nu ne-am inselat niciodata, dar ceea ce a deteriorat-o au fost faptul ca ne-am ascuns ( si crede-ma e foarte greu sa traiesti asa!), ceea ce a dus la f. multe frustrari…nu ne mai respectam ca la inceput. e greu sa fiu impartial acum, desi toti prietenii nostri ma vad pe mine vinovat. A fost apoi multa suferinta…cuvinte..etc. Am simtit ca vroiam mai mult, eram super obosit sa ma mai ascund…vroiam normalitate…asta e.

  2. Salut, ei uite ai atins un buton sensibil si m-am hotarat sa-ti las cateva randuri ca raspuns la articolul tau (bravo ptr.el).

    Am iesit recent dintr-o relatie care parea sa fie ok, pe parcursul ei insa au inceput sa apara discutiile, diferentele de opinie, dorinta unuia de a fi iubit mai mult netinand cont de cel de langa el, sa faci dragoste si sa te uiti pe geam apoi sa spui ca asa esti tu dar ma iubesti enorm, sa plangi ca nebunul si sa nu stii ce ai, sa urasti sa ai prieteni si sa ma detesti de fiecare data cand incerc sa socializez cu cineva indiferent de sex, sa te plangi pe la prieteni ca nu sunt iubitul perfect caci am plecat de la tine si nu am facut curat ( cu toate ca am intrebat saptamanal – te ajut ?…raspuns : nu, nu e nevoie doamne fereste stai linistit), deci minciuna sau frica de a spune da sau de ce nu frica de cuplu/relatie, sa incerci sa ma cumperi cu lucruri/bani apoi sa-mi spui ca iti face placere sa ma faci fericit caci ma vezi asa sarac si printr-o perioada mai grea, sa se apropie vreme sa pleci din oras (cu munca) si atitudinea ta sa se schimbe in ceva de genul…da ai fost o dragoste de o vara (bye, bye).

    Astea au fost motivele pentru care am hotarat sa zic „Destul!” . Nu sunt toate dar sunt generale din fiecare gama. In concluzie o relatie ok, nu zic perfecta pentru ca sunt putine sau nu exista, este atunci cand realizezi ca intr-un cuplu nu contezi numai tu ci contati amandoi in egala masura. Faci compromis daca merita sa faci compromis, mergi mai departe si dezvolti sau repari daca ai motive clare, daca nu ….spui :Destul! si dai pagina .

  3. De multe ori pasiunea se domoleste cind se instaleaza comoditatea, si atasamentul cuminte. Nu mai e nimic interzis, nu mai e nimic tabu, nu mai e nimic secret.

    Sau poate a fost o intreaga aventura sa „obtii” persoana, incit la un timp dupa ce o primesti, interesul initial sa se diminueze considerabil.

    Mai e si sentimentul de familiaritate. Cel care se instaleaza intr-o relatie care deja dureaza de ceva vreme. Nu ma mai ingrijesc, pensez sau epilez, nu ma mai imbrac atragator, pentru ca deja sint „taken” si oricum X ma iubeste pentru cine sint. Uit ca poate chestia asta ma face neatragator si in ochii partenerului.

    Se poate sa fie si lipsa flirtului, sau inlocuirea lui cu dragalasenii sau alinturi, care pentru unii nu substituie deloc fluturasii din stomac dati de joaca de-a prinsul.

    Altceva ar putea fi pur si simplu consumarea integrala a sentimentelor din relatie. Daca cel putin unul din parteneri are maturitatea necesara sa isi recunoasca siesi si celuilalt ca nu mai simte nimic, atunci nu vad rostul unei continuari a celor doi decit ca prieteni.

    Motivele sint multe, solutii nu intotdeauna…

  4. Atractivitate, apropiere, intimitate, înstrăinare. Acestea sunt cele patru picioare ale stabilopodului numit compatibilitate, piesa de bază a stabilității oricărei relații interumane. Trei dintre cei patru poli ai compatibilității sunt în același plan, asigurând sprijinul relației în realitate, în timp ce al patrulea este tot timpul în aer, pregătit să refacă stabilitatea atunci când conviețuirea în baza celorlalți trei e compromisă.

    Atractivitatea e polul unde are loc jocul formelor și diferențelor. Este locul în care senzațiile fizice își spun cuvântul. Doi oameni care se atrag sunt doi oameni care mai întâi s-au privit, s-au atins, s-au mirosit și și-au simțit reciproc prezența. Aici se naște dorința de întâlnire și se deschide perspectiva comuniunii dintre cele două corpuri. Pentru ca atracția să existe trebuie ca o anumită diferență între cei doi să se mențină, un grad de mister să persiste, iar jocul senzațiilor să nu fie niciodată dus până la capăt.

    Apropierea e teritoriul emoțiilor și sentimentelor, terenul nesigur pe care se desfășoară interacțiunea tăcută a ființei partenerilor de cuplu. Nu oricine poate rezista testului apropierii. Chiar cei care se atrag formal, cei care își doresc să fie împreună sau chiar devin intimi unul cu celălalt, nu suportă în mod implicit și prezența celuilalt. Dimpotrivă, acolo unde nu există apropiere până și atracția reciprocă e prost tolerată.

    Intimitatea e lumea secretelor dezvăluite, spațiul fără limite și bariere care anulează orice diferență și dizolvă orice nepotrivire. Nimeni nu știe exact cum sau de ce, însă realitatea e că în intimitate oamenii se schimbă, își pierd carapacea și devin ceea ce sunt, fără măști și fără opreliști. Tocmai pentru că îi face vulnerabili, oamenii evită intimitatea oricât de mult pot s-o evite. Există totuși momente în care carapacea intimității se sparge – fie din exterior, fie din interior – și bariera apărării individuale e străpunsă, iar individul se regăsește atunci total expus și vulnerabil. Dacă iese rănit sau întărit din această experiență a ieșirii din matca sinelui depinde în mare măsură de cel care îi este cel mai aproape în acel moment.

    În fine, înstrăinarea e acel no man’s land al non-apartenenței. Nu e neapărat un teritoriu al adversității ci, dimpotrivă, unul al lipsei totale de adversitate, dat fiind că înstrăinarea e un fel de cimitir al interesului reciproc. Dacă apare totuși – și în general așa se întâmplă – adversitatea e mai degrabă efectul secundar al neacceptării acestei situații de către cel care nu se poate împăca cu faptul că toate punțile de legătură între cei doi nu mai există. Înstrăinarea nu e nici măcar un loc al singurătății, de vreme ce conviețuirea între doi străini care se cunosc e încă posibilă, dar e un loc al însingurării prin excelență, pentru că atunci când prezența celuilalt nu mai e înregistrată de radarul propriu se ajunge inevitabil la un sentiment de detașare și inutilitate vizavi de sine însuși. Nimeni nu poate trăi alături de cineva care nu-l mai percepe ca pe o ființă vie și alături de care nici măcar apropierea nu mai este posibilă.

    Matematic vorbind, în paleta variată a relațiilor interumane avem deci un număr de posibilități, dat de combinațiile de patru, luate câte trei. Adică sunt posibile patru tipuri de relații.

    Din atracție, apropiere și intimitate se hrănesc cele mai multe relații. Înstrăinarea e acel aspect al compatibilității pe care orice cuplu e fericit dacă-l poate lăsa în aer. Însă, tocmai de aceea, orice relație trăiește sub spectrul amenințării ca acest din urmă pol să ajungă la un moment dat să contribuie la stabilitatea relației, odată ce unul din primii trei poli se vor fi erodat. Dovadă că toate celelalte trei tipuri de relații includ înstrăinarea ca pe un element constitutiv al compatibilității celor doi în relație. De aceea, acest prim tip de relație – în care înstrăinarea nu se face simțită – este grevată de necesitatea ca partenerii să-și fie tot timpul aproape, pentru că nici unul nu suportă bine despărțirile și încearcă să le suplinească în moduri care ajung în cele din urmă să rănească relația în mod fatal, iremediabil. Sunt relații care se termină printr-un accident ireparabil și în care gelozia nu-și are locul.

    Există însă și relații care trăiesc din atracție, intimitate și înstrăinare, acestea fiind lipsite de beneficiul apropierii. Acestea sunt relații în care partenerii ar prefera să nu se mai vadă după ce au făcut sex, ceea ce îi ține totuși împreună fiind atracția și consumarea ei ca intimitate. Aceste relații se sting fiind erodate încet-încet de gelozie.

    Mai avem apoi cazul relațiilor din care, dimpotrivă, intimitatea lipsește cu desăvârșire. În acest caz intimitatea fie nu există (de exemplu, în relațiile din interes), fie e imposibilă, neajungând să fie vreodată consumată din varii motive (de pildă, parteneri prea temători să-și încalce reciproc tabu-urile). Conviețuirea dintre ce doi se bazează atunci pe jocul ciudat dintre atracție, apropiere și înstrăinare. Acest tip de relație are șanse să dureze indefinit, cel puțin atâta timp cât altceva mai bun nu se arată la orizont pentru vreunul din parteneri. Când aceasta se întâmplă, decesul relației aproape că nu lasă urme, nefiind vorba nici de gelozie nici de părere de rău, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat între cei doi. Poate doar o umbra unei dezamăgiri care va ajunge să le bântuie, din când în când, trecutul.

    Și, în cele din urmă, există relații din care lipsește atracția. Acestea sunt, poate, relații paradoxale, pentru că dacă doi oameni nu se atrag în niciun fel, te întrebi ce mai caută împreună. Să nu uităm însă că le rămân spre explorare apropierea, intimitatea și înstrăinarea, jocul dintre ele explicând totuși de ce o astfel de relație poate totuși exista. Aceste relații se nasc adesea în condiții dificile, în care orice altă relație devine imposibilă – de pildă în condiții de izolare sau de boală, în care apropierea e de nevoie și intimitatea e oarecum forțată. Sfârșitul unei astfel de relații coincide, de regulă, cu terminarea situației care a produs-o, iar urmele lăsate în sufletul și trupul partenerilor sunt grele și de durată, marcând restul vieților celor doi pentru eternitate.

    În concluzie, nici o relație nu-i perfectă, deși unele sunt mai de dorit decât altele. Totuși, chiar dacă unii par a consuma relații ca mic dejun, toată lumea pare a visa la relația ideală, pasională și eternă totodată. Dar, dacă idealul n-ar fi atins din când în când, măcar cu vârful degetelor, probabil nu s-ar mai numi ideal. Cine știe ce vrăjitori, capabili să miște stabilopodul compatibilității când pe un picior când pe altul, vor fi având parte de relația mult-visată? Până atunci însă, pare-se că toate relațiile vor umbla în numai trei picioare…

    😎

  5. cel mai bine e sa te feresti de o relatie cu un om bicurios/indecis/usor manipulabil religios si social care dureaza ceva vreme si sa te indragosesti si apoi sa ti-o iei in bot pe rom.
     
    good luck

  6. Multi intra intr-o relatie si ies asa cum au intrat sau…ceva mai greu, daca s-au lasat dusi de val, in aval…suportand in final consecintele. Sunt perfect constient ca natura umana a fost supusa contingentei si imperfectiunii de la crearea ei, asa c-ar fi absurd sa sper, sa cred…ca toti cei din jurul nostru ar putea fi asa cum dorim… Important este sa stim cine, ce si cum suntem. Daca toti am sti…ar exista un echilibru, ar dainui armonia, din pacate, spre dezamagirea unora si…deliciul altora, VIATZA ramane o capodopera  nefinisata. Ar fi indicat sa lasam frau liber gandurilor maretze, constructive, ceea ce pot oferi o pata culoare, dand sens VIETZII, dar am fi toti ARTISTI 🙂

  7. este strigator la cer !!!! cum se poate ca aceasta mare si uarata patima sa se promoveze cu atinconstienta!!! orice om poate cadea in acesta patima daca cei carora mintea li s-a intunecat  isi tot mai mult prezenta in toate mediile sociale si ispitesc pe aprople lor!!!
     
    Au doar nu ne e rusine si frica de parintele ceresc care a pierit Sodoma si Gomora din cauza acestui pacat !!! ganditi-va voi cei care va credeti „normali” practicand acest groaznic pacat cu atat  „liniste” si  traiti si cu impresia ca Bunului Dumnezeu ii place ca noi facem acest pacat!!!
    Puneti-va haina de pocainta precum odinioara Maria Egipteanca!!!!
     

    • te simti ispitit daniel ???
      ai fost martor la sodoma si gomora?
      chiar te crezi atat de normal si lipsit de pacate?
      ar trebui sa te pocaiesti tu pentru ca judedeci semenii tai.   nu incerca sa pari mai mare decat esti.

  8. interesante comentarii…si eu mam lasat dus de val de 2ori si am luato in barba,intradevar iti dai seama ca nu mai merge atunci cand parteneru isi schimba atitudinea dar te incapatanezi sa speri ca totu va fi bine sau ca are o perioada proasta si incerci sa nu dai atentia cuvenita,eu nam inselat niciodata dar prostia mea a fost sa imi pun sufletu pe tava si ei sa faca ce vor,au prins partile mele sensibile si cu voia lor sau nu sau jucat ,e greu de spus ,in sf ,oricum fiecare relatie difera ..sper macar din tot sa fi invatat ceva dar nu prea cred ..

  9. Mda … foarte foarte interesant articolul! Am avut si eu o relatie … de 3 anisori, care la inceput s-a dovedit a fi … speciala … unica ( cred ca si acum o consider la fel, fiind prima mea relatie cu primul tip cu care m-am date-uit ever!!! ) Suna ciudat, nu? Da da, stiu dar cam asta s-a intamplat! Bun se pare ca ma abat de la subiect si nu asta era intentia. Relatia asta s-a terminat dupa 3 ani … 3 ani pe care nu o sa-i uit niciodata! De ce? Gelozia si posesivitatea in exces OMOARA ORICE RELATIE!!!! Consider ca cele doua, in masura in care nu sari calul sunt o dovada a iubirii, insa … atunci cand au devenit obsesie … am spus STOP!!! Deocamdata cu asta am vrut sa contribui la articolul asta!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here